IN FATA LUI IISUS: Viata launtrica a Duhului vs. falsa Ortodoxie a pietismului si moralismului religios. La ce “folosesc” Sfintele Taine?
CALEA ORTODOXA
Sfintele Evanghelii ne relatează că în faţa lui IISUS orice om se afla pe sine, aşa cum era.
Soldatul nu se mai considera un apărător al păcii şi ordinii, demn şi impunător, ci un mercenar, o unealtă a poftelor celor bogaţi şi ale propriilor patimi… În preajma lui Iisus, de sub purpura împăraţilor ţâşneau vulpi şi hiene, iar din marii preoţi şi cărturari, duhoare de morminte văruite….
Unii dintre aceşti oameni, cutremuraţi de adevăr, începeau, îndureraţi, să mişte lăuntric, să se zbată întru inima lor, să înseteze să iasă din falsa lor identitate, din mocirla în care se scufundau până atunci fără să ştie, fără să simtă: începeau să-şi întindă mâinile sufletului către El: să se roage. Rugându-se, descopereau înlăuntrul lor o cărare de lumină pe care, înaintând cu credinţă, puteau străbate orice întuneric, orice neputinţă şi orice amăgire… Apoi, în acea lumină aflau o putere de viaţă, o putere care lărgeşte şi transfigurează inima, o tărie care unindu-se tot mai intim cu sufletul omului îl face asemenea lui Hristos: o putere de iubire…
Aşa se întâmplă de 2000 de ani…. Şi astăzi e la fel…
În faţa lui IISUS HRISTOS, îngenuncheat ca păcătos, orice om descoperă că Dumnezeu este iubire, har şi adevăr. Şi dacă Îl urmează ajunge să cunoască, aşa cum spunea Cuv. Iustin Popovici, că şi el, omul, este iubire…
În lumina adevărului, dincolo de păcat şi moarte, omul descoperă, prin har şi nevoinţă, frumuseţea dumnezeească a vieţii care i-a fost dăruită de Ziditorul său. Şi aceasta este Calea…. Aceasta e Ortodoxia…
Ortodoxia este o lucrare lăuntrică, de unire a omului, cu duhul şi cu trupul, cu Dumnezeu, întru Iisus Hristos, prin Duhul Sfânt.
Această lucrare a fost propovăduită de Mântuitorul, Sfinţilor Apostoli, care au împlinit-o şi dăruit-o desăvârşit urmaşilor lor, episcopii şi preoţii. Ei nu au dăruit separat Sfintele Taine de lucrarea lăuntrică, harul slujirii preoţeşti de cel al lucrării lăuntrice; Sfintele Taine nasc, hrănesc şi desăvârşesc starea lăuntrică, sălăşluirea Împărăţiei lui Dumnezeu întru noi. Toate darurile duhovniceşti sunt date spre împlinirea desăvârşirii lăuntrice a creştinilor. Căci ordinea zidirii aceasta este: întâi – cea nevăzută, apoi – cea văzută. Partea noastră nevăzută este în lăuntrul nostru. Acolo începe lucrarea harului şi se arată, apoi, în trup.
Toată înfăţişarea din afară a Sfintei Biserici a fost dată spre călăuzirea sufletelor dinspre lume spre adâncul inimii, ca indicatoare spre viaţa lăuntrică: icoana, cântarea, rugăciunea publică şi toată arta liturgică îmbie omul prin simţurile sale fireşti spre viaţa duhovnicească, lăuntrică, a duhului: cheamă mintea spre îngenunchere la picioarele Mântuitorului, acolo unde aşteaptă El: în adâncul de taină al inimii. Toate lucrările văzute ale Bisericii sunt ca un pridvor şi o pregustare ale adevăratei vieţi creştine.
Dar, din pricina lucrării vrăjmaşului diavol şi din slăbirea credinţei noastre, după o vreme, preoţia a început să se rupă de lucrarea lăuntrică şi, odată cu această ruptură, s-a creat o distanţă, pe care vremea a tot lărgit-o, între împărtăşirea Tainelor şi scopul acestei împărtăşiri: Sfintele Taine s-au izolat de lucrarea lăuntrică pentru că elementul de legătură, preotul, a încetat să fie un cunoscător viu şi un călăuzitor încercat al vieţii lăuntrice. El a ajuns ori cărturar, ori ţiitorul pungii, iconomul exclusiv al celor exterioare.
Viaţa lăuntrică a fost înlocuită cu morala ori pietismul; Duhul Sfânt – cu exerciţiul facultăţilor omeneşti fireşti, raţiunea şi simţirea, adică s-a ajuns la înlocuirea vieţii duhovniceşti cu cea sufletească.
E ca şi cum fiul risipitor din parabolă, auzind din adâncul inimii sale chemarea Acasă, la dragostea Tatălui, nu s-ar ridica şi porni la drum, ci ar rămâne la porci, meditând şi plângând, analizând şi simţind acea chemare până la sfârşitul vieţii… Deci o credinţă fără putere de ridicare şi umblare…
Moralismul este o raţionalizare a credinţei, iar pietismul o sentimentalizare a ei. În ambele sufletul stă pe loc şi-şi închipuie că merge. Şi, lucru înfricoşător: Tainele cele Sfinte ajung, în credinţa acestor oameni, să hrănească această stare!
Bietele suflete ajung să-şi trăiască viaţa lumească şi egoismul cu o fervoare şi justificare religioasă! Îşi închipuie că, dacă sunt morali sau reacţionează emoţional la credinţă, îşi lucrează mântuirea.
Nu putem numi Ortodoxie această stare de înşelare şi nici păstori pe slujitorii ei: ar fi păcat împotriva Duhului Sfânt, căci i-am atribui aceste roade; şi, cum a spus Mântuitorul, via nu rodeşte spini.
AM SCRIS ACESTE RÂNDURI CA SĂ NE FERIM DE ACEASTĂ ISPITĂ şi de ACEST PĂCAT FUNDAMENTAL AL VREMII NOASTRE: de a numi Ortodoxie ceea ce nu este Ortodoxie, chiar dacă are înfăţişarea ei. Căci se vădeşte în ea lipsa şi a intenţiei şi a puterii de a scoate sufletul afară din Sodoma acestei lumi.
Cine nu se duce la Biserică pentru a afla şi lucra lepădarea de sine şi unirea cu Hristos nu va afla nici Ortodoxia. Dar va afla, din păcate, o „ortodoxie” care îl poate amăgi şi adormi duhovniceşte cu totul… Căci lumea, cu potopul ei de răutăţi, te poate pune pe gânduri… Dar falsa ortodoxie îţi poate amorţi pe veci orice nelinişte bună a sufletului.
Legaturi:
- PARINTELE RAFAIL: Care este sensul adevarat al pocaintei si ce ne va salva de valurile urgiei care va urma?
- Cu parintele Rafail despre forme, formalism, formare in rugaciune
- Parintele Rafail Noica: “Nu ne dam seama cat traim in inchipuire”
- PARINTELE RAFAIL: Pocainta si nevointa – intre intelegerea eretica si intelegerea dreapta
- Sarea Ortodoxiei si surogatele formalismului
- Parintele Teofan Munteanu: CUM SA-L MAI (RE)CUNOASTEM PE DUMNEZEU ASA CUM ESTE?
- CINE SUNT EU SI UNDE INCEPE INTALNIREA CU DUMNEZEU?
- Suntem convertiti cu adevarat?
- “Du-te, sa-ti fie dupa cum ai crezut!” OARE NOI AVEM CREDINTA?
- Despre pocainta, fatarnicie si indreptatirile legaliste
- Parintele Arsenie Muscalu despre formarea duhovniceasca in vremea noastra
- Parintele Arsenie Muscalu: VIATA IN BISERICA
- De ce avem nevoie pentru a trai duhovniceste?
- Credinta mecanica sau viata crestina ca SIMULACRU
- INIMA INDURERATA
- Sf. Macarie Egipteanul: Putini sunt adevaratii crestini!
- Ortodoxia confortabila si inchipuita sau despre ispitele generatiilor rasfatate
- Parintele Seraphim si chemarea la convertire adevarata pentru “crestinii fierti” care suntem…
- Pr. Dan Badulescu: Despre convertirea ortodocsilor la Ortodoxie
- Crestinul postmodern intre babilonia sensurilor si dreapta intelegere
Exceptionale cuvinte!
Grele cuvinte. Nu se poate sa nu te puna pe ganduri. Si foarte subtire granita intre bucuria si dulceata care vine din Har si bucuria ce vine din pornirea navalnica, anarhista(plina de patimi) a inimii ce se vrea eliberata.
Cred ca diferenta se vede la acceptarea Crucii. Atunci cand accepti sa te jertfesti, sa-ti rastignesti pacatele si sa te lepezi de sine. Cand reusesti sa mai simti aceeasi dulceata in timpul durerilor nasterii tale ca om nou. Si se mai vede si atunci cand, in ciuda curentelor care iti urla ca ierarhii tai au cazut si ca nu mai exista duhovnici si har, in ciuda celor care te sfatuiesc sa fugi in catacombe ca altfel esti apostaziat, ramai cu credinta si nadejde in sanul Bisericii si faci ascultare.
Pana nu demult spuneam si eu cu emfaza:”Doar exista un singur Dumnezeu”. Apoi am aflat ca, intr-adevar este un singur Dumnezeu Adevarat dar sunt foarte multi dumnezei falsi si e foarte usor sa iau urma unuia sau a altuia din acestia.
Doamne, ajuta-ne sa punem inceput bun!
Duhul modern al pietăţii
Şi’al evlaviei titrate
Ne rafinează înşelarea
Cu’nfăţişare-i de dreptate.
Trufiile modernităţii
Au îmbrăcat haina creştină
Cu străluciri exterioare
Ce se vor vârfuri în lumină.
Dreapta credinţă azi trăieşte
Din ce zideşte şi învaţă,
Prin academic şi prin ziduri,
Prin sentiment de suprafaţă.
Ortodoxia nu mai poartă
Adâcul duh al răstignirii
Şi al smereniei din fapte,
Nici curăţenia trăirii.
Primim ce n’au primit părinţii,
Pe motivaţia iubirii
Făr ‘a urca ,,Golgota” noastră
Şi-a bea paharul răstignirii .
Cuvântul predicii s’axează
Pe populism şi pe morală,
Vădind subtil scopul politic,
Şi ce s’a învăţat în şcoală,
Pe n’văţături ce au ca ţintă
Un ortodox modern, supus,
Trăind sentimental credinţa
Şi foarte lesne de condus.
Roadele spun. Roadele strigă,
Că s’adânceşte dezbinarea
Pacatul public ne distruge
Şi nu ne mai găsim cărarea,
Că răul e primit oriunde,
Că binele-i dispreţuit,
Că zelotismu’aduce schisme
Şi duhul ni s’a răzvrătit.
Dar Tu Iisus, din zori în noapte
Ne ceri adâncă rugăciune,
Ne ceri o inimă smerită
Spre’a ne da totul de la Tine.
Ne ceri o viaţă ortodoxă
Totală, sinceră, curată,
În pocăinţa ce renaşte
Iubirea cea adevărată.
Ne ceri o viaţă de credinţă,
Trăită sincer în lumină,
Fără extreme, fără schisme,
Fără politic, fără vină.
Ne ceri să ne iubim vrăjmaşii
Spre’a ne’nvăţa să Te iubim,
Iubindu-ne unii pe alţii,
Curaţi şi fără să-Ţi greşim.
Spre’a nu zidi ortodoxia
Numai prin ziduri şi cuvinte,
Ci’ntâi să ne zidim lăuntru
Prin cele sapte taine sfinte.
Spre’a nu vedea exteriorul
Şi strălucirea pe pământ
Ca fiind ţinta şi lucrearea
Ce ne-o aduce Duhul Sfânt.
Si exceptionale si grele si de mare folos cuvinte.Ar trebui incadrate cu rosu si puse intr-un “tablou” pe care sa-l avem permanent in fata “ochilor sufletesti” ca pe unul dintre cele mai importante “semne rutiere duhovnicesti”.Multumesc!
@ vlad:Adevarata si fina analiza ta .Multumesc si tie!
Totul a inceput in momentul in care cipurile au devenit centrul atentiei in loc ca centrul atentiei sa fie Hristos si aproapele. Aceasta mandrie subtila a avansat treptat ( a pornit de la sectari si a ajuns si la ortodocsi ), harul s-a micsorat, greselile, la inceput subtile, de intelegere a situatiei s-au agravat, a aparut mai apoi hulirea sf Taine care pentru multi a fost un semn clar ca problema nu se pune bine si adevarul lipseste – de aici cotitura aparenta inregistrata ( in realitate nimeni nu a cotit ci doar a oscilat, si fiecare a mers pe drumul lui doar ca la inceput drumurile pareau aceleasi – insa absolut toti am gresit intr-o oarecare masura, si inca gresim si suntem mandri si inca nu vedem tot Adevarul Care e Hristos si iubirea Lui ), iar in momentul de fata nici nu se mai sesizeaza gravitatea hulirii sf Impartasanii ci se puncteaza in continuare accentul pe problema cipista, fapt care duce la o pierdere tot mai mare a harului.
Parca suntem victimile unui soi de experiment macabru. Si chiar suntem. In fond, se doreste fie chiar si numai indepartarea atentiei noastre de la cele sfinte si indreptarea ei spre probleme materiale, caci se stie ca cu cat mintea e mai imprastiata intelege mai putin adevarul care e simplu. Interesant este ca toata aceasta teorie a conspiratiei are mii de informatii, si in fiecare zi aduce altele noi, ca sa ne mentina indepartati de esenta, intr-un nesfarsit studiu. Astfel clarificarea problemei cipului nu se mai termina, si pare ca pentru a-i da de cap iti trebuie sa aduni mereu noi informatii, ani de zile la rand, si se pare ca nu se va mai sfarsi decat odata cu antihristul, care nu se stie cand va mai veni ( si cand problema se va rezolva foarte simplu, fara nevoia de informatie ). Oare adevarul poate fi atat de complex, cand de fapt Dumnezeu e simplitatea nesfarsita ? Ce fel de adevar adun eu atunci cand caut pe net noi informatii, care sa imi arate totul despre masonerie, pana la cele mai mici detalii ? Trebuie sa recunosc insa, cu plecaciune, ca un astfel de adevar poate fi f folositor pentru cei care inca nu cauta cu putere Adevarul. Acest adevar ii poate intoarce spre Adevar, si de aceea cel care prezinta acest adevar, faca o minune de iubire cu sufletele celor inca nedumeriti ( habauci ). Dumnezeu sa ii rasplateasca dragostea.
Insa pentru oameni de alta putere sufleteasca, Biserica are de 2000 de ani Adevarul. Ei se intreaba : ce alt adevar ne mai trebuie. Ce alte teorii ne mai trebuie ? Ce alti descoperitori de teorii, in afara tuturor scrierilor sf parinti, mai avem nevoie pentru simplificarea mintii noastre ? Si cum ne va mantui un adevar super-complex cand mantuirea sta in simplitate dumnezeiasca ? Un adevar complex este o minciuna, stim asta prin credinta, nu trebuie sa cautam dovezi, pentru ca nu exista decat Adevarul. Mai degraba lumea ( nu ma refer la blogurile ortodoxe, ci la lumea neortodoxa ) s-a complicat tot mai mult, si azi ne sugereaza ca pentru a ne mantui trebuie sa adunam la nesfarsit informatii. Ne manjeste credinta cu idolul informatie. Toata aceasta informatie ne este oferita pe tava chiar de catre ipoteticul sistem, lucru ciudat pentru ca informatia ne arata ca sistemul e un criminal. Dar sistemul ( FNWO ) e o fantasma construita din teorii emise de cei care vor sa complice cat mai mult aceasta lume – divide et impera. Ei au construit acest sistem de informare nesfarsita ca sa ne risipeasca mintile, ca sa ne tulbure, stiut fiind faptul ca diavolul pescuieste in ape tulburi. Complexitatea este inerent legata de tulburare si dezbinare. Si informatia ce ni se serveste neaparat trebuie sa fie cat mai multa si mai complexa. De aia informatia se da pe www ( adica 666 – litera w la iudei e a sasea litera din alfabet ). Internetul de fapt poate fi proorocul mincinos al lui antihrist, vestitorul si inaintemergatorul lui. Inaintemergatorul Domnului a avut o viata extrem de simpla, de pustnic, si propovaduia o viata simpla. Inaintemergatorul antihristului, internetul ( dar si restul tehnologiei moderne ) e naucitor de complex si propovaduieste o invatatura extrem de complexa. Si pana la venirea antihristului ni se va servi pe tava o teorie tot mai complexa. Si ne va ameti asa de tare ca nu vom mai putea intelege atunci Adevarul. Si multi vor lua pecetea antihristului. De altfel si informatia internautica e insotita tot de pecetea antihristica si anume acel www=666, iar scrierea informatiei se face folosind creierul ( fruntea ) si mana dreapta. Si iata ca astfel toti userii idolului informatie se inchina deja ( fiecare in masura in care prin patima informarii uita de Hristos ) la antihrist si au si pecetea lui pe mana si pe frunte. Nu mai trebuie nici un cip cu 666 pe mana sau in creier, prin care sa ne conectam la internet.
Apocalipsa zice ca proorocul mincinos creaza un chip al antihristului la care se inchina toti cei pecetluiti cu 666 pe mana si pe frunte. Internetul creaza idolul ( chip al antihristului ) informatie cat mai complexa la care se inchina toti cei ce folosesc internetul pentru a strange informatii la nesfarsit, cu ajutorul mainii drepte si a creierului, internet ce ne pecetluieste aceste doua organe cu www-ul lui, 666. Si poate internetul va fi singura modalitate de vanzare-cumparare. Si poate va veni si un cip implantat care sa usureze manevrarea internetului. Acuma noi sa raspandim prin intermediul internetului duhul iubirii de Dumnezeu si de aproapele, si astfel 666-ul ( www ) internetului va deveni un simplu numar. Si nu mai e nici o pecetluire. Caci daca idolul informatie nesfarsita nu mai este, atunci sarpele nu mai are venin.
Insa ce importanta are acest detaliu – ce anume va fi pecetea aia si cum se va impune ea – daca noi pierdem dragostea si uitam de Dumnezeu ? Acest aspect se va clarifica la vremea potrivita. Hristos ne-a poruncit sa iubim pe Dumnezeu si pe aproapele si nu sa descoperim ce e pecetea antihristica. De ce vorbim numai de marii duhovnici, dar nu vorbim de Hristos Care este ascuns in toti fratii ortodocsi ? Oare acesti mari duhovnici din mintea noastra corespund cu cei reali, sau sunt doar niste plasmuiri ( idoli, inchipuiri ) ale mintii noastre ? Caci unii si pe Hristos il interpreteaza gresit.
Iar aceasta iubire ne cere un lucru : chiar si daca pecetea va apare prin cipuri, totusi majoritatea preotilor si credinciosilor trebuie deocamdata ( pana la aparitia pecetii ) sa ramana in orase. Iar a munci in orase nu se poate fara a avea buletin si fara a plati impozitele. Iar toti cei ce platesc impozitele sunt asigurati medical, deci li se face obligat card electronic de sanatate. Si a plati impozitul inseamna a plati obligat si asigurarea medicala, iar cand platesti asigurarea platesti si acei doi euro pentru a ti se face card. Deja te-ai compromis. Degeaba mai arunci dupa aia cardul primit prin posta daca tu deja ai platit pentru a ti se face. Nici nu mai trebuie sa semnezi, deja te-ai compromis in momentul in care ai platit pentru card pe care exista numele tau si informatiile despre tine inca din momentul fabricatiei lui. Deci tu platesti pentru un card care are numele tau inca de la fabricatie, si cand il primesti prin posta el deja e personalizat, te reprezinta. Deci e fatarnicie ca sa-l mai arunci, deja te-ai compromis, platind pentru el, si oricum ramai in baza lor de date ca om asigurat, cu card. Ca sa nu te compromiti trebuie sa nu platesti taxele, adica sa muncesti la negru. Si asta nu o pot face preotii si milioanele de credinciosi. Si vor mai apare si alte metode prin care sa te faca sa te compromiti. Deci se impune ca majoritatea sa accepte acest compromis. Nu se poate sa fuga toti acuma la sate. Cand va veni uraciunea pustiirii ( poate aceasta e pecetea sau caderea ierarhiei in slujirea cu ereticii ) atunci vor fugi toti. Pana atunci trebuie doar ” antrenament ” si ” simulari in cazuri de urgenta ”.
Cum bine spune acel par Sorin, chestiunea actelor cu cip nefiind o problema de credinta nu are rost sa ne invrajbim sau sa ne acuzam de inselare reciproc. Ca si cu calendarul care nu e o dogma sau ceva sfant, nici acceptul actelor nu strica nici dogme si nici nu pangareste cele sfinte. Nu ne inchinam la calendar, nici la actele fara cip. Nu spunem ” sfinte calendare ” sau ” sfinte actule fara cip ”. De aia fiecare e liber sa primeasca sau nu actul cu cip, fiecare e liber sa propovaduiasca celor ce il asculta sa primeasca actul sau nu. Deci nu exista motiv de cearta. Fiecare are dreptate in felul lui. Pe unii duhovnici si saccsiv o sa-i asculte cine vrea sa fuga la sate sau sa nu primeasca actul, pe alti duhovnici si pe razboinici cine vrea sa primeasca actul dar si cei care nu o sa-l vrea. Important lucru a grait Duhul Sfant prin par Sorin, cipul nu e o chestiune de dogma sau ceva sfant, deci nu are rost sa ne certam. Nu spune nimeni ca unele familii nu ar putea sa fuga la sate sau munte. Cine vrea sa fuga sa o faca, dar cu binecuvantare de la duhovnic si bine ar fi sa ia binecuvantare si de la par Iustin.
Deci sa lasam slujirea idolului informatie ( cand spun idol ma refer ca se acorda mai multa atentie informatiei decat iubirii de Dumnezeu si de aproapele ) dragii mei ( afara de cazul cand prin informatie ajutam altora la mantuire ), ca si asta e o forma de pecetluire, ca si orice alta patima. Ca orice patima – si informatia idol – are scopul de a ne face sa uitam de Hristos si de aproapele. Deci cu cat slujim mai mult patimilor si informatiei, cu atat devenim mai pecetluiti si ne lepadam de Hristos tot mai mult. Si cand ne vom mai desparti si de biserica pentru patimi si informatie vom fi pecetluiti cu 666 suficient de mult ca sa ne pierdem mantuirea de tot. Si atunci lepadarea de Hristos va deveni LEPADARE DE HRISTOS, indeajuns de puternica ca sa ne pierdem mantuirea de tot. Exista mai multe grade de lepadare de Hristos si de pecetluire cu patimile ( chiar si un gand rau e lepadare si pecetluire ), dar MANTUIREA SE PIERDE NUMAI ATUNCI CAND, DATORITA ACESTORA NE DESPARTIM DE BISERICA. Pana atunci nu putem considera despre nimeni ca si-a pierdut mantuirea.
Totul a inceput pentru ortodocsi ( ca restul sunt pecetluiti dintotdeauna si de tot cu 666-ul patimilor ) , odata cu aparitia internetului si a interminabilului subiect cip, de care ” pare ” ca se agata mantuirea noastra. De atunci ortodocsii nu mai au timp. Si problema calendarului nu s-a rezolvat prin informatie canonistica si istorica ( cat timp s-a tot discutat si s-au cautat informatii dezbinarea a devenit tot mai mare culminand cu schisme ), ci prin dragostea de Dumnezeu si aproapele. La fel si acuma, la unire si dragoste se va ajunge prin rugaciune si lepadarea de patimi.
Doamne miluieste. Iertati lungimea comentariului.
“Moralismul este o raţionalizare a credinţei, iar pietismul o sentimentalizare a ei. În ambele sufletul stă pe loc şi-şi închipuie că merge. Şi, lucru înfricoşător: Tainele cele Sfinte ajung, în credinţa acestor oameni, să hrănească această stare! “. DUSUL RECE de care aveam nevoie!Eu in pacatosenia mea cred ca sant in aceasta stare!Trezeste-ma DUMNEZEUL meu!
@emanuel, vlad
comentariile voastre m-au odihnit, multumesc.
Foarte bun articolul, mi-a batut si mie obrazul…
Pr. Rafail Noica: Cum putem evita erorile duhovnicesti?
http://www.vimeo.com/7842318
,,…Însă vreau să subliniez că viața sacramentală a Bisericii nu este despărțită de viața sa ascetică. Observ cu dezamăgire că, în multe cărți recente, Taina dumnezeieștii Euharistii este prezentată astfel încât rezultă că participarea la ea și împărtășirea cu Trupul și Sângele lui Hristos sunt cele ce-l îndumnezeiesc pe om. Fără îndoială, dumnezeiasca Euharistie este Taina care deosebește clar Biserica de alte religii. Dar, izolată de întreaga sa metodă de tămăduire, dumnezeiasca Împărtășanie nu numai că nu îndumnezeiește, ci osândește. În acest caz, harul lui Dumnezeu lucrează în chip pedepsitor. Mi s-a întâmplat să aud predici ortodoxe unde se spunea că dumnezeiasca Împărtășanie îl mântuiește pe om și-l duce la îndumnezeire, și deci toți trebuie să ne împărtășim în fiecare duminică, etc. Însă întreaga Predanie a Bisericii învață că, dacă Tainele sunt izolate de treptele vieții duhovnicești, curățirea, luminarea și îndumnezeirea, ele nu-l pot ajuta pe om. Sfinții Părinți spun că dumnezeiasca Împărtășanie presupune nevoință și este legată de nevoință. Nevoința, așa cum am descris-o aici, precede și urmează dumnezeiasca Euharistie. De aceea nu văd ce rost are să scoți în evidență numai Tainele, disprețuind viața de nevoință.
… Prin urmare, este limpede că Sfânta Împărtășanie nu e un simplu act, ci presupune o întreagă metodă de nevoință. Dumnezeiasca Împărtășanie îl ajută pe om după starea sa duhovnicească: îl curățește când încearcă să se curățească, îl întărește să rămână pe treapta iluminării și îi sporește sau îi păstrează vederea lui Dumnezeu, când se află pe treapta îndumnezeirii”. (Mitropolit Hierotheos Vlachos, Boala și tămăduirea sufletului în tradiția ortodoxă, p. 150-151; 159)
http://deasaimpartasire.blogspot.com/2010/08/dumnezeiasca-impartasanie-il-ajuta-pe.html
@vlad : AMIN!
Felicitari pentru blog! Romania va crestina Europa prin marii sai duhovnici !
Ar trebui sa fim mandri ca suntem romani!
Nu va deranjeaza daca trimtem oameni de la
http://duhovnicii.blogspot.com/ la acest articolul ?
Lasa-ti un link la http://duhovnicii.blogspot.com/ un blog in care gasiti despre : Parintele Arsenie Boca,Parintele Arsenie Papacioc , Parintele Ilie Lacatusu , Parintele Ilarion Argatu ,Parintele Ilie Cleopa , Parintele Lavrentie Strove , Parintele Nicolae Steinhardt , Parintele Paisie Olaru, Parintele Benedict Ghius , Parintele Serafim Popescu , Parintele Paulin Lecca , Parintele Dometie Manolache ,Parintele Sofian Boghiu , Parintele Ghelasie de la Frasinei , Parintele Proclu Nicau , Parintele Ioanichie Balan , Parintele Iulian Lazar , Parintele Constantin Galeriu , Parintele Dionisie Ignat , Parintele Adrian Fageteanu , Parintele Mina Dobzeu , Parintele Iustin Parvu , Parintele Petroniu Tanase , Parintele Ioan Iovan , Parintele Teofil Paraian , Parintele Rafail Noica , Parintele Gherontiu Puiu