SA NU NE RUSINAM DE HRISTOS! – Meditatie la Sfanta Cruce (1)

6-04-2007 Sublinieri

Sfantul Nicodim Aghioritul – Deprinderi duhovnicesti:

Purtandu-si Domnul Crucea, a purtat-o:

A. In vazul tuturor

“Ia aminte frate, la felul in care Iisus Hristos si-a puratat Crucea Sa, pentru ca sa-l imiti si tu, pentru ca fara Cruce nimeni nu poate intra intru Imparatia lui Dumnezeu. Mai intai Hristos si-a purtat Crucea inaintea intregii multimi, pe la amiaza, in mijlocul Ierusalimului, care era plin de multime nenumarata de popor, care venise din toate partile lumii ca sa praznuiasca Pastile dupa porunca Legii. Atunci a pornit Iisus de la pretoriul lui Pilat, purtand pe umerii sai Crucea, avand de amundoua partile cate un talhar, purtand coroana de spini pe cap cu batjocora si pedeapsa, imbracat iarasi cu hainele Sale ca sa-L cunoasca toti, fiind vestit de crainicul domnesc, care mergea inainte strigand din gura si cu trambita- ca este vinovat mortii; inconjurat de multi calai si ostasi, inaintand spre locul de osanda, in mijlocul unei gloate nenumarate si mai ales a capeteniilor poporului: a arhiereilor si a preotilor, a fariseilor si a carturarilor, care in loc sa fie intristati si sa-L compatimeasca, toti cu un glas il huleau si-l batjocoreau batandu-si joc de Dansul; “Si purtandu-si crucea a iesit in locul ce se numeste al capatanei” (Ioan 19, 17).

O, priveliste nemaivazuta pentru ingeri, Stapanul cel infricosat, a carui hotarare va cutremura toata lumea in ziua cea din urma, acum, cu mainile legate la spate, cu infatisarea trista, cu ochii intristati, cu capul plecat, merge ca un osandit sa fie ucis de oameni pacatosi, adica tocmai pentru aceia care acum Il omoara.

Domnul a rabdat cu asa mare bucurie batjocura publica ca sa-ti dea pilda sa-L urmezi si tu, adica sa nu te rusinezi cand oamenii te invinovatesc si te ocarasc pentru ca pazesti poruncile lui Hristos; ca pazesti intregi si neschimbate nu numai dogmele credintei, ci si invataturile Sfintei Evanghelii si ale Sfintilor Parinti, ca sa nu te rusinezi daca te invinuiesc ca nu urmezi multimii, ci celor putini si buni: sau ca nu te impotrivesti adevarului ci, dimpotriva, il aperi pazind cele scrise: sa nu te impotrivesti adevarului si iarasi: Pana la moarte lupta pentru adevar si Dumnezeu va lupta pentru tine” (Sirah 4, 25). Ca sa nu te rusinezi daca oamenii te invinovatesc si-ti dau numiri defaimatoare pentru ca nu te asemeni lor, nici nu vrei sa te unesti la relele si nelegiuirile pe care le fac ei; pentru ca tu ii mustri sau cu fapta sau cu pilda vietii tale bune, sau cu cuvantul si marturia Sfintei Scripturi si a purtatorilor de Dumnezeu parinti. Bucura-te si slaveste pe Dumnezeu ca ai fost batjocorit pentru numele Lui si ca te-ai invrednicit sa fii ocarat pentru aceasta, precum te mangaie corifeul apostolilor zicand: “De sunteti graiti de rau pentru numele lui Hristos ferice de voi, ca Duhul slavei, Duhul lui Dumnezeu odihneste peste voi (1 Petru 4, 14). Batjocura oamenilor si ocarile pe care le primesti pentru adevar si pentru virtute, inaintea intregii lumi fara nici o jena sau rusine, dupa cum Dumnezeu si Domnul si-a purtat Crucea nesocotind dispretul si ocara oamenilor dupa cum este scris: In locul bucuriei ce-I era pastrata, a suferit crucea, netinand seama de ocari” (Evrei 12, 2). Cu astfel de ocari te faci si tu impreuna partas la patimile si batjocurile lui Iisus, neindoielnic ca la vreme te vei impartasi si de bucuria slavei Lui.

Iubitul meu frate, poarta Crucea, si batjocura lui Iisus Hristos, socotindu-le o bogatie mai mare decat toate comorile imparatilor, pentru ca sa fii si tu numarat impreuna cu toti sfintii noi si vechi care au purtat Crucea lui Hristos precum este scris: “Pentru ca si Iisus ca sa sfinteasca poporul prin sangele Sau, a patimit afara de porti. Sa iesim dar la Dansul afara din tabara purtand ocara Lui (Gal. 6, 14). Si pentru ce te-ai rusina purtand Crucea lui Hristos? Sfantul Apostol Pavel se lauda in Crucea Domnului si tu te rusinezi? Iar mie sa nu-mi fie a ma lauda, decat in Crucea Domnului nostru Iisus Hristos (Gal. 6, 14).

Dar te ocaraste lumea pentru adevarul pe care-l spui? Pentru virtutea pe care o ai? Te prigoneste? Iti scoate nume rau? Bucura-te si te veseleste de aceasta caci este scris: Fericiti veti fi cand va vor prigoni si va vor ocari si vor socoti numele vostru ca un rau.” (Luca 6, 22). Te blesteama oamenii? Nu lua aminte la blestemele lor, pentru ca daca oamenii te blesteama, apoi te vor aplauda toti ingerii si sfintii Raiului si te vor lauda, iar Dumnezeu de sus te va binecuvanta si-ti va da cununa slavei vesnice: “Ei vor blestema si tu vei binecuvanta ( Ps. 108, 27).

Daca, insa, ascunzi adevarul si calci poruncile Domnului, ca sa pastrezi deprinderile cele rele si sa placi lumii, ca sa te laude oamenii si sa nu fii rusinat de dansii, atunci vai si amar de tine! Pentru ca ai aruncat de pe umeri Crucea lui Hristos si ai calcat-o in picioare, pentru ca nu esti cu adevarat si ucenic si urmator a lui Iisus Hristos, adevaratul tau invatator, ci ucenic al diavolului si al lumii. In ziua judecatii se va rusina si Hristos sa te faca al Sau si sa te faca partas slavei si Imparatiei Lui: Cel ce se va rusina de Mine si de cuvintele Mele in acest neam desfranat si pacatos si Fiul omului se va rusina de dansul, cand va veni intru slava Tatalui Sau cu sfintii Sai ingeri (Marcu 8, 38)”.


Categorii

1. Slider, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Saptamana Mare, Sfantul Nicodim Aghioritul, Vinerea Mare

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

33 Commentarii la “SA NU NE RUSINAM DE HRISTOS! – Meditatie la Sfanta Cruce (1)

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Pingback: Razboi intru Cuvant » “SA MERGEM SI NOI SA MURIM CU EL!” - Meditatie la Sfanta Cruce (2)
  2. Pingback: Razboi intru Cuvant » “El a luat asupra-Si durerile noastre si cu suferintele noastre S-a impovarat”
  3. Pingback: Război întru Cuvânt » Crucea cea usoara
  4. Pingback: Duminica dupa Inaltarea Sfintei Cruci « De la moarte la Viata
  5. aceasta carte mai este undeva editata? mai este undeva de vanzare?
    am cautat-o atata timp si nam gasit-o.
    daca este undeva, va rog, spuneti-mi.
    multumesc mult
    Doamne ajuta!

  6. N-a mai fost re-editata, din pacate. Era la editura Episcopiei Ortodoxe de Alba-Iulia. Puteti incerca sa scrieti acolo, daca gasiti adresa.

  7. Pingback: Război întru Cuvânt » SA RABDAM PANA LA SFARSIT! - Meditatie la Sfanta Cruce (3)
  8. Pingback: “El a luat asupra Lui durerile noastre şi suferinţele noastre noastre sa impovorat” « Vremurile de pe urmă
  9. Pingback: Război întru Cuvânt » “El a luat asupra-Si durerile NOASTRE si cu suferintele NOASTRE S-a impovarat”
  10. Hristos a înviat!
    Cum s-ar putea să ne ruşinăm de Domnul nostru Iisus Hristos? El, Fiul lui Dumnezeu, Cel fără de păcat, nu S-a ruşinat să Se întrupeze şi să sufere cea mai umilitoare moarte pentru mântuirea noastră, iar noi, cei împovăraţi de nenumărate păcate, să ne ruşinăm de El? S-ar putea o nerecunoştinţă mai mare decât aceasta? Într-o cântare liturgică, Mântuitorul este numit “lauda Apostolilor şi Bucuria mucenicilor”, dar cred că nu vom greşi, dacă vom mărturisi cu bucurie că Domnul este Lauda şi Bucuria noastră, a tuturor creştinilor. Acestea S-a făcut El pentru noi, nu datorită meritelor noastre, ci pentru că ne-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi(cf Gal2,20). Să nu ne ruşinăm de a-L mărturisi pe Hristos, ci să ne bucurăm că ne-a îngăduit să-L slăvim împreună cu îngerii, deşi n-am fi vrednici nici măcar să ne gândim la iubirea Sa cea nemărginită şi veşnică!
    Cred că în toate epocile istorice, ucenicii autentici ai lui Hristos vor fi prigoniţi în diferite moduri de către cei necredincioşi. Desigur, în secolul al XXI-lea, suferinţele noastre pentru Hristos sunt incomparabil mai uşoare, decât ale creştinilor din Biserica primară şi pentru aceasta se cuvine să dăm slavă lui Dumnezeu. Noi nu ne mai riscăm viaţa(viaţa pământească) mărturisindu-L pe Hristos, ci ne putem exprima în mod liber ideile şi tocmai această libertate ar trebui să ne responsabilizeze mai mult. Totuşi, îmi pare că întâmpinăm şi noi anumite probleme, care pot fi mai grave, sau mai neînsemnate, în funcţie de mediul în care trăim. În zilele noastre, cei hotărâţi să urmeze lui Hristos Cel răstignit şi înviat sunt ironizaţi, sau chiar marginalizaţi şi desconsideraţi de către ceilalţi, care le reproşează faptul că “nu-şi trăiesc viaţa”. Necredincioşii, care ne cer să fim toleranţi faţă de ei, să-i înţelegem şi să nu fim “habotnici”, tocmai ei au faţă de noi atitudinea, pe care ne-o reproşează nouă: nu ne înţeleg, ne ironizează într-un mod destul de nepoliticos, chiar încearcă să ne îndepărteze de credinţă, pentru a ne ajuta “să ne trăim viaţa”. Acestea sunt, în general, îndemnurile celor, care probabil că ne doresc binele, dar nici nu ştiu care este adevăratul bine şi nici nu-şi dau silinţa de a ne înţelege: “să nu o luăm pe calea Bisericii decât la bătrâneţe”, să nu mai credem în “mituri” şi, mai ales(cea mai ilogică idee), “să ne trăim viaţa”. Ce înseamnă această formulă, “a-ţi trăi viaţa”? Care este viaţa cea adevărată? Care este adevărata fericire? Oare adepţii consecvenţi ai concepţiilor superficiale şi necreştine de viaţă şi-au pus aceste întrebări esenţiale? Adevărata viaţă, ne vor răspunde aceştia, înseamnă să fi fericit, să-ţi trăieşti fiecare clipă cu intensitate maximă. Sunt perfect de acord cu această idee, sunt de acord că sensul vieţii noastre este fericirea, fericirea autentică şi indestructibilă, care, potrivit lui Blaise Pascal, este scopul oricărei acţiuni omeneşti. Totuşi, dacă scopul vieţii este fericirea, unde putem găsi acest bun suprem? Oare în distracţii? În divertisment şi, în cazul tinerilor, în răzvrătirea faţă de părinţi şi alegerea unei vieţi libertine, lipsite de moralitate? Dacă da, atunci de ce multe dintre persoanele, care au ales acest mod de viaţă(mă refer în special la vedete), aleg să se sinucidă, sau au familii destrămate, caută în permanenţă ajutorul psihologilor şi nu se simt niciodată mulţumite? Desigur, adevărata fericire(şi implicit adevărata viaţă) trebuie căutată într-o cu totul altă direcţie. Cred că un răspuns foarte convingător îl putem găsi în “Cugetările” lui Blaise Pascal, căci acest filosof creştin L-a găsit pe Dumnezeu, în pofida teoriei false, potrivit căreia creştinismul ar fi acceptat doar de către cei needucaţi şi lipsiţi de spirit critic. Astfel, Pascal, acest geniu al ştiinţelor exacte şi al filosofiei, consideră că toţi oamenii, indiferent de situaţia lor, vor să fie fericiţi şi nu fac nici cel mai neînsemnat gest decât în acest scop. Căutând fericirea, pentru care au fost creaţi, oamenii s-au împărţit în trei “secte”(categorii): cei ce vor să fie fericiţi prin autoritate(putere politică), cei care caută fericirea în “cercetări şi ştiinţe”(cultură) şi cei ce cred că vor dobândi fericirea prin plăceri trupeşti. Totuşi, niciuna dintre aceste categorii de oameni nu a reuşit să obţină adevărata fericire, deoarece bunurile, prin care ei încearcă să atingă acest scop suprem, sunt limitate, astfel încât nu pot fi posedate de către toţi în aceeaşi măsură şi în acelaşi timp. De aceea, Pascal ajunge la concluzia că “adevăratul bine trebuie să fie astfel încât toţi să-l poată poseda în acelaşi timp fără micşorare şi fără invidie şi nimeni să nu-l poată pierde împotriva voinţei sale”. Mai mult decât atât, filosoful creştin observă că aceia, care au încercat să găsească fericirea în ei înşişi(prin cultură), n-au putut-o afla, căci raţiunea nu poate lupta prin propriile puteri împotriva patimilor trupeşti, care încearcă să-l atragă pe om în afara sa. De asemenea, cei ce caută pacea şi fericirea în afara lor, în voluptăţi pământeşti, nu au nicio şansă de a fi fericiţi, căci, după expresia filosofului, nu putem să renunţăm la raţiune şi să devenim vite, omul fiind fiinţă raţională. Din acest motiv, fericirea, unica fericire, poate fi obţinută doar prin credinţa în Dumnezeu, prin comuniunea de iubire cu El. “Fericirea nu-i nici în afara noastră, nici în noi, ci în Dumnezeu…”(Blaise Pascal, Cugetări) Credinţa este “adevăratul bine”, căci, potrivit descrierii lui Pascal, este “în aşa fel încât toţi să-l poată poseda în acelaşi timp fără micşorare şi fără invidie şi nimeni să nu-l poată pierde împotriva voinţei sale”.
    Iertaţi-mă, am scris un comentariu exagerat de lung, dar am dorit mult să vă împărtăşesc această concepţie, despre care am aflat foarte recent şi care m-a impresionat în mod deosebit, mai ales pentru că aparţine unui reprezentant al “înţelepţilor acestei lumi”, din partea cărora ne-am aştepta la prea puţină înţelegere.
    De aceea, fără a ne ruşina de Domnul şi fără a slăbi în credinţa noastră, să fim convinşi că adevărata fericire, adevărata viaţă, unicul adevăr, singura cale sigură este Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos, care nu S-a ruşinat să ne considere “prietenii Săi” şi să-Şi dea viaţa pentru noi. Să ne trăim viaţa, s-o trăim cu intensitate maximă, căci viaţa noastră este Hristos, iar a ne trăi viaţa înseamnă a ne apropia cât mai mult de El, împlinind sfintele Sale porunci! De asemenea, cred că ar fi o gravă greşeală aceea de a considera că adevărul absolut nu există(relativism şi nihilism!) şi că n-ar fi posibil ca noi să fi găsit cel mai corect mod de viaţă. Fraţi întru Hristos, noi suntem aceia, care avem adevărul şi păşim pe calea fericirii şi a vieţii veşnice! Aceasta nu este o dovadă de orgoliu, căci noi nu susţinem că am fi găsit adevărul absolut prin propria raţiune, prin inteligenţa noastră, ci acest adevăr ne-a fost revelat de către Însuşi Adevărul(Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat). Orice concepţie de viaţă străină de dreapta credinţă, la care ar adera acuzatorii noştri, este întemeiată de către un om asemenea nouă(fie el chiar şi cel mai inteligent din istorie), iar convingerile noastre ne-au fost dăruite de către Dumnezeu-Omul. “Dacă primim mărturia oamenilor, mărturia lui Dumnezeu este mai mare, că aceasta este mărturia lui Dumnezeu: că a mărturisit pentru Fiul Său” – ne învaţă Sfântul Evanghelist Ioan şi dacă ne vom ruşina de a primi cu totală încredere mărturia lui Dumnezeu… şi El ne va tăgădui şi Se va ruşina de noi. Ce poate fi mai trist, mai jalnic, decât faptul de a fi tăgăduiţi de Hristos?
    “Normalitatea nu se măsoară statistic.”(George Orwell, 1984)
    Hristos a-nviat!

  11. Pingback: Război întru Cuvânt » ASTAZI HRISTOS-DUMNEZEU PENTRU NOI PATIMESTE SI SE RASTIGNESTE…
  12. Pingback: BICIUIREA SI BATJOCORIREA LUI HRISTOS. Ne rusinam sa mai cautam placerile sau sa mai cartim? “Cum te rabda inima sa inmultesti inca ranele lui Iisus?” -
  13. Pingback: SA-L INSOTIM PE DOMNUL IN SAPTAMANA MARE! -
  14. Pingback: RASTIGNIREA DOMNULUI. Meditatie zdrobitoare la patimile lui Hristos. Talcuirea celor 7 cuvinte rostite pe Cruce de Mantuitorul -
  15. Pingback: Predica la scoaterea Sfantului Epitaf: TREBUIE SA MERGEM PANA LA CAPAT, SA NE INGROPAM IMPREUNA CU HRISTOS, SA NU MAI FIM CEI DE DINAINTE! -
  16. Pingback: Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit? -
  17. Pingback: Vinerea Patimilor. ASTAZI HRISTOS PATIMESTE SI MOARE PENTRU NOI -
  18. Pingback: VINEREA MARE. Predici, meditatii si plangeri strapungatoare la SFINTELE PATIMI ALE DOMNULUI, inaintea Epitafului Sau -
  19. Pingback: Sa intelegem mai profund cum a fost PATIMIREA si MOARTEA PE CRUCE A DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS. De ce si cum a fost rastignit Fiul lui Dumnezeu si care este semnificatia infricosatoarei jertfe a Mantuitorului? -
  20. Pingback: LUPTA LUI IISUS DIN GRADINA GHEȚIMANI: “Intristat este sufletul Meu pana la moarte“. CHINUL SUFLETESC AL DOMNULUI INAINTE DE PATIMA SA si marea lectie pentru noi: RUGACIUNEA e indispensabila cand avem de luat hotarari! -
  21. Pingback: SFANTA SI MAREA VINERI a sfintelor si infricosatelor patimiri ale Domnului. RASTIGNIREA SI INGROPAREA LUI HRISTOS. Predica IPS Teofan la Denia celor 12 Evanghelii: “Sa nu participam la rastignirea lui Hristos prin faptele noastre” - Recomandar
  22. Pingback: SF. MACARIE DE LA OPTINA – sfaturi ortodoxe pentru “incepatori”: SE POATE MANCA DE DULCE IN POST? SA NE FACEM SEMNUL CRUCII IN LUME? -
  23. Pingback: SFANTUL PROOROC DANIEL IN GROAPA CU LEI pentru marturisirea Dumnezeului Celui Viu. Cum suntem noi ispititi SA NU MAI TINEM INTREG POSTUL si, in general, SA LEPADAM LEGEA LUI DUMNEZEU de dragul “lumii”? | Cuvântul Ortodox
  24. Pingback: NEBUNIA DE A ASUMA BATJOCURA LUMII, pentru a ne duce PANA LA CAPAT pocainta si a implini dorul mistuitor al inimii, de A-L INTALNI PE DUMNEZEU: “Lumea îşi are legile şi valorile ei, dar noi se cade să vieţuim potrivit legii lui Dumnezeu, chiar
  25. Pingback: “VEZI CINE S-A FĂCUT DE RÂS!!”. Cum se mantuieste un CORUPT NOTORIU, un “PRIVILEGIAT” DETESTAT si cum protesteaza (si se pierde) O MULTIME DE OAMENI “NORMALI” SI “CORECTI”… | Cuvântul Ortodox
  26. Pingback: IUBIND CRUCEA LUI HRISTOS… Conferința de la Ploiești (aprilie 2016) a Părintelui Episcop MACARIE DRAGOI (audio+text) – prima parte: “Atunci când simțim că nu mai avem puterea de a merge mai departe, atunci când simțim că suntem
  27. Pingback: “…nu ştiu altceva, decât pe Iisus Hristos, şi pe Acesta RĂSTIGNIT” | Cuvântul Ortodox
  28. Pingback: UMBLAREA PE MARE. Predici audio de la Putna si Sihastria Putnei: AVEM NEVOIE DE CURAJ SI DE CONSECVENTA “PANA LA CAPAT” in urmarirea tintei noastre duhovnicesti. SA INDRAZNIM “SA MERGEM PE APA” IN LUME, URMANDU-L PE HRISTOS. Sa nu
  29. Pingback: “SALTUL MORTAL” AL LUI ZAHEU CEL POCĂIT sau SFÂNTA NE-RUȘINARE DE HRISTOS: “Câţi dintre noi sânt cu adevărat pregătiţi să se lepede de iubirea de slavă şi să se facă de râsul lumii pentru Domnul?” | Cuvântul Ortodox
  30. Pingback: SPARGEREA TAVANULUI | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate