CEL CE FACE NEDREPTATE ISI VA LUA PLATA NEDREPTATII…

10-10-2016 Sublinieri

hulirea si batjocorirea Mantuitorului - Patimile

Extras din predica Arhim. Damaschin Luchian de la Manastirea Sihastria Putnei rostita la sarbatoarea Inaltarii Sfintei Cruci – 14 septembrie 2016:

AUDIO:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

“[…] Domnul nostru Iisus Hristos, Dumnezeu adevărat şi Om adevărat, a fost, iubiţi credincioşi, a fost şi cel mai nedreptăţit, dacă am putea să spunem, şi să ne ierte Dumnezeu că facem această afirmație, Dumnezeul nedreptățit. De aceea la una din deniile din Săptămâna Sfintelor Pătimiri, este o cântare care zice:

Acestea zice Domnul către iudei: Poporul Meu, ce am făcut vouă? Şi cu ce Mi-aţi răsplătit Mie? Pe orbii voştri i-am luminat, pe cei săraci i-am ajutat, mană v-am dat; în loc de mană Mi-aţi dat fiere. V-am dat în pustie apă din piatră, nu aveaţi ce să beţi, era apa amară dar aţi aruncat lemn în apa aceea şi s-a îndulcit. În loc de apă, M-aţi adăpat cu oţet. Şi în loc a mă iubi, aşa cum Eu Mi-am arătat iubirea faţă de voi, pe Mine pe cruce M-aţi răstignit.

Adică la bine nu s-a răspuns, aşa cum este bine şi corect şi frumos, cu bine. La bunătate nu s-a răspuns cu bunătate. La iubire nu s-a răspuns cu iubire. Ci taman invers: la bunătate cu răutate; la iubire cu ură; la binefacerile mari ale lui Dumnezeu faţă de poporul lui Israel, ca faţă de toată lumea, poporul lui Israel şi fiecare dintre noi răspundem nu cu aceeaşi măsură.

Aş vrea să vă vorbesc astăzi despre acest lucru: despre nedreptate. Dumnezeu a luat întotdeauna partea celor oropsiţi, a luat întotdeauna partea celor nedreptăţiţi, a fost apărătorul orfanilor, al văduvelor, al celor care erau asupriţi de cei care aveau putere şi stăpânire. Şi, prin gura proorocilor, a atras atenţia că lucrul acesta şi anume să nedreptăţeşti pe cineva, să ai tu putere, să ai tu influenţă, să ai tu mai multă înţelepciune, să ai tu mai multă cunoştinţă, să poţi să determini într-un fel – într-un fel, zic – soarta celui de lângă tine, mai ales a celui singur, a celui care nu are ajutor, a celui simplu, lucrul acesta este cu totul urât în faţa lui Dumnezeu.

06-15-sf_prooroc_amosPermiteţi-mi, vă rog, să vă citesc din doi Prooroci câteva versete în direcţia aceasta. Voi citi mai întâi din Proorocul Amos:

Drept aceea, fiindcă voi călcaţi în picioare pe cel sărman şi luaţi de la el dar de grâu, cu toate că aţi zidit case de piatră, nu le veţi locui, şi deşi aţi sădit viţă de bun soi, nu veţi bea din vinul ei. Că Eu ştiu că mari sunt fărădelegile voastre şi grele păcatele voastre, ca unii care asupriţi pe cel drept şi luaţi mită şi stoarceţi pe cei săraci la porţile cetăţii. Dar în vremea aceea omul cel înţelept va tăcea, că este vreme rea. Căutaţi binele şi nu răul, ca să fiţi vii şi aşa Domnul Dumnezeu Savaot va fi cu voi precum ziceţi că este. Urâţi răul şi iubiţi binele şi hotărâţi judecata cea dreaptă la porţi, poate că Domnul Dumnezeu Savaot Se va milostivi de cei rămaşi ai lui Iosif.

Şi încă un pasaj din Proorocul Sofonie:

Vai de cetatea răzvrătita şi pângărita, cetatea asupririi! N-a luat aminte la niciun semn şi n-a primit nicio dojană; în Domnul nu şi-a pus nădejdea si nici nu s-a apropiat de Dumnezeul ei. Căpeteniile ei sunt in mijlocul ei, lei care răcnesc; judecătorii ei, lupi de seară care nu păstrează nimic pentru a doua zi. Proorocii sunt oameni ușuratici, vicleni; preoții pângăresc cele sfinte si calcă legea. Domnul este drept in mijlocul ei…

În mijlocul acestor nedreptăţi, în mijlocul acestor fărădelegi, Dumnezeu nu Se dă cu cel ce lucrează nedreptatea şi fărădelegea, ci El rămâne pe veşnicie cum?:

Domnul este drept în mijlocul ei şi nu face nicio strâmbătate.

Şi, reluând, Sf. Ap. Pavel, în Noul Testament, în Epistola către Coloseni, zice aşa despre cei care fac nedreptate:

Iar cel ce face nedreptate îşi va lua plata nedreptăţii, întrucât la Dumnezeu nu este părtinire.

Deci primul gând pe care vreau să-l puneţi în această zi în care ne aducem aminte de Cel nedreptăţit, De Iisus, Domnul Cel nedreptăţit, este că Dumnezeu nu ia partea celui care nedreptăţeşte, ci Dumnezeu este solidar cu cel simplu, cu cel neajutorat şi cu cel nedreptăţit.

Şi nedreptăţile se pot face în multe feluri, mari şi mici. Am spus că sunt predispuşi – dar nu e obligatoriu! – să facă nedreptăţi aceia care au autoritate, putere, influenţă, dar, în acelaşi timp, aceştia pot să facă foarte mult bine, foarte multă dreptate, pot să împartă dreptatea, nu să împartă nedreptatea. Dar să ştiţi că şi în mijlocul nostru există multe prilejuri de a nedreptăţi. Şi am să vă dau câteva exemple. Nedreptăţim atunci când, de pildă, vine cineva să-ţi lucreze şi nu-i plăteşti cât ţi-a cerut. Asta-i nedreptăţirea lucrătorilor. În vechile cărţi de învăţătură ale Bisericii erau împărţite păcatele pe diferite categorii şi neplata lucrătorilor, a simbriaşilor, era foarte mult osândită; era pusă în rândul păcatelor strigătoare la cer.

Cum mai poţi să nedreptăţeşti pe cineva? Să duci de nas. Poate e cineva care nu ştie, nu are cunoștință, te duci la o bătrână, la un om simplu şi-i vinzi cu suprapreţ, că ea nu ştie, săraca, cât e preţul pe piaţă. Nedreptate este. Mai există nedreptate, fraţilor, atunci când vorbim de rău pe cineva şi clevetim și cleveteala aceea merge din gură în gură şi se amplifică şi-i face acelui om o mare nedreptate. Şi mai mare decât atât este atunci când vorbeşti de rău prin minciună în faţa organelor de stat, a celor care trebuie să judece. Dacă vine cineva la tine şi-ţi spune: <Uite, ai plicul ăsta să vii la mine la proces să spui aşa cum spun eu.> și tu spui nu cum a fost adevărul, ci aşa cum te-a plătit acela, această nedreptate pe care tu o faci în defavoarea cauzei celeilalte este pedepsită de Dumnezeu din neam în neam. Sau, mai grav, câteodată este unul care nu ştie nimic din ce s-a întâmplat şi este adus acolo chipurile ca martor.

Orice lucru bun şi orice lucru rău are efect nu pe moment, ci şi în timp. Şi o nedreptate care nouă ni se pare mică acum poate să fie mult mai mare în viitor. Cineva a fost calomniat, a fost acuzat pe nedrept prin vorbă sau, Doamne fereşte, a fost acuzat pe nedrept prin hotărâre judecătorească. Mai apr şi prin presă astfel de cazuri. Şi poate, din cauza acestui stigmat nu frumos pe care cineva poate să-l primească pe nedrept pot să sufere copiii lui, rudele lui. Cum era în comunism: dacă tatăl tău a fost chiabur, dacă tatăl tău a fost condamnat politic, dacă tatăl tău a fost nu în vizorul bun, frumos al Securităţii, atunci nu te primeau la Universitate, aveai foarte mari probleme. Nu puteai să intri atât de uşor când voiai să te angajezi undeva.

Şi, că veni vorba de angajare, o mare nedreptate care se face astăzi pe multe planuri de sus, foarte sus chiar, foarte, foarte sus chiar, şi până mai jos este atunci când tu te duci să te angajezi undeva şi mai este cineva care se angajează şi daţi concurs, ca să vadă care dintre cei care s-au pregătit, dintre candidaţi, este mai bun. Dacă tu eşti mai prost pregătit decât celălalt sau decât ceilalţi şi-ţi cumperi postul tău şi ceilalţi nu intră din cauza ta n-ai cum să ajungi bine. N-ai cum să ajungi bine pentru că Dumnezeu nu binecuvântează fărădelegea şi nedreptatea. Şi, mai mult decât atât, suntem în perioada sesiunii de admitere de toamnă. Aceia dintre tineri cărora părinţii le cumpără locul la liceu sau la facultate cu bani, aceia dintre elevi şi studenţi care trec un examen de admitere undeva prin fraudă intelectuală, adică prin copiere, în defavoarea unuia care este cinstit şi care, din cauză că tu ai copiat, este căzut sub linia de admitere, nu au cum să ajungă bine. Că aşa a spus Sf. Scriptură:

Iar cel ce face nedreptate îşi va lua plata nedreptăţii, întrucât la Dumnezeu nu este părtinire.

Putem spune: <Bine, bine, dar nu prea se vede întotdeauna aşa! Cei care sunt şmecheri au mai mare câştig în ţara asta, în lumea noastră…> Eu nu ştiu dacă este aşa. Haideţi să nu ne grăbi să-i judecăm pe toţi. Într-un salon de spital erau doi oameni, amândoi bolnavi şi amândoi pe moarte. Şi unul a murit tihnit şi împăcat și liniştit; era un om simplu, corect, cinstit în viaţa lui, bătrân de acum, şi-a ţinut singur lumânarea şi în pace şi-a dat duhul. Pe un alt pat, în acelaşi salon – ăsta e caz adevărat – era un om cu putere multă, cu influenţă multă şi nu putea să moară. Era bolnav, pe moarte, medicii ştiau că trebuie să moară şi el nu putea să moară. Se zvârcolea în pat, se rupeau cearşafurile cu el de atâta zvârcolire şi el nu putea să moară. Pe la poarta acelui spital era o bătrână care nu făcea bine ce făcea, dar exprima o durere a sufletului ei şi blestema pe acel om care stătea în spital pentru că i-a necinstit singura ei fată. Ea, femeie vădană, femeie singură, fără de bărbat care să fie o autoritate şi o putere mai mare; acela, cu influenţă, a necinstit-o pe singura ei fată şi care, din cauza acestei necinstiri, şi-a pus capăt zilelor. N-avea cum să termine bine omul acela.

De am făcut vreodată vreo nedreptate, fraţilor şi surorilor, de putem să ne-o îndreptăm, să ne-o îndreptăm! Să ştiţi că nu e suficient să-ţi pară rău de un lucru rău pe care l-ai făcut; dacă ai puterea să îl îndrepţi şi nu-l îndrepţi şi trebuie multă pocăinţă pentru acele lucruri rele, pentru acele calomnii pe care le-am făcut și nu le mai putem întoarce. Ai vorbit pe cineva de rău, a scris cineva la comandă un articol împotriva cuiva […]? Păi acum ştiţi câte se pot face, câte trunchieri nu doar pe scris, ci pe imagine? Există programe pe calculator care-ţi iau chipul şi îl pun în locul altcuiva pe o filmare. Cel care face un lucru care pune o pată neagră pe tot restul vieţii cuiva trebuie să facă multă pocăinţă ca să-l ierte Dumnezeu, mult trebuie să plângă ca altcineva din familia lui să nu păţească ceva aşa de rău. Dar, dacă putem să ne răscumpărăm o greşeală, o nedreptate făcută cuiva, s-o facem! Ai furat de la cineva, dă-i înapoi! Au trecut zece ani, dă-i înapoi! Ţi-e ruşine să dai personal? Dă prin altcineva! Răscumpără-ţi greşeala.

Zaheu vameşul, când L-a primit pe Mântuitorul Hristos în casa sa, nu s-a oprit să spună doar că-i pare rău că a furat şi că a nedreptăţit atunci când a luat dările. N-a făcut atât. A spus: Doamne, jumătate din averea mea o dau săracilor, că nu ştiu câte am făcut. Şi, dacă am nedreptăţit pe cineva… – adică cum “dacă”? Că doar toată lumea ştia că a nedreptăţit. Adică dacă-şi mai amintea pe cineva, că nici nu mai ştia, săracul, pe câţi a nedreptăţit. …întorc împătrit!

Ai vorbit de rău pe cineva şi din cauza ta, din cauza minciunii tale, din cauza mândriei tale i-ai făcut rău unui om? Cere-ţi iertare în primul rând de la om: <Iartă-mă, te rog. Am greşit şi ţi-am stricat bunul tău nume> şi apoi vorbeşte-l de bine celor cărora l-ai vorbit de rău. Deci nu-i suficient doar să-ţi pară rău; o nedreptate trebuie răscumpărată, pentru că Dumnezeu nu iubeşte nedreptatea.

Cel care este nedreptăţit şi ştie că este nedreptăţit este bine să se roage la Dumnezeu să-i dea multă răbdare ca să-și poarte această nedreptate, să fii vorbit de rău sau altul să intre înaintea ta la serviciu. Nu-i uşor de dus, mai ales să ştii că tu te-ai pregătit, mai ales să ştii că acela a intrat pentru că tatăl lui are bani şi de-asta a intrat în locul tău. Nu-i ușor de dus pentru un copil. Şi mai există riscul să dea vina pe Dumnezeu din cauza ta, cel care faci nedreptate. Din cauza ta, cel care faci nedreptate, un om care nu e întărit în credinţă poate să se schimbe pe întreaga lui viaţă, spunând: <Cum, eu, care am fost cinstit, eu, care am fost corect, eu, care n-am copiat, eu, care n-am mers la serviciu cu plicul la şef, la patron, la director, pe mine Dumnezeu nu m-a ajutat şi l-a ajutat pe acela?! Atunci aşa am să fac şi eu de acum înainte!> Şi, din cauza ta, omul acesta se îndepărtează de la calea cea dreaptă şi poate spune că Dumnezeu e de vină pentru nedreptate. Dar poate Dumnezeu să facă ceva cu forţa? Dumnezeu vede de deasupra. Mai sunt unii care spun că <Dumnezeu a rânduit aşa ca să-l smerească pe celălalt…>, dar să nu forţăm lucrurile, căci atunci ar însemna că poporul Israel şi romanii şi Iuda au făcut un lucru foarte bun, căci datorită lor Mântuitorul Iisus Hristos a fost răstignit şi ne-a răscumpărat pe noi de păcate. Nu! Să nu forţăm lucrurile! Dumnezeu, când vede nedreptatea care se face, dacă acela care rabdă nedreptatea o face cu smerenie şi şi-o asumă, Dumnezeu îl binecuvântează şi scoate ce poate mai bine din lucrurile acestea. Dar nu vrea El să se facă nedreptate. Dumnezeu nu vrea să se facă nedreptate! Dumnezeu are multe lucruri mai bune, neocolite, prin care să îndrepte pe un om. Nu are nevoie de bici, nu are nevoie de noi Iude, nu are nevoie de noi Nabuccodonosori. Poporul Israel era asuprit de asirieni, dar nu Dumnezeu îi trimitea pe asirieni să-i pedepsească pe israeliteni, ci asirienii, fiind oameni răi şi voind să-i asuprească pe israeliteni, Dumnezeu îngăduia asta, dar după aceea îi pedepsea pe asirieni, pentru că nu înseamnă că, dacă au făcut lucrul acesta, au făcut ceva bun.

Deci cel căruia i se face o nedreptate să se roage lui Dumnezeu să-i dea putere s-o ducă şi să se roage lui Dumnezeu să se aşeze lucrurile în matca lor cea bună şi Dumnezeu să scoată ceva mai bun. Pentru că încă un lucru, fraţilor: dacă cineva îți face o nedreptate, Dumnezeu e mai puternic decât acela care face nedreptatea şi poate să scoată un lucru bun dintr-o nedreptate care ţi se face ţie, poate mai mare decât dacă era un lucru corect, dacă noi ne-o asumăm.

Şi încă ceva: nu toţi cei care suferă nedreptatea au puterea să rabde la infinit lucrul acesta. Şi atunci nu e greşit să se restabilească adevărul. Cuviosul Macarie cel Mare din pustia Egiptului a fost acuzat că a căzut în desfrânare cu o fecioară, pe nedrept, bineînţeles. Aceea căzuse cu un alt tânăr. Şi toată cetatea venise să vorbească de rău: <Nu ţi-e ruşine, călugăr fiind, vii aici şi o strici pe fata?! Nu ţi-e ruşine?!> N-a spus nimic. Şi-a asumat, pentru că era om duhovnicesc şi avea putere să ducă. Şi-a asumat această nedreptate pentru păcatele lui şi pentru smerenie. Dar el putea să ducă. Şi, când a venit vremea să nască, femeia n-a putut să nască până când cu gura ei n-a spus: <Nu-i de vină călugărul acela, ci iată cu cine am făcut eu copilul!> Şi atunci a putut naşte.

Noi n-avem putere să ducem nedreptăţile. Şi, dacă putem, ce ţine de noi, să spunem care este adevărul. Şi, dacă este cineva din jur căruia i s-a făcut o nedreptate şi tu ştii cum stă adevărul, nu tăcea! Ci spune cum e adevărul. Nu te face complice cu cel care face nedreptatea. Nu te face indiferent. Dacă ştii că ceea ce se spune despre altul e nedrept, tu spune: <Să ştii că nu e aşa! Uite cum stau lucrurile!> Pentru că aşa spune Sf. Scriptură. Şi este bine să luăm aminte astăzi, în ziua în care ne aducem aminte de Răstignirea unui Om drept, este bine să nu uităm de acest cuvânt al Sf. Ap. Pavel: Iar cel ce face nedreptate îşi va lua plata nedreptăţii, întrucât la Dumnezeu nu este părtinire.

Amin”.

arhim-damaschin

Legaturi:


Categorii

Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Inaltarea Sfintei Cruci, Parintele Damaschin de la Platina

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

3 Commentarii la “CEL CE FACE NEDREPTATE ISI VA LUA PLATA NEDREPTATII…

  1. “Şi, dacă este cineva din jur căruia i s-a făcut o nedreptate şi tu ştii cum stă adevărul, nu tăcea! Ci spune cum e adevărul. Nu te face complice cu cel care face nedreptatea. Nu te face indiferent. Dacă ştii că ceea ce se spune despre altul e nedrept, tu spune: ‘Să ştii că nu e aşa! Uite cum stau lucrurile!’ Pentru că aşa spune Sf. Scriptură. Şi este bine să luăm aminte astăzi, în ziua în care ne aducem aminte de Răstignirea unui Om drept, este bine să nu uităm de acest cuvânt al Sf. Ap. Pavel: Iar cel ce face nedreptate îşi va lua plata nedreptăţii, întrucât la Dumnezeu nu este părtinire.

    Amin.”

  2. Matei 27
    25 Şi tot norodul a răspuns: „Sângele Lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri.”
    26 Atunci Pilat le-a slobozit pe Baraba; iar pe Isus, după ce a pus să-L bată cu nuiele, L-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit.

    Ioan 15
    18. Daca va uraste lumea, stiti ca pe Mine M-a urat inaintea voastra.
    19. Daca ati fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru ca nu sunteti din lume si pentru ca Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea va uraste lumea.

  3. Pingback: “NESIMȚIREA şi IGNORAREA DURERILOR APROAPELUI fac sufletul să se ÎMPIETREASCĂ într-o minciună, precum a fost cea a bogatului”. CHEMAREA DE A FI ATENTI SI SENSIBILI LA VOIA LUI DUMNEZEU SI LA NEVOILE CELORLALTI (Cuvant audio + text la Du
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate