Anticamera antihristului: LUMEA MINCIUNII SI A INSELATORIEI generalizate si organizate, LUMEA CRIMELOR SOCIALE PERFECTE. “De aceea, Dumnezeu le trimite o lucrare de amagire, ca ei sa creada minciuni(i)”

Lumea ca mitomanie organizata

„Eu am zis întru uimirea mea: “Tot omul este mincinos!”” (Psalmul 115,2)

„Fiecare înşală pe prietenul său şi nu spune adevărul; şi-au deprins limba la minciună şi viclenesc până obosesc”. (Ieremia 9,5)

Ce se poate alege de o lume bolnava pana la obsesie dupa tot ce inseamna PR, marketing, advertising, leadership, „stiinte” si „arte” ale comunicarii si influentarii sociale? O lume postmoderna atoaterelativizanta, care nu mai crede in Adevar, in Bine, in Virtute, dar nu are nici cea mai mica tresarire sa le instrumenteze profitabil. O lume care a devenit o intrecere permanenta (atunci cand nu este o colaborare sau un cartel) intre ESCROCI, MINCINOSI, INSELATORI, aflati pe diverse trepte sau straturi de putere, care si-au facut, formal sau informal, o profesie si un mod de viata din pacalirea cinica a semenilor. „Pacalire” realizata cu metode si tehnici din ce in ce mai sofisticate, intr-o spirala din ce in ce mai nebuna a deghizarii. Deghizare organizata cu stiinta si sistem, „targetand” straturi umane din ce in ce mai adanci, pe de o parte din nevoia intrinseca de continua extindere a puterii, iar pe de alta din necesitatea de a dezvolta strategii din ce in ce mai sofisticate de acoperire, alibiuri tot mai rafinate. Minciuna, odata initiata ca sistem, cere dupa ea alte si alte minciuni din ce in ce mai mari, mai ramificate si mai nerusinate, pentru a-si fortifica legitimitatea sociala intre ziduri tot mai impenetrabile…

Problema mai grava de ordin moral si de nivel personal, dincolo de patologia macrosociala ajunsa la metastaza, este insa ca, tot mai multi dintre noi, punandu-ne in slujba unor mai mici sau mai mari inselatori – intotdeauna “plini de cele mai bune intentii’’, cum altfel!? –, din ratiuni de supravietuire sau din cauza propriilor patimi si ratiuni amagitoare, ne lasam folositi, ca „idioti utili” – nici macar pentru propriul interes (ba chiar de cele mai multe ori impotriva acestuia!), ci pentru profitul si agenda unor actori mai degraba obscuri sau foarte discreti. Pentru aceasta e necesar ca executantii (de diferite paliere si grade) sa devina ei insisi primii „recruti” sau „convertiti” devotati sistemului de propaganda, sa se fi lasat ei mai intai „reeducati” propagandistic si apoi mentinuti in vraja iluzionistilor prin gratificatii psihologice „de nerefuzat” (cel mai la indemana exemplu: tanarul corporatist „standard”).

PR-ul si advertisingul in scop pur COMERCIAL sunt numai cele mai benigne si mai… omniprezente forme de manipulare, intrate in banalitatea vietii noastre cotidiene. Dar ce mai este, oare, in lumea noastra de azi, exclusiv si pur comercial si nu ascunde, de fapt, agende si „costuri” ascunse dintre cele mai oneroase? De la alimente, medicamente sau jucarii pana la produse bancare si gadgeturi – culminand insa cu „produsele” politice (personalitati de votat, programe si campanii de sustinut etc.) si cu cele „sociale” (tot mai interconectate cu cele politice!), care vizeaza modificarea mentalitatilor, schimbarea gandirii, a opiniei si a comportamentului (mai pe scurt: ingineriile culturale).

De cele mai multe ori, astazi, SE MINTE PROFESIONIST in scopuri murdare si cu consecinte odioase, nu de putine ori de-a dreptul criminale. Doar ca in zilele noastre CRIMELE se savarsesc „civilizat”, silentios, sub semnul culturii „SOFT” – adica si in maniera blanda, soft, dar si cu ajutorul softurilor. S-au inventat mecanismele crimei sociale perfecte – cele care „ecraneaza”, „ambaleaza”, „difuzeaza” si „dilueaza” –- printre nesfarsite proceduri, interfete tehnologice si instante intermediare, la care se adauga si apartenenta securizanta la “bulele” informationale “corecte” – RESPONSABILITATEA PERSONALA a creatorului/executantului/distribuitorului unui „concept”. S-au inventat deci mecanismele care de pilda, pe tine, „creativul”, „programatorul”, „arhitectul”, „creierul” sau macar contributorul inteligent si talentat (ori pe tine, corporatistul entuziast si “proactiv”, bine “trainuit” si fidelizat fata de “valorile sociale” minunate promovate de compania ta) trebuie sa te tina cat mai departe de efectele concrete (in special cele de pe termen mediu si lung) resimtite pe pielea „targetului” tau, depersonalizat, golit de substanta umana si redus la conditia de simplu numar statistic. Cat de departe? Atat de departe cat e necesar sa se faca MORALMENTE pierdute, „urmele” oricarui autor personal! Atat de departe incat sa nu ajunga, daca se poate, niciodata, la „auzul” constiintei tale nici macar un zvon credibil despre eventualele VICTIME in care s-ar traduce, in lumea reala, performantele creativitatii si diligențelor tale entuziaste. Mecanismele crimelor sociale ascunse reusesc – mai nou si mai pervers – reusesc performanta de a te formata cultural din start pentru a fi convins pana in panzele albe de misiunea ta „civilizatoare”, umanitara sau/si de apartenenta ta la o elita sociala privilegiata…

sursa imaginii: Red Nose Studio, via https://www.scientificamerican.com/

Asa se face ca lumea actuala, cu mecanismele ei de „piata” din ce in ce mai artificiale si mai distorsionate, te impinge si pe tine, simplu cetatean si nesemnificativ pion in orice soi de organizatie, sa te adaptezi si sa devii, intr-o masura mai mica sau mai mare, la randul tau, un agent al unui (sub)sistem de propaganda, un activist sau macar un colaborator/complice marunt al lucrarii generale de inselaciune.

O societate a propagandei ubicue, a minciunii generalizate formeaza pe orice membru al ei, pe toate caile posibile, intru minciuna, pana acolo incat oamenii se obisnuiesc cu ea ca si cu un dat, o respira prin toti porii, incepand din scoala sau din familie si pana la compania unde lucreaza sau ONG-ul unde face voluntariat. Pe de o parte, pentru ca traim clipa de clipa in duhul vicleniei, al simulacrului, al „vanzarii imaginii”, al imposturii si al succesului cladit pe fraude morale (mai mult sau mai putin grave prin consecintele lor), pe de alta parte fiind expusi asaltului necontenit al intoxicarilor informationale si mestecand zi de zi, chiar si fara sa vrem, sumedenie de mituri, slogane, clisee, falsuri oficializate, cladindu-ne convingerile pe naratiuni si meta-naratiuni, ajungem sa nu mai deosebim in noi insine, decat cu mare greutate, adevarul de minciuna.

Devenim cu totii, mai mult sau mai putin, niste mitomani orbi fata de propria constiinta, fiindca “[tot ceea] ce faci te face”. Inselati si inselatori, manipulati si, totodata, partasi la manipularile ticaloase si ucigase ale altora, pregatim cu inconstienta terenul intampinarii cu ardoare a Marelui Inselator.

„Iar venirea aceluia va fi prin lucrarea lui satan, însoţită de tot felul de puteri şi de semne şi de minuni mincinoase, și de amăgiri nelegiuite, pentru fiii pierzării, fiindcă ei n-au primit iubirea adevărului, ca ei să se mântuiască. Şi de aceea, Dumnezeu le trimite o lucrare de amăgire, ca ei să creadă minciuni(i), ca să fie osândiţi toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci le-a plăcut nedreptatea”. (2 Tes., 2, 9-12)

Legaturi: