PARINTELE TANASE DESPRE FAMILIA ORTODOXA, STATUL CRIMINAL SI NEPASAREA NOASTRA: “Nu avem o preocupare pentru problemele oamenilor din parohie”

31-08-2011 Sublinieri

“Nu mai exista scapare pentru popor, exista scapare doar pentru persoanele particulare care vor sa inteleaga…”

Interviul integral si autentic cu Părintele Nicolae Tănase din anul 2009 (nu 2011, asa cum a aparut in alte parti, care au preluat aceste raspunsuri ale pr. Tanase sub forma unei compilatii-plagiat semnata fraudulos de un alt domn, care a mai comis si alte plagiate de rasunet in publicistica ortodoxa, pe care nu dorim sa-l rusinam mai mult, insa il rugam frumos sa se opreasca de la obicei rau, ca si pe ceilalti, tot mai multi, care procedeaza aidoma, pe internet sau prin carti si reviste) realizat de Dl. Ioan Enache pentru revista Credinta ortodoxa (aparut in numerele din septembrie si octombrie ale acelui an):


PROCES DEVASTATOR DE DISTRUGERE A FAMILIEI

– Vă ocupaţi cu râvnă, cu toată energia de mult timp de problemele familiei şi ale copiilor din România, probleme pe care le cunoaşteţi mai bine ca oricare altul. Cum vedeţi în aceşti ani din urmă starea familiei româneşti? Mai are ea temelie trainică?

– Din păcate, anul 2009 nu se identifică cu anii trecuţi şi cu anii mai dinainte. Din fericire, Biserica rămâne în principiile şi rânduielile ei neschimbate. Infailibilitatea Bisericii, capacitatea ei de a lucra fără greşeală, fiindcă îl are în capul ei pe Hristos, poate da nădejdea ca familia să revină în matca obişnuită. Asta înseamnă curgerea firească a vieţii în Taina cununiei şi, în casă, realizarea dezideratelor de creştere şi educare a copiilor.

– O familie tradiţională este formată din tată, mamă, copii, dar şi bunici, şi bătrâni. Care mai este acum relaţia mamă-tată şi copii şi apoi a acestora cu bătrânii, cu bunicii?

– Depinde dacă aceste trei categorii de vârste au procedat la izolare sau nu. Câtă vreme copiii nu mai petrec viaţa lor cu părinţii, pentru că părinţii şi-au izolat copiii prin televizor, prin internet, prin toate nebuniile moderne, câtă vreme părinţii nu mai au legături cu părinţii lor, respectiv bunicii copiilor, pentru că ei sunt persoane post-moderne iar ceilalţi sunt expiraţi, retrograzi, stăpâneşte ruptura. Aceasta e aşa de puternică, încât e greu să speri în refacere fără credinţă, spovedanie, rugăciune, pocăinţă.

– Aţi vorbit de relaţiile sufleteşti, le-aş zice duhovniceşti. Mai există însă o relaţie familială complet distrusă încă din anii de după revoluţia franceză de la 1789, mai ales în secolul al XIX-lea: rolul protector al familiei tradiţionale faţă de copii şi faţă de bătrâni a fost preluat de către stat. Acum statele moderne îşi asumă rolul de pater pentru copii, chiar preluându-i de la părinţi. Iar pe bătrâni i-au rupt de familia lor prin pensii, cărora înainte de anul 1850 nici nu li se cunoştea numele. Prin aceasta, cele trei vârste, cum le-aţi numit Sfinţia Voastră, sunt complet rupte unele de altele, structura familiei fiind pulverizată.

– Occidentul cunoaşte de mult aspecte mult mai grave ale acestor realităţi, chiar dacă au creat aziluri superdotate pentru bătrâni, din care lipseşte cu desăvârşire căldura dragostei familiei. Asta au făcut în primul rând. Au distrus dragostea dintre oameni, în primul rând a celor de acelaşi sânge. În primul rând copiii au nevoie de bunici. Acum nu duc lipsă gravă de părinţi, dar şi de bunici. Copiii pe care îi ocroteşte parohia noastră, în cadrul serviciului social care funcţionează după noul Statut al Bisericii, duc lipsă sufletească de părinţi, pe care încercăm să-i înlocuim, şi încă mai mare lipsă de bunici. Bunicii nu pot fi nici neglijaţi, nici înlocuiţi. Ei au rolul lor, dat de Dumnezeu, în educarea şi formarea copiilor. E bine ca statul să nu preia cu forţa rolul acesta, ci trebuie să protejeze familia. A proteja e una şi a înlocui rolul părinţilor este alta.

– În comunism, prin distrugerea proprietăţii private şi pauperizarea întregii populaţii au fost spulberate posibilităţile de protecţie a persoanei prin familie, nu a mai rămas nimic nici pentru urmaşi, nici pentru înaintaşi. Tot omul a ajuns la mâna statului, marele proprietar. Astfel s-au creat condiţiile ca, în aceşti ani postdecembrişti, să se poate distruge familia mai uşor în România.

– La ce ar trebui să ne aşteptăm? De ce trebuie să avem aşa mari pretenţii la aceste lucruri care nu au nimic comun cu Hristos? Greşelile mari apar în relaţia Biserică şi stat, Biserica în stat, Biserică naţională… Biserica nu e din lumea asta. În nici într-un caz nu poate să vină statul să facă reguli Bisericii. Biserica are regulile ei de care statul nu ţine cont şi nici nu-i convin. Dacă statul ar fi creştin, atunci duminica nu s-ar lucra, cârciumile nu s-ar deschide, în post mâncarea ar fi adecvată şi nu s-ar vinde cărnuri în magazine. Or, statul nu face aceasta şi noi ne supunem unui astfel de stat care, mai înainte, făcea şi multe alte rele: prigonea, omora, îi arunca pe creştini la fiare, îi extermina în lagăre şi temniţe înfiorătoare. Ce pretenţii să avem de la un astfel de stat? Măcar atâta de ar face, să nu se mai laude că ajută şi face bine cetăţenilor, când de fapt strică. Asta nu înseamnă că suntem împotriva statului, ci doar criticăm nişte aspecte care sunt vizibile pentru toată lumea.

– Este de plâns, la ora actuală, procentul de formare a familiilor tinere în România în comparaţie cu procentul desfacerii căsătoriilor. Am văzut prin ziare titluri deşănţate, de felul „România divorţată”, aşa de mare este numărul divorţurilor, semn clar al unui proces devastator de distrugere a familiilor. Ce ziceţi, este întâmplător acest fenomen?

– Nu. Lucrurile sunt scăpate din mână de către oamenii cu responsabilităţi spirituale. Adică noi, preoţii, noi, creştinii ortodocşi cu pretenţii de trăire a credinţei, noi, intelectualii cu pretenţii de cunoaştere. Eu sunt mirat că atunci când cineva se sinucide, aruncându-se de la etaj, nu este întrebat preotul din parohia respectivă, dacă îl cunoaşte pe sinucigaş, dacă venea la spovedanie, ce probleme avea persoana respectivă, boli psihice, ai discutat cu părinţii, ce cauze au provocat tragedia? Dar lucrul acesta nu se întâmplă. Ceea ce înseamnă că noi nu avem o preocupare pentru problemele oamenilor din parohie. De aceea ne facem vinovaţi, deoarece Biserica ar trebui să lucreze continuu soborniceşte, adică să ne doară durerea celuilalt, împreună să ne sfătuim, împreună să lucrăm contra răului. Nu contra unor instituţii sau persoane, ci contra avorturilor, a divorţurilor, a împilărilor, a sinuciderilor, a patimilor, a ispitirilor grave, a certurilor, abandonurilor etc., etc.

– Care sunt principalele cauze ale disoluţiei familiei în aceste vremuri?


– Este lupta răului. Întrebarea poate fi pusă şi altfel: de ce noi cedăm la aceste atacuri? Este vorba de noi, preoţii, credincioşii, Biserica. De ce Biserica vie cedează la aceste asalturi ale răului? De ce am ajuns în aşa hal şi ne supunem fără împotrivire răutăţilor veacului? Nu e semnificativ de ce ne atacă altul, aşa e rostul lui, ispita diavolului, să ne lovească. De fapt, cauzele sunt la noi: slăbirea credinţei, pierderea iubirii, acceptarea modelor de viaţă moderne, primirea cu uşurinţă a mentalităţilor păcătoase. Răul, pe acest teren slab duhovniceşte şi moraliceşte, se propagă, intră, se sălăşluieşte înăuntrul omului şi apoi explodează în faptele lui. Iar noi observăm ravagiile din societate.

– Nu reacţionăm din cauza slăbiciunilor noastre. Totuşi există o acţiune susţinută prin legi pentru promovarea concubinajului, a libertinismului sexual, a desfrânărilor, a avorturilor, a plăcerilor consumiste, a prostituţiei, a homosexualităţii, precum şi de modificare a conţinutului educaţiei din şcoală în sensul dezvoltării premature a acestor patimi.

– Cazul fetiţei de 11 ani de la Iaşi care, cum ştiţi din mass media, a rămas gravidă în urma unui viol, nu e singular, dar este simptomatic. Cunosc şi fetiţe de 10 ani care au rămas gravide, au născut şi sunt bine acum. A fost dusă în Anglia să facă avort şi s-a mediatizat peste măsură pentru ca să existe motive pentru aprobarea legală a avorturilor la perioade mai mari pentru fetiţe de până în 15 ani. Duşmanii vieţii au avut un interes, de au făcut atâta vâlvă. Englezii pe al nostru l-au chiuretat, iar o fetiţă de 15 ani de la ei a fost lăsată să nască un prunc sănătos. Au profitat de prostia noastră şi pe al nostru l-au lichidat. Vedeţi ce luptă este împotriva vieţii? Ce luptă este împotriva neamului? Brâncoveanu de aceea a fost arestat şi ucis de turci, pentru că a înmulţit neamul românesc, a susţinut cu măsuri sociale creşterea demografiei, lucru neplăcut pentru duşmani. Asupreala asta socială care funcţionează la noi de mai mult timp provoacă mari daune neamului sub aspect demografic. Sigur că apare ideea nocivă, „cu ce să cresc copilul acesta?”, şi îl avortează. Alţii îi lasă pe copii acasă şi se duc prin străinătate după căpătuială, acolo uită de familie şi praful se alege. Alţii trimit bani mulţi şi copilul de acasă se destrăbălează cu ei. Dandanale, ba chiar tragedii. Împotriva acestor răutăţi trebuie să luptăm. Şi nu singuri, ci cu Dumnezeu alături de noi.

– Observăm împreună că tinerii de astăzi nu mai acceptă căsătoria la vârsta de 20 de ani, la 25 de ani, ci prelungesc nepermis de mult termenul pentru întemeierea unei familii. În acest timp, trăiesc în păcat, iar pe la 35-40 de ani se gândesc să se mărite sau să se însoare. Atunci însă nu mai pot concepe prunci.

– Cum să nu rezolvi problema aceasta uşor când umblă asociaţiile străine cu prezervative gratis, cu pilule anticoncepţionale, şi poţi trăi fără soacră? Înainte vreme prelungirea perioadei de divorţ, tergiversarea aspectelor civile conduceau la evitarea divorţului, aveau loc dese împăcări. Acum, însă, un divorţ poate fi pronunţat în aceeaşi zi în care depui cererea. Unii merg dimineaţa la tribunal şi după amiază sunt divorţaţi. Asta înseamnă că statul stimulează, facilitează divorţul. Şi dacă facilitează divorţul înseamnă că statul e criminal asupra familiei. E vorba aici de sistemul care distruge unitatea familiei. Şi când chiuretează în serie înseamnă că statul e un criminal în serie. Când dai legi peste legi care favorizează libertinajul, când te lupţi din răsputeri să legalizezi homosexualitatea, prostituţia, incestul, rezultă că eşti stat criminal. Asta nu înseamnă că suntem împotriva statului în general, dar ne ridicăm împotriva sistemului care loveşte baza existenţei noastre ca Biserică Ortodoxă, a existenţei noastre ca neam.

– De ce a ajuns statul să fie criminal?

– Totuşi statul lucrează prin instituţiile lui, iar instituţiile funcţionează cu oameni. Aici e problema, sunt acolo persoane care admiră valorile creştine ca pe nişte piese de muzeu, istorizate. Or’, noi ştim că Biserica nu se învecheşte, iar valorile creştine sunt perene, ba chiar unele, cum este iubirea aproapelui, iubirea de Dumnezeu şi altele, sunt veşnice. Ba chiar a apărut acum expresia înnoirea Bisericii, în realitate nu există înnoirea Bisericii, ci poate a vieţii bisericeşti. În ce priveşte faptul că statul este criminal, nu ştiu de ce e aşa, dar văd ce face, văd că este criminal prin faptele lui.

Aici mai apare o problemă. Cel care face avort este botezat? Este. Biserica îl ia la bani mărunţi, de ce omori, domnule? Nu. Cine trebuie să-l ia la întrebări, patriarhul sau episcopul? Nu, preotul lui din parohie trebuie să facă asta, pentru că el îi botează, el îi face sfeştanii, el îi înmormântează tatăl, el îl cunună. În mod concret, Biserica nu luptă împotriva fenomenelor criminale din societate. De ce nu luptă împotriva lor? Pentru că le agreează. Cum? Iată, sponsorii pentru diverse lucrări nu vor fi niciodată apostrofaţi pentru manifestări de tipul celor evocate de noi. O singură mănăstire am întâlnit care nu ia bani de la sponsorii necununaţi, care nu-şi plătesc angajaţii, care fac comerţ cu tutun şi alcool. Am rămas uimit că o mănăstire are criterii creştineşti prin care îşi alege sponsorii. Şi noi, la Provita pentru copiii abandonaţi, am primit bani necontrolaţi. Am întrebat de unde vin banii pe care îi donează, dar nu am verificat dacă este adevărat ce ne-au răspuns. Părintele Arsenie Papacioc are o idee foarte valoroasă când spune că raportul dintre dreptate şi iubire este 2/8. Cu dreptatea câştigi doi şi pierzi opt. Cu iubirea pierzi doi şi câştigi opt. Este extrem de interesant raportul acesta. De ţinut cont că şi sponsorii aceştia sunt botezaţi, şi ei au familie, neveste, copii, şi pentru ei s-a răstignit Hristos. Uite, în acest sens, cu ajutorul Fundaţiei Sfinţii Martiri Brâncoveni din Constanţa am făcut rost de un pomelnic al ginecologilor din România care fac avorturi. Sunt doar vreo 28 de medici care nu fac avorturi, iar cei care fac sunt cu sutele şi cu miile. Îi pomenim pe toţi, dar nu pe toţi la Proscomidie, să-i lumineze Dumnezeu să nu mai omoare în serie. Pentru un criminal în serie se ridică toată poliţia dintr-o ţară pe urmele lui, ca să-l prindă, să-l oprească. În clinicile ginecologice se produc crime în serie, fără să se sesizeze nimeni pentru asta.

– Noncombativitatea preoţilor în parohii poate fi o complicitate, o formă de indiferenţă, dar nu constituie o cauză a proliferării avorturilor, a divorţurilor, a căderii generale a societăţii în păcat. Răul vine din altă parte, are rădăcinile înfipte în organismul social. După opinia mea, lupta dusă de statele moderne împotriva populaţiilor este antihristică, pentru că vizează împărăţia lui Dumnezeu care se constituie cu oameni botezaţi în Hristos.

– Toate imperiile au căzut când au lovit maternitatea. Vă spun un lucru care m-a contrariat foarte tare. Persoanele care sunt demnitari, ocârmuitori în mari instituţii ale statului, la serviciu fac toate mizeriile astea de care vorbim, iar în particular merg la biserică, donează bani la mânăstiri, se închină prin pelerinaje şi altele asemenea. Este o duplicitate care derutează multă lume. În creştinismul primar lucrurile erau foarte precise: ori credeai, ori nu credeai. Dacă erai credincios, te omorau, dacă nu credeai, n-aveai probleme. La ora actuală, e voie să crezi, să mergi la biserică, să faci de toate, dar nu este voie să afectezi libertatea celuilalt. Care libertate? Libertinajul, libertinismul, nebunia păcatelor de moarte. Eu am pronunţat la televiziune cuvântul curvar. O doamnă psiholog m-a întrebat: „Părinte, în ce eră trăiţi dumneavoastră de vă pronunţaţi aşa?” „Dar cum să mă pronunţ?”, am întrebat eu, că vocabula asta este în dicţionar. A zis: „Relaţii sexuale”. Păi, relaţii sexuale au lăcustele. Oamenii, ori sunt cununaţi, ori sunt necununaţi. Cei cununaţi la biserică formează o familie, dacă nu, sunt doi care curvesc.

– Se leagă de astfel de noţiuni ca să deturneze discuţia de la fondul ei moral şi creştinesc. Aşa zisul război al cuvintelor vizează, de fapt, realităţi mult mai adânci. Unele state, cum sunt SUA şi Anglia, au dat legi prin care scot din limbajul copiilor cuvintele mamă şi tată, urmărind ca statul să fie acela care joacă rolurile respective. Dicţionarele Oxford, noile ediţii, nu mai cuprind cuvintele mamă şi tată. În condiţiile acestea mai putem vorbi de familie?

– Atunci vorbim despre cuplu. Soluţia e la fiecare dintre noi. Trebuie să începem noi, cu mic cu mare, mai învăţat, mai neînvăţat, să menţinem familia. Dacă s-ar scula din morminte înaintaşii, ne-ar da palme, ne-ar mustra rău de tot pentru ce am făcut cu moştenirea lăsată de ei. Ne vor întreba: „Voi ce mai lăsaţi în urmă?” Să ne întrebăm singuri, oare ce lăsăm în urma noastră? Mai avem ce lăsa? Suntem în stare să mai lăsăm ceva?

– În toată lumea actuală se manifestă acut fenomenul de luare în posesie a copiilor de către stat, mai ales în privinţa educaţiei. Părinţii care se opun, de pildă, educaţiei sexuale la copiii mici, de 6 ani, sunt amendaţi sau băgaţi la închisoare. Se întinde şi la noi această molimă. De ce nu reacţionăm în nici un fel?

La 1758, Sfântul Cosma Etolianul zicea un lucru care, atunci când l-am citit în traducere, mi-a provocat mare mirare, nu mi-a venit să-l cred. Cu două sute de ani înainte de apariţia televiziunii, Părintele acesta spunea că va veni vremea când dracul ne va vorbi dintr-o cutie vorbitoare pe care creştinii o vor aşeza în locul icoanelor. Mărturisesc că am văzut textul original în care face această previziune. Televizorul în sine n-ar fi un lucru rău, dar nu are cum să nu fie rău, pentru că, întâi de toate, îmi ocupă timpul de mântuire. În al doilea rând, informaţia pe care o vehiculează este numai despre moarte, accidente, violenţe, tâlhării, derapaje adulterine sau incestuoase, despre „personalităţi” cu viaţă complet imorală, ei bine, un astfel de conţinut mă convinge că televizorul este un lucru rău, se vede clar ce vrea sa facă din mine. În cazul acesta, trebuie să meditez şi apoi să trec la acţiune, îmi tai cablul şi zic la revedere informaţiei de acest fel. Pentru că pot urmări la televizor şi lucruri serioase, chiar bisericeşti, dar cum fac să separ răul de bine?! E o problemă. Omul nu poate cu uşurinţă să aleagă binele de rău. Trăim vremuri de gravă amestecare, de confuzii ale valorilor şi reperelor. Cine are urechi de auzit, să audă, cine are ochi de văzut, să vadă! Din mila lui Dumnezeu, fiecare e zdravăn la cap, e integru fizic şi psihic, fiecare poate analiza şi alege soluţia cea mai potrivită pentru el.

– Credeţi că putem să ne revenim?

– Acum un an nu credeam, dar m-a încurajat protestul tăcut al românilor împotriva vaccinării cu Gardasil. Au tăcut şi s-au opus. Asta înseamnă că sunt lucruri care se pot organiza, inclusiv în privinţa salvării familiei de la pieire.

Numai că orice s-ar organiza, trebuie să aibă acoperire în istoria Bisericii. Orice facem trebuie să avem acoperire în istoria Bisericii, să se fi întâmplat ceva asemănător. De aceea suntem urmaşii sinoadelor ecumenice ale Sfinţilor Părinţi, experienţei Bisericii, trăirii pustnicilor, ca să ne folosim întocmai de învăţătura care ni s-a transmis. De exemplu, Sfântul Ioan Gură de Aur a fost caterisit şi, la Constantinopol, n-a mai slujit public. În pustiul în care a fost exilat a slujit şi a făcut-o cu atâta convingere, încât atunci când i-a picat un păianjen otrăvitor în potirul cu Sfânta Împărtăşanie, el a consumat tot conţinutul potirului fără să păţească nimic. Or, la ora actuală, dacă cineva este oprit să slujească, el totuşi slujeşte. Îşi face cabinet particular şi creştinii, ca o turmă năucă, năvălesc acolo. Lucrul acesta nu e cu acoperire în istoria Bisericii.

 

Trăim o criză foarte profundă, nu aceasta financiară de care se face atâta caz, ci o criză de autoritate, de canonicitate, constând în felul în care ne raportăm credincioşii la preoţi, preoţii la credincioşi, preoţii la episcopi, episcopii la preoţi. Ea trebuie depăşită, pentru că nu putem birui fiecare separat. Ci toţi împreună cu Hristos”.

Cum de la sursa de unde am gasit noi interviul anterior (cartea recent aparuta la Editura Anastasis, “Sot ideal, sotie ideala”) au fost sarite cateva intrebari si raspunsuri [probabil, nadajduim noi, cu acordul parintelui Tanase] le reluam acum, aici:

– Revin la o idee discutata mai inainte referitoare la pacat: desfranarea, discoteca, televizorul, carciuma sunt si ele cauze ale inmultirii avorturilor?

– Acelea nu sunt cauza, ci constituie numai incitarea. Cauza sta in cele pe care le-am spus mai devreme: lipsa de credinta si comoditatea. Un om cu credinta nu omoara pe nimeni. Din pacate, in tara la noi, oamenii care nu mai ucid prunci au ramas tiganii. De aceea si urmeaza sa ne stapaneasca.

In Apocalipsa se vorbeste despre Gog si Magog, rasa galbena, care ne vor stapani. Si asa va fi. Occidentul este plin de chinezi, japonezi, negri, indieni, pe care ii stimam, pe care ii consideram chipul lui Dumnezeu chiar daca nu sunt crestini, dar care pun mana pe noi. Fara sa avem nimic contra lor, noi avem ceva contra noastra, pentru ca noi cunoastem adevarul, suntem crestini de doua mii de ani, lucru cu care ne mandrim aiurea, fara sa fie si bine. Noi suntem crestini de la botezul nostru, nu de doua mii de ani. Ce importanta are ca poporul meu este crestin de doua milenii iar eu sunt un nenorocit si un nemernic? Rusii au fost crestinati cu o mie de ani dupa noi. Ei bine, rusii merg la Liturghie si stau incremeniti, nici macar nu se aseaza in genunchi, ci incremenesc pe toata desfasurarea slujbei, asa traiesc ei Liturghia.

Fiecare popor este ceea ce ramane, nu ceea ce a fost, nu gloria trecuta e importanta, ci inaltimea trairilor prezente.

– Cum credeti ca ne putem salva, cum putem iesi de sub incidenta acestui pacat care a cuprins tot neamul, avortul?

– Pacatul avortului nu a cuprins toti oamenii, dar a cuprins tot neamul. Asta fiindca aceia care nu fac avorturi nu lupta contra avortului, nu se debaraseaza de ceea ce se intampla in jur. Spre exemplu, presedintele tarii, el ar trebui sa spuna: „Personal sunt contra avortului, desi legea prevede altfel”. Asta s-ar cuveni pentru orice demnitar, ministru, parlamentar, ca sa fie un exemplu moral in fata poporului. Dar ei nu o fac.

O sa spun un lucru grav, pentru care pot fi si criticat si condamnat: nu mai exista scapare! Decat daca am reusi o intoarcere de 180 de grade. Ceea ce e foarte greu. Nu mai exista scapare pentru popor, exista scapare doar pentru persoanele particulare care vor sa inteleaga.

– Cum, noi, ca neam, nu mai avem nici o sansa?

– Nu, nu mai avem! Asta e parerea mea.

– De ce nu mai exista sanse, Parinte?

– Cand cancerul e generalizat, urmeaza o singura scapare, minunea.

– Mila lui Dumnezeu…

– Mila lui Dumnezeu nu mai e, nu poate sa fie. Nebunia e asa de mare incat Dumnezeu si sa vrea sa te ajute, nu mai e drept sa o faca. Daca il ataci pe Dumnezeu direct, daca te lupti cu El nebuneste nu ai nici o sansa. Astazi, la Liturghia din biserici vin 4,3 la suta dintre romanii ortodocsi, iar acestia reprezinta 97,7 la suta din populatia romaneasca a tarii, in noaptea de Pasti merg pana la 28 la suta la biserica, raman la liturghie 12 la suta iar ceilalti pleaca la petreceri. In asemenea conditii nu trebuie sa nadajduim la vreo minune. Stiti din Vechiul Testament discutia Patriarhului Avraam cu Dumnezeu, Doamne, daca ar fi 45 de drepti, dar 30, dar 20, apoi cand cifra a scazut sub zece nu a mai indraznit sa prelungeasca negocierea cu Dumnezeu. Acolo unde lipsesc dreptii, nu are rost sa mai indraznim a face negocieri cu Dumnezeu. Cand suntem rapusi de un pacat generalizat, ce sa mai negociezi, ar insemna sa fim obraznici si indolenti.

– Parinte, totusi, la Ninive era gata sa fie distrusa cetatea, ca la Sodoma. Profetul Iona a ridicat glasul, au facut toti pocainta si pericolul a fost inlaturat.

– De acord. Numai ca la noi nu mai are cine sa ridice glasul. Pentru ca preotii sunt produsul poporului. Nu are rost sa mai discutam asta. Daca preotii ar fi picati din cer, da, ar fi o sansa. Acolo, la Ninive, au avut de-a face cu Iona, trimisul direct al lui Dumnezeu. Dar aici nu mai are cine.

– Acolo si poporul a avut constiinta pacatului si a pocaintei…

– Eu am sa va spun un caz din istorie. In secolul XV, la Florenta, in Italia, era unul Savonarola, un calugar teribil. El a predicat asa de puternic, incat a adus la pocainta un popor destrabalat, au ajuns la sac si la cenusa. incepeau privegherile seara si le terminau dimineata. A rezolvat multe pacate. Oamenii stiau ce aspecte dogmatice practicau, cunosteau morala, totul. A reusit. Pana intr-un anumit moment, cand a predicat impotriva jocurilor de noroc si a jocurilor cu pietre foarte populare in Florenta anilor 1490. Mai mult, a predicat impotriva clerului corupt, in special contra papei Alexandru al VI-lea Borgia, care practica simonia si impotriva unor nobili, fapte care i-au atras excomunicarea si un proces inchizitorial devastator. A pierdut tot orasul, si-a pierdut si viata. Oamenii nu au putut renunta complet la pacat. Asa se intampla si la noi acum.

In anul 1998, daca ati auzit, dupa Campionatul Mondial de Fotbal, doua sute de mii de oameni au asteptat 12 ore, in Piata Universitatii din Bucuresti, de la 4 dupa amiaza pana la 4 dimineata, sa-i intampine pe fotbalistii romani care veneau de la Paris. In schimb, in noaptea de inviere, crestinii vin la biserica la ora 12 si pleaca la 12,30. Raman bisericile aproape goale si ei se duc la mici, la discoteci, la chefuri. Pastele are o importanta de jumatate de ora pentru ei. Nu-i condamn pe acei oameni, nu spun ca ei sunt mai pacatosi ca noi, dar ei n-au inteles.

(…)

E posibil ca un nenorocit ca Bivolaru, zis guru, sa atraga 70.000 de tineri intelectuali botezati ortodox?

E posibil sa-l asculti spunand: „M-am culcat cu 6.000 de femei si, cu ajutorul lui Dumnezeu, sper ca le-am iluminat” si sa nu te debarasezi de el?

Mai e nadejde la un asemenea popor? Cine spune da, e un om curajos, dar sa ne arate si cum.

Eu vorbesc de popor, ca ansamblu, nu de persoane care, individual, au si pot avea o aplecare adanca fata de Sfanta Liturghie.

sursa online

Vezi si:

***


Categorii

Avort, contraceptie, Crestinul in lume, Curvia, Parintele Nicolae Tanase, Portile Iadului, Taina Cununiei, Viata de familie, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

48 Commentarii la “PARINTELE TANASE DESPRE FAMILIA ORTODOXA, STATUL CRIMINAL SI NEPASAREA NOASTRA: “Nu avem o preocupare pentru problemele oamenilor din parohie”

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 2 >>

  1. Pingback: EDUCATIA ORTODOXA (II). Viata in Biserica; ambianta familiala; formalismul. EFECTELE NEGATIVE ALE TELEVIZORULUI SI ALE CERTURILOR DINTRE PARINTI -
  2. Pingback: EDUCATIA CRESTIN-ORTODOXA (I) – Parinti si copii in lupta impotriva inclinatiilor rele si pentru a pune temeliile deprinderilor bune. CE METODE FOLOSIM? -
  3. Pingback: Predica audio impresionanta la DUMINICA DUPA NASTEREA DOMNULUI a Parintelui Damaschin de la Sihastria Putnei (FUGA IN EGIPT). MESAJ CRUCIAL PENTRU PARINTI: “Ia pruncul si fugi, scapa-l de lumea pacatului, de Irozii de azi!” -
  4. Pingback: PARINTI SI COPII (I): Arhim. Simeon Kraiopoulos despre FERMITATE, RABDARE SI CONSECVENTA IN EDUCATIA COPIILOR. De ce parintii buni NU trebuie sa cedeze capriciilor celor mici? -
  5. Pingback: CASATORIA DE PROBA – O SOLUTIE? Raspuns la scrisoarea unor tineri -
  6. Pingback: MARTURIA UN GINECOLOG CARE REFUZA SA MAI FACA AVORTURI SI LUPTA PENTRU VIATA: Doctorul Ionel Cioata din Timisoara (video) - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  7. Pingback: PARINTELE NICOLAE TANASE despre MILOSTENIA ADEVARATA/ Pr. Andrei Lorgus: “POCAINTA si AUTO-INVINOVATIREA sunt lucruri complet diferite” - Recomandari
  8. Pingback: Parintele Dosoftei de la Putna despre CRIMA AVORTULUI SI TACEREA NOASTRA VINOVATA/ Parintele Vasile Mihoc: TRADAREA CRESTINISMULUI IN OCCIDENT A DUS LA LEGILE “HOMOSEXUALE” IMPOTRIVA FIRII - Recomandari
  9. Pingback: ”Ajuta Romania”: reportaj TVR despre PARINTELE TANASE de la Valea Screzii [VIDEO] - Recomandari
  10. Pingback: Parintele Efrem Filotheitul despre gravitatea PACATULUI AVORTULUI si CUM POATE FI IERTAT -
  11. Pingback: Atac la Parintele Tanase de la Valea Plopului: O VIATA DE COPIL E MAI PUTIN DECAT O GURA DE CANAL? Non-stirea virala despre “recordul incredibil” al satului cu 28 biserici, dar fara canalizare si apa… - Recomandari
  12. Pingback: CAMPANIE ANTI-AVORT LA SIBIU. Pr. Catalin Dumitrean: “SE DISTRUGE FAMILIA SI NEAMUL si acest lucru convine acelor forte care ne cer sa spunem raului bine si care vor sa distruga orice identitate”. NOUL COMUNISM MONDIAL? - Recomandari
  13. Pingback: Reportaj “Gandul” in satul cu “29 BISERICI SI FARA CANALIZARE”. La parintele Nicolae Tanase acasa sau o LECTIE DE JURNALISM - Recomandari
  14. Pingback: MASACRUL AVORTURILOR IN ROMANIA/ “Pinguini mov” – termenul folosit in loc de “baiat” si “fata” pentru a nu jigni TRANSSEXUALII/ EUGENISM SI TOTALITARISM [documentar video]/ - Recomandari
  15. Pingback: UCIDEREA PRUNCILOR NENASCUTI – RAZBOIUL IMPOTRIVA PRUNCULUI IISUS: Avortul ucide si pe cei vii. “AVORTUL, ULTIMA EXPLOATARE A FEMEII” (si video) - Recomandari
  16. Pingback: PARINTELE IOANICHIE BALAN (si audio) despre TAINA DUHOVNICEASCA A NASTERII PRUNCULUI IISUS IN NOI si CATASTROFA AVORTURILOR: “Ori supravietuim urmand lui Hristos, ori suntem niste Irozi blestemati care ucidem si sufletele noastre, si pruncii cei nev
  17. Pingback: Parintele Dosoftei de la Putna despre CRIMA AVORTULUI SI TACEREA NOASTRA VINOVATA/ Parintele Vasile Mihoc: TRADAREA CRESTINISMULUI IN OCCIDENT A DUS LA LEGILE “HOMOSEXUALE” IMPOTRIVA FIRII | Cuvântul Ortodox
  18. Pingback: VINO LA MARSUL PENTRU VIATA SI FAMILIE 2017 de sambata, 25 martie!
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate