RAZBOIUL NECONTENIT CU “STAPANITORUL ACESTEI LUMI”: “De partea cui sunt, intr-adevar: a lui Hristos ori a diavolului?”

24-10-2015 Sublinieri

“Dacă umblăm în pas cu lumea, atunci nu suntem în cadenţă cu cerul… Nimeni nu poate iubi pe Dumnezeu până ce mai întâi nu urăşte păcatul, care poate face din om un demonizat”.

detaliu Judecata fresca ext. Sf. Gheorghe Nou Bucuresti pictura noua - ingeri, demoni, suflete robite, iad

Pentru Duminica a 23-a dupa Rusalii va mai recomandam:

***

nb43813

Doxologia:

Predică la Duminica a XXIII-a după Rusalii – Vindecarea demonizatului din ţinutul Gherghesenilor IPS Irineu Pop-Bistriţeanul

Să nu ne lăsăm învinşi de diavol

“Dreptmăritori creştini,

Sfânta Evanghelie a zilei ni-L înfăţişează pe Mântuitorul intrând în ţinutul muntos al Gadarei, spre răsărit de Marea Galileei. Aici a întâlnit un om care era chinuit în trup şi în suflet de diavolul. Domnul l-a izbăvit de neputinţă pe acest nenorocit care acum era bucuros că a trecut de sub stăpânirea Satanei sub stăpânirea lui Hristos.

De la căderea strămoşului Adam şi cât va fi lumea, diavolul caută să-i facă pe oameni să păcătuiască şi să-i atragă şi pe ei în întunericul cel mai dinafară. Credinciosul trebuie să sesizeze lucrarea celui necurat şi să nu se lase prins în mrejele sale.

Fiindcă Fiul lui Dumnezeu ne-a eliberat din robia diavolului şi a morţii, noi suntem datori să-L slujim numai pe Hristos, mărturisind prin viaţa noastră cât bine ne-a făcut nouă Domnul (cf. Lc. 8, 39).

balanta judecata doua lacrimi 2Iubiţi credincioşi,

Viaţa este ca un joc şi sunt două echipe care joacă, a lui Hristos şi a diavolului. E bine să privim la noi înşine, în fiecare zi, şi să zicem: „De partea cui sunt, într-adevăr; a lui Hristos ori a diavolului?”.

Când alegem echipele într-un joc sportiv oarecare, noi nu cunoaştem rezultatul final. Dar când este vorba de jocul vieţii, noi ştim dinainte care este echipa câştigătoare. Echipa lui Hristos este cea care va câştiga întotdeauna.

Când Iisus va veni iarăşi la sfârşitul veacurilor, El va zdrobi tot răul şi va aşeza Împărăţia Sa veşnică. Membrilor echipei Sale le va zice: „Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu şi moşteniţi Împărăţia cea pregătită vouă, de la întemeierea lumii (Mt. 25, 34).

Pentru a fi părtaşi la astfel de fericire, trebuie să căutăm cu inimă curată pe Dumnezeu şi fără îndoială, Îl vom vedea (cf. Mt. 5, 8). O astfel de dorinţă am exprimat-o la Botez, când am declarat că ne lepădăm de Satana „şi de toate lucrurile lui şi de toţi slujitorii lui şi de toată slujirea lui şi de toată trufia lui”.

Cei mai mulţi oameni cred, în mod greşit, că locul de şedere al diavolului este iadul. Nu este întocmai aşa, deoarece câmpul lui de lucru este pământul, sunt sufletele omeneşti. De aceea, Sfânta Scriptură îl numeşte pe Satana stăpânitorul acestei lumi” (In. 14, 30).

Se povesteşte undeva că un ţăran, plecând la câmp, i-a lăsat pe cei trei copii acasă, sfătuindu-i să aibă grijă şi să nu îngăduie cuiva să intre în casa lor. Venind hoţii, i-au momit pe copii cu bomboane şi vorbe dulci. Uşa casei le-a fost deschisă şi hoţii au furat şi au plecat.

Aşa păţeşte şi creştinul, care trebuie să aibă multă grijă de casa sufletului său. Însă venind tâlharul diavol, îl amăgeşte pe om cu vorbe dulci şi cu şoptiri viclene, punându-şi miere pe buze şi prefăcându-se în înger de lumină.

Diavolul este o fiinţă adânc înrăită, stăruitor în a amăgi, neodihnit în a face răul, ceea ce înseamnă că, în lupta noastră contra lui, ne trebuie o deosebită limpezime a dreptei judecăţi şi totodată, o necontenită străduinţă.

Textele Sfintei Scripturi mereu ne atenţionează că „diavolul umblă răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită” (I Pt. 5, 8) şi „păcatul cu uşurinţă ne împresoară” (Evr. 12, 1). Dar aceste constatări nu ne deznădăjduiesc, ştiind că avem în ajutor puterea părintească a lui Dumnezeu, Care este credincios şi Care nu va îngădui să fim ispitiţi mai mult decât putem, ci odată cu ispita va aduce şi calea de a ieşi din ea, ca să o putem răbda (cf. I Cor. 10, 13).

Atacurile Satanei, care au început în cursul istoriei, vor continua până când Dumnezeu începe să tragă cortina peste această dramă înspăimântătoare, la Armaghedon.

Satana, acest formidabil monstru de răutate, va face tot ce-i stă în putere pentru a ne face să ne încredem în noi înşine în loc să ne încredem în Hristos. Dar numai Hristos poate să ne salveze şi El ne va izbăvi dacă ne vom preda vieţile noastre Lui şi dacă ne vom încrede în biruinţa Sa asupra iadului, prin Cruce şi prin Înviere. „Că aşa de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (In. 3, 16).

Demonizarea este o robie cumplită. Este tragedia vieţii noastre prinsă în ghearele lui Antihrist! Adevărata viaţă este libertate. Viaţa autentică este independentă în faţa oricărui rău, a oricărui păcat. Nici într-o robie nu este fericire, cu atât mai mult nu este fericire în robia diavolului, fiindcă el ucide tot ce este bun în noi, aprinde cele mai josnice patimi şi ne face să avem oroare faţă de prezenţa lui Dumnezeu.

Sfântul Apostol Pavel declară că aceste duhuri sunt răspândite în văzduhuri (Efes. 6, 12), adică în spaţiul dintre pământ şi cer, în jurul nostru pretutindeni,stăpânesc întunericul acestui veac, adică întind întunericul peste viaţa aceasta şi nu ne lasă să străbatem la lumina de dincolo de ea.

Ispitirea-lui-IisusAceste duhuri rele ne leagă de suprafaţa lucrurilor, făcându-o frumoasă, înfăţişând-o ca pe o veşnică realitate. Această suprafaţă stricăcioasă, dar atrăgătoare, o poate dărui Satana şi o promite şi lui Hristos pe Muntele Carantaniei (Mt. 4, 9).

Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că

faţa diavolului este poleiala plăcerii prin care pune stăpânire peste orice suflet, îl vrăjeşte şi îl amăgeşte”.

Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan ne povăţuieşte astfel:

„Iubiţilor, nu daţi ascultare oricărui duh…, ci ispitiţi duhurile de sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulţi prooroci mincinoşi au ieşit în lume.

Orice duh care mărturiseşte pe Hristos, venit în trup, este de la Dumnezeu. Şi orice duh care nu mărturiseşte pe Iisus Hristos, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui Antihrist, despre care aţi auzit că vine şi acum este chiar în lume” (I In. 4, 1-3).

Iar Sfântul Vasile cel Mare spune:

„Plină de amărăciune este lumea pentru cel ce se ţine de ea cu dragoste şi cu patimă. Una este slava trupească şi alta este a firii celei fără trup. Că nu-i cu putinţă să se îndulcească omul de amândouă slavele, întrucât nimeni nu poate sluji la doi stăpâni”.

Sfântul Apostol Iacob întreabă:

„Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu?” (Ic. 4, 4).

Una din cele mai celebre afirmaţii din secolul al XIX-lea a fost rostită de naturalistul Henry David Thoreau:

„Dacă cineva nu trăieşte în pas cu semenii săi, poate este din cauză că aude un toboşar diferit”.

Comentând pledoaria pe care Thoreau o aduce în sprijinul ciudăţeniilor lui personale, noi creştinii putem spune că dacă urechea noastră interioară a fost acordată la muzica cerului, auzim bătăile tobelor cereşti.

Trebuie să umblăm aşa cum a umblat Hristos (I In. 2, 6), căci dacă umblăm în pas cu lumea, atunci nu suntem în cadenţă cu cerul. Dumnezeu şi păcatul stau pe două planuri opuse. Nimeni nu poate întoarce faţa către Dumnezeu până ce mai întâi nu întoarce spatele păcatului. Nimeni nu poate iubi pe Dumnezeu până ce mai întâi nu urăşte păcatul, care poate face din om un demonizat.

Viaţa noastră pe pământ este o luptă neîncetată cu potrivnicul nostru cel învechit în răutate, cu Satana, care nu e un vrăjmaş obişnuit. El are o experienţă de mii de ani şi are o imensă armată de demoni care să-l ajute, fiindcă mulţi îngeri au fost aruncaţi din cer împreună cu Lucifer.

diavolii ispitind oameniiSă ne fie limpede că nu ne putem măsura cu diavolul şi cu demonii lui, fapt pentru care avem nevoie de întăriri cereşti. Cu Hristos, Care „a călcat moartea şi pe diavol a surpat”, noi putem birui orice ispită şi răutate care ne împresoară.

Dumnezeu mai degrabă va trimite pe toţi îngerii din cer spre salvarea noastră decât să ne vadă învinşi de diavol, de cel care înşală pe toată lumea” (Apoc. 12, 9).

Iubiţii mei,

Datoria noastră este să cerem ajutorul lui Hristos, Care a venit în lumeca să strice lucrurile diavolului (I In. 3, 8). La aceasta ne îndeamnă şi Sfântul Apostol Pavel: „Întăriţi-vă în Domnul şi întru puterea tăriei lui” (Efes. 6, 10).

O astfel de întărire contra duhurilor necurate se realizează prin trei arme duhovniceşti: trezvia, rugăciunea şi semnul Crucii.

TREZVIA este prima armă necesară pentru a nu cădea în cursele perverse ale amăgitorului. Diavolul nu poate face nimic decât dacă ne învoim cu propunerile lui. Un Avvă din pustie spune:

„Dacă-i dai (n.n. diavolului) şuviţe, el împleteşte funii”.

De aceea, ni se cere vigilenţă, adică paza minţii şi paza inimii, ca nu cumva un gând necurat sau un sentiment rău să ne ducă la păcat.

RUGĂCIUNEA este a doua armă prin care-l putem birui pe diavol, căci Domnul spune: „Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieşi, decât numai cu rugăciune şi cu post” (Mc. 9, 29). Sfântul Ioan Scărarul zice:

„Biruieşte-i pe potrivnici cu numele lui Iisus, chemându-L cât mai des, că o armă mai puternică nu vei găsi în cer, nici pe pământ”.

SEMNUL CRUCII este al treilea mijloc necesar pentru a avea izbândă împotriva duhului viclean, precum arată o cântare liturgică: „Doamne, armă asupra diavolului Crucea Ta ai dat nouă!”. Sfântul Chiril al Ierusalimului afirmă:

Precum câinele fuge de băţul cu care a fost lovit, tot aşa şi dracul fuge de Crucea care-i aminteşte că prin ea a fost biruit”.

Iisus Hristos trece necontenit prin Gadara noastră şi este gata să-i elibereze de duhurile satanice pe toţi care-L urmează şi luptă sub steagul Său.

Aşadar, să nu ne temem, pentru că Domnul nostru, Care a spulberat tirania diavolului, ne promite: „Iată, v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii şi peste toată puterea vrăjmaşului, şi nimic nu vă va vătăma” (Lc. 10, 19). Amin.

Legaturi:


Categorii

Cuvantul ierarhilor, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Razboiul nevazut, Vindecarea demonizatului din tinutul Gherghesenilor (Gadarei)

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

3 Commentarii la “RAZBOIUL NECONTENIT CU “STAPANITORUL ACESTEI LUMI”: “De partea cui sunt, intr-adevar: a lui Hristos ori a diavolului?”

  1. Da. Adevăr.
    Adevar mântuitor.
    Dar,…
    Cum să fim în cadență cu cerul, când avem conturi pe rețelele… (de socializare…).
    Bârfa, fațarnicia, lauda de sine, pomenirea de rau, zavistia, intriga, pâra, defaimarea, divulgarea, mândria subtilă, admirația de sine… şi tot ce ține de… (socializare), se făcea, nu de mult, în cerc restrâns, la… “radio şanț” cum se spunea ìn popor, (şi… pe şoptite) Acum se face totul public.
    Între “prietenii” de pe rețele, (care pot fi… sute… mii…)
    Cu cine ținem cadența ? Pai cu…
    Ce nu se face aici? Ce nu se cultivă aici? Adevarată escaladare a fațarniciei, trufiei şi laudei de sine… .
    Totul se pune pe… .
    La vedere!
    Aici declaram public, cât de mult iubim noi pe… mami… pe tati, pe soție, pe soț, pe aproapele… cât de buni suntem, de nobili, de sensibili, de inteligenți, de educați şi manierați… de…
    Mai înşelatoare laudă de sine, cred că nu se va mai scorni.
    Aici se vede, ce credem… .
    Cine ne credem…
    Da. Aici. Căă.. în viața reală…
    Da. Aici.
    Şi totul a devenit public.
    Poza personală, pozele familiei, pozele evenimentelor, a sarbatorilor…
    Socializăm!
    Cu cine? Cu cerul? Cu Hristos? Cu sfinții lui?
    Nu cred. Nu cred.
    Dependența de… rețele a devenit mai vitală decât aerul şi hrana.
    Care duhovnic poate spune că a scos un suflet din…( rețelele )?
    Ce nu se cultivă aici? Câte forme şi nuanțe… ?
    De la grosier, la cea mai fină şi mai subțire, mai ascunsă şi mai ucigaşă (de suflet), patimă.
    Grea a mai devenit calea mântuirii.
    Grea, misiunea duhovnicilor.
    Grea misiunea bisericii.

    Fiii şi fiicele (fireşti şi duhovniceşti), nu mai pot renunța la…
    Fac ei aşa … (dacă se… “convertesc”), sa împace şi capra şi varza… .
    O dau pe… “duhovnicie”
    Cu cine socializăm ????
    Asăzi, ca să faci curațenie în sufletul tau… în casa ta, în familia ta… e cumplit de greu.
    Ti-ai facut soțul (soția, copiii,rudele, “prietenii…), duşmani cumpliți, dacă ai încercat să-i scoți din…
    Rugaciune curată… ? Inima curată… ?
    “Unde va fi comoara ta, acolo va fi inima ta” (adică … pe rețele… adică în patimi).
    Ce rost are decarația de dragoste (pe rețele), decalamată public?
    Aceste lucruri sunt (şi țin) de suflet. De taină. Ele se simt. Se percep nevazut. Ne auzit. Ne declamat şi declarat.
    Declamațiile pe… sunt fătarnicie pură!. Dragostea (de Dumnezeu şi de aproapele) nu stă şi nu se arată în public ci în trăit, în nerostit, în simțit.
    În privire, în afectiune, în… suflet. În inimă.
    Grea misiune au duhovnicii astăzi.
    Greu este sa fii parinte, adevarat.

  2. Scopul vieții creştine este câştigarea Duhului Sfânt (Serafim din Sarov)

    Vad tineri cu dopuri în urechi, legate cu cabluri ce duc ori în vre-un buzunar ori în vre-o gentuță. Mă înteb : ce nu vor să audă, mergând (pe unde şi cu ce merg), sau ce vor să audă şi ascultă şi când merg ?
    Mi-am zis: Duhul sfânt se câştiga foarte greu. Duhul sfânt nu vine decât în curăție. Deci acei tineri, ori țin să nu fie întinați de ce aud când merg, ori se hranesc, chiar şi când merg, (poate), cu Duhul Sfânt.
    Va rog să nu o luați ca pe o ironie sau ceva mai rau, pentru că am constatat, şi cred, ca poți sa te menții sub influența, harul şi puterea Duhului Sfânt, ascultând o sf. liturghie în direct sau înregistrată, ascultând muzica bisericii drept maritoare, ascultând o predică, (a p.Cleopa de exemplu).
    Dacă nu poți ține mintea în rugaciune, dacă nu poți cugeta tot timpul cele ce se cuvin pentru a te menține în Duhul lui Dumnezeu, atunci poți sa asculți cele ce sunt create sub puterea şi în lumina Duhului Sfânt, şi astfel te menții.
    Am întâlnit pe cineva, care asculta o predică a p.Cleopa. L-am întâlnit şi altă dată şi am ascultat-o şi eu. L-am întâlnit şi după aceea, şi el asculta tot aceeiaşi predică. Şi de fiecare dată când îl întâlneam, tot pe aceea o asculta. M-am mirat. Am zis ca nu are rost. Ca o ştie pe de rost. Deci l-am întrebat. Mi-a zis că atăt are. Altceva nu are şi nici nu ştie să umble cu aparatul respectiv, decât să-l porească şi să-l oprească. Omul, este şi mai în vârstă. Bine, i-am zis, dar ce-ți mai spune, după atâtea ascultari? Nu o ştii şi-n somn ?
    Ba da. O ştiu. Dar nu de asta o ascult. Ascult vocea. Ascult duhul parintelui. Traiesc starea lui, mediul în care era, lumina, harul momentului şi locului în care a spus-o. E o lume în care ma cufund, în care trăiesc, atât cât ascult.
    Iată de ce s-au creat rețelele şi toate cele ce ne câştiga, pentru că nu le câştigam noi, ele ne câştigă pe noi. Maneau, telenovela, filmul, pornografia, rețelele…, toate, au câştigații lor.
    Duhul Sfânt, îl aduci înlăuntru tau, citind sfânta Scriptură, sf. Parinți, ascultând tot ce aparține credinței drept maritoare, dacă nu poți să-l aduci prin rugaciunea ta. Nu ?


  3. Biserica din Mamaia – Capela Tinerilor
    Părintele Cezar Petre Axinte
    25 octombrie 2015

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate