PARINTELE MOISE AGHIORITUL II TREZESTE PE GRECI LA POCAINTA: “Trebuie sa ne schimbam! Sa lasam fotoliul moale, televizorul, trandavia si confortul!”
Este cea din urma ora, nu mai e loc de amanari si intarzieri! Sa ne dezmeticim, sa ne trezim si sa aruncam superficialitatea!
IESIREA DIN CRIZA
[…] „Mi-am propus să nu mai vorbesc despre criza economică. Dar pentru că situaţia se înrăutăţeşte continuu şi nemulţumirile, justificate, se înteţesc, mi-am zis că nu se cade să-mi opresc cuvântul. (…) Dăm la tot pasul peste impasuri fără speranţă de ieşire, peste drame care sfârşesc tragic, peste chipuri ale nenorocirii, ruşinii şi mizeriei. Neliniştea, îngrijorarea, falimentul, şomajul, nesiguranţa şi suspiciunea stăpânesc. Este o stare vrednică de plâns… E nevoie să ni se spună cu tărie că noi trebuie să ne schimbăm, asta să fie lozinca noastră.
Acum este un prilej, pe care în alte situaţii nu l-am fi luat în seamă, un prilej de a ne mărturisi înfrângerea, neputinţa, păcatul. Să avem bărbăţia care să ne ducă la pocăinţa pe care o cere această clipă: acum, fără întârziere, nu mai e timp de pierdut! Să recunoaştem că ne-am înşelat, că ne-am înţeles greşit viaţa, că nu ne-am propus scopuri înalte, că am consimţit cu săvârşirea fărădelegii. Din păcate, neadevărul, lipsa transparenţei, necinstea, nepăsarea, necuviinţa au câştigat teren în viaţa noastră. Este vremea să ne aplecăm mai serios asupra noastră, să ne cercetăm pe noi înşine, să ne pocăim pentru păcatele noastre. Este cea din urmă oră, nu mai e loc de amânări şi întârzieri! Suntem răspunzători pentru sufletul nostru. Să nu-i mai judecăm acum pe ceilalţi, ci să ne îndreptăm cu dragoste şi către cei care nu sunt neapărat din cercul nostru de rude şi cunoscuţi, căci am fost foarte zgârciţi în filantropia noastră, în iubirea de fraţi şi iubirea de Dumnezeu. Nu l-am îmbrăţişat strâns pe sărac, nu am suferit din tot sufletul cu cel suferind, nu am sărit în ajutorul aproapelui cu dragă inimă.
Nu dorim acum să provocăm vinovăţii şi să fabricăm vinovaţi, dar va trebui să recunoaştem cu toţii că putem să facem mult mai mult bine, pe care din diferite motive nu îl facem. Criza de acum este un bun prilej care ni se dă, ca să ne scoatem masca, să devenim mai adevăraţi, mai sinceri, să nu ne mai batem joc de noi înşine. Să lăsăm puţin fotoliul moale, să aprindem măcar o lumânare, să mângâiem, ca să fim şi noi mângâiaţi. Să lăsăm puţin televizorul, trândăvia şi confortul. Să devenim mai serioşi. Să ne venim în fire, să ne dezmeticim, să ne [trezim] şi să aruncăm superficialitatea.
Prosperitatea pleacă de la noi. Asupra Greciei se adună nori negri. Deznădejdea dă târcoale de la casă la casă. În scurt timp vom avea tăieri de curent. Ţara se va cufunda în întuneric. Vor ajunge să vândă lumânări şi pe drumuri. Bun este interesul fiecăruia, dar de râvnit este păstrarea demnităţii grecului. Europa vrea să ne sugrume? Grecia se pierde? Nu o vom lăsa să se piardă călcată în picioare. Vom readuce tradiţia noastră ortodoxă, cunoscuta noastră istorie, cumpătarea şi bunăcuviinţa. Slujitorii Biserici erau doctori de suflete şi înţelepţi desăvârşiţi, oameni învăţaţi şi învăţători ai poporului, iar binefăcătorii, suflete nobile.
Criza de azi dărâmă din temelii mentalitatea parvenitismului şi – de voie, de nevoie – ne reîntoarcem la un trai limitat la strictul necesar, la simplitate, la bărbăţie sufletească şi la îngăduinţă faţă de ceilalţi. În acest sens, mândria naţională nu este un păcat, iar ecumenicitatea Ortodoxiei este podoabă de mare preţ. Pe grec îl ofensează defăimarea, neadevărul, înşelăciunea, subestimarea şi batjocura. Cuminţenia a fost dispreţuită, ironizată şi scoasă din viaţa noastră şi acum, iată rezultatele. Pudoarea, aruncată la coşul de gunoi, iar deşteptăciunea, politeţea şi nobleţea lăsate de părinţii noştri le-am folosit în scopuri viclene. Mai ales pentru interesul propriu. Această răsturnare a valorilor a fost brutală, dorită şi rapidă. Educaţia s-a călcat în picioare. Principiile, idealurile şi instituţiile, terfelite în mod repetat şi sistematic. Unii, puţini, au reacţionat, dar nu îndeajuns de convingător, temându-se la rândul lor de reacţii.
Repetăm: nu există altă soluţie decât acceptarea publică a multelor noastre greşeli, cu toată sinceritatea, îndrăzneala şi smerenia. Nu atât ca să treacă furtuna, ci pentru reîntoarcerea la un mod de viaţă fără stres, teamă, nesiguranţă şi anormalitate. Curăţia este indispensabilă. Am obosit de promisiuni, de neadevăruri, de ieftinătăţi. Nepocăitul paranoic doreşte să stăpânească în continuare, pentru a câştiga roadele nebuniei lui. Răsturnarea imediată corupţiei va contribui cu siguranţă la vindecarea mecanismului guvernamental. Iubirea de virtute îl va întrarma cu tărie pe grec pentru ieşirea din grava criză economică şi din orice criză. Aşa credem, nădăjduim şi ne rugăm”.
16 octombrie 2011
integral la sursa traducerii in limba romana: Graiul Ortodox
De Parintele Moise Aghioritul, mai puteti citi:
- Monahul Moise Aghioritul despre sensul preocuparii cu semnele vremurilor: DE LA SPECULATII SI PANICA LA CERCETAREA LAUNTRICA SI PREGATIREA PRIN CAINTA
- Scurta omilie recenta a avvei Moise Aghioritul. CHEMARE LA TREZVIE SI ECHILIBRU
- “INVINSUL INVINGATOR”: cuvinte duhovnicesti patrunzatoare despre prigoana staretului Efrem. PARINTELE MOISE AGHIORITUL: “SFANTUL MUNTE NU E LOJA!“
- Monahul MOISE AGHIORITUL despre scandalul arestarii staretului Efrem
Legaturi:
- Duminica dupa Botezul Domnului. PRIMUL CUVANT: POCAITI-VA!
- Despre pocainta, fatarnicie si indreptatirile legaliste
- Sfantul Teofan Zavoratul despre TIRANIA “OPINIEI PUBLICE” IMPOTRIVA A TOT CEEA CE ESTE CRESTINESC SI DESPRE RENUNTAREA LA OBICEIURILE LUMESTI – CUVANT AL SFANTULUI TEOFAN ZAVORATUL IN DUMINICA DE DUPA BOTEZUL DOMNULUI (si audio)
***
- CUM NE PREGATIM PENTRU CE VA URMA? POCAINTA, ASTAZI – INTRE “MUCENICIA VIRTUALA” SI INVATATURILE SFINTILOR
- SA INCEPEM SA NE PREGATIM… CUM SI PENTRU CE?
- PREGATITI-VA, DRAGII BUNELULUI, PREGATITI-VA!
- Cuviosul Paisie Aghioritul: Toata cheia aici este – SA SE POCAIASCA LUMEA!
- Cuviosul Paisie despre pierderea simtamantului pocaintei la crestinii de azi
- Sfantul Siluan Athonitul catre Chiril Sevici (Cuviosul Serghie de mai tarziu): “DU-TE SI SPUNE OAMENILOR CAT SE POATE DE DES: POCAITI-VA!”
- Ce e pocainta? CEEA CE NE STRICA PETRECEREA CU MASTI IN CARE NE COMPLACEM ZI DE ZI…
- Botezul Domnului si INNOIREA VIETII NOASTRE PRIN BOTEZUL POCAINTEI
- Alte aspecte din invatatura Parintilor despre POCAINTA CA VIATA IN HRISTOS
- Sfaturi practice de la Sfantul si Marele Vasile pentru a aduce ROADE VREDNICE DE POCAINTA
- Sfintii Parinti NE CHEAMA LA POCAINTA SI LA PLANS
- Duminica tanarului bogat: CUM FUGIM DE HRISTOS?
- DIN PROFETIILE CUVIOSULUI AMBROZIE LAZARIS: “Vor veni ani grei, dar nu va temeti!”
- Cuv. Paisie Aghioritul: “Arme” pentru razboiul nevazut al acestor vremi
- CUV. PAISIE: “E STARE DE ALARMA. ESTE TREBUINTA DE MULTA RUGACIUNE CU DURERE”
- E vremea sa ne trezim din somn!
- Cuv. Seraphim Rose: ESTE MAI TARZIU DECAT CREDEM. VA MAI SUPRAVIETUI CREDINTA NOASTRA?
- TRAIM UN CEAS DE URGENTA
***
- „CATRE POPOR”: MARTURISIRE ESENTIALA SI PROFETICA A SINODULUI BISERICII GRECIEI DESPRE CAUZELE CRIZEI ECONOMICE, PLANUL DE INROBIRE MONDIALA SI REMEDIILE DUHOVNICESTI
- Interviu cu Vladica Ierotheos Vlachos despre cauzele crizei actuale: PARASIREA PORUNCILOR LUI HRISTOS DE CATRE CRESTINI SI RASPANDIREA UNOR IDEOLOGII INUMANE, FEROCE
- Criza si chemarea la schimbarea vietii/ UNDE ESTE CUNOASTEREA PE CARE AM PIERDUT-O PRIN INFORMATIE?
- Sandu Tudor (viitorul Fericit Martir Daniil): CARE ESTE CAUZA DURERII DIN CEASUL DE ACUM?
***
- Parintele Rafail Noica: “SE POATE LUA SI DE LA NOI…”
- A CUI ESTE VINA PENTRU TOATE NENOROCIRILE care ni se (vor) intampla?
- PR. C-TIN MOISIU- Cuvant duhovnicesc profetic si vesnic actual despre cutremurul din noiembrie 1940: “Toata lumea se plange de greutatea vremurilor pe care le traim, dar nimeni nu vrea sa recunoasca si partea lui de vina”
- CADEREA CONSTANTINOPOLULUI. Sa recitim impreuna, pentru ca ne priveste…
- Parintele Arsenie Boca si IPS Teofan: “Ridica-te si umbla!”. DE UNDE INCEPE SI CUM SE VINDECA SLABANOGIREA NEAMULUI?
- PARINTELE ARSENIE BOCA si CELE SAPTE SURLE PRIN CARE DUMNEZEU NE CHEAMA (II). Mila lui Dumnezeu ascunsa in necazuri, primejdii si nenorociri
- Sfantul Nicolae Velimirovici: CUGETARI DUREROASE ASUPRA CADERII UNUI POPOR ORTODOX
http://www.doxologia.ro/filocalia/ai-cazut-iarasi-ridica-te-iarasi
Amutitor articol? 🙁 Sau nu o fi la fel de actual si de puternic si pentru noi, romanii?
Este ultima ora…dar cine intelege? Ne punem sperantele in rezolvari lumesti si avem ochii indreptati intr-o directie gresita. Se mai aude inca chemarea la pocainta dar cine are urechi de auzit?
Pericopa evanghelica: Marcu 10, 46- 52
46. Şi au venit în Ierihon. Şi ieşind din Ierihon El, ucenicii Lui şi mulţime mare, Bartimeu orbul, fiul lui Timeu, şedea jos, pe marginea drumului.
47. Şi, auzind că este Iisus Nazarineanul, a început să strige şi să zică: Iisuse, Fiul lui David, miluieşte-mă!
48. Si mulţi îl certau ca să tacă, el însă cu mult mai tare striga: Fiule al lui David, miluieşte-mă!
49. Şi Iisus, oprindu-Se, a zis: Chemaţi-l! Şi l-au chemat pe orb, zicându-i: Îndrăzneşte, scoală-te! Te cheamă.
50. Iar orbul, lepădând haina de pe el, a sărit în picioare şi a venit la Iisus.
51. Şi l-a întrebat Iisus, zicându-i: Ce voieşti să-ţi fac? Iar orbul I-a răspuns: Învăţătorule, să văd iarăşi.
52. Iar Iisus i-a zis: Mergi, credinţa ta te-a mântuit. Şi îndată a văzut şi urma lui Iisus pe cale.
Marcu 1, 9- 15
9. Şi în zilele acelea, Iisus a venit din Nazaretul Galileii şi s-a botezat în Iordan, de către Ioan.
10. Şi îndată, ieşind din apă, a văzut cerurile deschise şi Duhul ca un porumbel coborându-Se peste El.
11. Şi glas s-a făcut din ceruri: Tu eşti Fiul Meu cel iubit, întru Tine am binevoit.
12. Şi îndată Duhul L-a mânat în pustie.
13. Şi a fost în pustie patruzeci de zile, fiind ispitit de satana. Şi era împreună cu fiarele şi îngerii Îi slujeau.
14. După ce Ioan a fost prins, Iisus a venit în Galileea, propovăduind Evanghelia împărăţiei lui Dumnezeu.
15. Şi zicând: S-a împlinit vremea şi s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie.
Pericopa apostolica: Efeseni i, 22- 23
22. Şi toate le-a supus sub picioarele Lui şi, mai presus de toate, L-a dat pe El cap Bisericii,
23. Care este trupul Lui, plinirea Celui ce plineşte toate întru toţi.
Efeseni 2, 1- 4
1. Iar pe voi v-a făcut vii, cei ce eraţi morţi prin greşealele şi prin păcatele voastre,
2.În ca re aţi umblat mai înainte, potrivit veacului lumii acesteia, potrivit stăpânitorului puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării,
3. Întru care şi noi toţi am petrecut odinioară, în poftele trupului nostru, făcând voile trupului şi ale simţurilor şi, din fire, eram fiii mâniei ca şi ceilalţi.
4.Dar Dumnezeu, bogat fiind în milă, pentru multa Sa iubire cu care ne-a iubit,
II Timotei 2, 1- 10
1. Tu, deci, fiul meu, întăreşte-te în harul care e în Hristos Iisus,
2. Şi cele ce ai auzit de la mine, cu mulţi martori de faţă, acestea le încredinţează la oameni credincioşi, care vor fi destoinici să înveţe şi pe alţii.
3. Suferă împreună cu mine, ca un bun ostaş al lui Hristos Iisus.
4. Niciun ostaş nu se încurcă cu treburile vieţii, ca să fie pe plac celui care strânge oaste.
5. Iar când se luptă cineva, la jocuri, nu ia cununa, dacă nu s-a luptat după regulile jocului.
6. Cuvine-se ca plugarul ce se osteneşte să mănânce el mai întâi din roade.
7.Înţelege cele ce-ţi grăiesc, căci Domnul îţi va da pricepere în toate.
8. Adu-ţi aminte de Iisus Hristos, Care a înviat din morţi, din neamul lui David, după Evanghelia mea,
9. Pentru Care sufăr până şi lanţuri ca un făcător de rele, dar cuvântul lui Dumnezeu nu se leagă.
10. De aceea toate le rabd, pentru cei aleşi, ca şi ei să aibă parte de mântuirea care este întru Hristos Iisus şi de slava veşnică.
Fara indoiala, de cate ori citeam cuvantul grec vedeam “in paranteza” si… roman. Of,de am putea sa ne ridicam! Doamne, ajuta-ne!
Articolul e cit se poate de actual si poate mult mai nimerit pt noi,romanii.Ai nostrii(ierarhi,monahi etc.)ar trebui sa URLE saptaminal,daca nu zilnic,lucrurile astea si multe altele…,sa nu mai aiba liniste,intr-atit de grava e situatia.Oare cu cit mai grava decit la greci?Mai conteaza?!Si totusi…oamenii au nevoie de ceva mai multa practica si (muult)mai putina teorie `virtuala`.SINTEM SUPRASATURATI DE INFORMATIE,TORTURATI DE COTIDIAN SI OMORITI DE INACTIVITATE,intelegeti?Intr-un cuvint:VLAGUITI!Nu cumva ne invirtim in jurul cozii?Nu cumva trebuie sa existe si o etapa urmatoare pe care sa o incepem?Raminem mereu…online?!…sa nu ne mai miram…Luati comentariul de mai sus ca pe un feedback cerut,(i)relevanta ramine sa o cintareasca fiecare-n parte.Multumesc si iertati!
Marile “bucurii” sunt mute..de fapt nu vrem sa intelegem ca viata comoda si linistita a plecat deja. E o perioada de inertie plina de speranta ca poate se mai amana inevitabilul. S-ar putea ca si in momentul cand “Vor ajunge să vândă lumânări şi pe drumuri” inca ne vom mai lamenta fara stim cum sa pretuim timpul ramas.
Sa cerem de la Domnul sa ne aprinda dorinta de schimbare si sa aiba mila de soarta noastra.
‘Si mulţi îl certau ca să tacă, el însă cu mult mai tare striga: Fiule al lui David, miluieşte-mă!’
Noi, ca neam, astazi tacem. Toti. La tot ce ni se intampla, noua sau in jurul nostru. Lasitatea cere mereu jertfele altora,patriarhi, monahi, preoti, oricine ar fi, numaialtul sa fie.O sa-l aplaudam, eventual,cand ne-o trece teama. Atunci o sa iesim in fata, bomband sau smerind piepturile (dupa caz), cand o trece razboiul. Perfect romaneste.
@c2:
A doua parte a ‘scenariului’ nu sta in picioare. Nu va exista un “dupa” de acest fel. Nu si de data asta.
c2 sa nu generaliza…sint oameni printre noi care cu siguranta au rugaciunea arma de tarie,chiar daca nu se”vad”.tocmai de aceea rolul nostru este sa-i ajutam pe cei pomeniti de fratia d-voastra sa ne reprezinte.toti sintem un trup al Bisericii si multi nu stau chiar degeaba.Perfect romaneste inca nu si-a pierdut inca sensul te asigur.inca mai existam desi multe imperii s-au destramat,din ajutorul lui Dumnezeu,oricum cu siguranta ca credinta nu mai este ce a fost odata la romani.dar intotdeauna poporul nostru s-a trezit in clipe de cumpana,in ultimul ceas.Doamne ajuta sa fie vadit inca odata curajul poporului roman.PERFECT ROMANESTE!smeriti cu sufletul si dind slava lui Dumnezeu.!GRECIA ar trebui sa fie semnalul nostru de alarma!pt. unii dintre noi este deja….
intru multi ani cu mult har de la Domnul si intarire in credinta va doresc tuturor in bucurie.va multumesc tuturor pentru tot ce sufleteste am gasit aici.sintem frati desi nu ne cunoastem intre noi,dar aici este un ”supermarket” sufletesc deosebit…iertati comparatia materialista.eu unul va citesc de un an si jumatate,si culminind cu citirea psaltirii impreuna m-a ajutat…dar nu vreau sa ma laud…va doresc:urcus duhovnicesc si alaturare si altora care stau in ”intersectie”.INMULTESTE-NE DOAMNE!
daniel, sunteti o bucurie in entuziasmul dvs, banuiesc tineresc. Puneti inima inainte de toate. Ranita, obosita poate in atatea asteptari, dar totusi inima…si ea, cum prea bine se vede, bate romaneste.
Sa dea Hristos-Domnul sa aveti dreptate !
Intradevar,lasitatea ne-a intrat in oase noua romanilor,face parte din noi si ne-a fost `mutata`,in buna parte de comun acord,adinc in maduva,de-a lungul unei anumite perioade.E o boala pe care incerc sa mi-o tratez si eu.In…aceiasi ordine de idei 😀 , `jocul cu manta` cred ca-i tot o ruda apropiata,care a devenit la fel de perfect romaneasca.Ma iertati!