NE PUTEM IMBOLNAVI DACA NE IMPARTASIM SAU DACA SARUTAM ICOANELE DIN BISERICA? Cum trebuie sa procedam cu gandurile de indoiala?
Pentru ca am fost solicitati sa luam atitudine fata de hulele proferate de ziarul anticrestin Evenimentul Zilei – care este totodata, deloc intamplator, si “oficina” de propaganda, anti-nationala, a puterii tradatoare care ne conduce actualmente spre o dictatura si o dezintegrare vadita (pentru multele noastre pacate!) – am decis sa publicam, drept raspuns, cateva articole lamuritoare pentru cei, eventual, indoiti sau slabiti in credinta de catre smintelile diabolice ale vrajmasilor lui Hristos din mass-media.
Nu am dorit sa ne referim la aceasta in ziua in care a fost publicat articolul (14 septembrie), ca sa nu intinam praznicul mare al Inaltarii Sfintei Cruci, dand satisfactie tocmai blasfematorilor si dand pricina de tulburare si murdarire a gandurilor celor care, poate, tocmai se impartasisera sau, oricum, tuturor celor care voiau sa traiasca Sarbatoarea in pace bucurie duhovniceasca, fara sa intre deloc in dialog cu hulele interminabile ale mass-media. De altfel Sfintii Parinti asa ne si sfatuiesc: atacurile demonilor de tip hule, erezii, blasfemii sa fie pe cat posibil, de catre credinciosii obisnuiti, ignorate, dispretuite, iar scrierile [despre care stim ca sunt] ratacite nu trebuie citite, si numai cand ele pot sa ajunga pana la o vatamarea colectiva mai mare, cei care sunt chemati trebuie sa dea raspunsurile necesare pentru a nu lasa sminteala sa prolifereze si sa ucida suflete. Ne-a ingrijorat faptul ca linkul cu materialul anti-ortodox se raspandea, “contagios”, cu mare viteza, pe calea e-mailului, ajungand si la noi de cateva ori, de la persoane diferite, prin urmare nu era in situatia de a sminti doar pe cei deja smintiti si de a da apa la moara ateilor si anticrestinilor. Ca urmare, pentru a nu lasa si mai departe sminteala sa se intinda ca o pegra, am publicat mai intai aceasta reactie:
Iar acum dorim sa intarim cugetele slabe – si care, din pacate, PLEACA PREA USOR URECHEA, adesea din curiozitate patimasa si paguboasa, la toate mizeriile presei sau televiziunilor – infatisand viziunea ortodoxa asupra acestei probleme, prin cateva noi articole gasite in publicistica ortodoxa accesibila pe internet. Chiar daca ele se refera numai la problema Sfintei Impartasanii (mai precis a folosirii linguritei), se aplica, practic, la fel de bine si in privinta sarutarii icoanelor si a sfintelor moaste, daca aceastea se fac cu evlavie, cu credinta si cu dragoste de Dumnezeu.
Va invitam mai intai sa (re)cititi articolele noastre de anul trecut, din timpul Postului Mare, cand sminteala a fost chiar cu mult mai “fierbinte” si mai mare cu… multe “grade”, pentru ca a fost lucrata “profesionist” de catre un preot “ortodox” – dintr-o eparhie… “cu stea in frunte” – preot care nu se stie nici acum pentru cine face(a), acele servicii:
- “Cum sa admitem ca preotii sa semene asemenea indoieli?” RASPUNSURILE TRADITIEI LA SMINTEALA PARINTELUI LUCIAN GRIGORE IN CHESTIUNEA LINGURITEI DE IMPARTASANIE
- IN ATENTIA CELOR CARE SE SCARBESC DE FRATELE LOR MURDAR SI BOLNAV: “Daca il iubesti pe celalalt ca pe un frate, ii stergi nasul cu propria batista si o pui iarasi in buzunar!” (Cuv. Paisie Aghioritul)
- Pr. Georgian Paunoiu [in ziarul Lumina, 2010]: „Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste, apropiaţi-vă!“
– Despre credinţă, Euharistie şi ceva îndoială –
Într-o vreme în care “Avatarurile” copleşesc prin efectele speciale, dezvăluind o lume derutată existenţial, iar filmele teziste se căznesc să arate cât de rău e creştinismul pentru lume, nici presa scrisă nu se lasă mai prejos. De ceva timp, blogurile şi forumurile părinţilor vuiesc, luând în discuţie împărtăşirea cu Sfânta Euharistie. Spiritele s-au încins după apariţia unui articol dintr-un ziar central, în care câţiva medici şi chiar un preot se arătau îngrijoraţi de practica împărtăşirii din acelaşi Potir, cu aceeaşi linguriţă.
Nu mi-am propus să descriu evoluţia practicii liturgice legate de împărtăşire, ci doar să semnalez acest nou val care ar putea să deruteze sau să-i înstrăineze pe oameni de adevărata credinţă. Se vede de la o poştă că limbajul jurnalistului în chestiunea amintită este ironic, imprecis teologic şi, deşi nu prea ştie cu ce se mănâncă, vrea să condamne practica Bisericii, apelând la mărturia unor medici atei sau a unui preot care seamănă îndoiala şi sminteala.
De ce îi numesc atei? Pentru că ei nu cred în prefacerea Darurilor de pâine şi vin în Trupul şi Sângele Domnului.
Înainte de momentul împărtăşirii, preotul rosteşte rugăciunea Sfântului Ioan Gură de Aur:
“Cred, Doamne, şi mărturisesc că Tu eşti cu adevărat Fiul lui Dumnezeu Celui viu (…) Cred de asemenea că Acesta este Însuşi Preacurat Trupul Tău şi Acesta este Însuşi Scump Sângele Tău.”
Este inept să creadă în acelaşi timp că Împărtăşania devine sursă de îmbolnăvire şi chiar de moarte, câtă vreme el ştie că ea se dă “spre tămăduirea sufletului şi a trupului”.
Biserica se roagă în toate slujbele sale pentru sănătatea, luminarea şi mântuirea credincioşilor. Dintotdeauna în Biserică s-au apropiat de Sfânta Euharistie atât cei bolnavi, cât şi cei sănătoşi, iar slujitorii nu au dezinfectat niciodată linguriţa sau Potirul. Orice slujitor al lui Hristos este chemat să aibă cea mai mare grijă când se apropie sau atinge Sfintele Daruri. Se ştie că preoţii şi diaconii, după terminarea Sfintei Liturghii, consumă tot ceea ce a rămas în Sfântul Potir după împărtăşirea credincioşilor. Dacă logica plină de îngrijorare a “scepticilor de serviciu” ar fi îndreptăţită, ar fi trebuit – iertaţi-mă! – să nu mai avem slujitori în viaţă, ci toţi să fi căzut răpuşi de viroze, infecţii şi alte boli prin năprasnica linguriţă, cu care au împărtăşit pe credincioşi.
Temerea acelora nu este câtuşi de puţin confirmată de realitate: mergeţi, oameni buni, la multe biserici din Bucureşti şi din alte locuri, unde se împărtăşesc frecvent zeci de copii alături de părinţii lor, fără a se îmbolnăvi sau a transmite altora vreo boală! Nu ştiu asta jurnaliştii şi medicii cu pricina, pentru care Sfânta Împărtăşanie nu este decât pâine şi vin. Însă pâine şi vin, simple, pot consuma acasă fără nicio panică, în timp ce la Sfânta Liturghie, primind binecuvântarea duhovnicului şi după o anumită pregătire sufletească şi trupească, pot primi Trupul şi Sângele lui Hristos, “medicament al nemuririi” (Sf. Ignatie Teoforul).
O viaţă lipsită de repere spirituale şi înstrăinată de etosul Bisericii ajunge să vadă astfel lucrurile, îndoindu-se de lucrarea şi prezenţa Duhului Sfânt. Marea problemă nu sunt viruşii, ci necredinţa. Împărtăşirea nu poate fi asimilată administrării unei injecţii cu o seringă de unică folosinţă, care se aruncă apoi la gunoi: aici e vorba de o Taină a Bisericii şi de credinţa vie a omului.
Rezolvarea nu vine nicicum din secularizarea practicii Bisericii şi adaptarea ei alienantă la duhul lumii, ci din recâştigarea unui mod de a înţelege şi de a crede în puterea lui Dumnezeu, de a cunoaşte bine învăţătura Bisericii şi de a o urma deplin. (…)
- Pr. lect. dr. Lucian Farcaşiu [in ziarul Lumina, 2010]: Sfaturi practice în biserică: Împărtăşirea cu aceeaşi linguriţă nu poate îmbolnăvi!
Putem constata astăzi, deşi numai în situaţii izolate, solicitarea exagerată a unor credincioşi ca pentru împărtăşirea lor cu Sfântul Trup şi Sânge al Mântuitorului să fie întrebuinţate mai multe linguriţe, sterilizate succesiv în timpul întrebuinţării lor. Aceasta, pornind de la frica pe care ei o manifestă, aceea de a nu se contamina cu unele boli transmisibile, prin împărtăşire.
Împotriva acestei frici, trebuie în primul rând subliniat faptul că Sfânta Împărtăşanie ni se dă “spre sănătatea sufletului şi a trupului” şi că în nici un caz primirea ei nu ne poate îmbolnăvi. Acest fapt este accentuat în repetate rânduri în rugăciunile cuprinse în Canonul de pregătire pentru primirea Sfintei Împărtăşanii.
În faţa unor astfel de pretenţii nefundamentate, preotul trebuie, cu răbdare, să-i lămurească pe credincioşi asupra faptului că Sfânta Împărtăşanie o primim spre viaţă, şi încă spre viaţă veşnică, şi în nici un caz spre boală sau spre moarte. Prin urmare, atingerea linguriţei de buzele noastre ni-L dăruieşte pe Hristos în chip euharistic, ori aceasta trebuie să genereze în inimile noastre bucuria şi dorinţa neîncetată de a ne împărtăşi cu El, şi în nici un caz frica de îmbolnăvire. Dacă prin această folosire succesivă a linguriţei ne-am putea îmbolnăvi, atunci cei dintâi pasibili de contaminare ar fi preoţii, pentru că ei potrivesc, adică consumă după fiecare Sfântă Liturghie tot ceea ce a rămas în Sfântul Potir, după împărtăşirea credincioşilor. Or, că lucrurile nu stau aşa, ne-o demonstrează realitatea, pentru că nici un preot nu s-a îmbolnăvit ca urmare a potrivirii Sfintelor Taine din Potir.
Sfânta Împărtăşanie nu este cauză a îmbolnăvirii noastre, ci izvor de viaţă şi de sănătate. Or, acest fapt trebuie ştiut de către credincioşii noştri, ei fiind învăţaţi despre roadele minunate ale Sfintei Împărtăşanii în viaţa lor, în cadrul programelor catehetice desfăşurate în parohie.
Trebuie să precizăm de asemenea faptul că o astfel de solicitare, aceea de a fi împărtăşiţi cu linguriţe separate, vine întotdeauna din partea credincioşilor puţin integraţi în viaţa liturgică a Bisericii, aceştia necunoscând realităţile credinţei creştine.
Astfel de solicitări nu trebuie niciodată încurajate şi nici îndeplinite, pentru că a accepta folosirea mai multor linguriţe pentru împărtăşire, fie şi numai pentru a-i menaja pe cei mai slabi în credinţă, înseamnă mai degrabă a le spori mereu susceptibilitatea în ceea ce priveşte posibilitatea îmbolnăvirii lor prin împărtăşire. De asemenea, pentru cei credincioşi, care niciodată nu şi-au pus problema îmbolnăvirii lor prin împărtăşirea cu aceeaşi linguriţă, această practică devine smintitoare sau chiar poate introduce şi în inima lor aceeaşi îndoială şi teamă.
În concluzie, o astfel de solicitare, pe lângă faptul că este absurdă, vădeşte şi necredinţa în realitatea împărtăşirii cu Trupul şi Sângele Mântuitorului Hristos. Aceasta întrucât, cei care cred că primirea Sfintei Împărtăşanii cu aceeaşi linguriţă poate îmbolnăvi, nu ştiu şi nu cred de fapt că ea ne dăruieşte sănătate şi viaţă, pentru că ni-L dăruieşte, de fapt, pe Însuşi Hristos-Viaţa noastră.
Este vorba de o dispută desfăşurată în Grecia, în momentul în care un deputat (Agorastis) a pus la îndoială metoda Sfintei Împărtăşanii şi descris întregul fenomen ca ceva foarte anacronic, foarte detestabil deoarece susţinea că aceeaşi linguriţă care intră în gura oamenilor bătrâni, posibil a celor care nu au dinţi sau nu au dinţi sănătoşi, intră apoi în gura tinerilor, a copiilor etc. Şi a continuat afirmând că poate este de ajutor sufletului dar poate fi dăunător trupului şi aceasta este inacceptabil în zilele de astăzi, ale progresului ştiinţific!
Redau mai jos restul textului, aducând calde mulţumiri sursei! În consecinţă, Parlamentului i s-a răspuns de către Asociaţia Medicală Ateniană (A.M.A.), deoarece era una dintre moţiunile procedurii parlamentare cerută de un deputat şi trebuia să primească un răspuns oficial.
Vicepreşedintele Asociaţiei, Athanasios Avramidis, Profesor la Facultatea de Medicină a Universităţii din Atena, a adus la cunoştinţa Parlamentului răspunsul următor:
„Am primit scrisoarea dumneavoastră referitoare la Sfânta Împărtăşanie şi pericolele transmiterii bolilor contagioase. Domnule Preşedinte, în legătură cu întrebarea dumneavoastră referitoare la Sfânta Împărtăşanie oferim următoarele informaţii pentru aducerea la cunoştinţă publică:
În Parlament, dl. Agorastis ridică o chestiune referitoare la metoda Sfintei Împărtăşanii unde se pronunţă împotriva „tristului şi inacceptabilului fenomen kutalaki, adică a linguriţei care intră în gura bebeluşilor cât şi a oamenilor foarte bătrâni cu dinţi cariaţi”! Este foarte evident că Dl. Agorastis nu ştie că acest subiect este foarte, foarte vechi şi că această întrebare a fost pusă de multe ori de-a lungul secolelor, toate părţile specificându-şi poziţiile faţă de acest subiect.
Aceasta are de a face în principal cu credinţa şi nu cu ştiinţele medicale având în vedere că ne aventurăm pe tărâmul puterilor spirituale şi metafizice care se întinde dincolo de scopul cercetărilor şi al ştiinţei.
Credinciosul se apropie „cu frică, cu credinţă şi cu dragoste” de El care a spus: „cel ce mănâncă trupul meu şi bea sângele meu rămâne întru Mine şi eu întru El” Şi credinciosul este convins că se împărtăşeşte cu trupul şi sângele lui Hristos. Se apropie cu căinţă de Sfântul Potir, cupa vieţii, pentru a-L primi pe Hristos, Mântuitorul şi Viaţa din fântâna vieţii şi nu a morţii!
În numele credinţei sale şi cinstei Dumnezeului său, este de neconceput pentru el ca Atotputernicul Dumnezeu, care este dragoste, şi datorită dragostei Sale pentru om S-a urcat pe Cruce, este deci de neconceput ca El să permită vreodată ca vreo boală să se transmită celor ce se împărtăşesc cu propriul Său Trup şi Sânge mai ales că îi sfinţeşte cu acestea! Deci pentru cel ce crede, pentru credincios, nu există nici o problemă!
De aceea, cei ce se îndoiesc şi se tem să nu contracteze vreo boală, toţi cei ce nu cred în esenţa Sfintei Împărtăşanii, cei ce nu au nici un motiv să se împărtăşească, şi ăsta-i dreptul lor, pot să stea departe!
Cu toate acestea trebuie să-i lase în pace pe ceilalţi mai ales că se observă în general că cei fără de credinţă, toţi ateii sunt cei ce, mai mult decât probabil, vor crea o problemă vis-a-vis de pericolele ce se ivesc din Sfânta Împărtăşanie pretinzând a fi foarte îngrijoraţi de bunăstarea credincioşilor. Şi asta include pe cei porniţi împotriva credinţei ortodoxe.
Medical vorbind totuşi, nu există nici măcar un singur caz documentat al vreunui creştin ortodox contractând o boală prin Sfânta Împărtăşanie! Nici măcar cazul vreunui preot care trebuie să consume ceea ce rămâne în Sfântul Potir după ce se împărtăşesc toţi credincioşii, şi el înghite toate rămăşiţele Sfintei Împărtăşanii, chiar ultima picătură, până la fund, împreună cu orice ar fi căzut din gura credincioşilor în Sfântul Potir.
Nici măcar în vremurile în care tuberculoza măcina populaţia, când sifilisul era o plagă a societăţii şi când lepra scăpase de sub control şi bineînţeles asta este valabil şi în cazul SIDA. Nu există aici nici un motiv care să necesite implicarea ştiinţelor medicale. Fără a mai menţiona faptul că, în privinţa Tainelor creştineşti, nu este uşor şi nici nu se cade să implici ştiinţele medicale deoarece Tainele sunt posibile prin energia forţelor spirituale care se plasează în afara dinamicii ştiinţei cât şi a medicinii.
De aceea acest subiect rămâne strict o problemă a Bisericii şi numai Ea poate alege metodologia prin care îşi îndeplineşte misiunea. Nu există contradicţie între Biserică şi ştiinţă, numai cei ce au motive să lupte împotriva Bisericii susţin acest lucru!
- Vezi si:
Comentarea articolului aparut in EVZ cu privire la “dilema linguritei”
Legaturi:
- Sfântul Ignatie Briancianinov: “Nu vorbi despre creştinism cu oameni molipsiţi de învăţături mincinoase; nu citi cărţi despre creştinism scrise de dascăli mincinoşi!”
- Sfantul Varsanufie de la Optina ne impartaseste din TAINELE ESENTIALE ALE LUPTEI PENTRU MANTUIRE
- Cu cat traiesti mai atent si mai aspru, cu atat mai salbatic te ataca vrajmasul. Incearca sa te traga in pacat mai ales in sarbatori. Sa le astepti pe toate. Sa fii pregatit pentru toate… Domnul este indurator. Sarbatorile pricinuiesc daruri. Si voi veti lua ceva si va veti incredinta de asta dupa multi ani, poate chiar dupa 40 de ani… Atunci veti intelege ce dar v-a trimis Domnul in sarbatoarea cutare.
- Gandurile indoielii, precum si cele rusinoase si de hula, trebuie sa le dispretuiti. Sa nu le dati nici o importanta! Dispretuiti-le! Si atunci vrajmasul diavol nu va mai rezista, ci va fugi. Diavolul nu rezista dispretului, deoarece a fost calcat. Dar daca incepeti totusi acest dialog cu gandurile (nu uitati ca gandurile aceste nu sunt ale voastre, ci ale vrajmasului, venite din afara), diavolul va va aduce atatea ganduri, incat va vor incovoia si asa va vor “intuneca”.
- Să nu dati importanta faptului ca dupa Sfanta Impartasanie va vin multe ganduri urate şi dorinte rele. Satana va lupta mai tare in aceasta zi, ca sa va pierdeti folosul ce l-ati primit. (…) Si sa nu spuneti niciodata: “Maine ma voi impartasi“, ci: “Daca Domnul se va milostivi si ma va invrednici, ma voi impartasi“.
(…) Mie mi se pare ca diavolul, care intotdeuna ispiteste pe om prin ceea ce are la indemana, in veacul acesta dominat in general de un spirit rationalist, il ispiteste pe om potrivit formarii lui, prin rationalism. Si anume cum face lucrul acesta? Stand ascuns, sa zicem asa, in spatele ratiunii, trimite sagetile gandurilor de indoiala si-i da omului impresia ca aceste ganduri vin din ratiunea lui, pentru ca omul, intrand in panica, sa inceapa sa aduca contra-argumente la gandurile de indoiala si astfel, fara sa-si dea seama sa intre intr-o discutie launtrica cu cel rau, discutie in care cel rau va arunca o plasa de ganduri aupra omului, din care omul nu va iesi fara vatamare.
De unde poate omul sa-si dea seama ca aceste ganduri nu sunt ganduri simple? – adica gandurile de indoiala care ii vin nu sunt ganduri simple, izvorate in chip natural din ratiunea lui, ci sunt gandurile vrajmasului? Cum poate sa-si dea seama de lucrul acesta? Cred ca poate sa-si dea seama din aceea ca gandurile se simt a fi unite cu o energie rea, au o incarcatura rea si de multe ori ataca cu violenta sufletul. Revin intr-un fel obsesiv si aduc sfasiere launtrica si multa tulburare, care este semn al unei prezente straine – lupta insasi este semn al unei prezente straine, al prezentei dracesti.
Ce trebuie sa faca omul atunci? Cred ca omul nu trebuie sa intre in panica si mai ales nu trebuie sa se apuce sa aduca contra-argumente la gandurile de indoiala, adica nu trebuie sa pastreze problema intr-un plan rational, pentru ca nu va avea sanse de reusita acolo – pentru ca lupta cu un dusman mai puternic decat el; ci omul, atunci trebuie sa alerge la Dumnezeu cu rugaciunea, si diavolul cu gandurile lui va fugi. Nu de argumente rationale se sperie diavolul, ci de credinta si de rugaciune“.
- Cuvant al Parintelui Gheorghe Calciu la Duminica Sfantului Apostol Toma: “INDOIALA – CEA MAI DISTRUGATOARE BOALA A SUFLETULUI”
- PARINTELE CALCIU SI “DEMONSTRATIA” CA HRISTOS A INVIAT
- Parintele Gheorghe Calciu si Sfantul Serghie Meciov despre MOASTELE SFINTILOR SI CINSTIREA LOR
- GANDURILE DE INDOIALA,“anchetatorii mincinosi”
- Parintele Calciu despre razboiul nevazut si vremurile de sfarsit
- Cuviosul Paisie Aghioritul ne arata cum lucreaza diavolul la nivel personal
- Parintele Sofronie Saharov NE INVATA CUM SA TRAIM IN RELATIE CU SEMENII: “Ce castig judecand pe fratele meu?”, “Respingeti orice duh de curiozitate”
- MERSUL PE APA IN MIJLOCUL FURTUNILOR VIETII: “Trebuie sa stim sa cerem ajutor. Sa intindem mana, asa cum a facut-o Petru, sa ne incredintam Domnului”
- DRUMUL SPRE EMAUS sau DE CE ERA NEVEROSIMILA INVIEREA?
- PARINTELE SERAFIM ROSE (2 septembrie) – MODEL DE MARTURISIRE “POZITIVA” A CREDINTEI, IN DUHUL AUTENTIC ORTODOX
- GANDUL CEL BUN, GANDUL CEL RAU. Cuviosul Paisie despre cum interpretam si cum infruntam duhovniceste diferitele situatii ale vietii; cum sa nu ne smintim?
- CUVIOSUL PAISIE DESPRE SMINTELI SI SMINTIRE: “Sa nu cerem de la porci sa aiba evlavie la crini”
- Suflete… schimbate la fata (2): POVESTEA UNEI TINERE MAME VINDECATE IN MOD MINUNAT DE CANCER SI TBC, DUPA CE A RAMAS SI INSARCINATA…
***
- TAINELE CRESTINE SI LUCRARILE MAGICE
- Fer. Filotei Zervakos: Cum trebuie sa se apropie monahii si laicii de Taina Dumnezeiestii Cuminecaturi
- Ne vorbeste parintele Arsenie Papacioc (5) despre SPOVEDANIE SI IMPARTASANIE. Cum sa ne pregatim si cand sa ne impartasim? DES SAU RAR?
- Virgil Maxim despre CHEMAREA NOASTRA SI DESPRE PUTEREA INFRICOSATA A SFINTEI IMPARTASANII. Parintele Arsenie Papacioc: “E bine sa umplem sufletul nostru cu cele dumnezeiesti ca sa nu mai aiba loc si cele lumesti”.
- Parintele Gheorghe Calciu: “SPOVEDITI-VA SI IMPARTASITI-VA, NU E NIMIC MAI INALT IN LUMEA ACEASTA!”
- PREOTUL MARTURISITOR CONSTANTIN SARBU: “Cat mai aveti preoti, cercetati-i si impartasiti-va!”
- MILUIESTE-MA, DUMNEZEULE, MILUIESTE-MA … Omilii ale Sf. Teofan Zavoratul in Miercurea Curata despre ce inseamna sa facem pocainta si cum sa ne pregatim cum se cuvine pentru Sfanta Impartasanie?
- “Sa cunoastem de Cine ne apropiem si pe Cine primim” (Sf. Teofan Zavoratul)
- PARINTELE MELCHISEDEC, STARETUL MAN. PUTNA: “Avem nevoie de multa rugaciune si priveghere! Neamul si omenirea intreaga gem, dorind rugaciunea!”
- Parintele Sofian Boghiu si IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei: UNDE IL GASIM PE HRISTOS CEL INVIAT, CINE SI CUM IL POATE RECUNOASTE?
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Am remarcat la o femeie care vine la biserica de ani buni, cum sterge cu un colt al basmalei geamul raclei cu particele de moaste. Icoanele le saruta cautand indelung un loc cat mai putin solicitat spre sarutare de inchinatorii dinainte-i.
Pentru cei de dupa ea nu-si pune problema pe care si-o pune pentru ea.
Poate a observat stergerea geamului raclei cu moaste la biserica de la Institutul Parhon, unde prima oara am vazut ca se recomanda folosirea unei lavete inainte si dupa sarutarea raclei. Ma gandesc ca acolo s-a facut acest pogoramant la sugestia celor bolnavi de-acolo.
Doamne apara si pazeste!Am citit cu ceva ani in urma o carte despre un preot ce avea o mare dragoste pt Dumnezeu.Vizita foarte des un spital cu bolnavi de TBC,si ii impartasea din acelasi potir cu aceeasi lingurita.Odata un bolnav dupa impartasanie,a tusit si a inceput sa vomite.Imediat preotul a mancat voma din patul boinavului ca sa nu fie aruncat trupul lui Hristos. si nu s-a imbolnavit. cum sa ne inbolnavim ,cand de fapt impartasania ne vindeca? Si o data introdusa lingurita in trupul Domnului care curata tot ce e spurcat,ce sa ne inbolnaveasca? Sa stam bine, sa luam aminte. Sfarsitul e aproape.
@ George:
Daca s-a facut acest “pogoramant” acolo e o mare greseala si o mare dezamagire… cu atat mai mare cu cat e vorba de moastele unui… doctor facator de minuni, Sf. Luca al Crimeei. Singura justificare pentru care in biserica trebuie sterse icoanele sau raclele cu geam este aceea ca ele poti fi sarutate si de persoane cu ruj pe buze sau altceva similar, si din motive de evlavie acele urme trebuie indepartate. Orice alt motiv inseamna LIPSA DE CREDINTA sau, incel mai “bun caz” o PATIMA a curateniei maniacale, confundata cu evlavia.
Viaţa veşnică !
http://www.youtube.com/watch?v=JCQz4saOcF4
Cat de grijulii par sa se arate acesti oameni de stiinta si jurnalisti, fata de credinciostii, care, dupa ei, “saracii” nu stiu la ce pericol sunt supusi atunci cand se impartasesc cu aceeasi lingurita sau saruta icoanele si sfintele moaste!
Ei bine, ar trebui in primul rand sa stie ca in Biserica Ortodoxa, contrar altor credinte, nu se aduc argumente medicale acolo unde este vorba de Sfinte Taine. Credinciosul ortodox nu asteapta acceptul stiintei pentru a se apropia de cele Sfinte, si nici nu isi gaseste justificari, de asemenea, stiintifice, pentru a-si indreptati credinta. Duhul Sfant nu se pune la microscop, si nu se studiaza prin legile cunoscute de oamenii nostrii de stiinta, ca doar nu a ajuns creatia sa se situeze deasupra Creatorului.
Nici macar la legea bunului simt nu s-a recurs si in acest caz, nevenind nimeni din Biserica sa le ceara o expertiza acestor “stie-tot”, ci de la sine putere s-au propus spre (i)luminare, in virtutea duhului mondial care prevede ca pentru securitatea voastra trebuie sa renuntati la libertate.
In afara faptului ca se huleste Sfanta Impartasanie si cele Sfite, prin acest gen de articole se urmareste si inveninarea duhului credinciosilor, incercand sa li se semene teama, subminandu-le pacea, dandu-le prilej la dezlantuirea maniei si a razboirii cu atatea alte duhuri.
Fratilor eu merg la biserica de vreo 4 ani incontinu si am vazut mai tot ce trebuia vazut nu ai cum sa te imbolnavesti cind te impartasesti chear daca se impartaseste un om care are si sida sau orce boala poate fi si zabalos …etc zic asta deoarece vad ca dupa impartasanie ce ramine in potir este consumat de preot (nu se arunca nimic)
Asadar, “credinciosii”ortodocsi au o problema cu lingurita de la Sfanta Impartasanie? Ce facem atunci fratilor cu “credinciosii” catolici,pe care i-am auzit de nenumarate ori exprimandu-si refuzul categoric de a se impartasi din mana vreunui anume preot din cvarii motive?Ce facem fratilor? TAIEM MANA PREOTULUI?????
Pentru toti cei care se indoiesc si se tem sa nu contacteze vreo boala si nu cred in esenta Sfintei Impartasanii ,nu au nici un motiv sa se impartaseasca,pot sta deoparte. Dar,va rog lasati-i in pace pe ceilalti,nu mai fiti ingrijorati de sanatatea credincio silor caci nu s-a constatat pana acum nici un singur caz documentat al vreunui crestin contactat cu vreo boala sau a unui preot care trebuie sa consume tot ceea ce ramane in Sfantul Potir dupa ce s-au impartasit toti credinciosii.
In privinta Tainelor Crestine,nu se cade sa implicati teoriile stiintei medicale,deoarece Sfintele Taine sunt posibile numai prin energia Fortelor Divine,care este in afara stiintelor umane.Contradictia este numai a celor ce vor sa lupte impotriva Bisericii,desi Hristos Domnul,a venit si pentru voi si Pecetea Lui si voi ati primit-o inca din fasa.Cautati,fratilor sa intelegeti mai bine aceasta mare si Sfanta Taiana a Impartasaniei!
Nu va jucati cu focul dumnezeiesc!
Imi pare nespus de rau pentru felul cum incearca unii sa justifice lipsa pericolului, folosind lingurita de argint.
Doamne,iarta-i ca nu stiu ce fac!
Am si eu o mare problema cu rujul de pe sticla icoanelor…Sa ma apuc de sters in fata lumii mu am curaj,sa ating rujul cu buzele nu pot….Parintele,cand m-am spovedit,mi-a zis sa o sarut pe care cred eu ca-i mai curata…dar la lumina zilei pe tpate lucesc perechi de buze buze roz….
petarde, nimic serios, nu stiu pe cati dintre romani ortodocsi ii impresioneaza argumentele stiintei cand e vorba de credinta. ba ca vezi sa nu te-mbolnavesti dupa cei de dinainte-microbii!, ba ca totul e materie, ba ca Dumnezeu nu exista.
– cei pana in 25 braveaza, vor sa impresioneze cu ateismul lor, dar pe fond is copii de treaba iar colegii lor credinciosi nu se lasa prostiti cu “prostioare” stiintifice .
– presa mai vine periodic cu bataia de joc cu “pupatul moastelor, pupatul icoanelor, romani ignoranti” . cui ii pasa? astea-s petarde.
CU ADEVARAT GRAV e cand dintre noi ne impartasim fara frica si fara cutremur, dupa o spovedanie asa si asa.
comoditatea si crestinismul de forma sunt infinit mai periculoase decat doua vorbe trei prostii din presa/ de la tinerii atei
da, am citit aici si vazut ca mai cade cate un preot ortodox, e dureros pentru ca il asculta credinciosii si se smintesc, dar nu inteleg totusi, acel preot nu are duhovnic, nu intreaba inainte de a vorbi in public pe tema impartasaniei si a linguritei de impartasanie ?!?
@ O mama:
Chiar asa? Nu se mai gaseste niciun coltisor? Acolo unde mergeti inseamna ca e extrema opusa. De ce nu le spune mai bine parintele doamnelor si fetelor sa nu mai vina asa? 🙁
http://ortodoxiesiviata.blogspot.com/2011/01/vladica-ioan-maximovici-despre.html
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/09/10/de-ce-fardarea-e-pacat-icoana-pe-care-o-stricam-prin-infrumusetare/
Asta este, sarutam unde putem, cum putem… Dar e mare pacat ca se intampla asa fara ca nimeni sa zica/faca ceva…
@ cn:
Poate ca nu are… sau poate ca, in unele cazuri, este chiar indrumat in acest sens. In cazul discutat, s-a facut public atunci ca a existat o discutie cu episcopul locului, dar deh… Concluzia a fost: s-au facut “comentarii anonime si neautorizate” pe unele bloguri (reactiile sanataoase ale crestinilor), prin urmare problema nu a fost bine inteleasa, deci articolul se retrage. Atat. Dar oare nu ai auzit ca exista si cazuri de ofiteri si de masoni acoperiti infilitrati si in randul clerului, de pilda? Bun, e un exemplu, o posibilitate. Dar Hristos ne-a spus sa ne ferim de lupii in piele de oaie si ne-a zis si cum ii recunoastem, dupa roadele lor. E ceva flagrant. Numai orbirea din nesinceritate te poate face sa ramai la un astfel de păstor. Alt exemplu este… inselarea si incapatanarea. Chiar daca iti zic toti, o tii pe a ta, ca ai studiat nu stiu unde nu stiu ce si stii tu mai bine… Cate cazuri nu sunt asa, si pe cate teme?
DE ACORD!!
Mulţi oameni nu se împărtăşesc de la început cu frică şi cu cutremur, pentru că nu conştientizează în profunzime adevărata semnificaţie a Sfintei Împărtaşanii. Acest proces de conştientizare poate fi mai lung sau mai scurt, şi depinde de mai mulţi factori, şi înţelegerea deplină a ceea ce se întâmplă în timpul Sf. Liturghii care este încununată de Sf. Euharistie, vine cu timpul, odată cu maturizarea credinţei fiecăruia. Am conştientizat deplin de la bun început cu toţii adevărata semnificaţie de Sf. Împărtăşanii? Eu spre ruşinea mea nu am făcut-o.
În ceea ce priveşte spovada bună şi completă, aici există doi factori esenţiali care ar trebui îndepliniţi: conştientizarea de către fiecare om că a comis acele păcate, părerea sinceră de rău, şi dorinţa sinceră de îndreptare pe de-o parte, şi pe de altă parte disponibilitatea preotului de a aloca o parte extinsă din timpul său pentru a-i spovedi pe oameni, oricând şi oricât este necesar, şi oricât de mult ar dura spovada fiecaruia. Din păcate preoţii nu au la dispoziţie întotdeauna timpul necesar pentru spovedirea credincioşilor, iar spovada se face de multe ori pe fugă în posturile mari.
Prea mult zgomot pt. nimic. Parerea mea.
Articolul nu este un atac la Ortodoxie. Este un atac la adresa autorilor, care isi demasca prostia si incultura. Atata tot.
Cred ca in astfel de cazuri se aplica vorba aceea: “cine vrea sa se sminteasca, se sminteste, cine vrea sa se mantuiasca, se mantuieste”.
Frati ortodocsi,
Pana cand vom mai ingadui incalcarea poruncii ” Să nu ucizi!” ( Iesirea 20: 13)?
Ne laudam ca suntem crestini, atunci sa o si aratam.
Sa facem lobby pe langa parlamentari sa initieze un proiect de lege pentru interzicerea avortului la cerere.
Romania este cimitir de copii nenascuti, sa nu mai toleram acest lucru.
Polonia interzice avortul la cerere, deci nu e numai UE de vina, ci si noi ca popor.
Parinti preoti, de ce nu insistati pe langa parlamentari pentru o lege antiavort?
Oare numai banii pentru biserici sunt importanti, sufletele celor nenascuti si nebotezati nu?
In legatura cu aceasta teama de “microbi” la Sfanta Impartasanie, mi s-a intamplat acum vreo 4 ani ceva inimaginabil…
Mergeam des (pentru ca locuiam in apropiere) la o manastire romaneasca din Franta si intr-o duminica vine o familie (sot, sotie si mama sotiei) la Sfanta Liturghie. Mama din respectiva familie, cu varsta in jur de 70-75 de ani era bolnava de cancer, dar inca pe picioare. Cand a venit momentul Impartasaniei, fata ei i-a zis sa se impartaseasca, dar ea a spus ca ii este frica sa nu ia microbi, ceea ce ar putea sa-i grabeasca moartea.
Eu, ca proasta, ii zic: “Doamna, nu va fie frica, nu pot exista microbi acolo unde sunt Trupul si Sangele Domnului !” La care doamna bolnava de cancer s-a intors spre mine si a zis: “Da ? Pai atunci sa aruncam pe jos, daca omoara microbii, ca sa fie mai curat !”
Nu am mai avut replica, m-am gandit ca poate chiar mi-am facut un pacat intervenind cu afirmatia mea si mi-am zis de atunci ca niciodata in viata mea nu voi mai face vreo observatie in Biserica.
Decat sa incit la astfel de raspunsuri blasfemiante, mai bine tac, desi este dureros sa auzi cum unii oameni, ortodocsi, se indoiesc de Domnul….
Dupa aceea i-am spus parintelui de acolo, care este si duhovnicul meu, care mi-a raspuns ca oricum nu ar fi impartasit-o fara spovedanie.
Iertati !
Cei necuraţi la trup și suflet,
Cei ce susţin porografia,
Și practica adulterină,
Si’urăsc adânc ortodoxia,
Cei ce-i urăsc învăţătura
Și traiul ei curat și sfânt,
Cei vinovaţi de întinare,
Și de’șelare prin cuvânt,
Cei care speculează zilnic,
(Cu argumentele minciunii,
Cu faptele necuraţiei)
Și viciu și mândria lumii,
Cei ce din faptele minciunii,
Își fac avere necurată,
I’au REGĂSIT ortodoxiei,
Iar vina ” cea mai vinovată”.
Nu spurcăciunea ne ucide
Nu viciul ne îmbolnăvește,
Nu practica’mpotriva firii,
CI…, EA, (când ne împartașeste).
Nu practica adulterina,
Nici viaţa cea destrabălată,
A’mbolnavit întreaga ţară
Ci ea, că este…, necurată.
Ea răspâdește TBC-ul,
Ea gripa, ea…, necurăţia,
Nu lipsa pâinii și a apei,
Nu adâncirea sărăciei.
Ea răspândește’n public boala
Ea ne’ngradește “libertatea”
Nu cei ce fură’averea ţării,
Învăţamantul, sănătatea.
Pericolul numărul unu
A fost și este’ortodoxia,
(Prin…,sărutatul de icoane)
Ca’mbolnăvește România.
De două mii de ani microbii
Ucid și bagă’n cimitir
Pe “proștii” ortodocși ai ţării
(Prin “linguriţă și potir”).
N’a numarat nimeni (vreodata)
Câţi ortodocși or fi murit…,
(Faţa de “statele deștepte”
Ce …, n’au acest împărtașit).
De două mii de ani “prostia”
Ne’a despărţit “de restul lumii”
Că… orodocșii ţin “cu dinţii”
“La vechea lor înţelepciune”.
Ea…,ne-a vândut și viitorul
Și ea ne’ngloadă și-n nevoi,
(Cu TBC-ul…, cu…pupatul…),
Ea…,trage ţara înapoi.
Și’ntradevăr, otrodoxia
Este…, (o cruce și-o povară
Pentru acei ce vor să fure
Cei mai de preţ în neam și-n ţară).
Este o piedică cumplită
Pentru oricare mincinos
Care prin furt și înșelare
S’așează locul lui Hristos.
Problema “microbilor” este o născocire modernă. Cred că niciunui credincios care primeşte Sfânta Împărtăşanie cu încredere şi cu seriozitate nu i-a trecut prin minte vreodată că poate contracta vreo boală oricare ar fi ea. Sfânta Împărtăşanie este supremul medicamet sufletesc şi trupesc, este Însuşi Dumnezeu, şi atunci când această coborâre a lui Dumnezeu printre noi oamenii este tratată ca o ameninţare rămâi uimit de îndrăzneala celor care afirmă aceste lucruri, care atacă creştinismul în însăşi esenţa sa.
Ma iertati ca ma repet ,pentru ca ce voi spune acum, am mai spus si cu alta ocazie
La biserica la care merg duminica de duminica exista o fata (fata nasului baietelului meu)care are boala celiaca, adica intoleranta la gluten intr-o forma foarte grava.
Tot duminica de duminica ea se impertaseste si n-are absolut nimic.
Dupa imprtasanie la vreo ora daca ar manca aceiasi cantitate de paine ,ar voma si i-ar fii rau si trei zile cateodata
Minune la fiecare liturghie
Nu pot decat sa ma rog pentru reportera de la ev
Chiar daca stie cat de mult rau face ,tot nu stie ce face
Dumnezeu s-o lumineze sa le dea tarie celor ce se pot sminti cu un asemenea articol,sa ramana si sa tina de credinta
Doamne ajuta!
Nu cunosc motivul pentru care s-a acceptat acea laveta, dar cred ca nu poate fi vorba de necredinta, cat de un compromis tranzitoriu cu Spitalul in al carui spatiu a fost acceptata contruirea micutei biserici.
Nu l-am intrebat pe Parintele respectiv despre motivul prezentei acelui obiect; participand la cateva slujbe si cateheze acolo, m-am bucurat de integritatea sub toate formele a Parintelui si grija pentru credinciosi si m-am simtit ipocrit sa pun in discutie ceva strain de mine insumi (puteam sa-l intreb cum sa fac sa scot mizeria din mine. Poate laveta e o invitatie vazuta la constientizarea mizeriei mai putin vazute).
Vorba cuiva de mai sus, macar sterge rujul persoanelor dependente de el.
Am considerat-o ca pe ceva impus din exterior (cred ca problemele au fost multe si mari, ca oriunde se incearca construirea unei biserici), si e (era, eu nemaiapucand sa ajung acolo de cateva luni bune) doar o laveta, fara sticla de alcool, manusi de unica folosinta etc. Nu poate indeparta nici macar vreun virus, doar cel mult reaseza pe sticla, regrupati, polishati, rujati.. 🙂
Geamurile de deasupra icoanelor se sterg cam zilnic. La unele manastiri am vazut ca se sterg icoanele si geamul raclei cu moaste inainte de a fi sarutate, la finalul slujbei de seara de catre maici (cu laveta si solutie ptr. geamuri).
Daca se interpune un intarziat (fie el si om al strazii) inaintea maicilor, nu se resterg icoanele.
La fel inainte de a fi sarutate de Patriarh (sau alta mare oficialitate) aflat in vizita.
E un gest de politete, nu de ferire de boli.
@ George:
E bine asa. Si ne-a placut si modul in care ai gandit apoi referitor la situatia de la Parhon. Nu e doar un gand bun acoperitor, dar e si foarte plauzibil.
http://www.gandul.info/news/video-experienta-traumatizanta-la-un-botez-bebelus-in-soc-apneic-dupa-ce-este-scufundat-in-cristelnita-8901848
E foarte trist ce se intampla, daca citesti comentariile te infiori, manipularea aceasta grosolana va alunga multi oameni de la ortodoxie. Doamne, invredniceste-ne sa-ti urmam Tie!
Dusmanul nostru si al sfintei noastre biserici este printre noi la tot pasul chiar si in sfintele biserici sau mai ales acolo, il simtim mereu, noi ca buni crestini trebuie sa-l ocolim.Replica care putem sa-i o dam este sa ne impartasim cat mai des posibil aducand cu noi cat mai multi copii sa le aratam ca nimeni nu se imbolnaveste,cel bolnav v-a ramane el ateul care chiar daca vine la sfanta biserica vine pentru hula.