Parintele Arsenie Boca despre RAZBOIUL LUI HRISTOS CU CEL-RAU: ispita prin placere si ispita prin durere: TRAIREA PORUNCILOR LUI DUMNEZEU ARDE PE DIAVOL

27-06-2012 Sublinieri

IUBIREA E CARAREA

“Potrivnicul L-a incercat pe Domnul prin aceste trei: prin neputinta sufletului, prin slava desarta si prin ispitirea de Dumnezeu. Toate aceste ispite au ascunse in ele momeala placerii sau acul pacatului, insa in chip felurit. Toate la un loc alcatuiesc chipul dintai al razboiului, sau, dupa Sf. Maxim, ispita prin placere. Daca Iisus s-ar fi biruit de oricare dintre acestea, ar fi cazut din dragostea Tatalui, ar fi calcat El porunca prima din lege, pe care avea s-o propovaduiasca intre oameni ca nimeni altul: porunca dragostei de Dumnezeu, ca Tata al oamenilor.

Tot razboiul potrivnicului acesta a fost: ca sa-L faca pe Domnul sa calce dragostea catre Dumnezeu ca Tata. Caci stie vrajmasul ca placerea pamanteasca, pentru cine umbla dupa ea, are draceasca putere sa desfaca pe om de dragostea lui Dumnezeu si sa i-o intoarca spre placerea a orice altceva afara de Dumnezeu. Prin urmare, daca mai avem inima prinsa de ceva de pe pamant, stapanitorul lumii acesteia inca ne mai tine legati in imparatia lui, de vreme ce dragostea noastra catre Dumnezeu inca n-a ars si ata aceea.

Dupa ce Domnul l-a batut pe diavolul in Pustia Carantaniei in sfant sufletul Sau – curat de lumea aceasta ca o pustie – a venit sa-l bata si intre oameni. Cuvintele Evanghelistului ne descriu si aceasta latura a razboiului, caci zice: Si dupa ce sfarsi toata ispita, diavolul se departa de la El, pana la o vreme”. Semn ca a mai venit iarasi, insa de data aceasta razboindu-se cu Domnul prin oamenii lumii acesteia.

Satana a rasculat impotriva Mantuitorului pe oamenii puternici de atunci, viclenii vremii, carturarii si fariseii lumii vechi, unelte ale sale, oameni slabi dar cu putere mare, ca doara-doara Iisus ii va blestema, sau ii va uri, si asa va gresi macar impotriva celei de-a doua porunci, porunca iubirii de oameni.

patimile lui HristosAceasta e, cum zice Sf. Maxim, ispita a doua, prin durere, care e starnita de potrivnicul cu menirea de a invrajbi pe Iisus cu oamenii si pe oameni intreolalta. Iata cuvintele Sf. Maxim Marturisitorul despre acest numit al doilea fel de ispita pe care l-a avut Mantuitorul de invins:

Dupa ce, asadar, prin biruinta asupra primei ispite, cea prin placere, a zadarnicit planul Puterilor, Capeteniilor si Stapaniilor celor rele, Domnul le-a ingaduit sa-si puna in lucrare si al doilea atac, adica sa vina si cu incercarea ce le mai ramasese, cu ispita prin durere”.

Sa urmarim deci uneltirile potrivnicului, sa vedem metoda lui si metoda lui Dumnezeu, tot dupa cuvintele Sf. Maxim.

Neputand vrajmasul sa-L faca pe Domnul sa calce porunca iubirii de Dumnezeu, prin cele ce I le-a fagaduit in pustie, s-a straduit pe urma, dupa ce a venit in lume, cu ajutorul nelegiuitilor iudei, sa-L faca sa calce porunca iubirii de oameni. Satana (care insemneaza “protivnicul”) ii indemna pe carturari si farisei la feluritele mestesugiri impotriva lui Iisus, ca, neputand rabda incercarile, cum credea el, sa fie adus sa-i urasca pe cei ce-I intindeau curse si asa sa calce porunca iubirii de oameni. Dar Domnul, ca un Dumnezeu, cunoscand gandurile potrivnicului, n-a urat pe fariseii pusi la lucru de el (caci cum ar fi facut-o, fiind prin fire bun?) ci, pe cei purtati de el, nu inceta sa-i sfatuiasca, sa-i mustre, sa-i infricoseze, sa-i planga, ca pe unii ce puteau sa nu se lase condusi de el. Blestemat de ei, se purta cu indelunga rabdare. Mantuitorul, e drept, i-a mustrat si i-a certat ca nimeni altul, insa nu i-a urat nici o clipa, de vreme ce pe diavolul din ei il certa si-l umilea, dandu-l la iveala si arzandu-l cu adevarul, iar pe ei ii iubea si-i invata inainte. Patimea cu indurare si le arata toate faptele iubirii; ii invata caile vietii si zugravea prin fapte chipul vietuirii ceresti; vestea invierea mortilor si fagaduia viata vesnica si Imparatia Cerurilor celor ce cred; iar necredinciosilor (ateilor) le vestea infricosatele pedepse vesnice. Iar pe cel ce lucra prin ei (prin atei) il batea cu iubirea de oameni, iubindu-i si pe ei, desi-i ducea diavolul.

O, minunat razboi! In loc de ura Iisus arata iubirea si rapune pe tatal rautatii prin bunatate. In acest scop, rabdand atatea rele de la ei – mai adevarat vorbind, pentru ei – S-a straduit pana la moarte, in chip omenesc, pentru porunca iubirii si, dobandind biruinta deplina impotriva diavolului, a primit cununa invierii pentru noi. Astfel Adam Cel nou a innoit pe cel vechi.

(Sf. Maxim Marturisitorul, Cuvant ascetic, Filocalia, ed. I, Vol. 2, Sibiu 1947, pp.8-9).

Dumnezeu ii prevenise pe mai marii templului prin vedenia lui Zaharia proorocul, ca sa ia aminte, ca si ei vor fi ispititi. Iata cuvantul:

Si mi-a aratat pe Iisus (sau Iehosua), marele preot, stand inaintea ingerului Domnului si Satana la dreapta lui, ca sa i se-mpotriveasca”. (Zaharia 3, 1)

Proorocul il vede pe marele preot schimbandu-i-se vesmintele rele cu altele bune si punandu-i-se podoaba curata pe cap, iar ingerul atragandu-i luarea aminte:

Fii luator aminte, Iisuse, mare preot, tu si sotii tai, care stau inaintea fetei tale: caci ei sunt chipuri pentru viitor. Caci iata eu aduc pe Servul Meu Odrasla”. (Zaharia 3, 8 )

Totusi ei, invaluiti cu lumea aceasta, n-au putut pricepe ispita in care cadeau pizmuind pe Iisus.

Iubirea de Dumnezeu si iubirea de oameni in care atarna toata Legea si Proorocii, implinindu-le Iisus ca nimeni altul, prin aceasta se vedea limpede ca Iisus e Dumnezeu si Dumnezeu este iubire. Pe acestea doua ni le-a dat ca porunci. Aci sta taina pentru care poruncile lui Dumnezeu bat pe vrajmasul, cand are cine le trai. Caci iata: Dumnezeu se ascunde in poruncile Sale, dupa cum ne asigura Sfintii Marcu Ascetul si Maxim Marturisitorul.

Trairea acestor porunci arde pe diavol asa de cumplit, incat acesta rascoala puterile iadului si cu ele atata pe oamenii lumii, care-s biruiti de el, si-i napusteste impotriva lui Iisus si a oricarui ucenic al Lui. Iar prin lege, prin stapanitorii lumii acesteia, prin slujitorii templului, arhiereii Anna si Caiafa, prin Iuda vanzatorul, diavolul nu-L mai putea rabda sa-i faca imparatia de jaf, si-I cere nedreapta rastignire pe cruce, in rand cu talharii.

Cand razboiul nevazut intre iubire si ura a ajuns aci, Iisus bate pe diavol – tot ca om, sa nu uitam – prin neputinta si nepretuirea trupului. Adica prin desavarsita lepadare de sine sau prin primirea de bunavoie a mortii. Placerea a alungat-o cu hotarare puternica, durerea insa a primit-o cu dorire mare.

Din cele de pana aci vedem ca lupta Mantuitorului cu potrivnicul pentru porunci si pentru mantuirea noastra prezinta cateva deosebiri fata de stadiile luptei pe care are sa le intampine omul, cand vrea sa urmeze pe Domnul.

Mantuitorul a infrant intai pe potrivnicul in duh, in aparitia lui personala din pustie, biruind prin dragostea de Dumnezeu ispita aceluia cand Il imbia cu momeala placerii din materia lumii. Noi muritorii insa n-avem de a incepe lupta de la aratarea fatisa si personala a potrivnicului; caci, dupa unii, ne-ar fugi mintea de spaima aratarii lui infioratoare. E lucru stiut ca sistemul nostru nervos, ravasit de atatea vicii savarsite de noi sau de un sir intreg de parinti inaintasi, nu suporta impresii prea tari, ca peste toate acestea sa ramana sanatos. Noi trebuie sa incepem urmarea Mantuitorului de la purificarea de patimi, ca sa ajungem dupa multa vreme la o sanatate, fizica si psihica, in stare de a ne apropia, fara primejdii grave, acolo de unde doar Iisus a inceput lupta. E lucru stiut si probat de medicina ca spaimele (traumatismele) peste puterea de rabdare a sistemului nervos, il dezechilibreaza, si, dupa slabiciunea la care-l gaseste, poate sa-l aduca pana la boala epilepsiei, care seamana mult cu indracirea, descrisa de Evanghelii.

Fireste ca si noi in lupta cu patimile – treaba de incepatori, dar care poate tine o viata intreaga – trebuie sa dam cu el o lupta in duh. In aceasta lupta inca suntem scutiti prin randuiala dumnezeiasca de a-l vedea in toata fioroasa lui prezenta.

De la aceasta deosebire incolo, lupta pentru mantuire, atat a Mantuitorului cat si a ucenicului, urmeaza aceeasi carare si stadii. Astfel, dupa ce Iisus l-a batut pe potrivnic in pustie, a venit sa-l bata si in lume, in societatea omeneasca stapanita de acela. De aceea, urmand pe Domnul, spunem ca mantuirea nu se castiga cu o fapta razleata, ci presupune si o fata sociala; nimeni nu se mantuieste singur; de mantuirea sa se mai leaga o multime de oameni.

In societatea omeneasca Iisus l-a batut pe potrivnic prin iubirea de oameni, oricat Il lovea vrajmasul printr-insii cu ispita durerii. Si pe urma de tot, a venit – prin oranduire dumnezeiasca – ispita, tot prin durere, asupra trupului Domnului, ispita pe care a biruit-o, dandu-si trupul ca „din neputinta” (2 Corinteni 13, 4) sa fie rastignit pe cruce ca un facator de rele. Nu-si dadea Satana seama ca, rastignind „omul” pe cruce, dupa ce-L va inghiti cu pofta, sau cu ura cea mai mare, va afla ca prin cruce a inghitit pe Dumnezeu. Nu-si putea da seama vicleanul de Taina Crucii care ii va rupe cele dinlauntru, si, Hristos Iisus, Omul-Dumnezeu ii va invia pe dreptii cei din Vechiul Testament, facand biruinta vesnica asupra raului pe care o va da omului, fratelui Sau si ucenic pe aceeasi cale. Prin aceasta biruinta a lui Iisus, in omul in care se tinea ascuns, s-a facut restabilirea firii omenesti, s-a deschis Imparatia lui Dumnezeu, s-a vestit invierea si i s-a dat mantuirea in dar”.

(din: Parintele Arsenie Boca, “Cararea Imparatiei”, Episcopia Ortodoxa Romana a Aradului, Deva, 2006)

Mantuitorul pe cruce

Legaturi:

***


Categorii

1. SPECIAL, Ce este pacatul?, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Parintele Arsenie Boca, Razboiul nevazut

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

29 Commentarii la “Parintele Arsenie Boca despre RAZBOIUL LUI HRISTOS CU CEL-RAU: ispita prin placere si ispita prin durere: TRAIREA PORUNCILOR LUI DUMNEZEU ARDE PE DIAVOL

  1. Are mare putere cuvantul parintelui.

  2. “Cand razboiul nevazut intre iubire si ura a ajuns aci, Iisus bate pe diavol – tot ca om, sa nu uitam – prin neputinta si nepretuirea trupului. Adica prin desavarsita lepadare de sine sau prin primirea de bunavoie a mortii. Placerea a alungat-o cu hotarare puternica, durerea insa a primit-o cu dorire mare.”

    Eh! Aici, e aici…nu te mai joci!

    Prin FUGA de ispita placerii care contravine celor 10 Porunci, prin constientizarea lui ‘toate imi sunt ingaduite, dar nu toate imi sunt de folos’ isi poate face aparitia periculos – daca ai reusit sa i te opui o data, de doua ori… – a slavei desarte, asemeni fariseului care isi batea caramida in piept spunand ca face, drege…

    -insasi cantarirea prin punerea in balanta (cu gramaj farmaceutic), precumpanirea exagerata (pana la obsesie) a pozitionarii sufletesti (duhovnicesti) ba de-a stanga, ba de-a dreapta te poate transforma intr-un robot rece si calculat care a inceput sa confunde scopul (dobandirea Darului Sf.Duh) cu mijloacele;

    -mijloacele transformate in SCOP – iti ascut simturile dar, in detrimentul tau:
    1. scrutarea cu ochi de vultur pentru evidentierea faptelor ‘bune’ si aratarea la luminile rampei lumesti – daca nu in fata lumii, macar in proprii ochi;

    2.privirea cu ochi milostiv/ingaduitor (cu circumstantele atenuante, chiar agravante) a celor rele ale tale pentru ca, sunt facute cu (ne)stiinta, din (ne)putinta, mai mult fara de voie…;

    Asa se ajunge ca, omul – CHIAR daca stie si CREDE in Dumnezeu – prin comportamentul aberant a coborarii DOAR la litera legii si nu la Duhul ei, sa-si faca idol din propriile reguli si sa devina nemilostiv, agresiv…

    Personal, CRED ca de ispita placerii si de infatuarea reusitei rezistentei la ea, te mai vindeci prin vorbirea/sfatuirea cu duhovnicul, prin spovedanie, prin parerea de rau ca esti asa cum esti si nu altfel…cum ar trebuii!

    In schimb, din punctul meu de vedere – ispita prin DURERE – doboara in credinta mai abitir decat ispita prin placere fiindca – nimanui, niciodata nu i-a placut si nu si-a dorit sa suporte durerea fiind ‘invatati’ in mod natural – ca sistem de aparare, prin instinctul de consevare a speciei – sa nu o dorim si sa fugim de ea!

    Tot Pr.Arsenie Boca recomanda citirea de 10 ori/zi a rugaciunii “Tatal Nostru” pentru ferirea de ispita lepadarii de Dumnezeu in vremuri de prigoana iar Filip Neri se ruga atat de frumos si cu frica “Tine-ma de urechi Doamne, ca sa nu te vand ca Iuda” si-atunci, NUMAI ATUNCI poti sa rezisti ispitei lepadarii de credinta si de Dumnezeu;

    -frica de vatamare a trupului sau a unei parti din el – este naturala si puternica – trebuie s-o misti (cu ajutorul lui Dumnezeu) si sa te pozitionezi dincolo de ea ca si cum nu ti-ar apartine;

    -sa transformi oroarea, teroarea care o genereaza (fiindca s-a si innebunit de durere)prin nadejdea tare ca Cineva e cu tine si te ajuta s-o DUCI/SUPORTI apoi mangaindu-te launtric la gandul firesc care-ti vine si-ti sopteste tainic si adevarat ca trupul, oricum moare (mai tarziui sau mai devreme) din cauza naturale de batranete sau boli cauzatoare de moarte.

  3. 10. Deci zise fratele: Te rog, Părinte, să-mi faci cunoscut care a fost scopul Domnului? Raspunse bătrânul: De vrei să cunoşti scopul Domnului, ascultă cu luare aminte. Domnul nostru Iisus Hristos, fiind Dumnezeu prin fire si primind să se facă om pentru iubirea de oameni,născându-se din femeie, s-a coborât sub lege, după dumnezeiescul Apostol, ca păzind porunca întocmai ca un om, să desfiinţeze osânda cea veche a lui Adam. Stiind aşadar Domnul că toată legea şi proorocii atârnă în aceste două porunci ale legii: «Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi», s-a grăbit să le păzească întocmai ca un om de la început până la sfârşit. Dar diavolul, care a amăgit de la început pe om şi avea de aceea stăpânirea morţii, văzându-L mărturisit la botez de Tatăl şi primind ca om pe Duhul înrudit din ceruri şi mergând în pustie ca să fie ispitit de el, a pornit împotriva Lui tot războiul, doar va putea cumva să-L facă şi pe El să pună materia lumii mai presus de iubirea lui Dumnezeu. Ştiind prin urmare diavolul că trei sunt lucrurile în jurul cărora se învârteste tot ce-i omenesc, adică mâncările, avuţia si slava, prin care a prăvălit totdeauna pe om în prăpastia pierzării, cu aceste trei L-a ispitit si pe El în pustie. Dar Domnul nostru, arătându-se mai presus ca ele, a poruncit diavolului să plece îndărăt.

    11. Neputând deci să-L facă să calce porunca iubirii de Dumnezeu, prin cele
    ce I le-a făgăduit, s-a străuit pe urma, după ce a venit în lume, să-L facă
    să calce porunca iubirii de aproapele, prin toate câte a uneltit, lucrând prin nelegiuiţii iudei. În acest scop, în vreme ce Acela învăţa căile vieţii şi zugrăvea prin fapte chipul vietuirii cereşti,vestea învierea morţilor şi făgăduia viaţă veşnică şi împărăţia cerurilor celor ce cred, iar pe cei necredincioşi îi înfricoşa cu pedeapsa veşnică şi, spre întărirea spuselor Sale, arăta minunatele semne dumnezeieşti, chemând mulţimile la credinţă, diavolul îndemna pe nelegiuiţii Farisei şi Cărturari la feluritele meşteşugiri împotriva Lui,ca neputând răbda încercările, cum credea el, să inceapă a urî pe cei ce-i întindeau viclenii şi aşa să-şi ajungă ticălosul scopul lui, făcându-L să calce porunca iubirii de aproapele.

    12. Dar Domnul, ca un Dumnezeu, cunoscând gândurile lui, nu a urât pe Fariseii puşi la lucru de el (căci cum ar fi făcut-o, fiind prin fire bun?), ci prin iubirea faţă de ei, bătea pe cel ce lucra prin ei, iar pe cei purtaţi de el nu înceta să-i sfătuiască, sa-i mustre, să-i osândească, să-i plângă ca pe unii ce puteau să nu se lase purtaţi de el, ci răbdau de bună voie să fie purtaţi din pricina nepăsării. Blestemat de ei se purta cu îndelungărăbdare, pătimind se arăta îngăduitor şi le arăta toate faptele iubirii, Iar pe cel celucra prin ei îl bătea cu iubirea de oameni faţă de cei purtaţi de el. O, minunat război! În loc de ură arată iubirea şi răpune pe tatăl răutăţii prin bunătate. În acest scop,răbdând atâtea rele de la ei, sau mai adevărat vorbind pentru ei, s-a străduit până la moarte în chip omenesc pentru porunca iubirii şi, dobândind biruinţa deplină împotriva diavolului, a primit cununa învierii pentru noi. Astfel noul Adam a înnoit pe cel vechi. Aceasta este ceeace zice dumnezeiescul Apostol: «Aceasta să
    o cugetaţi întru voi, ceea ce şi în Hristos Iisus…» ş.a.m.d.

    13. Acesta a fost aşadar scopul Domnului, ca pe de o parte să asculte de Tatăl până la moarte, ca un om, pentru noi, păzind porunca iubirii, iar pe de alta să biruiască pe diavol, pătimind de la el, prin Cărturarii şi Friseii puşi la lucru de el. Astfel prin faptul că s-a lăsat de bună voie învins, a învins pe cel ce nădăjduia să-L învingă, si a scăpat lumea de stăpânirea lui. În felul acesta “Hristos a fost răstignit din neputinţă”, neputinţă prin care a omorât moartea şi «a surpat pe cel ce avea stâpâniea morţii»; în felul acesta era şi Pavel slab prin el însuşi şi «se lăuda întru neputinţele sale, ca să se sălăşluiască în el puterea lui Hristos».
    (FILOCALIA vol II, Sf. MAXIM MARTURISITORUL)

  4. (continuare)
    17.(…) Dacă te vei îngriji mereu de cele spuse mai-nainte, vei putea să nu fii neştiutor. Iar de vei înţelege, îţi vei da seama că, precum tu eşti ispitit, la fel şi fratele tău se ispiteşte şi vei ierta pe cel ispitit; iar celui ce vrea să te ispiteasca, făcându-te să urăşti pe cel ispitit, îi vei sta împotrivă, nesupunându-te uneltirii lui. Aceasta este ceea ce spune Iacob, fratele Domnului, în Epistolele Soborniceşti: «Supuneţi-vă lui Dumnezeu, staţi împotrivă diavolului, şi va fugi de la voi!». Dacă, precum s-a zis, vei avea neîncetat, cu mare veghe, grijă la cele mai-nainte spuse, vei putea să cunoşti scopul Domnului şi al Apostolilor Săi şi să iubeşti pe oameni şi să suferi pentru ei când greşesc, dar să lupţi neîncetat împotriva dracilor vicleni prin iubire. Dar dacă suntem moleşiţi, nebăgatori de seamă şi uşuratici şi ne scufundam cugetul în plăcerile trupeşti nu mai combatem pe draci, ci pe noi înşine şi pe fraţi, mai bine zis slujim prin aceştia (prin fraţi) pe draci, luptând cu oamenii pentru draci.

  5. Doamne fii slavit in veci! Amin! Multumim ca ne-ai invrednicit pe noi, romanii, sa avem printre noi,( chiar in timpul vietii noastre), un sfant atat de mare ca iubitul nostru, Arsenie Boca ! Foarte mult il iubesc pe Parintele Arsenie Boca! Cuvintele sale sant margaritare de mare pret.
    Parinte Arsenie Boca, roaga-te si pentru mine , pacatoasa! Amin!

  6. Pingback: Parintele Arsenie Boca despre insemnatatea FAPTUIRII in razboiul nevazut cu tendintele noastre contradictorii: LUCRAREA PORUNCILOR STINGE CRIZELE VOINTEI -
  7. Pingback: Marturia Parintelui Ciprian Negreanu (Cluj-Napoca) despre SFINTENIA PARINTELUI ARSENIE BOCA (video si audio). MINUNEA COLOSALA DE LA PRISLOP A INVIERII UNUI SUFLET RAZVRATIT SI ATEU -
  8. Pingback: Din învăţăturile Sfântului Părinte Arsenie Boca | Invitaţie la Ortodoxie
  9. Pingback: Predici audio la Duminica dupa Botezul Domnului: ISPITIRILE DIAVOLULUI, CHEMAREA LA POCAINTA, DUMINICA – PRIMA ZI A SAPTAMANII -
  10. Pingback: PROFESORUL ION PATRULESCU (actualul rasofor Iona) – conferinta de la Timisoara (2008), prima parte: Suntem angajati într-un RAZBOI TOTAL cu diavolul. Lumea in care traim astazi este BABILONUL CEL MARE (si audio) -
  11. Pingback: PARINTELE PANTELIMON DE LA OAŞA despre ISPITELE DIAVOLULUI si CAUTAREA LUI DUMNEZEU (video): “Cu diavolul nu joci sah, ca intotdeauna pierzi!” -
  12. Pingback: DE CE NE INCREDEM MAI MULT IN NOI INSINE DECAT IN VOIA LUI DUMNEZEU? Unde ne duc pacatul ingamfarii si incapatanarea in urmarea dorintelor si a ideilor proprii? De ce ne razvratim, ne agitam si refuzam Crucea? -
  13. Pingback: PARINTELE ARSENIE BOCA IN DUH SI ADEVAR – Straluciri de har din invataturile si minunile Cuviosului de la Prislop, in noi DOCUMENTARE AUDIO si VIDEO realizate de NICOLAE MARGINEANU. Marturiile Maicii Marina de la Manastirea Bic -
  14. Pingback: Parintele Arsenie Boca despre POST, SPOVEDANIE, RUGACIUNEA MAICII DOMNULUI si LUPTA CU DIAVOLUL. Care este CEA MAI MARE MINUNE? -
  15. Pingback: “Cea mai mai porunca din lege”: EVANGHELIA IUBIRII. Predica Sfantului Nicolae Velimirovici la Duminica a XV-a dupa Rusalii -
  16. Pingback: INVATATURI FUNDAMENTALE PENTRU MANTUIREA SUFLETULUI (II): “Trebuie sa fii hotarat pen­tru Dumnezeu, iar nu sa faci pe plac cererilor necinstite ale oamenilor!” -
  17. Pingback: Cuvantul PARINTELUI PETRONIU TANASE la Duminica Infricosatei Judecati: “O, ce ceas va fi atuncea…” DREPTATEA SI POGORAMANTUL LUI DUMNEZEU -
  18. Pingback: PARINTELE ARSENIE BOCA continua sa faca MINUNI SI DE DINCOLO DE MOARTE… -
  19. Pingback: CUVIOSUL PAISIE AGHIORITUL despre CUM “DAM DREPTURI DIAVOLULUI”, de ce SUNT INGADUITE ISPITELE si cum le putem BIRUI: “Numai cand lasam armele cele duhovnicesti, atunci vrajmasul are putere. Smerenia topeste pe diavolul” -
  20. Pingback: PARINTELE ARSENIE – LUMINA PENTRU NEAMUL SAU, IN INTUNERICUL VREMURILOR VITREGE. Misionar al dreptei-credinte in fata greco-catolicilor: “Intoarceti-va acasa, la ortodoxie, si asa tot neamul prinde putere pentru ziua ce vine” -
  21. Pingback: PARINTELE ARSENIE BOCA – 25 de ani de la plecarea in Vesnicie a marelui mijlocitor si luminator al neamului. DARURILE si CRUCEA PARINTELUI ARSENIE. Cand un neam isi tradeaza rostul, sa se gateasca de pedeapsa! -
  22. Pingback: PARINTELE ARSENIE BOCA – CUVINTE DUHOVNICESTI ANTOLOGICE, de mare forta si folos mantuitor: “Nu te ruga de Mine sa le dau pacea, roaga-te de oameni sa-si schimbe purtarile, daca vor sa mai vada pacea pe pamant“ -
  23. Pingback: LUPTA DIAVOLULUI CU NOI SI ANTIDOTUL OTRAVII DUHURILOR NECURATE. Dezbinatorul raceste dragostea, distruge unirea si ne stapaneste prin mandrie. CUM REZISTAM ASMUTIRII DEMONILOR? (Recomandari ortodoxe) - Recomandari
  24. Pingback: CUVINTE DE LA BATRANII greci si athoniti contemporani despre ISPITELE DE LA DIAVOL si LUPTA DUHOVNICEASCA: “Nu vei lasa actiunea si framantarea de-o parte pentru a te ocupa putin de propria ta curatire?” | Cuvântul Ortodox
  25. Pingback: “Tot darul de Sus ni-l insusim neaparat prin suferinta”. PARINTELE SOFRONIE despre BUCURIA DE A FI BIRUIT DE DUMNEZEU. De ce Dumnezeu ingaduie incercarea parasirii Sale, a “pogorarii in intuneric” si a atacurilor infuriate ale Ispi
  26. Pingback: Parintele Nectarie Mulatsiotis despre CURATIREA SUFLETULUI si ISPITELE pe care vrajmasul le aduce CRESTINULUI CASATORIT si MONAHULUI: “Nu trebuie sa ii lasam diavolului nici cele mai mici deschizaturi prin care sa intre” | Cuvântul Ortodox
  27. Pingback: LUPUL CU CHIP DE MIEL si… CEI DUPA CHIPUL SAU: “Pe cand la exterior par neprimejdiosi, in interior te rod prin rautatea lor, prin invidie, ura si osandire” | Cuvântul Ortodox
  28. Pingback: RAZBOIUL NECONTENIT CU “STAPANITORUL ACESTEI LUMI”: “De partea cui sunt, intr-adevar: a lui Hristos ori a diavolului?” | Cuvântul Ortodox
  29. Pingback: ISPITIREA LUI IISUS DE CATRE DIAVOL, IN PUSTIA CARANTANIEI. Cum putem dobandi biruinta in razboiul cu ispitele celui-rau? – Talcuirea Sfantului Nicolae Velimirovici la Evanghelia Sambetei de dupa Botezul Domnului | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate