FRATIETATEA DUHOVNICEASCA – SALVAREA IN ANII CEI GREI (II). O mai cautam?

13-10-2011 Sublinieri

Cuviosul Paisie Aghioritul: FRATIETATEA

“- Parinte, ma nelinistesc atunci cand spuneti ca vom trece prin ani grei…

– Sa va iubiti, sa fiti unite, formate duhovniceste, sa aveti barbatie, sa fiti un trup si sa nu va temeti de nimic. Dupa aceea va ajuta Dumnezeu. Sa cultivati dragostea cea duhovniceasca. Sa aveti o astfel de dragoste, precum are mama pentru copilul ei. Sa existe fratietate, jertfa, caci incet-incet vom trece si prin zile grele.

Fireste, noi, monahii, plecam din lume si lasam cunoscuti si rude ca sa intram in marea familie a lui Adam, a lui Dumnezeu. Mirenilor insa li se cere sa aiba relatii cu cunoscuti si rude care traiesc duhovniceste, ca sa se foloseasca. Crestinul care se nevoieste in lume se foloseste atunci cand are legaturi cu oamenii duhovnicesti. Oricat de duhovniceste ar trai cineva, are nevoie – mai ales in vremea in care traim – de prietenia cea buna. Contactul cu oamenii duhovnicesti ajuta mult – mai mult decat studiul duhovnicesc – deoarece aceasta bucurie a legaturii duhovnicesti ii da o mare dorinta sa se nevoiasca duhovniceste. Inca si la lucru, intr-o slujba obsteasca etc., este bine ca oamenii duhovnicesti sa se cunoasca intre ei ca sa se intrajutoreze. Se poate, sa presupunem, sa apara o problema intre colegi, sa trebuiasca sa se sprijine reciproc, dar unul sa sovaie sa vorbeasca celuilalt, daca nu se cunosc.

(…)

Astazi, oamenii traiesc in acelasi bloc si nu se cunosc intre ei. Mai demult existau case cu curti, care ii ajutau pe oameni sa se cunoasca intre ei si la o nevoie unul il sprijinea pe celalalt. Sa presupunem ca unul mergea cu caruta undeva si intalnea pe drum un cunoscut de-al sau. “De unde vii? Unde mergi?”, il intreba. “Intr-acolo merg si eu. Urca sus, sa mergem impreuna”. Sau altul, de avea in plan sa mearga undeva cu calul, il intreba si pe vecin: “Tu unde vrei sa mergi? Daca poti astepta, peste trei ore plec cu calul si te pot lua cu mine”; sau “Maine voi pleca intr-acolo; hai la mine sa dormi, ca sa plecam impreuna foarte de dimineata“. Se gandeau oamenii la celalalt si atunci cand puteau ajuta cu ceva, nu evitau sa o faca. Aveau curiozitatea cea buna si intrebau ca sa se ajute in toate cazurile. Aveau cunoscuti chiar si in alte sate.

– Parinte, ce ajuta ca oamenii sa se lege duhovniceste?

In zilele noastre, chiar de nu vor oamenii duhovnicesti sa se lege intre ei, ii va sili diavolul sa se lege. Diavolul, cu marea lui rautate, face cel mai mare bine astazi in lume. Pentru ca, sa zicem, un tata care este credincios si vrea, de pilda, sa plateasca meditatiile copiilor lui, va fi nevoit sa afle un dascal bun si credincios pe care sa-l aduca in casa sa. Iar un dascal care este credincios si vrea sa dea meditatii copiilor, pentru ca nu a fost numit inca in post, va cauta o familie buna, ca sa se simta in siguranta. Sau un mester care traieste duhovniceste, fie el vopsitor, fie mecanic etc., cauta sa lucreze la o familie buna, ca sa se simta in largul lui, pentru ca intr-o casa lumeasca isi va gasi beleaua. Un crestin bun va cauta sa bage in casa un lucrator bun, care sa fie si om credincios. Astfel, si unul si celalalt vor incerca sa caute un om duhovnicesc ca sa poata lucra impreuna cu el. Asadar, incet-incet se vor cunoaste intre ei oamenii duhovnicesti din toate meseriile si din toate ramurile.

Asadar, diavolul, cu rautatea sa, face bine fara sa vrea: desparte oile de capre. Astfel se vor desparti oile de capre si vor trai ca “o turma si un pastor[1]. Iata, mai demult satele aveau cioban si fiecare isi dadea oile sale sau caprele ce le avea: unul cinci, altul zece, si pasteau oile impreuna cu caprele, pentru ca atunci caprele erau blande si nu le impungeau pe oi cu coarnele. Acum caprele s-au salbaticit si lovesc urat oile lui Hristos. Iar oile cauta pastor bun si turma numai de oi. Pentru ca asa cum a ajuns lumea, ea este numai pentru cei care traiesc in pacat. De aceea se vor desparti oamenii si se vor desparti oile de iezi. Cei care vor vrea sa traiasca viata duhovniceasca, incet-incet nu vor mai putea trai in lumea aceasta. Vor cauta sa afle pe cei asemenea lor, pe oamenii lui Dumnezeu, vor cauta duhovnic si se vor departa si mai mult de pacat. Si acest bine il face acum diavolul cu rautatea lui, dar fara sa vrea. Astfel vedem nu numai in orase, dar si la sate, pe unii alergand la cantece si jocuri etc., traind in nepasare, iar pe altii alergand la priveghere, la paraclise, la intruniri duhovnicesti, si acesti oameni ajung sa fie strans legati intre ei.

In anii cei grei se creeaza o fratietate foarte puternica. In razboi, doi ani, noi, soldatii, am trait in doua companii si eram legati intre noi mai mult ca fratii, deoarece am trait impreuna greutatile si primejdiile. Eram atat de uniti, incat unul pe altul ne chemam “frate”. Erau oameni lumesti, cu cugetare lumeasca, dar cu toate acestea nu voiau sa se desparta unul de altul. Nu citisera Evanghelia, nici carti duhovnicesti. Aveau o cultura lumeasca simpla, in sensul cel bun, dar aveau lucrul cel mai mare dintre toate: dragostea si fratietatea. In ultimul timp, a murit un camarad de arme de al nostru si la inmormantarea lui s-au adunat si ceilalti, din toate partile. Cu cateva zile mai inainte a venit si aici un fost militar, coleg de al meu, ca sa ma vada. Cum m-a imbratisat! Nu mai puteam iesi din bratele lui.

Acum ne luptam cu diavolul. De aceea cautati sa va infratiti mai mult. In felul acesta vom calatori impreuna cu totii pe drumul ce ni l-am ales, pe cararea anevoioasa a urcusului spre dulcea Golgota.

0309fortymartyrs10.jpg

Inrudirea duhovniceasca

– Parinte, ieri mi-ati spus ca pe toti oamenii pe care i-ati vazut zilele acestea, i-ati simtit ca pe niste frati. In ce fel este inrudirea duhovniceasca?

– Dupa trup, suntem frati cu toti oamenii. Toti suntem frati si robi ai lui Dumnezeu, insa noi, credinciosii, suntem pe deasupra si fii dupa har ai lui Dumnezeu, rascumparati cu Sangele cel dumnezeiesc al lui Hristos. In viata duhovniceasca, dupa trup ne inrudim prin Adam, iar dupa duh prin Hristos. Cei care traiesc duhovniceste simt aceasta inrudire duhovniceasca intre ei. Gandesc la fel, urmaresc acelasi lucru, au acelasi scop. Daca ai avea, de pilda, o sora dupa trup, care sa aiba programul ei, sa traiasca lumeste etc., n-ai simti cu ea nici o inrudire duhovniceasca.

– Inrudirea duhovniceasca se destrama vreodata?

Cand unul inceteaza sa mai traiasca duhovniceste, inceteaza de a se mai inrudi duhovniceste cu celalalt, care traieste duhovniceste. Singur se desparte, nu-l indeparteaza celalalt. Precum cineva, cu cat traieste mai dupa Dumnezeu, cu atat se apropie de Dumnezeu, tot asa cu cat se departeaza de viata in Dumnezeu, cu atat merge mai departe de El. Nu-l alunga Dumnezeu. Omul pleaca singur departe de Dumnezeu. Si precum harul dumnezeiesc este o putere care lucreaza de departe si se transmite oamenilor, tot asa si lucrarea cea vicleana a diavolului este si ea o putere care lucreaza de departe si se transmite. De pilda, doua suflete, daca sunt intr-o stare duhovniceasca buna si se gandesc unul la altul, intre ele se face o legatura duhovniceasca si unul transmite putere dumnezeiasca celuilalt. Iar doua suflete, daca traiesc in pacat si au o oarecare legatura intre ele, de departe primeste unul de la celalalt o influenta diavoleasca: se duce telegrama de la unul la altul.

– Parinte, atunci cand exista o astfel de legatura diavoleasca intre doi oameni, daca unul se schimba spre bine, este ajutat si celalalt?

– Da, nu mai are legatura, pentru ca celalalt nu ridica… receptorul. Se intrerupe legatura si nu mai are cum sa comunice. In felul acesta poate isi face probleme si, daca vrea, se poate ajuta pe sine insusi.

– Cand avem legaturi cu un om cu patimi, dar fara sa ne vatamam de patimile lui, noi ii influentam caracterul?

– Daca avem stare duhovniceasca buna, sfintenie, influentam mult, deoarece lucreaza harul lui Dumnezeu si semenul nostru se foloseste. Atunci cand il rabdam pe fratele nostru din dragoste, acela pricepe. Precum si atunci cand exista inauntrul nostru rautate, fara sa se manifeste, iarasi o pricepe. Orice are un suflet, aceea si transmite. Patima va transmite patima, mania – manie, urgia – urgie. In timp ce daca in suflet exista harisme, harisma se va transmite ca harisma.

– Adica atunci cand cineva are legaturi cu oameni virtuosi, se foloseste?

– Sigur ca se foloseste. Daca vei merge la o chilie in care se tamaiaza mereu, cand vei iesi, vei mirosi a tamaie. Daca vei merge intr-un grajd, vei lua mirosul grajdului. Daca vei merge intr-o casa lumeasca, atunci cand vei pleca vei mirosi a parfum lumesc. In timpul ocupatiei germane aveam cinci prajini de pepeni diferiti: pepeni americani ai Scolii Agricole, care erau pepeni albi, foarte mari si foarte dulci, pepeni locali de Argos etc. Daca din intamplare dovlecii erau aproape de cei buni, de cei americani, dulceata din pepene se ducea la dovleac. Si dovleacul se facea mai dulce, iar pepenele mai searbad. Tot astfel se petrece si cu polenizarea pe care o fac albinele mergand dintr-o floare in alta. Daca vei vedea pepene cu buric mare sa stii ca rasadul de pepene a fost langa un dovleac. Daca cumva pepenele de Argos va fi aproape de un pepene bun, va lua dulceata de la cel bun. Pepenele bun va pierde din dulceata, dar cel putin dulceata va merge in celalalt pepene. Daca insa dovleacul va fi aproape de un pepene bun, dovleacul se va face mai dulce si, daca-l vei pregati, va trebui dupa aceea o mana de sare. Pepenele pierde, dar nici pe dovleac nu-l foloseste. In timp ce, de este pepene, pierde desigur pepenele cel bun, dar celalalt devine pepene mai dulce. Vreau sa spun ca, daca un crestin care nu este destul de sporit merge langa un om sporit duhovniceste, poate ca cel de-al doilea se va osteni, se va pagubi putin, dar primul se va folosi. Daca insa un om lumesc, care nu crede, merge langa un om duhovnicesc, osteneala si timpul ce-l depune omul duhovnicesc se vor pierde. Cel mult, cel lumesc se va misca de cateva lucruri duhovnicesti ce i le va spune celalalt si le va filozofa lumeste, adica le va interpreta in duh lumesc si nu se va folosi. Adica va deveni un… dovleac mai dulce.

[…]

Ceea ce va ajuta foarte mult este sa intre inlauntrul vostru nelinistea cea buna: unde ne aflam, ce ne va astepta, ca sa luam masurile necesare si sa ne pregatim. Viata noastra sa fie mai calculata. Sa traim mai duhovniceste. Sa fim mai iubitori. Sa ajutam pe cei indurerati si pe saraci cu dragoste, cu durere si cu bunatate…

Trec anii si ce ani grei! Nu s-au terminat subiectele. Cazanul fierbe. Daca cineva nu este putin intarit, cum va putea oare infrunta o situatie grea? Dumnezeu nu i-a facut pe oameni nepricopsiti. Trebuie sa cultivam marimea de suflet. Intr-adevar, daca se va face o zguduitura, Doamne fereste, cati vor sta in picioare? (…) Cautati sa va imbarbatati. Strangeti-va putin. Vad ce ne asteapta si de aceea ma doare. Nu va lasati slobozi. Stiti ce trag alti crestini in alte parti? (…) Acest duh slobod care exista … este o mare lipsa de recunostinta.

Astazi vezi o lume fiarta (…) Pe crestini trebuie sa-i caracterizeze agerimea duhovniceasca si nobletea, jertfa. (…) Insa acesti ani sunt ca o oala care fierbe si suiera. E nevoie de o obisnuinta cu viata grea, de vioiciune, de barbatie (…) Sa va pregatiti de acum, ca sa puteti infrunta o greutate. Hristos ce a spus? Nu a spus: “Fiti gata”? Astazi, cand traim in niste ani atat de grei, cu atat mai mult trebuie sa fim de trei ori mai pregatiti. Nu este numai moartea napraznica cea pe care va trebui sa o infruntam, ci sunt si alte primejdii. Sa alungam asadar aranjarea noastra. Sa lucreze marimea de suflet. Sa existe duh de jertfa. Acum vad ceva care este aproape sa se intample, dar se amana mereu. Numai amanari mici. Cine le face? Oare Dumnezeu imbranceste? Hai, inca o luna, doua… Situatia asa merge. Dar deoarece nu stim ce ne asteapta, pe cat puteti, sa cultivati dragostea. Acesta este lucrul cel mai important decat toate: sa aveti intre voi dragoste adevarata, frateasca, nu mincinoasa. (…)

(in: Cuviosul Paisie Aghioritul, “Trezire duhovniceasca, Editura Evanghelismos, 2003)

Vezi mai mult la:

Legaturi:


Categorii

Crestinul in lume, Cuviosul Paisie Aghioritul, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Prietenia, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

77 Commentarii la “FRATIETATEA DUHOVNICEASCA – SALVAREA IN ANII CEI GREI (II). O mai cautam?

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 3 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Ne apucam sa facem dupa mintea noastra, fara sa intrebam pe Dumnezeu, fara sa avem mijlocitoare pe Maica Domnului sau pe sfinti.
    Cred ca prima data ar trebui sa incepem cu rugaciunea.
    Ce si cum, nu stiu, insa cred ca vom primi raspuns la cererea noastra, avem martor pe Domnul Hristos.

  2. 1. Eu sunt viţa cea adevărată şi Tatăl Meu este lucrătorul.
    2. Orice mlădiţă care nu aduce roadă întru Mine, El o taie; şi orice mlădiţă care aduce roadă, El o curăţeşte, ca mai multă roadă să aducă.
    3. Acum voi sunteţi curaţi, pentru cuvântul pe care vi l-am spus.
    4. Rămâneţi în Mine şi Eu în voi. Precum mlădiţa nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi, dacă nu rămâneţi în Mine.
    5. Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic.
    6. Dacă cineva nu rămâne în Mine se aruncă afară ca mlădiţa şi se usucă; şi le adună şi le aruncă în foc şi ard.
    7. Dacă rămâneţi întru Mine şi cuvintele Mele rămân în voi, cereţi ceea ce voiţi şi se va da vouă.
    8. Întru aceasta a fost slăvit Tatăl Meu, ca să aduceţi roadă multă şi să vă faceţi ucenici ai Mei.
    9. Precum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi; rămâneţi întru iubirea Mea.
    10. Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne întru iubirea Mea după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân întru iubirea Lui.
    11. Acestea vi le-am spus, ca bucuria Mea să fie în voi şi ca bucuria voastră să fie deplină.
    12. Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unul pe altul, precum v-am iubit Eu.
    13. Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi.
    14. Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc.
    15. De acum nu vă mai zic slugi, că sluga nu ştie ce face stăpânul său, ci v-am numit pe voi prieteni, pentru că toate câte am auzit de la Tatăl Meu vi le-am făcut cunoscute.
    16. Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi roadă să aduceţi, şi roada voastră să rămână, ca Tatăl să vă dea orice-I veţi cere în numele Meu.
    17. Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unul pe altul.
    18. Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât.
    19. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte.
    20. Aduceţi-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul său. Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi.
    21. Iar toate acestea le vor face vouă din cauza numelui Meu, fiindcă ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis.

    http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?cap=15&id=35

  3. Admin, ca multumire pentru jertfa pe care o faceti din dragoste de Dumnezeu si de aproapele, purtandu-ne zilnic cu atata daruire prin invataturile Sfintilor Parinti, merg sa va citesc Paraclisul Preacuvioasei Maicii noastre Parascheva. Macar atat. Sunteti dezamagiti si poate obositi pe drept cuvant, dar niciodata parasiti. Dumnezeu sa va binecuvanteze, iar rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu sa va ocroteasca toata viata.

  4. @admin:

    s-ar putea ca unii să nu scrie pentru că aplică autocenzura. Eu deja o fac pentru două topicuri. Pentru liniştea mea.

    Apoi această apropiere între ortodocşi, am văzut că se leagă foarte greu. Suntem şi noi oameni ca toţi ceilalţi, între care legăturile de prietenie se nasc în mod firesc, şi faţă de care ne apropiem în baza unei comuniuni de educaţie, de cultură, de interese comune şi nu în ultimul rând de credinţa pe care o împărtăşim. Şi asta cere o investiţie de timp şi de multă răbdare. Le mai avem? Trebuie să-i iubim pe toţi aşa cum sânt, dar prietenia implică resorturi sufleteşti mai speciale. În ceea ce mă priveşte de câte ori am încercat ceva în direcţia asta am eşuat, având dezamăgiri crunte. Şi atunci am ajuns la concluzia că lucrurile trebuie privite din următoarea perspectivă: Dumnezeu ştie foarte bine starea în care se află fiecare în parte, eforturile pe care fiecare le face, şi ne dă ceea ce trebuie. Frământările noastre se traduc în final prin a înţelege să ştim cum să ţinem mintea în iad şi să nu deznădăjduim. Nu-i puţin, nu-i aşa? În rest este după cum dă Dumnezeu fiecăruia, să întâlnească sau nu oameni compatibili cu el, cu care să se împrietenească, care să nu-l dezamăgească şi în care să aibă încredere. Dumnezeu nu ne va lăsa la nevoie, fie că suntem singuri fie că suntem înconjuraţi de o sută de prieteni. Totul este să avem credinţă. Ca cea a lui Avraam de exemplu. Aici este foarte greu, pentru că suntem foarte dependenţi de ceilalţi oameni şi ne este foarte greu să trăim fără ajutorul lor.

  5. @ Fabiana,
    @ Paisia:

    Bogdaproste din toata inima!

  6. @ Paisia:

    (pe langa ce am raspuns mai sus)

    Ba contribuiti, v-am mai spus… Nu e bine nici cand ne smerim prea tare si ne abtinem de la a exprima ce simtim. Tocmai cei care se simt prea saraci au cel mai mult sa ne dea la toti.

  7. “De ce citesc atat de multi inca, ba chiar si mai multi de cateva saptamani incoace, dar cei care se implica in vreun fel sunt atat de putini… si inca si mai putini sunt cei cat de cat constanti, statornici.”

    Da, asta am observat-o si eu de mult. Este foarte ciudat ca din 23.206 de intrari cei care scriem cit de cit regulat sintem nu mai multi de 10-20 maximum. Asta inseamna doua lucruri:
    1. multora le este teama sa-si exprime opinia
    2.sinteti monitorizati de alde big brothers (securisti si nu numai) la greu. Si in mod sigur toti astia care intram pe site si care ne exprimam opinia in mod sigur sintem monitorizati la rindul nostru. Nu am nici o indoiala de asta. Profilul vostru este prea mare (locul 3 la Spiritualitate) ca sa fiti trecuti cu vederea si cu atit mai mult cei ca noi care scriem aici.

    Spre deosebire de Saccsiv unde, din cauza acestuia, au reusit sa se strecoare multi, foarte multi, prea multi…sa le zicem “provocatori”, aici adm, au reusit sa mentina un echilibru intre cei care scriu si au reusit cu inteligenta (parerea mea) sa blocheze sau sa stopeze “cariile”. Asta nu inseamna insa ca monitorizarea voastra (adm. ) si a noastra nu se face cu asiduitate.

  8. Si mai ziceam eu pe undeva, ca nici un site de pe lumea asta nu te poate schimba sau ajuta fundamental daca nu ai ajutorul duhovnicului. Totusi, cred ca ar trebui sa reformulez: sfatul duhovnicului este esential, dar un site care promoveaza materiale folositoare duhovniceste poate fi si el un adjuvant folositor sau chiar foarte folositor….de la caz la caz si de la situatie la situatie.
    Asa ca va rog sa ma scuzati daca prin anumite comentarii pe care le-am facut apropo de oportunitatea acestor site-uri spirituale am parut sa va minimalizez rolul.Pina la urma orice este facut in spiritul care trebuie, corect, este folositor.

  9. @ Petra:

    Nu ne indoim de monitorizare, pt. noi, adminii e clar ca e mai mult de atat, dar paradoxul face ca acolo unde se merge pe linii care, teoretic, ar putea fi mult mai riscante, frizand extremismul si unde abunda provocarile, nu exista aceeasi teama, si acolo chiar s-a si cultivat sistematic participarea. Deci nu e o ipoteza prea plauzibila, totusi. Suntem monitorizati, ei si? Ce e ilegal, revolutionar sau extremist aici? Nimic. Deja oricine acceseaza orice pagina e, potential, in bazele lor de date, DACA ii intereseaza. Nu inseamna ca acum trebuie sa ne ascundem prin vagauni. Daca ar fi asta, ar fi extrem de trist sa fim atat de terorizati cand nimic nu se intampla. Daca acum ne e frica, mai tarziu ce sa mai zicem? Gresim daca sepram ca nu lasitatea e caracteristica celor care ne citesc? Daca ar fi asa, chiar ca mai bine ne lasam pagubasi. Oare intre fanatismul activist si nihilist, anti-orice, si apatia/ amorteala/frica/ pasivitatea totala sa nu mai exista nicio cale de mijloc?

  10. Parerea mea o stiti. Sunt de acord cu ceilalti care s-au exprimat: ceea ce faceti este o lucrare care are mult rost. Cred ca, cei care intra pe site si sunt de buna credinta, toti cred la fel pentru ca, altfel, nu ar intra, iar cei care lasa comentarii, cu atat mai mult. Mergeti mai departe! Cu siguranta aveti si binecuvantare pentru lucrarea voastra, deci, cu Dumnezeu inainte! Lasati grijile si framantarile in seama lui Dumnezeu si mergeti inainte. Eu sunt mai putin pentru laude, pentru ca sa nu se piarda rasplata din ceruri, caci este important sa nu fie vatamate sufletele nimanui de slava desarta. 🙂
    In alta ordine de idei, intr-o oarecare masura sunt de acord cu Petra in ceea ce priveste monitorizarea ( e logic) dar, in plus, cred ca se incearca si bruiaje (se poate observa cateodata si cate un semn…nu cred ca e o simpla parere a mea ca, uneori, la anumite subiecte mai “fierbinti” apare, cate un “factor” perturbator, diversionist, dirijat fie de oameni fie de altcineva care-si baga coada sau se vine chiar provocari), dar sunt de acord si cu Antuza :”s-ar putea ca unii să nu scrie pentru că aplică autocenzura” sau, pur si simplu, nu au intotdeauna ce sa spuna sau nu au timp sau starea de spirit necesara si, de asemenea, sunt de acord cu Magda, in sensul ca unii citesc pentru ca sa isi ia injectia de nadejde, dar si de informatii.
    In ceea ce priveste apropierea dintre cei care intervin mai des pe acest site sunt de acord cu Antuza, adaugand faptul ca, cu siguranta cei care intra sunt oameni de varste difeite, care provin din medii diferite, cu interese si activitati diferite, uneori situati la distante foarte mari unii da altii, si nu trebuie fortate lucrurile in acest sens. Cei care vor si trebuie sa se apropie unii de altii si sa se cunoasca, se vor apropia din randuiala si cu ajutorul lui Dumnezeu.

  11. Mergând, mergeau și plângeau, aruncând seminţele lor, dar venind vor veni cu bucurie, ridicând snopii lor.( ps 125-v 6).

    Dragi administratori, munca fratiilor voastre va aduce roadă. Ceia ce fratiile voastre faceţi aici este mai mult decat necesar. Chemare este multă și peste tot.
    Ortodoxia este de-acum mediatizata. Și nu oricum ci teologic, academic. Poporul este chemat, învăţat, îndemnat, încântat, dar credinţa nu este lamurita in duhul sfintilor părinţi, in concretul și adancurile ei nicaieri poate, ca pe siteul vostru, (atât de concret de exact, de la zi , in ce traim și in ce și cum ne manifestam noi ortodoxia). Aș putea să spun mult mai mult decât atât, dar cred ca este desjuns.
    Aţi adus adâncimiea viului duhovnicesc al scrierilor sfintilor părinţi să lamureasca, să zideasca, și să vindece, să clarifice. Va datorez foarte mult.

  12. Frati admin, sunteti, cu singuranta, nu doar in rugaciunile mele ci si ale multor altora care daca nu comenteaza, macar rasfoiesc site-ul si se folosesc. Eu personal cunosc pe mai multi care citesc zilnic, dar nu scriu niciodata. Uneori parca nu mai e potrivit nimic in plus, alteori de-abia e timp de citit titlurile…

    Adaugati-ma si pe mine pe pomelnic si trimiteti-mi-l cand se definitiveaza, cred ca asa ne putem simti apropiati si infratiti, indiferent de distanta, prin rugaciune. Eu am prieteni apropiati de Biserica si poate de asta nu mi se pare asa mare lipsa fratilor, dar e, cu adevarat, o binecuvantare si parca o minune cand mai intalnesc printre colegi sau oamenii cu care intru in contact persoane credincioase…

    Roadele jertfei voastre nu le puteti vedea cu totul aici si nici sa nu le cautati! Sa va dea Domnul pace si bucurie in ceea ce faceti!

  13. @admin si comentatorii mai prezenti ,
    Nici eu NU ma aflu printre cei “…nu mai multi de 10-20 maximum” care , dupa cum bine spune Petra , scriu regulat si o fac si bine !
    Dar asta NU inseamna ca nu intru aproape zilnic pe site pentru a ma folosi pe mine si pe cei apropiati care “au urechi sa auda” cuvantul Imparatiei . Si daca chiar nu reusesc zilnic , incerc sa recuperez in zilele ulterioare .
    Nu scriu pentru ca nu consider ca am ceva util de comentat din care sa se foloseasca ceilalti care intra pe site si citesc . Cred ca acesta este MOTIVUL PRINCIPAL pentru care nu comenteaza majoritatea celorlalti care nu posteaza comentarii .
    Eu personal cred ca asa este bine , adica sa nu incarcam partea de comentarii cu vorbe goale . Nu toti avem darul de a transmite ceva in plus , intr-adevar ziditor , deci duhovnicesc , celorlalti . Asta consider ca are legatura DIRECTA cu calitatea inalta a ceea ce se publica pe site de catre fratii admin. , precum si de catre comentatorii “mai prezenti” . Deci faptul ca unii suntem mai “tacuti” nu trebuie luat ca dezinteres sau lipsa de sprijin , ci mai degraba ca bun simt .
    Sigur ca a fi tacut poate nu ajuta prea mult ideea de comuniune frateasca de care vorbim in acest topic sau pe dvs. , in particular , ca suport moral. Trebuie gasita o oarecare cale de mijloc desigur . Prezenta reala a multora dintre noi cu “duhul” acestui site cred ca se poate verifica atunci cand , cu ocazia posturilor mari , ne inscriem la citirea Psaltirii .
    Bunul Dumnezeu sa va rasplateasca aici pe pamant si la Infricosatoarea Judecata caci pe multi si mult intariti pe calea catre mantuire !

  14. admin,
    (apropo de monitorizare)
    Sa va dea Dumnezeu bucuria de a auzi la Infricosata Judecata: mantuieste-i Doamne ca eu, prin ei Te-am cunoscut pe Tine!

  15. @ Daniela, Mihaela P, Ioan R, Ioana:

    Va multumim!

    @ Toti:

    Nu de laude este nevoie, chiar absolut deloc, ci de feed-back si de sprijin. Dar nu e vorba numai de noi aici, e vorba si de masura in care intelegem urgenta timpului de acum si faptul ca acest site, vrand-nevrand, oricum nu va mai exista mult si ca toti avem nevoie, acolo unde suntem, sa fim mai prezenti si mai implicati, sa strangem randurile cumva – dar duhovniceste, nu civic, nu politic, nu ca socializare, etc.

    Daca intra in noi nelinistea cea buna cu adevarat, daca ajunge sa ne arda, sa ne doara viata in lumea asta si ne simtim agresati si inghesuiti pana la sufocare de duhul tot mai demonic al lumii, daca INTELEGEM prin ce trecem si ce ne asteapta, daca ne punem probleme legat de supravietuirea fizica si duhovniceasca in contextul atator masuri antiumane si anticrestine care se iau, mai pe fata, sau mai pe din dos, impotriva noastra… ei bine, atunci credem ca s-ar justifica, in mod firesc, o prezenta mai vie, s-ar vedea semnele unei asemenea zbateri autentice si lucratoare. Aceasta este ceea ce ne intereseaza. Aceleiasi trairi, acelasi duh ar aduce dupa sine o solidaritate mai mare, manifestata in primul rand prin rugaciune, insa neredusa la aceea, ci tradusa si in fapte, de genul celor exemplificate de Cuviosul Paisie. Totusi nu prea se simte, nu prea se vede, nu doar pe site, dar nici in biserici, manifestarea acestei CONSTIINTE INDURERATE SI TREZE. Care sa ne impinga la ceva mai mult decat viata de pana acum.

  16. Fratiilor,este limpede ca lumina zilei ca avem nevoie unii de altii intru propasirea ortodoxiei in inimile noastre si in comuniunile in care ne circumscriem cu vietile noastre !

    Dumnezeu ne da prilej de bucurie si folos in universul internaut al acestui site avind in vedere cit s-a insinuat in vietile noastre tehnologia.
    Ramine numai ca noi sa-L purtam clipa de clipa pe Bunul Dumnezeu in inimile noastre pentru a ne tine pe Calea care ne duce la El si a nu ne da prilej de sminteala si ratacire.

    Cit sintem capabili sa-L purtam in sufletul si inima noastra depinde numai de puterea credintei fiecaruia din noi,nu de intelectualisme,grad de cultura,informatie si educatie sau statut social :intru Calea,Adevarul si Viata nu exista decit atingerea Harului,caci salasluirea Lui intru noi nu este posibila din cauza nevredniciei noastre.
    Atingerea Harului face posibila Invierea si Viata Cuvintului in inima si sufletul nostru,in viata noastra !
    Sa ne cercetam sa vedem daca pret de o clipa am fost atinsi de Aripa Harului,daca pleoapa ochilor inchisi a fost strapunsa de perla lacrimilor aducatoare de linistire in clipa ratacirii,perzaniei,durerii,deznadejdii,agoniei,suferintei !
    Orice clipa fara El este ratacire,pierzanie,sminteala,desertaciune.
    Mai mult ca niciodata astazi orice clipa poate fi pierzania noastra.
    Cred ca traim vremurile din urma ,cind dreptii nu mai erau de aflat in cetate :nici 50,nici 40 … nici 10 …

    Nu-L avem cu adevarat in inimile noastre pe Bunul Dumnezeu,Sfinta Treime,Maica Domnului,pe toti Sfintii.
    “Rugati-va neincetat” !
    O facem vreunul din noi ?
    Rugaciunea nefiind altceva decit vorbirea deschisa si neingradita catre Dumnezeu i-L determina sa aibe fiintial si duhovniceste grija de noi intru mersul nostru spre descoperirea adevaratei Vieti !

    In nevointa si rugaciune neincetata Harul Domnului vine poate doar pret de o clipa pentru a Pregusta,pentru a Intelege !Apoi pleaca neintorcindu-se poate niciodata in viata asta paminteana ,pentru a ne da noua prilej de a ne arata si trai cu adevarat Credinta intru Tatal Nostru pentru a fi vrednici sa mergem si sa fim primiti la El intru Slava Lui Cea Vesnica !

    Sa-I spunem Domnului ca vrem sa ne cunoastem si sa traim intru comuniune ortodoxa si prin caile numai de El stiute o sa ne implinesca dorintele !
    Nu putem vorbi cu copiii,sotia si prietenii despre adevarata viata,sa-L rugam pe Domnul sa mijloceasca pentru noi si minune de nemarturisit si de nestrigat in agora va face pentru inima noastra daca in ea salasluieste curatia !

    Dar ,numai “Rugindu-ne neincetat” simtind cum cuvintele au viata in inima si sufletul nostru,mergind in fiecare duminica in sfinta biserica ortodoxa unde i-L intilnim in chip real si ne putem impartasi,minca la modul propriu pe Mintuitorul nostru Iisus Hristos ,care ne asteapta ca in spiritul vointei noastre libere declarate sa ne duca acolo unde ne este harazit : la adevarata viata,cea vesnica in Imparatia Lui Dumnezeu !

    Fie ca noua tuturor sa ne cada solzii de pe pleoapele noastre,sa intelegem si sa traim trezvia,umilinta si smerenia pentru a fi placuti Domnului !

    Dumnezeu Tatal,Iisus Hristos Fiul,Duhul Sfint,Maica Domnului si toti Sfintii sa ne calauzeasca,ocroteasca si mintuiasca pe noi toti !

    Doamne ajuta,cu dragoste frateasca !

  17. Mi se parea mie ca trebuie sa fie multi ca mine, care sunt mai mult decat fericiti ca pot citi ceea ce se posteaza si ceea ce se comenteaza aici!Multi dintre comentatori(nu mai vorbim de admini) sunt persoane cu o traire deosebita si, ceea ce nu e de neglijat, cu o cunoastere profunda a textului Scripturii sau a scrierilor Sfintilor Parinti.Uneori, cand citesc anumite texte sau comentarii, nu-mi vine sa cred cata profunzime este in gandirea unor oameni si cat de marunta pare gandirea mea ,prin comparatie.Cu greu as putea gasi ceva de spus, care sa egaleze sau macar sa tinda sa egaleze analizele pe care le-am citit aici.Asta ar fi explicatia,in ceea ce ma priveste,ca numele meu(adica username-ul,ca doar nu e numele meu de botez!) nu a aparut pana acum pe acest site.

  18. Desi va citesc zilnic, foarte rar comentez. Problema identificata de antuza este si a mea: autocenzura. Ce pot sa spun in plus, cind dupa o zi de lucru epuizanta, o zi de sarbatoare crestineasca, ajung in fine acasa si-mi fac biserica aici, pe loc, citind predicile si cuvintele de folos pe care ni le daruiti? Doar bogdaproste! Alteori, dimineata iau o gura de aer proaspat aici. Citesc TOT, uneori si trimiteri la postari mai vechi, caci v-am descoperit mai tirziu. Sint pe drumul de re-revenire catre Biserica si catre invatatura noastra de credinta, deci ce cuvint as avea?
    Dumnezeu sa va intareasca si sa nu ne lasati.

    P.S. Monitorizarea este ultima dintre cele mai marunte griji ale mele!

  19. @ ADmin…spui:

    “Daca intra in noi nelinistea cea buna cu adevarat, daca ajunge sa ne arda, sa ne doara viata in lumea asta si ne simtim agresati si inghesuiti pana la sufocare de duhul tot mai demonic al lumii, daca INTELEGEM prin ce trecem si ce ne asteapta, daca ne punem probleme legat de supravietuirea fizica si duhovniceasca in contextul atator masuri antiumane si anticrestine care se iau, mai pe fata, sau mai pe din dos, impotriva noastra… ei bine, atunci credem ca s-ar justifica, in mod firesc, o prezenta mai vie, s-ar vedea semnele unei asemenea zbateri autentice si lucratoare.”

    Daca si cu parca se plimbau in barca…pai chiar se intampla…insa, fiecare are (bio)ritmul lui, ca sa zic asa: unii sunt mai inceti, altii iau ‘foc’ mai repede!
    Eu nu mai vorbesc de ‘nelinistea cea buna’ ci, de adevaratul morcov caruia i se vad si frunzele (in sens figurat); multi/multe sunt in stare de alarma demult…asteapta ceea ce s-a preconizat demult numai ca, romanii sunt putin atipici: de sarbatori cresc preturile in loc sa le scada, se ‘descura’ in ‘criza’ asta bine merci prin economia subterana (de subzistenta…ca pe vremea aluia de dinainte de ’89)…asa ca, starea febrila interioara ca incordare si (re)asezare duhovniceasca (ca despre asta este vorba) o au multi dintre noi chiar daca nu epateaza faza asta!

    Iar in Biserica nu se simte un reviriment REAL din aceeasi cauza: fie dorm usor pe-o ureche zicand ca-si au asigurata mantuirea (chiar daca in restul timpului nu sunt altfel fata de cei ‘nedusi’ la Biserica…)fie isi ascund cu grija trairile… ori din smerenie adevarata ori din smerire de nevoie – efect al cauzei de (in)mandrire/atribuire(a) unor rezultate duhovnicesti puse pe baza efortului propriu si nu al Harului care toate le plineste!

  20. Si, inca CEVA: n-ai cum sa ai pretentii (prea marei) si sa trezesti oile belalii – imbatate de duh lumesc, fricoase/tematoare si de umbra lor…daca tu – ca pastor – ii adumbresti ‘protector’ prin predicile tale invaluindu-i edulcorat ca, ‘nu-i nimic, nu va ingrijorati, fiti blanzi ca mieii (in continuare) si supusi ca boii (la jug); are grija Dumnezeu (iti va baga si-n gura – para malaiata – nu numa’n traista!); deci! si ei – de teama ierarhilor si noi – dormind in opinci – intr-o complicitate rusinoasa, amanam luarea taurului de coarne si (re)punerea pe pozitii duhovnicesti a sufletului si implicit si-a trupului (ca templu al Duhului Sfant)care trebuie supus celui dintai; altfel, se salbaticeste si se impune sufletul asupra trupului inabusind constiinta… facandu-l sa abdice, sa se predea…stapanitorului lumii acesteia.

    P.S. Fara suparare pentru pastorii nostri! In timpul predicilor iau de citesc sau ma rog…atat de plictisitoare si lipsite de duh mi se par predicile lor! Unul dintre duhovnicii care te pun in pozitie de drepti cu arma la picior este Pr.Amfilohie Branza; si or mai fii, dar nu-i stiu eu! N-am dat peste ei…pana acum.

  21. Problema dezbinarii inca de la geto-daci e gresit pusa.

    Cred ca problema se pune in termenii urmatori: iubirea Adevarului are prioritate in dauna intereselor personale sau de grup. Definitia mafiei locale sau chiar de stat este ca interesele de grup au prioritate fata de cele personale sau de familie.

    Si iubirea Adevarului se intampla datorita meritelor rugatorilor care au fost pe aceste locuri din vremuri imemoriale. De aceea nu s-au facut razboaie de cucerire si nici nu s-au impilat alte neamuri. Ce a mai fost (robia tiganilor) a fost pasager iar cei vinovati plateau. La noi parca judecatile sunt mai rapide.

    Poporul roman nu este exclusivist sau ultra-nationalist. De aceea avem Miorita. Ca doar cei fara de indarjire vor vedea pe Domnul.

  22. Pingback: FRATIETATEA DUHOVNICEASCA | ACVILA ORTODOXA blog
  23. Celor ce se simt prea smeriti pentru a comenta ceva, as dori sa le spun, ca nu poate fi cineva smerit cu adevarat, daca nu e si recunoscator. Asa cum rugaciunea poate fi de cerere, de lauda si de multumire, asa si in viata de zi cu zi, este nevoie sa multumim lui Dumnezeu pentru toate cate le primim, dar si aproapelui pentru munca pe care o depune in numele Domnului, in slujba aproapelui. Este nevoie, uneori, de un simplu multumesc, pentru a incuraja munca celuilalt, pentru a arata ca suntem vii, ca miscam. Firul ierbii nu poate sta prea mult sub pamant, la intuneric, atata timp cat razele soarelui si boabele de roua il ajuta sa-si arate existanta. Oare nu trebuie sa fie recunoscator? In cazul de fata, nu cred ca este nevoie neaparat de comentarii lungi, teologice. Minunat, pentru cei ce pot sa o faca! Este nevoie frati crestini,sa ne aratam existenta! Sa aratam ca suntem vii! Sa fim recunoscatori si sa multumim, asadar!

  24. @ G:

    Sarutmana!

  25. Subscriu si eu la ce a scris Paisia mai sus.
    Citesc zilnic pe acest site de vreo 2 ani incoace, in special in timpul celor 8 ore petrecute la birou.
    Zilnic subiecte/invataturi adanci si folositoare care te pun pe ganduri, te intraripeaza, iti lumineaza inima, gandurile si privirea, iti largesc orizontul de cunoastere, de intelegere si de traire. Citind simt cum ma adap de la un izvor de Apa Vie care astept sa nu se mai termine sau, poate sa reusesc sa nu mai insetez.
    De comentat, m-am considerat mereu prea neputincioasa in a exprima ceva si m-am temut sa nu scriu prostii.
    Multumiri pentru efortul pe care il faceti zilnic si Dumnezeu sa ne intareasca si sa va lumineze si in continuare, sa ne ierte si sa ne ajute sa dobandim unitatea de credinta si sa ne depasim neputintele.
    Doamne ajuta!

  26. Mă gândesc că frăţietatea duhovnicească este departe de a fi ceea ce ar trebui să fie şi din cauza faptului că de-a lungul celor câteva mii de ani de la facerea lumii, şi în ultimii două mii de ani de creştinism autoritatea lumească de orice fel nu s-a exercitat de cele mai multe ori în normele şi conform legilor stabilite de Dumnezeu. Autoritatea care implică mare responsabilitate atât pentru propria viaţă, cât şi pentru cea a celor ce se supun autorităţii, nu s-a desfăşurat spre binele tuturor, ci spre binele exclusiv al celor care deţineau autoritatea, fie că aceştia se temeau să nu o piardă, fie că se temeau să nu le fie încălcată. Cei care au primit autoritatea au căzut în capcana de a vedea numai avantajele deţinerii ei şi au eludat uneori complet responsabilităţile ei, care sunt mult mai numeroase decât avantajele. Cu alte cuvinte cei care au primit autoritatea nu au ştiut să o folosească, trecând treptat-treptat propriile responsabilităţi pe umerii celor care se supuneau autorităţii. Cine îndrăzneşte să contrazică o astfel de evoluţie a lucrurilor este doar un naiv. Ne mai mirăm că lumea a ajuns în pragul colapsului? În astfel de condiţii frăţietatea duhovnicească a celor care trăiesc în lume rămâne doar o speranţă. Se va înfăptui poate într-un viitor ndefinit.

  27. Articolul, dupa sfaturile Cuv. Paisie Aghioritul, cred se refera la o fratietate duhovniceasca (in sensul contactului cu oameni duhovnicesti) in grupuri mici de oameni, nu in grupuri mari, care sa implice autoritati lumesti. Acestea au intrat destul in viata noastra, vezi recensamantul de tip securist, acum sa ii mai includem si in grupul noastru de prieteni (duhovnicesti)? E prea mult totusi. 🙂

  28. @Mirela,

    am spus: “autoritatea lumească de orice fel nu s-a exercitat de cele mai multe ori în normele şi conform legilor stabilite de Dumnezeu”.

    Acum fiecare înţelege ce doreşte …

  29. Antuza, nu te supara, insa ce legatura are autoritatea lumeasca cu fratietatea duhovniceasca?

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Articole Recomandate

Carti recomandate