FRATIETATEA DUHOVNICEASCA – SALVAREA IN ANII CEI GREI (II). O mai cautam?
Vezi si:
- Incep cu adevarat vremurile grele pentru romani… DAR ACUM NI SE DA SI SANSA DE A RASCUMPARA TIMPUL SI DE A FI O BISERICA VIE (I)
- TOT CE ESTE EXTERIOR ESTE IMPORTANT. E NEVOIE DE MANIFESTARE, DE COMUNICARE. De ce conteaza sa (si) vorbim, sa ne sprijinim, sa fim PREZENTI?
- INTERVIU DE REFERINTA CU PARINTELE EFREM, STARETUL MANASTIRII VATOPED: “Nu e lucru usor sa fii ortodox in vremea de azi!”
Cuviosul Paisie Aghioritul: FRATIETATEA
“- Parinte, ma nelinistesc atunci cand spuneti ca vom trece prin ani grei…
– Sa va iubiti, sa fiti unite, formate duhovniceste, sa aveti barbatie, sa fiti un trup si sa nu va temeti de nimic. Dupa aceea va ajuta Dumnezeu. Sa cultivati dragostea cea duhovniceasca. Sa aveti o astfel de dragoste, precum are mama pentru copilul ei. Sa existe fratietate, jertfa, caci incet-incet vom trece si prin zile grele.
Fireste, noi, monahii, plecam din lume si lasam cunoscuti si rude ca sa intram in marea familie a lui Adam, a lui Dumnezeu. Mirenilor insa li se cere sa aiba relatii cu cunoscuti si rude care traiesc duhovniceste, ca sa se foloseasca. Crestinul care se nevoieste in lume se foloseste atunci cand are legaturi cu oamenii duhovnicesti. Oricat de duhovniceste ar trai cineva, are nevoie – mai ales in vremea in care traim – de prietenia cea buna. Contactul cu oamenii duhovnicesti ajuta mult – mai mult decat studiul duhovnicesc – deoarece aceasta bucurie a legaturii duhovnicesti ii da o mare dorinta sa se nevoiasca duhovniceste. Inca si la lucru, intr-o slujba obsteasca etc., este bine ca oamenii duhovnicesti sa se cunoasca intre ei ca sa se intrajutoreze. Se poate, sa presupunem, sa apara o problema intre colegi, sa trebuiasca sa se sprijine reciproc, dar unul sa sovaie sa vorbeasca celuilalt, daca nu se cunosc.
(…)
Astazi, oamenii traiesc in acelasi bloc si nu se cunosc intre ei. Mai demult existau case cu curti, care ii ajutau pe oameni sa se cunoasca intre ei si la o nevoie unul il sprijinea pe celalalt. Sa presupunem ca unul mergea cu caruta undeva si intalnea pe drum un cunoscut de-al sau. “De unde vii? Unde mergi?”, il intreba. “Intr-acolo merg si eu. Urca sus, sa mergem impreuna”. Sau altul, de avea in plan sa mearga undeva cu calul, il intreba si pe vecin: “Tu unde vrei sa mergi? Daca poti astepta, peste trei ore plec cu calul si te pot lua cu mine”; sau “Maine voi pleca intr-acolo; hai la mine sa dormi, ca sa plecam impreuna foarte de dimineata“. Se gandeau oamenii la celalalt si atunci cand puteau ajuta cu ceva, nu evitau sa o faca. Aveau curiozitatea cea buna si intrebau ca sa se ajute in toate cazurile. Aveau cunoscuti chiar si in alte sate.
– Parinte, ce ajuta ca oamenii sa se lege duhovniceste?
– In zilele noastre, chiar de nu vor oamenii duhovnicesti sa se lege intre ei, ii va sili diavolul sa se lege. Diavolul, cu marea lui rautate, face cel mai mare bine astazi in lume. Pentru ca, sa zicem, un tata care este credincios si vrea, de pilda, sa plateasca meditatiile copiilor lui, va fi nevoit sa afle un dascal bun si credincios pe care sa-l aduca in casa sa. Iar un dascal care este credincios si vrea sa dea meditatii copiilor, pentru ca nu a fost numit inca in post, va cauta o familie buna, ca sa se simta in siguranta. Sau un mester care traieste duhovniceste, fie el vopsitor, fie mecanic etc., cauta sa lucreze la o familie buna, ca sa se simta in largul lui, pentru ca intr-o casa lumeasca isi va gasi beleaua. Un crestin bun va cauta sa bage in casa un lucrator bun, care sa fie si om credincios. Astfel, si unul si celalalt vor incerca sa caute un om duhovnicesc ca sa poata lucra impreuna cu el. Asadar, incet-incet se vor cunoaste intre ei oamenii duhovnicesti din toate meseriile si din toate ramurile.
Asadar, diavolul, cu rautatea sa, face bine fara sa vrea: desparte oile de capre. Astfel se vor desparti oile de capre si vor trai ca “o turma si un pastor“[1]. Iata, mai demult satele aveau cioban si fiecare isi dadea oile sale sau caprele ce le avea: unul cinci, altul zece, si pasteau oile impreuna cu caprele, pentru ca atunci caprele erau blande si nu le impungeau pe oi cu coarnele. Acum caprele s-au salbaticit si lovesc urat oile lui Hristos. Iar oile cauta pastor bun si turma numai de oi. Pentru ca asa cum a ajuns lumea, ea este numai pentru cei care traiesc in pacat. De aceea se vor desparti oamenii si se vor desparti oile de iezi. Cei care vor vrea sa traiasca viata duhovniceasca, incet-incet nu vor mai putea trai in lumea aceasta. Vor cauta sa afle pe cei asemenea lor, pe oamenii lui Dumnezeu, vor cauta duhovnic si se vor departa si mai mult de pacat. Si acest bine il face acum diavolul cu rautatea lui, dar fara sa vrea. Astfel vedem nu numai in orase, dar si la sate, pe unii alergand la cantece si jocuri etc., traind in nepasare, iar pe altii alergand la priveghere, la paraclise, la intruniri duhovnicesti, si acesti oameni ajung sa fie strans legati intre ei.
In anii cei grei se creeaza o fratietate foarte puternica. In razboi, doi ani, noi, soldatii, am trait in doua companii si eram legati intre noi mai mult ca fratii, deoarece am trait impreuna greutatile si primejdiile. Eram atat de uniti, incat unul pe altul ne chemam “frate”. Erau oameni lumesti, cu cugetare lumeasca, dar cu toate acestea nu voiau sa se desparta unul de altul. Nu citisera Evanghelia, nici carti duhovnicesti. Aveau o cultura lumeasca simpla, in sensul cel bun, dar aveau lucrul cel mai mare dintre toate: dragostea si fratietatea. In ultimul timp, a murit un camarad de arme de al nostru si la inmormantarea lui s-au adunat si ceilalti, din toate partile. Cu cateva zile mai inainte a venit si aici un fost militar, coleg de al meu, ca sa ma vada. Cum m-a imbratisat! Nu mai puteam iesi din bratele lui.
Acum ne luptam cu diavolul. De aceea cautati sa va infratiti mai mult. In felul acesta vom calatori impreuna cu totii pe drumul ce ni l-am ales, pe cararea anevoioasa a urcusului spre dulcea Golgota.
Inrudirea duhovniceasca
– Parinte, ieri mi-ati spus ca pe toti oamenii pe care i-ati vazut zilele acestea, i-ati simtit ca pe niste frati. In ce fel este inrudirea duhovniceasca?
– Dupa trup, suntem frati cu toti oamenii. Toti suntem frati si robi ai lui Dumnezeu, insa noi, credinciosii, suntem pe deasupra si fii dupa har ai lui Dumnezeu, rascumparati cu Sangele cel dumnezeiesc al lui Hristos. In viata duhovniceasca, dupa trup ne inrudim prin Adam, iar dupa duh prin Hristos. Cei care traiesc duhovniceste simt aceasta inrudire duhovniceasca intre ei. Gandesc la fel, urmaresc acelasi lucru, au acelasi scop. Daca ai avea, de pilda, o sora dupa trup, care sa aiba programul ei, sa traiasca lumeste etc., n-ai simti cu ea nici o inrudire duhovniceasca.
– Inrudirea duhovniceasca se destrama vreodata?
– Cand unul inceteaza sa mai traiasca duhovniceste, inceteaza de a se mai inrudi duhovniceste cu celalalt, care traieste duhovniceste. Singur se desparte, nu-l indeparteaza celalalt. Precum cineva, cu cat traieste mai dupa Dumnezeu, cu atat se apropie de Dumnezeu, tot asa cu cat se departeaza de viata in Dumnezeu, cu atat merge mai departe de El. Nu-l alunga Dumnezeu. Omul pleaca singur departe de Dumnezeu. Si precum harul dumnezeiesc este o putere care lucreaza de departe si se transmite oamenilor, tot asa si lucrarea cea vicleana a diavolului este si ea o putere care lucreaza de departe si se transmite. De pilda, doua suflete, daca sunt intr-o stare duhovniceasca buna si se gandesc unul la altul, intre ele se face o legatura duhovniceasca si unul transmite putere dumnezeiasca celuilalt. Iar doua suflete, daca traiesc in pacat si au o oarecare legatura intre ele, de departe primeste unul de la celalalt o influenta diavoleasca: se duce telegrama de la unul la altul.
– Parinte, atunci cand exista o astfel de legatura diavoleasca intre doi oameni, daca unul se schimba spre bine, este ajutat si celalalt?
– Da, nu mai are legatura, pentru ca celalalt nu ridica… receptorul. Se intrerupe legatura si nu mai are cum sa comunice. In felul acesta poate isi face probleme si, daca vrea, se poate ajuta pe sine insusi.
– Cand avem legaturi cu un om cu patimi, dar fara sa ne vatamam de patimile lui, noi ii influentam caracterul?
– Daca avem stare duhovniceasca buna, sfintenie, influentam mult, deoarece lucreaza harul lui Dumnezeu si semenul nostru se foloseste. Atunci cand il rabdam pe fratele nostru din dragoste, acela pricepe. Precum si atunci cand exista inauntrul nostru rautate, fara sa se manifeste, iarasi o pricepe. Orice are un suflet, aceea si transmite. Patima va transmite patima, mania – manie, urgia – urgie. In timp ce daca in suflet exista harisme, harisma se va transmite ca harisma.
– Adica atunci cand cineva are legaturi cu oameni virtuosi, se foloseste?
– Sigur ca se foloseste. Daca vei merge la o chilie in care se tamaiaza mereu, cand vei iesi, vei mirosi a tamaie. Daca vei merge intr-un grajd, vei lua mirosul grajdului. Daca vei merge intr-o casa lumeasca, atunci cand vei pleca vei mirosi a parfum lumesc. In timpul ocupatiei germane aveam cinci prajini de pepeni diferiti: pepeni americani ai Scolii Agricole, care erau pepeni albi, foarte mari si foarte dulci, pepeni locali de Argos etc. Daca din intamplare dovlecii erau aproape de cei buni, de cei americani, dulceata din pepene se ducea la dovleac. Si dovleacul se facea mai dulce, iar pepenele mai searbad. Tot astfel se petrece si cu polenizarea pe care o fac albinele mergand dintr-o floare in alta. Daca vei vedea pepene cu buric mare sa stii ca rasadul de pepene a fost langa un dovleac. Daca cumva pepenele de Argos va fi aproape de un pepene bun, va lua dulceata de la cel bun. Pepenele bun va pierde din dulceata, dar cel putin dulceata va merge in celalalt pepene. Daca insa dovleacul va fi aproape de un pepene bun, dovleacul se va face mai dulce si, daca-l vei pregati, va trebui dupa aceea o mana de sare. Pepenele pierde, dar nici pe dovleac nu-l foloseste. In timp ce, de este pepene, pierde desigur pepenele cel bun, dar celalalt devine pepene mai dulce. Vreau sa spun ca, daca un crestin care nu este destul de sporit merge langa un om sporit duhovniceste, poate ca cel de-al doilea se va osteni, se va pagubi putin, dar primul se va folosi. Daca insa un om lumesc, care nu crede, merge langa un om duhovnicesc, osteneala si timpul ce-l depune omul duhovnicesc se vor pierde. Cel mult, cel lumesc se va misca de cateva lucruri duhovnicesti ce i le va spune celalalt si le va filozofa lumeste, adica le va interpreta in duh lumesc si nu se va folosi. Adica va deveni un… dovleac mai dulce.
[…]
Ceea ce va ajuta foarte mult este sa intre inlauntrul vostru nelinistea cea buna: unde ne aflam, ce ne va astepta, ca sa luam masurile necesare si sa ne pregatim. Viata noastra sa fie mai calculata. Sa traim mai duhovniceste. Sa fim mai iubitori. Sa ajutam pe cei indurerati si pe saraci cu dragoste, cu durere si cu bunatate…
Trec anii si ce ani grei! Nu s-au terminat subiectele. Cazanul fierbe. Daca cineva nu este putin intarit, cum va putea oare infrunta o situatie grea? Dumnezeu nu i-a facut pe oameni nepricopsiti. Trebuie sa cultivam marimea de suflet. Intr-adevar, daca se va face o zguduitura, Doamne fereste, cati vor sta in picioare? (…) Cautati sa va imbarbatati. Strangeti-va putin. Vad ce ne asteapta si de aceea ma doare. Nu va lasati slobozi. Stiti ce trag alti crestini in alte parti? (…) Acest duh slobod care exista … este o mare lipsa de recunostinta.
Astazi vezi o lume fiarta (…) Pe crestini trebuie sa-i caracterizeze agerimea duhovniceasca si nobletea, jertfa. (…) Insa acesti ani sunt ca o oala care fierbe si suiera. E nevoie de o obisnuinta cu viata grea, de vioiciune, de barbatie (…) Sa va pregatiti de acum, ca sa puteti infrunta o greutate. Hristos ce a spus? Nu a spus: “Fiti gata”? Astazi, cand traim in niste ani atat de grei, cu atat mai mult trebuie sa fim de trei ori mai pregatiti. Nu este numai moartea napraznica cea pe care va trebui sa o infruntam, ci sunt si alte primejdii. Sa alungam asadar aranjarea noastra. Sa lucreze marimea de suflet. Sa existe duh de jertfa. Acum vad ceva care este aproape sa se intample, dar se amana mereu. Numai amanari mici. Cine le face? Oare Dumnezeu imbranceste? Hai, inca o luna, doua… Situatia asa merge. Dar deoarece nu stim ce ne asteapta, pe cat puteti, sa cultivati dragostea. Acesta este lucrul cel mai important decat toate: sa aveti intre voi dragoste adevarata, frateasca, nu mincinoasa. (…)
(in: Cuviosul Paisie Aghioritul, “Trezire duhovniceasca”, Editura Evanghelismos, 2003)
Vezi mai mult la:
Legaturi:
- E STARE DE ALARMA. ESTE TREBUINTA DE MULTA RUGACIUNE CU DURERE
- “CEI MAI MULTI SIMT O MARE PARASIRE SI NEPASARE DIN TOATE PARTILE”
- E VREMEA DE A STRANGE RANDURILE
- UNDE ESTE “A PLANGE CU CEI CE PLANG”? (I). Despre inselarea motivelor fals-duhovnicesti ale “ne-tulburarii” pentru a justifica nepasarea si pasivitatea
- “Toţi ne gîndim numai la noi înşine. De aceea ne înecăm cu toţii”
- NEVOIA DE OM, NEVOIA DE BISERICA VIE
- Sfintii 40 de Mucenici din Sevastia: FORTA COMUNIUNII MARTURISITOARE
- Taina prieteniei sau ZIDUL INTARIT AL UNIMII IN HRISTOS versus “taina dezbinarii”
- SATANA II VANEAZA PE CEI IZOLATI
- TAINA UNITATII. Cum traim, fara sa stim – pietist sau ideologic – in afara Ortodoxiei, in numele “UNITATII” DE JOS SI A “IUBIRII” CELEI VECHI (I)
- CREDINTA SAU “SENTIMENT RELIGIOS”? Unitate de Sus sau Unitate de jos? (II)
- Moravuri ecleziale: EGOISMUL “DREPTMARITOR” SI RAVNA DIN MANDRIE
- Parintele Arsenie Muscalu: VIATA IN BISERICA
- Cuviosul Sofronie: MANTUIREA NOASTRA STA IN UNIREA NOASTRA
- PARINTELE CALCIU DESPRE SINGURATATE SI UNIREA INTRU BISERICA
- Pilda prietenilor slabanogului: SA NE RUGAM NEINCETAT, CU INDRAZNEALA SI STARUINTA. SA NE RUGAM SI PENTRU CEI CARE NU SE ROAGA!
- Predica PS Sebastian al Slatinei la vindecarea slabanogului din Capernaum. II PURTAM PE CEILALTI IN SUFLETELE NOASTRE? NE PASA DE SUFLETELE LOR?
Doneaza pentru filmul "Scrum"
“Cautati sa va imbarbatati. Strangeti-va putin. Vad ce ne asteapta si de aceea ma doare. Nu va lasati slobozi. Stiti ce trag alti crestini in alte parti? (…) Acest duh slobod care exista … este o mare lipsa de recunostinta”.
Cred! Vreau! Iubesc! Ce mai ramane? Vointa fiecaruia si ajutorul lui Dumnezeu,
iar sfintii ne incurajeaza!
Curaj, deci!
Va scrie o mama disperata, o mama care va cere ajutorul.Fiica mea Andreea a suferit un accident de masina in care a scapat prin minune cu viata( ceea ce nu s-a intamplat cu sotul ei) dar va face recuperare toata viata. Pentru cei ce cunosc suferinta si pot sprijini tel: 0722.527.703; 0723.610.765 http://elenagheorghiu65.blogspot.com/
Doamne ajuta si Dumnezeu sa va intoarca insutit ajutorul!!!
“Oricat de duhovniceste ar trai cineva, are nevoie – mai ales in vremea in care traim – de prietenia cea buna. Contactul cu oamenii duhovnicesti ajuta mult – mai mult decat studiul duhovnicesc – deoarece aceasta bucurie a legaturii duhovnicesti ii da o mare dorinta sa se nevoiasca duhovniceste”.
Am incercat de mai multe ori sa bat toba si am inceput sa obosesc.Poate pe Parintele Paisie il va crede cineva…
@ Elena:
Am publicat si noi anuntul inca de acum 1 luna si jumatate: http://www.cuvantul-ortodox.ro/Fratii-mai-mici-ai-lui-Hristos/2011/08/31/salvata-in-mod-minunat-dintr-un-accident-andreea-bujor-22-ani-are-nevoie-de-sprijin-pentru-a-se-recupera/
Maica Domnului sa va ajute si sa va intareasca!
Ndajduim sa nu va suparati si sa nu ne luati in nume de rau daca va vom ruga sa cititi si: http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/09/09/de-ce-sufera-copiii-despre-pacatele-parintilor-si-bolile-copiilor/ (mai ales pentru a doua parte).
Iertati-ne!
@ Cristi G.:
Noi ne facem mereu datoria de constiinta. Dar e mai greu sa se porneasca ceva personal si duhovnicesc, in acelasi timp, prin internet, cand exista atatea si atatea temeri si retineri din cauza fricii de necunoscut, pe de o parte, dar si din cauza unor exemple negative din alte parti. Probabil ca e foarte greu de surmontat bariera suspiciunii, dar la fel de greu si de facut ceva concret. Asta nemaivorbind de stresul si aglomeratia sufocanta din programul celor mai multi dintre noi, dintre care… cei dintai suntem noi. Dar macar daca s-ar constientiza mai bine cele spuse de Cuviosul Paisie si daca fiecare ar incerca sa faca ceva mai mult acolo unde se afla… tot ar fi un foarte mare castig.
@admin
Ce sa mai vorbim de internet,cand nici in jurul duhovnicilor nu se leaga nimic…
Spunea parintele Adrian Fageteanu de dezbinarea geto-dacilor,dar ma gandeam ca poate e mult de atunci si unii dintre noi mai au si sange de italian, ungur, rus…
Trebuie sa fim alaturi unul de altul. A sti ca cineva te iubeste, te intelege si se roaga pentru tine te poate trece prin orice necaz sau intristare.
S-a propus crearea unei liste cu cei care doresc sa-si dea numele de botez pentru a fi trecuti pe acatist, poate cu aceasta ocazie o facem! Ma suna un prieten cu care mai pot vorbi de lucruri crestine(fiind un mare pacatos de curand am inceput sa am si cunostinte crestine) si-mi spusa ca la televiziunea locala tvs, primarul Solomon Antonie, declara in conferinta de presa ca i-a spus un episcop despre un mare Sfant roman, parintele Arsenie Boca, ca a zis: pana la sfarsitul acestui secol dracii vor ramane pe pamant si sfintii la cer, pentru ca suntem pacatosi! Astept sa vad daca se publica undeva conferinta, poate multi se vor trezi(dintre cei caldicei).
Prigoana inca n-a inceput, avem timp sa strangem randurile, ne trezim odata???
Macar cei din acelasi oras sa ne cunoastem.
Doamne, fie voia Ta intru noi!
Robert, inteleg ca esti din Craiova? Si eu. Faca-se voia Ta, Doamne!
@ Robert:
Nu altii sunt caldicei, eu sunt cel caldicel. Sigur, toti avem nevoie de trezire, mai mult sau mai putin. Dar sa incep cu mine.
Noi nu mai cautam sa trezim MASE. Nu se mai poate. E prea tarziu pt asta si e si mult peste puterile noastre. Mai putin si mai sarac, mai modest e mai bine si ca sa nu ajungem sa ne trufim (vezi cuvantul Sf. Macarie de la Optina). Nu-i ferici pe cei cu mare succes la mase (fie ei politicieni, actori, cantareti, preoti, calugari, bloggeri sau orice ar fi). Sunt de plans. Dar de plans suntem si noi, ca inca avem povara mare si grea de dus in spate cu siteul asta, cata vreme inca il citesc mii de oameni zilnic. E o grea raspundere, prea grea pt umerii astia slabi si putini ai nostri. Si sigur ca de aici si la noi apar semne de intrebare, dezamagiri, tulburari… De ce citesc atat de multi inca, ba chiar si mai multi de cateva saptamani incoace, dar cei care se implica in vreun fel sunt atat de putini… si inca si mai putini sunt cei cat de cat constanti, statornici. E foarte greu si nu ai cum sa nu te intrebi, periodic, daca mai merita si cat timp? Fiindca f putini stiu pretul personal al acestei actiuni si nu stim daca, nu cumva, ar trebui schimbate mai drastic prioritatile si la noi. Si ar fi tragic sa fie, pentru multi, doar ceva de umplutura, de curiozitate sau mai stim noi de ce. Fiindca inseamna ca toti pierdem timp pretios. Daca ceea ce citim nu schimba ceva, nu ne ajuta semnificativ, duhovniceste, in viata noastra, atunci… poate mai bine am folosi timpul acesta altfel, nu pe internet, ci citind carti, rugandu-ne, facand ceva mai bun. Si atunci ar fi semnalul si pt noi ca ni s-a incheiat misiunea.
Nu ne trezim poate pentru ca tot nu constientizam, tot nu credem… Poate pentru ca inca nu lucram cu noi, si atunci ramanem superficiali, ramanem reci, ramanem autosuficienti si inchisi in cochilia noastra, ramanem in afara realitatii duhovnicesti. Nu luam cuvintele in serios, poate ca s-au si banalizat, poate ca ni s-a si tocit receptivitatea. Daca inima noastra e goala, e moarta, e plina de spinii celor lumesti, cum si de unde sa mai rodeasca ceva insufletit si insufletitor? Daca nu am invatat sa ne pocaim si, asa, sa auzim si sa deosebim glasul Duhului, sa-i distingem mireasma Sa, atunci e greu sa ne decidem sa avem incredere si sa urmam cu hotarare o anumita cale. Totul ramane mereu la nivel de proiectie sau la nivel de cuvinte. Nu prinde corp, viata.
Cum sa ne trezim, daca inca NU NE DOARE destul? Citim si nu rezonam sau nu suficient. Asta inseamna ca mai trebuie sa fim biciuiti? Inca nu simtim nimic si inca nu credem ca ne va fi cu mult mai greu decat acum si ca e mare lucru sa ai frati de un cuget cu tine. Asta este… Mergem inainte cu cei putini. Si macar de am merge si noi inainte!
Doamne, iarta si miluieste!
Sfanta cuvioasa maica Parascheva binecuvinteaza!
O sa trimitem pe mailuri doar celor care au cerut personal si ei insisi si-au dat numele de botez.
@ADmin!
De ce citesc…totusi! din ce in ce mai multi?!
Pentru ca-si iau injectia de NADEJDE! 🙂
D-aia ne-a lasat Dumnezeu intr-o impreuna/dependenta unii de altii (care poate fii – fie vorba intre noi – blestem sau binecuvantare) – sa vorbim, sa comunicam, sa ne intarim unii pe altii; ca unii nu se (mai)implica este pentru ca, fie au ars fitilul lumanarii (si-au facut plinul consumand informatia cu nesat)si simt sa-l arda in alta parte sau…pur si simplu vor sa (SI)lucreze ceea ce se scrie pe-aici!
Pe mine una – m-au ajutat foaaaarte mult din 2008 toate materialele postate de voi, dialogul cu voi, cu cei de pe-aici, m-au intarit, m-au dumirit, m-au imputernicit pe mai departe, m-au facut sa ma simt MANDRA (in sensul bun) ca sunt ortodoxa…chiar intr-o tara de plans ca a noastra!
P.S. Nu inteleg pesimismul vostru…’un pahar cu apa dat in numele Meu nu va ramane fara rasplata’ si-atunci…milostenia voastra sufleteasca (care e mai mare decat cea trupeasca) de ce n-ar fii rasplatita in viitor (in alta lume si de catre Altcineva)?! Nu puteti stii/vedea roadele semintelor aruncate de voi AICI, ACUM…dar in curand se vor vedea! Poate nici nu se da ‘voie’ sa se vada ca sa nu va mandriti, cine stie…
P.P.S. Ca fapt divers – am visat azi-noapte ca v-ati schimbat formatul site-ului si, primul lucru pe care l-ati postat – in noul format – a fost cu o harta a lumii, ochii oprindu-se pe Turcia! Postarile la subiect, curgeau valuri, valuri…
Doamna ajuta fratilor! Sa trimiteti va rog si catre mine.
Va rog , admini sa-mi trimiteti si mie.
@admin ,
postati la ora 3,31 ???? Fratilor , voi n-aveti somn ? Acum chiar va inteleg in ceea ce spuneati in acel comment . Sunteti suflete mari , imense , dar ganditi-va si la voi . Cat credeti ca puteti rezista in ritmul acesta ? Nu aveti cum sa va transformati in clopote desteptatoare . Nu pentru ca sunetul vostru n-ar fi suficient de puternic ci pentru ca rezoneaza doar in anumite inimi .
Multa bogatie ati mai strans , fratilor , dar poate ca n-ar fi rau sa tineti si voi cont de ceea ce ne indemnati sa facem , adica sa aveti masura buna in toate si sa nu stricati echilibrul Templului Duhului Sfant .
Doamne , ajuta-ne !
Cforced, l-am rugat pe fratele admin sa-mi dea adresa ta de e-mail ca sa comunicam, doar daca iti dai acordul pe site!
Eu sunt entuziast, ma ia rau gura pe dinainte, de departe cel mai caldicel de pe site sunt eu! Subscriu la P.S.-ul Magdai, rasplata jertfei voastre o veti primi in ceruri.
Slava Tie Doamne, pentru tot ce ne daruiesti!
Credinta,nadejde si iubire !
Continuati in daruirea voastra duhovniceasca,fratilor !
Umilul de mine ,ca asemenea multora,ma adap zilnic din crestineasca voastra munca !
Doamne ajuta si Harul Domnului fie peste noi toti cei in care ortodoxia stirneste trezvie !
Mergem ani de zile la aceeasi Biserica,dar nu ne cunoastem…
Citim ani de zile acelasi site,dar nu simtim nevoia sa stim unii de altii…
Totul seamana cu o spovedanie catolica,unde duhovnicul nu vede fata penitentului si nu il cunoaste.
Multi au motivat ca stau in localitati diferite.S-a inventat telefonul,care hai sa recunoastem e un mijloc mult mai apropiat de comunicare.Internetul ni se potriveste ca o manusa noua romanilor.Ne place sa pozam in persoane evlavioase, dar faptele ne contrazic…
@admin:
” … dar cei care se implica in vreun fel sunt atat de putini …”
La ce fel de implicare faceti referire?
@ antuza:
Cel putin la a avea o reactie la comentarii.
@ Vasile:
Multumim! Asa sa fie!
@ Robert:
Cforced nu a mai scris pe aici si nu stim nici daca are o adresa valida.
@ fane:
Ei, lasa cu sufletele mari pentru cine chiar le are….
Asta este, nu prea se poate altfel deocamdata, la cate sunt de facut si la cate trebuie sa facem fata. Putem dormi ca lumea, desigur, si noi, si atunci lasam totul cam balta…
Multumim!
@ Elena, Mihaela Pop.:
Trimitem cand le strangem.
@ Magda:
Nu proiecta totusi ce simti si ce gandesti tu asupra tuturor… Firesc ar fi sa se exprime, cat de cat constant – nu toti, nu jumatate, dar hai sa zicem macar… o treime, un sfert, o zecime… Dar nu e asa, cu siguranta. Nu suntem pesimisti, dar incercam sa fim lucizi, sa privim realitatea in fata si sa nu ne imbatam cu (un pahar de) apa rece 🙂
In orice caz, daca am simti ceea ce zice Cuviosul Paisie aici, nu ar mai fi aceasta stare de pasivitate, de letargie. Inca nu ne impinge nici macar cel-rau sa simtim nevoia unii de altii, inca suntem departe de a ne fi ajuns cutitul la os. Si ne omoara “gandirea pozitiva”, fortata, de bravada. Nu simtim inca tragismul vremurilor pe care le traim, nu credem ca ne asteapta ceva chiar atat de greu sau ni se pare ca putem si de unii singuri, ca ne descurcam cu ce avem pana acum. Pe de alta parte, a murit si entuziasmul care aparuse acum 2-3 ani, cand toate aceste cuvinte tari de indemn si de invatatura sau toate proorociile erau ceva nou, si starneau alte ecouri. Acum pare-se ca s-a instalat obisnuinta, blazarea. Plus gandul insidios ca daca nu a venit ana acum “lupul” de care s-a tot zis ca vine, poate ca de fapt nici nu va mai veni vreodata… cat traim noi macar. Asta este.
@Admin
Nu am mai scris, pentru ca nu ma simt in masura sa imi dau cu parerea, avand in vedere ca este abia cam 1(un)an de cand am inceput sa citesc, sa caut, sa ma informez, sa ma rog si sa simt ca am ales,inca timid, calea care trebuie.Am trecut prin revolta, lupta antisistem si alte lucruri lumesti, apoi prin a rezona sau avand impresia ca rezonez cu gandirea new age-ista despre Dumnezeu si am gasit, intr-un tarziu, limanul cel Adevarat!Nici nu s-a facut anul de cand m-am spovedit prima oara! Ce contributie as putea avea eu la cele ce se scriu pe acest site? Asta nu inseamna ca nu as vrea sa pot spune si eu ceva folositor, intr-o zi,candva si rar trece o zi in care sa nu citesc articolele aparute si TOATE comentariile!
Am o adresa valabila si o puteti trimite lui @Robert.
Multumesc,Doamne ajuta!
Eu una am citit o perioada indelungata acest site, fara macar sa-mi treaca prin cap sa comentez. Nu credeam ca e important ce spun eu. Pe urma a inceput sa imi placa. (Poate o parte din cei care citesc sunt prea smeriti ca sa comenteze 🙂 )
frati admins,
textele voastre sunt bine alese, aici cred ca absolut nimeni nu va poate reprosa nimic, nici macar… sublinierile, din contra, acestea usureaza lectura. sunt foarte bune. modelul “orthodox word” (Sf Serafim Rose) e foarte bun.
in schimb opinia mea strict personala, de care nu e nevoie evident sa tineti seama, e ca de moderat comentariile ar trebui moderate de PREOTI . Preoti diferiti, pentru unul singur ar fi prea mult sa modereze in fiecare zi. Preotii orice s-ar spune sunt mai feriti de subiectivisme decat mirenii. Au har. Rodesc altfel. vad altfel. Au alta greutate si alt curaj. poate v-ati luat o responsabilitate prea mare cu moderarea, poate nu. repet, textele de invatatura alese de voi sunt foarte bune.
am toata simpatia si respectul pentru munca voastra pe acest site, chiar daca ne mai… ciocnim 🙂
Doamne ajuta !
N-am mai scris nici eu la comentarii fiindca nu contribui cu adevarat cu nimic, este fara valoare o exclamatie personala de uimire, bucurie sau mahnire…
Imi dau seama ca efortul pentru pregatirea zilnica a continutului acestui site este imens. Am vazut de multe ori orele la care postati anumite comentarii si mi-am dat seama ca pentru voi ceea ce faceti aici este o milostenie duhovniceasca pornita din durerea inimii
Dar, ca si ucenicul care venea pentru cuvant de folos la avva si nu-l intreba nimic, ii era de ajuns sa-l vada pe avva ca sa se foloseasca, si mie imi e de ajuns sa citesc tot ce scrieti, fara sa intreb/comentez nimic. Mai ales ca sunt prea saraca pentru a oferi eu ceva . Ce-as putea adauga dupa Sf Ioan Gura de Aur sau parintele Paisie sau episcopul Teofan sau sfintii mucenici din temnitele comuniste romanesti? Ca sunt praf si mi-am irosit viata, doar asta.
Veti scrie aici cat va voi Domnul, este evident. Este un izvor si ne va lasa sa bem cat va dori El. Pentru un om din anul 2011 care sta 9 ore la un birou lipit de un calculator credeti ca exista alta solutie de trezire..? De unde sa te adapi cu cuvintele Domnului? Poti deschide Biblia pe tastatura, poti canta psalmi, poti citi carti duhovnicesti fara sa atragi atentia? Nu poti. Dar poti deschide RIC care contine toate acestea, alese CU GRIJA, CU DRAGOSTE si CU CURATIA INIMII, fara viclenie sau ratacire. Acest izvor eu il simt daruit de Dumnezeu, e adevarat ca cineva trebuia sacrificat fiindca tot ce e bun presupune jertfa. Voi sunteti jerta, timpul vostru, familia, rabdarea voastra
Ca si femeile salvate de talharul Ioan lautarul (din pilda parintelui Cleopa citata de parintele Sofian in extrasul de 14 oct) nu pot decat sa spun: Domnul sa va dea mila la judecata precum si voi ne-ati miluit pe noi! Nici femeile acelea nu stiau numele talharului si totusi Domnul l-a salvat si l-a sfintit. Deci faptul ca nu va stim numele n-are nici o importanta
Sa va dea Domnul har si sa va miluiasca!
@cn,
Comentariile admini-lor sunt
intelepte si pline de bun simt(scuze ca nu vreau sa laud, dar asta este).Pe mine acest fapt m-a impresionat placut, cel putin la fel de mult, ca sinteza materialelor de pe site.Acum, si fratia ta, ai unele opinii de multe ori in dezacord cu punctele de vedere ale Parintilor ortodocsi . Iar daca ar fi fost moderate de preoti (adevarati, nu ecumenisti), iarta-ma, dar nu cred ca ti s-ar fi aprobat multe comentarii. Ar trebui sa fii multumit ca lucrurile stau astfel mai degraba. 😉
[mesaj editat de admin. :)]
19. Iarăşi grăiesc vouă că, dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ în privinţa unui lucru pe care îl vor cere, se va da lor de către Tatăl Meu, Care este în ceruri.
20. Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor.
http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=18