MIRCEA VULCANESCU, SFANTUL MARTIR: “Nu cred in politica. Nu vreau fericirea lumii cu de-a sila. Nu vreau omul abstract, ‘umanitatea’, ci OMENIA” (INEDIT)
3 martie 1904, Bucuresti – 28 octombrie 1952, Aiud
“Nu Hristos spus [doar] cu buzele sau [doar] scris cu H mare. Nu ‘afirmare’ ca suntem ‘Ortodocsi’, tot cu O mare. A fi ortodox sau crestin este o sarcina, un prilej de largire sufleteasca”.
Text inedit – Schita scrisorii către Jeni Axente, datată 5 martie 1926, Paris, Arhiva fam. Vulcanescu“…Știu că sunteți toți ocupați (am fost, sunt încă student). Știu nenumăratele nevoi practice, nenumăratele siluiri pe care le suferă din partea vieții cerințele de viață ideală. Dar, repet! Fără preocupare de cele spirituale, adică fără un timp de reflecție, de meditație, de gânduri dacă vreți – hai să-i zicem mai precis – de rugăciune, nu este progres spiritual, mai mult, nu este omenie.
Putem avea în față un ”specialist” de merit, un strălucit teoretician sau un om practic, dar nu am avea om de omenie. Și cum ”idealul creștin”, în forma lui concret-vie, este ”omul de omenie” – vezi că la țară ”păgânul” este sinonim cu ”neom” – conchideți singuri. (…)
Primesc chiar astăzi de la Sergiu [Condrea – n.n.] un “caiet de plangeri” al ASCR-ului din 1925[1], [de] după plecarea noastră. (…) La caietul de plângeri ar fi multe, multe de spus. Nu îndrăznesc însă pentru că mi-e rușine întâi de mine însumi. Un singur lucru poate că pot spune, pentru că l-aș cere și unei asociații de păgâni. Mai multă bunăvoință nu strică. Oricât ar fi cineva de iritat, ar trebui să nu scrie cuvinte ca ”lichea”, ”aventurier”. Să le gândești e păcat. Să le vorbești e și mai rău. Dar să le scrii! Doamne, ferește!
”Cel ce va zice fratelui său ”Prostule” e vinovat de moarte și de focul gheenei”, zice Evanghelia!
Și oricum am ”interpreta-o”, cum mai putem spune că ”Hristos e cu Noi” când întrebuințăm asemenea cuvinte? Și apoi, această ”bună-cuviință” și ”respect mutual” nu sunt numai de tradiție ci și de ”drept scris” în ASCR. (…) Nu uitați că păcatul ce amenință mai mult ca orice ASCR-ul este ”fățărnicia”.
Din acest punct de vedere caietul este o oglindă minunată de ”sinceritate”, dacă vreți, dar însuși faptul că într-o societate creștinească, din adâncul sufletului omenesc nu izvorăsc decât așa de amare lucruri, ar trebui să atragă atenția cât de primejdioasă este ”natura omenească” în spontaneitatea ei și cât greșim față de Hristos când ne zicem creștini și pierdem din vedere sentimentul acesta al păcatelor noastre proprii și când Îl solidarizăm cu greșelile noastre omenești.
Umilința [pe] deoparte (nu disperarea!), sentimentul puterii lui Hristos (nu încredere în puterea noastră personală) sunt cele două elemente care compun o inimă creștină.
Nu Hristos spus [doar] cu buzele sau [doar] scris cu H mare. Nu ”afirmare” că suntem ”Ortodocși”, tot cu O mare. A fi ortodox sau creștin este o sarcină, un prilej de lărgire sufletească. Feriți-vă și aici de ”aluatul fariseilor”. V-o spun pentru că din cele ce aflu despre țară de la voi și de la alții, văd că unii ”păgâni” practică un fel de ”creștinism la modă”.
***
Text scris pe schita unei prezentari pentru ASCR, arhiva M.V.“Creștinismul este astăzi la modă… Este curios de observat că concomitent cu această eflorescență a creștinismului nu se observă nicio creștere a fericirii omenești. Necinstea sporește. Neîncrederea între oameni, agresivitatea etc. stăpânesc astăzi ca și altă dată, dacă nu mai mult ca altădată, pe oameni. Dimpotrivă, se poate spune că nemulțumirea a crescut… Care să fie cauza acestui lucru?
Să nu aibă creștinismul nicio virtute schimbătoare a realităților acestei lumi? …Creștinismul nu are însă pentru oamenii de azi această virtute cardinală. Lucrul este evident mai ales judecând după numărul de creștini dezorientați. Spre a înțelege aceasta, trebuie să cercetăm care sunt motivele adânci și serioase pentru care omenirea nu știe să vrea, nici ce să vrea…
Cei ce se ocupă de creștinism se ocupă de el din motive cu totul deosebite de nevoile lor de mântuire, ceia ce are ca efect că pentru majoritatea oamenilor el nu are valoare mai mare decât a unui obiect de curiozitate… Încercați să întrebați pe cei care se ocupă de creștinism de motivul care-i îndeamnă la aceasta și colecționând răspunsurile vom conchide cu toții că pentru majoritatea rămâne ca unic motiv serios moda și snobismul.
Voiți să probați acest lucru? Încercați să creați o contra-atmosferă. Creștinul de modă, prin imitație, va cârmi vasul conștiinței sale în alte ape.
Voiți alta mai simplă? Apropiați-vă sufletește de acest om. Cine are cât de puțin experiența oamenilor și cel ce știe din propria experiență sau a prietenilor de încredere ce este un creștin poate răspunde imediat, de la distanță“.
Mircea Vulcanescu, tanar student la 18 ani
Text inedit – Schita unei scrisori către Costin-Deleanu, nedatată, Arhiva fam. Vulcanescu“Dragă Costin[2],
Întâi: Adevărat a înviat!
Apoi: Emoția cărții tale poștale – emoția firească a primilor pași, o înțeleg. Retorica ei mă supără! Suntem fiii unui secol ce și-a jurat să sugrume romantismul.
Vorbești de ”deșteptare dintr-un somn secular”. Al cui? Al tău? Câți ani ai? Al Bisericii? Nu înțeleg?
Încetat-au vreodată preoții să iasă cu Darurile pe ușile împărătești? Zic dinadins cu Darurile, pentru că ”sfătuirea lor cu credincioșii” e (prin raportare) – de minimă importanță! Cei cu urechi de auzit, încetat-au vreodată să audă? (…)
Că ”Biserica se deșteaptă pentru luptă”? Care luptă? Iar deșteptare?
[Despre] conștiința unui ”proces istoric în viața ortodoxiei românești”… Precizări? Dar dacă-i vorba de ”renaștere” ca cea de la Cuibul cu Barză[3], atunci… atenție la etichetă. ”Pavilionul nu acoperă întotdeauna marfa”. (…)
Nu, nu. Să nu confundăm deșteptarea noastră [cu] deșteptarea Bisericii. Și dacă noi nu știm vedea,să nu credem [în] știința și vederea noastră – [că] noi suntem măsura lucrurilor astea. Păzea! Iluzia e firească pentru neofit.
Nici ”proces istoric”, nici ”renaștere Bisericească”…
Afund cu capu’n carte… seara’n genunchi și stâlp la liturghie. Așa da – vorba lui Nae – ”Asta este ortodoxie!”
Încă odată… ”Adevărat!”
***
“Comunism cu punga altuia și ascetism cu viața altuia e ușor de făcut.
Călugăria trebuie să fie viața adevărată a creștinului, dar nu e.
Fiecare dintre noi are în sufletul închis un călugăr de care nimenea nu știe pentru că nu se arată nimănui”.
*
Texte inedite – notite diverse din Arhiva fam. Vulcanescu.“Vina făcută Bisericii Ortodoxe că din cauza ei pătimește lumea de crize, rele și războaie, atunci când ar trebui spus tocmai contrariul: că lipsa de duh ortodox a lumii (mai ales a celei apusene și a statului laic) dă formula acestei crize. Pentru că mai mult nu cred că se poate spune, criza fiind esența acestui veac. (…)
Păcătoși suntem. De căi de îndreptare avem nevoie. Dar căile astea le avem. Și singura scăpare este să nu le smintim. Asta era singura întrebare: societatea românească e primejduită. Trebuie spre a o salva să ne schimbăm Biserica (cum vor unii), sau să întoarcem oamenii la ea, așa cum e, ortodoxă, neclintită?”
***
Din ”Și puțină antropologie axiologică”, Opere vol. II, Ed. Univ. Enciclopedic“Nu libertate politică, ci libertate spirituală.
Ce ne desparte de comuniști ne desparte și de fasciști și de catolici. Suntem răsăriteni.
Viața omenească are un sens transmundan, nu social, ci metafizic.Nu cred în politică.
Nu vreau fericirea lumii cu de-a sila.
Nu vreau omul abstract, nici ”umanitatea”, ci OMENIA”.
Note explicative:
[1] ASCR: Asociatia Studentilor Crestini Romani, forma de coagulare a cautarilor spirituale a tinerilor interbelici in cadrul careia Mircea Vulcanescu a jucat un rol major. Cateva detalii, aici si aici.
[2] Paul Costin-Deleanu a fost liderul ASCR la sfarsitul anilor ’20 si inceputul anilor ’30 ai sec. trecut. In articolele din Buletinul ASCR considera ca generatia sa a trait o “revolutie ortodoxa” spre deosebire de cea de care apartinea Mircea Vulcanescu. Acesta ii replica aratandu-i nepotrivirea intre ortodoxie si “revolutie” si atragandu-i atentia ca, spre deosebire de prima generatie a ASCR-ului, generatia lui Deleanu cunoaste o ortodoxie “la moda” in mediul studentesc datorita cursurilor tinute de prof. Nae Ionescu. Costin-Deleanu va migra, mai tarziu, catre Miscarea Legionara.
[3] La Cuibul cu Barză a fost preot un anume Tudor Popescu ce initiase un fel de miscare de ”renastere” ortodoxa (Societatea Trezirea), de fapt o modernizare dupa calapod protestant. In cele din urma, a fost caterisit de BOR.
Legaturi:
- LA POMENIREA FERICITULUI MARTIR MIRCEA VULCANESCU: “Primejdia: tradarea Duhului de cei pusi sa-L apere… Crestinismul nu-i o doctrina, ci o viata”
- Fericitul Martir Mircea Vulcanescu – INEDIT: ”Devenim enciclopedii ambulante. Iar intelepciunea nu incape in Enciclopedie… ”
- O convorbire memorabilă cu fiica unui mucenic, Măriuca Vulcanescu: “Ne târâm şi nu ştim cui să plăcem mai mult..”. “Ne lipsesc smerenia şi credinţa simplă, a copiilor”
- “SA NU NE RAZBUNATI!” – Memorialul… durerii sfintitoare a lui MIRCEA VULCANESCU
- Taina Mucenicului Mircea Vulcanescu – crampeie din viata unui intelectual martir al zilelor noastre (I)
- Taina Mucenicului Mircea Vulcanescu – icoana unui alt Iov al Romaniei secolului al XX-lea (II)
- Martirul Mircea Vulcanescu despre criza Bisericii, Imparatia lui Dumnezeu si imparatia acestui veac
- Mircea Vulcanescu – Crestinul in lumea moderna
- Fericitul Martir Mircea Vulcanescu: TIE TI S-A NASCUT PRUNC!
- “Colind sarac” de FERICITUL MARTIR MIRCEA VULCANESCU
- CE AU SPUS, IN REALITATE, MARTURISITORII ROMANI INTERBELICI DESPRE PROBLEMA PASCALIEI SI A CALENDARULUI
***
- Sf. Valeriu Gafencu: “SUNTEM CRESTINI NUMAI CU NUMELE…” Ce inseamna sa fim crestini, cum putem realiza curatirea launtrica si nasterea din nou?
- TESTAMENTUL SFANTULUI MARTIR VALERIU, OMUL IN CARE VIA HRISTOS: Paziti neschimbat Adevarul, dar sa ocoliti fanatismul! Duceti Duhul mai departe!
- SFANTUL VALERIU – NEINTELES SI PRILEJ DE POTICNIRE pentru multi, si ieri, si azi
- UN CUVANT CAPITAL AL SFANTULUI IUSTIN POPOVICI SI O MEDITATIE PE MARGINEA SA. Totul in Hristos…, nu doar in numele Lui!
- Parintele Serafim Rose denunta viclenia cea mai mare care ameninta Biserica de azi: „noul crestinism” umanist, ecumenist si lumesc
- MEDITATIE LA DUMINICA INMULTIRII PAINILOR: Pentru ce Il cautam pe Dumnezeu?
Asa ceva se intampla atunci cand Dumnezeu si toate cele sfinte sunt dez-duhovnicite, de-vitalizate, de-personalizate si folosite numai ca referinte abstracte intemeietoare, atunci cand Dumnezeu, Biserica, Sfintii sau duhovnicii devin numai niste “efigii” cultivate ritualistic, niste “mituri” legitimante, niste “etichete” sau “insigne” sacre pe care ni le lipim de frunte sau ni le agatam in pieipt ca sa (ne) amagim ca “avem binecuvantarea” Lor si ca sa ne putem afirma, sub acoperirea lor, propriile agende, omenesti.
(…) AM SCRIS ACESTE RÂNDURI CA SĂ NE FERIM DE ACEASTĂ ISPITĂ şi de ACEST PĂCAT FUNDAMENTAL AL VREMII NOASTRE: de a numi Ortodoxie ceea ce nu este Ortodoxie, chiar dacă are înfăţişarea ei. Căci se vădeşte în ea lipsa şi a intenţiei şi a puterii de a scoate sufletul afară din Sodoma acestei lumi.
Cine nu se duce la Biserică pentru a afla şi lucra lepădarea de sine şi unirea cu Hristos nu va afla nici Ortodoxia. Dar va afla, din păcate, o „ortodoxie” care îl poate amăgi şi adormi duhovniceşte cu totul… Căci lumea, cu potopul ei de răutăţi, te poate pune pe gânduri… Dar falsa ortodoxie îţi poate amorţi pe veci orice nelinişte bună a sufletului.
- Dr. Ioan Gandu: SA LUPTAM LUPTA CEA BUNA (I)
- ORTODOXIE SAU ORTODOXISM? Viata sau Ideologie? Hristos sau Baraba? Silire sau libertate? Sau despre altfel de “tarini”, “boi” si “femei”
- Reeducarea azi: DUHUL BOLSEVISMULUI, LA LUCRU PRINTRE CRESTINI SI INSELAREA IDEOLOGIZARII “SISTEMICE”
- “Sminteala pentru evrei si nebunie pentru…” zelotistii de tip Barabas?
- Teologul Jean-Claude Larchet despre pericolele antihristice ale SPIRITUALITATII SI TEOLOGIEI FARA HRISTOS, FARA SFINTII PARINTI SI FARA VIATA
- Pr. Mihai-Andrei Aldea: DE UNDE INCEPE SI CUM SE FACE LUCRAREA DE PROPOVADUIRE (MARTURISIRE)?Cum putem sa-i iubim pe cei aflati in rataciri si pacate grele? Cum poti sa cazi din Adevar chiar fara sa stii?
***
- FARISEUL
- Sfantul Ignatie Briancianinov despre BOALA MORTALA A FARISEISMULUI SI SIMPTOMELE EI MAI GRAVE: smintirea prefacuta, osandirea, ravna vicleana (2)
- Intre marturisire si razbunare
- Despre cei ce otravesc Biserica cu ponegriri si agita spiritele cu gand de osanda
- Preot Sever Negrescu: ORI DE CATE ORI NE INCEARCA MINCIUNA
- IN CATE FELURI NE PUTEM LEPADA DE HRISTOS
- CE VALOARE AU SINCERITATEA SI ADEVARUL FARA DISCERNAMANT? Cuviosul Paisie ne invata cum sa facem binele, cum sa-i indreptam pe altii si cum sa marturisim
- Fanatism sau relativism – extremele pierzarii. RAVNA CARE NE INSALA versus CALEA CEA STRAMTA SI DE TOTI PRIGONITA
- DESPRE CUM POT APOSTAZIA INSISI CEI CARE SE CRED LUPTATORI PENTRU “ORTODOXIA ADEVARATA”
- DUHUL NIHILIST SI “MISTICA” REVOLUTIEI – marile ispite ale crestinului de azi
- Din nou din cartea “Zeul tolerantei…”, un capitol fundamental: CRESTINISMUL: CAUZA A INTOLERANTEI? Care este diferenta intre marturisire si FANATISM?
- DESPRE “SECTARISMUL ORTODOX” SI INSELAREA “DREPTILOR” HIPERCRITICISTI. Pur si simplu actual
- FERICITUL SERAPHIM ROSE despre Ortodoxia milei lucratoare si a durerii inimii VS. “super-ortodoxia” celor cu inimile reci si inraite
- CUVIOSUL SERAFIM ROSE – “UN OM AL INIMII”
- NUMAI CEL CARE VA AVEA INIMA BUNA VA REZISTA
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Exista o librarie, anticariat de unde se poat cumpara la sigur cartile acestui mare roman?
Va multuemsc anticipat!
@Marius
http://www.librariaeminescu.ro/autor/3601/Mircea-Vulcanescu
http://www.librariasophia.ro/autor-Vulcanescu-Mircea–sa-1841.html
http://www.libris.ro/autori.htm?autor=Mircea%20Vulcanescu
http://www.elefant.ro/carti/fictiune/literatura-romana/literatura-romana-clasica/opere-mircea-vulcanescu-vol-i-ii-15167.html
Pericopa evanghelica:
Luca 7, 31- 35
31. Cu cine voi asemana pe oamenii acestui neam? Si cu cine sunt ei asemenea?
32. Sunt asemenea copiilor care sed in piata si striga unii catre altii, zicand: V-am cantat din fluier si n-ati jucat; v-am cantat de jale si n-ati plans.
33. Caci a venit Ioan Botezatorul, nemancand paine si negustand vin, si ziceti: Are demon!
34. A venit si Fiul Omului, mancand si band, si ziceti: Iata un om mancacios si bautor de vin, prieten al vamesilor si al pacatosilor!
35. Dar Intelepciunea a fost gasita dreapta de catre toti fiii ei.
Pericopa apostolica:
Filipeni 3, 8- 19
8. Ba mai mult: eu pe toate le socotesc ca sunt paguba, fata de inaltimea cunoasterii lui Hristos Iisus, Domnul meu, pentru Care m-am lipsit de toate si le privesc drept gunoaie, ca pe Hristos sa dobandesc,
9. Si sa ma aflu intru El, nu avand dreptatea mea cea din Lege, ci pe aceea care este prin credinta in Hristos, dreptatea cea de la Dumnezeu, pe temeiul credintei,
10. Ca sa-L cunosc pe El si puterea invierii Lui si sa fiu primit partas la patimile Lui, facandu-ma asemenea cu El in moartea Lui,
11. Ca, doar, sa pot ajunge la invierea cea din morti.
12. Nu (zic) ca am si dobandit indreptarea, ori ca sunt desavarsit; dar o urmaresc ca doar o voi prinde, intrucat si eu am fost prins de Hristos Iisus.
13. Fratilor, eu inca nu socotesc sa o fi cucerit,
14. Dar una fac: uitand cele ce sunt in urma mea, si tinzand catre cele dinainte, alerg la tinta, la rasplata chemarii de sus, a lui Dumnezeu, intru Hristos Iisus.
15. Asadar, cati suntem desavarsiti aceasta sa gandim; si daca ganditi ceva in alt fel, Dumnezeu va va descoperi si aceea.
16. Dar de acolo unde am ajuns, sa urmam acelasi dreptar, sa gandim la fel.
17. Fratilor, faceti-va urmaritorii mei si uitati-va la aceia care umbla astfel precum ne aveti pilda pe noi.
18. Caci multi, despre care v-am vorbit adeseori, iar acum va spun si plangand, se poarta ca dusmani ai crucii lui Hristos.
19. Sfarsitul acestora este pieirea. Pantecele este dumnezeul lor, iar marirea lor este intru rusinea lor, ca unii care au in gand cele pamantesti.
Randurile astea vin intr-o minunata completare cu ce citeam ieri in “Daruind vei dobandi” a parintelui Nicolae Steinhardt despre “Infricosata Judecata”.
Parintele spunea in acel articol foarte frumos ca in toata Sfanta Evanghelie se vorbeste despre dumnezeire si cum sa ne indumnezeim insa in capitolul judecatii se vorbeste despre cat de mult am fost “oameni” in viata aceasta. Nu vom fi intrebati despre trairile inalte si meditaiile filozofice ci cat de mult i-am ajutat pe cei din jurul nostru, cat de mult am fost “Oameni/crestini” caci Domnul nostru Iisus Hristos stie foarte bine ce inseamna toate mizeriile acestei vieti: frigul, foamea, frica, insingurarea, nevoia de compasiune. Si ca tocmai de aceea se numeste infricosata pentru ca vom vedea atunci cat de multe lucruri simple puteam face pentru aproapele nostru dar noi nu le-am facut.
Si vin inapoi la acest articol, ca macar sa ne abtinem la judecarea aproapelui si la pronuntarea de invective…care nici macar cu gandul nu avem voie sa le gandim caci am comis o crima, desfiintezi practic Persoana din acel om.
A fi om de omenie este cel mai firesc lucru! Insa fara omenie nu ne mantuim, sau mai degraba, pentru ce ne mantuim? 🙂
Multumesc userului “alrul”.
Imediat dupa ce m-am hazardat si am dat drumul la intrebare am gasit fix sursele recomadnate si de “altul” 🙂
Ce valori ne-au fost ascunse, pitite astfel incat doar un procent fooarte mic din populatia Romaniei sa afle care i-au fost valorile, care-i sunt adevaratele modele de urmat, bineinteles cele pamantesti.
Am 29 de ani si doar datorita lui Dan Purin am auzit prima oara, acum 2 3 ani in urma de Mircea Vulcanescu, de Valeriu Gafencu, de Ioan Ianolide.
Dupa asta am inceput si eu sa caut si am gasit dar nu e normal ca pana la varsta de 26 de ani, trecut prin scoala, liceu, facultate sa nu fi suflat nimeni o vorba.
@CristinaP
Ce bucurie sa citesti “Daruind vei dobandi” !!! Pe mine aceasta carte m-a adus la credinta si m-a facut sa inteleg ce inseamna a fi crestin !
Vesnica pomenire Parintelui Steinhardt !
PS.
Am uitat sa spun ca aceasta carte m-a ajutat si sa readuc la ortodoxie o fina de a mea care trecuse la o secta protestanta. Pentru ca in aceasta carte am gasait multe argumente impotriva sectarismului…
ne luptam cu prea multele probleme ale vietii acesteia si nu stim cum sa facem sa le rezolvam, uitind ca ne numim crestini ortodoxi si ca numai la Dumnezeu nostru gasim salvarea, atunci cind ne simtim mai pierduti. Dar adevarul singur este ca prin gindire, cuvinte si chiar fapte sintem departe de Hristos si nu facem nimic din ce este placut lui Dumnezeu si atunci cum sa-i cerem ajutorul pe care pe buna dreptate nu-l meritam ? Si totusi nu avem voie sa ne pierdem nadejdea in El, care trebuie sa se manifeste in dorinta noastra de a ne schimba, adica a lupta cu patimile si neputintele noastre cele rele. Sa-i cerem ajutor bunului Dumnezeu in aceasta lupta.
Felicitari pentru acribia cu care ne descoperiti pagini inedite incarcate de gandurile acestui Sfant Martir al ortodoxiei! Sunteti printre putinii care aduc in actualitate asemenea tezaur de simtire crestina.
Ma gindeam la Mircea Vulcanescu omul si la modelul pe care-l reprezinta el. In fond cine a fost el? A fost un om foarte activ…IN LUME si nu in afara ei, a fost chiar vulcanic. Nu s-a calugarit, nu s-a retras din lume, nu a avut “scirbe” fata de aceasta (desi a avut multe tristeti in legatura cu ea). A avut multe functii suficient de influente in societate, incepind de la cea academica pina la cele politice (ministeriale). A fost un om foarte, foarte ocupat….ce-i drept a putut sa faca fata la toate cu brio pentru ca Dumnezeu ii daduse de asemnea o inteligenta titanica care-i usura munca si comprima timpul acordat acesteia (lucru pe care majoritatea noastra mult mai putin dotata nu o putem face).
Si cu toate acestea gindirea lui este atit de profund ortodoxa, atit de clarvazatoare…Cred ca unul din cele mai importante aspecte care ma atrage este ca el a fost cel mai bun in a ancora ortodoxia in realitatile lumii lui (dintre care multe sint inca si ale noastre), de a intelege pericolele si derapajele acestei lumi moderne in raport cu credinta ortodoxa si cu Biserica, a fost un excelent ghid orrtodox pentru intelectualii de atunci (si de acum). El este un fel de Seraphim Rose roman si laic.
Dar tocmai faptul ca NU a fost calugar, NU s-a retras la minastire, ca NU a avut o viata izolata ba chiar din contra arata inca ceva: ca poti sa fii foartea activ in aceasta lume si sa fii cu Iisus in inima in acelasi timp. Asta este motivul pentru ca modelul lui mi se pare atit de important: el este aplicabil (potential) majoritatii noastre…pentru ca in fond numai foarte putini dintre noi au chemare spre calugarie. Si de asemenea mai demonstreaza (ne incurajeaza) ca ne puteam mintui foarte bine si lucrind in aceasta lume…dar spre binele ei. Sigur, nu este cazul sa ne comparam cu el in termeni absoluti, pentru ca dupa cum spuneam inteligenta lui fenomenala dublata de o extraordinara smerenie nu este data orisicui, dar indeamna la a ne reconsidera responsabilitatile noastre ca intelectuali(asa mici si inguste cum sint ele)din perspectiva ortodoxa.
Afund cu capu’n carte… seara’n genunchi și stâlp la liturghie. Așa da – vorba lui Nae – ”Asta este ortodoxie!”
Pe cat de simplu, pe atat de greu de infaptuit.
Probabil ca acest sfat il urmeaza foarte putini, cei la care chiar Mircea Vulcanescu se refera aici:
“Foarte putini Il cauta pe Dumnezeu pentru El Insusi, dorind cu sinceritate si umilinta numai sa-L asculte si sa-I slujeasca, sa se pocaiasca de rautati, sa-si schimbe viata din temelii, sa omoare in ei omul cel vechi al patimilor, dar si mai mult, si mai greu: sa se lepede de ei insisi, de prejudecatile, de visele, de ambitiile, de gandirea si de voia lor!”