MITROPOLITUL ATANASIE DE LIMASOL (Cipru), ucenic al Sfantului Paisie Aghioritul, despre ABORDAREA DUHOVNICEASCA A PANDEMIEI CORONAVIRUSULUI: “Acestei crize ii vom putea tine piept doar prin rugaciune. AVEM NEVOIE DE MULTA, DE FOARTA MULTA RUGACIUNE. Viata noastra este tragedie fara Sfanta Biserica; fara Hristos nu poate trai omul; FARA LUMINA LUI DUMNEZEU, INTUNERICUL ESTE DE NERABDAT” (audio, traducere)

Cuvantul Înaltpreasfintitului ATANASIE, Mitropolit de Limasol (Cipru):

“Care este abordarea duhovniceasca a pandemiei Coronavirusului?”

– traducere de E.P. pentru “Cuvantul ortodox” –

Iubiti frati, dupa cum ati fost deja informati, din cauza masurilor de urgenta luate la nivelul societatii in vederea protejarii oamenilor, si Biserica noastra, nedorind sa fie neascultatoare fata de aceste masuri, a amanat omiliile de catehizare si celelalte sinaxe pe care le avea programate fiecare enorie, precum si in mitropolia noastra. Astfel, omilia care avea loc in fiecare duminica, dupa vecernie, in catedrala mitropolitana, nu se va mai tine.

As vrea sa va spun cateva cuvinte in aceasta intalnire liturgica unde ne-a invrednicit Dumnezeu sa ne regasim cu totii. Desigur, ceea ce este omeneste posibil sa facem, trebuie sa facem, si multumim celor responsabili, si oamenilor de stiinta si politicienilor, si guvernantilor care ne invata si ne arata cum trebuie sa abordam aceasta greutate in care ne gasim. Nu ignoram realitatea, situatia dificila in care ne gasim dar, desigur, ca oameni ai Bisericii, avem felul nostru prin care intelegem, cercetam, evaluam si punem in valoare situatiile care se petrec in viata noastra de fiecare data. Si aceasta situatie, si aceasta greutate o vom intampina cu toate masurile necesare pe care le impun autoritatile, din punct de vedere stiintific, dar, mai presus de toate, prin credinta noastra in Hristos, in Maica noastra, si in Sfintii Bisericii.

Biserica mereu, in timpurile grele, ne invata si ne indeamna sa ne rugam. Acestei crize ii vom face fata si ii vom putea tine piept doar prin rugaciune. Avem nevoie de multa rugaciune, de foarte multa rugaciune. Avem nevoie de oameni care sa aiba asa putere in rugaciune, ca sa poata intoarce mersul lucrurilor. Pentru ca doar puterea rugaciunii va putea schimba cursul evenimentelor. Celelalte sunt omenesti, bune sunt si acestea, si folositoare, dar rugaciunea poate cu adevarat intr-un singur moment sa faca toate acestea sa dispara, si sa indeparteze greutatile prin care trecem – greutati care au si partea lor buna, pentru ca ne invata sa ne vedem slabiciunile, ne invata desertaciunea celor omenesti, ne invata ca tot ce traim acum a fost profetit si ca ceea ce trebuie sa cautam intai de toate este Imparatia lui Dumnezeu, asa cum Domnul nostru ne zice in Sfanta Evanghelie: cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si toate celelalte vi le va da Hristos, Domnul Slavei. Trebuie sa cautam Imparatia lui Dumnezeu, aceasta este adevarata noastra nevoie, asta este cu adevarat necesar. Celelalte sunt si ele de folos, dar Dumnezeu ne stie mai bine nevoile.

Asadar, Biserica ne cheama la o lupta in rugaciune care sa izvorasca din pocainta si din smerenie. Sa ne pocaim noi pentru pacatele noastre personale, pentru pacatele fratilor nostri, pentru pacatele intregii lumi, si sa Ii daruim lui Dumnezeu puterea rugaciunii noastre din inima smerita si intru pocainta, ca sa Se milostiveasca Dumnezeu si sa intoarca cursul evenimentelor. Daca ne vom ruga, atunci toate se vor intoarce, daca nu ne vom ruga, atunci evenimentele isi vor urma cursul lor, care nu stim care va fi si cum se vor termina.

Totusi, bisericile vor ramane deschise [in mitropolia IPS-ului – n.n.], slavirea lui Dumnezeu nu se va opri niciodata, preotii si noi toti, ne vom gasi in locul in care ne-a pus Dumnezeu, ca pastori ai Bisericii, si vom darui rugaciunile, si slujbele noastre, si slavirea lui Dumnezeu, si Sfanta Impartasanie pentru toata lumea, intregului Adam. Cine vrea, sa vina. Cine simte greutate, sau slabiciune, sau altceva, poate sa faca asa cum ii dicteaza constiinta. Noi nu putem sa judecam nici un om, ne rugam pentru toata lumea, pentru intregul Adam, pentru tot neamul omenesc.

Se poate intreba cineva: noi, care venim la biserica, nu ne vom imbolnavi? Ne vom imbolnavi, si vom muri. Cine ne-a spus ca vom ramane nemuritori in aceasta lume? Aveam nevoie de Coronavirus ca sa ne spuna ca intr-o zi vom muri? Trebuia sa ne spuna Coronavirusul ca intr-o zi ne vom imbolnavi? Sfintii 40 de mucenici ce au zis? Ne intareste cuvantul lor de curaj si credinta: Daca intr-o zi oricum vom muri, atunci sa murim cu onoare fata de noi si bineplacuti in fata lui Dumnezeu. Sa avem asadar aducerea aminte a mortii despre care Sfantul Neofit, compatriotul nostru, zicea ca “mai presus de toate avutiile este frica de Dumnezeu si aducerea aminte a mortii”, care ne pune in fata iesirea noastra din aceasta lume a desertaciunilor si prezentarea noastra in fata lui Dumnezeu.

Ce ne daruieste Biserica? Lipsa fricii, biruinta in fata fricii de moarte. Prin moartea biologica vom trece toti, fara nici o exceptie. Moartea sufletului insa nu o va gusta omul care crede in Dumnezeu. “Cel ce crede in Mine are viata vesnica”, zice Domnul. Cel ce crede in Mine nu va vedea moartea niciodata, nu pe cea biologica, ci pe cea duhovniceasca. Si aceasta moarte ne infricoseaza, moartea sufleteasca, vesnica despartire de Imparatul Hristos. De aceasta ne temem, nu o dorim, pentru ca inseamna despartire in veci. Moartea biologica este o chestiune de timp, fie ca suntem sfinti, fie ca suntem pacatosi, vom trece prin portile mortii. Dar acum ne indreptam spre Pasti, spre Invierea lui Hristos, Care a calcat moartea, Care a omorat frica de moarte, despre Care vom auzi in noaptea Invierii: “Nimeni să nu se teamă de moarte, că ne-a slobozit pe noi moartea Mântuitorului”.  Moartea a murit, nu mai exista moarte, exista Viata Vesnica, exista Hristos, Care este Imparatia lui Dumnezeu in Vecii Vecilor. Cu aceasta credinta vom merge inainte, in aceasta vreme a greutatii pe care o avem in fata noastra – fara panica, fara frici, nu increzandu-ne in gandirea noastra omeneasca, ci chemand Iubirea Domnului nostru, Iisus Hristos, pentru ca viata noastra in aceasta lume are termen de expirare, dar stim ca ea este si o trecere catre o alta lume, care se gaseste in Imparatia vesnica a lui Dumnezeu. De altfel, aceste crize sunt si o judecata a credintei noastre, a vietii noastre, a gandurilor noastre, a tariei relatiei noastra cu Tatal nostru, a vietii noastre, a puterii noastre. Este un timp al petrecerii in pocainta, in rugaciune si slavire a lui Dumnezeu.

Biserica va ramane in rugaciune si dand slava Dumnezeului Celui Viu, fara sa tina seama de nicio gandire omeneasca de moment sau egoism omenesc. Acest cuvant ne va da nadejdea ca Dumnezeu este (atotputernic) peste toate lucrurile, nu ca sa privim cu dispret lucrurile omenesti, ci ca sa biruim frica de moarte care inlatura iubirea. Si Iubirea desavarsita indeparteaza orice frica. Cel ce Il iubeste pe Dumnezeu nu se teme de nimic, nimic nu il sperie, nici o greutate de pe lumea asta, pentru ca iubirea de Dumnezeu infrange teama si ne daruieste Viata Vesnica.

In sfanta noastra Mitropolie, in Catedrala Mitropolitana, si in alte biserici, in fiecare joi dupa-amiaza se va tine slujba Sfantului Maslu pentru sanatatea sufletului si a trupului nostru. Ne va darui Biserica medicamentul vietii vesnice, care vindeca si sufletul si trupul nostru; impreuna cu medicamentele biologice si omenesti. Biserica ne ofera medicamentul Sfantului Maslu pentru a dobandi putere trupeasca si sufleteasca, ca sa petrecem in pacea lui Dumnezeu. Astfel ca, orice se va gasi in fata noastra, fie viata, fie moartea, noi, cu credinta in Dumnezeu si cu prezenta lui Hristos in inima noastra, ne vom folosi de aceasta viata spre dobandirea mantuirii, dar si de moarte ca dobandire a Vietii Vesnice. (…)

Sa avem asadar nadejde in Hristos, sa o chemam pe Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, Maica noastra, pe Sfintii nostri Parinti, si sa mergem in calea noastra cu credinta si pace, si sa daruim mangaiere fratilor nostri. Ganditi-va cata deznadejde, cata teama, cata nesiguranta si cata lasitate exista in inimile celor ce nu au lumina lui Dumnezeu in viata lor.

Cu adevarat viata noastra este tragedie fara lumina lui Hristos, fara Sfanta Biserica; fara Hristos nu poate trai omul; fara lumina lui Dumnezeu, intunericul este de nerabdat. Noi, toti care credem in Hristos si chemam numele Sau cel Sfant, sa devenim purtatori de nadejde, bucurie, lumina, liniste, generozitate pentru inimile fratilor nostri, chemand mereu prezenta si Iubirea Domnului nostru Iisus Hristos. Amin.

Legaturi: