ALEGERILE AMERICANE – UN “ARMAGHEDON” CRUCIAL PENTRU SOARTA INTREGII LUMI, in special pentru soarta CRESTINILOR si a LIBERTATII DE GANDIRE: “Bătălia e o încercare existenţială, o cotitură de civilizaţie”/ KILLARY CLINTON si “SPIRIT COOKING” – CONEXIUNI TERIFIANTE CU SATANISMUL SI PEDOFILIA/ Analiza sociologica a “FENOMENULUI TRUMP”/ Poate excentricul magnat sa provoace un CUTREMUR ASUPRA ELITELOR CARE CONDUC AMERICA SI LUMEA?

“Corectitudinea Politică – un cult bazat pe mistica victimei şi apoteoza minorităţii rasiale sau sexuale – va deveni, odată cu victoria dnei. Clinton, ideologie de stat şi va încerca să lichideze ultimele forme de autonomie, gîndire critică şi libertate individuală. Bătălia pentru Casa Albă nu mai e, aşadar, o competiţie de valori politice şi economice într-un cadru protejat de garanţii democratice. Bătălia e o încercare existenţială, o cotitură de civilizaţie care poate bloca instinctul american al libertăţii sau îl poate salva, dar numai cu preţul unei crize extinse”

FBI a oprit ancheta exploziva deschisa candidatei democrate, iar acum pietele financiare pariaza pe Hillary Clinton

VEDETI SI:

***

ATENTIE: IMAGINI SI RELATARI SOCANTE, CARE VA POT TULBURA!

• Trenduri economice: Lumea reală arată mult mai rău decat cea din teoria conspiratiei

[…]

Cu ceva timp în urmă vă vorbeam despre organizaţia „Bohemian Grove”, o sectă ciudată care se strânge o dată pe an pentru a pune în scenă un dubios ritual păgân cu accente sataniste, din care nu lipsesc sacrificiile rituale şi consumul de sânge. Până la urma urmei, poate că nu m-ar fi interesat această organizaţie dacă nu aş fi aflat că, în secolul XX, cea mai mare parte a preşedinţilor americani s-au numărat printre membrii activi ai acestui cult. Mai mult, în timpul întâlnirilor, membrii sunt atent protejaţi de serviciile secrete americane. 

[…]

Însă nu descrierea organizaţiei este scopul acestui articol. Puteţi găsi, cu siguranţă, numeroase referinţe online. Ceea ce doream să subliniez este că, membru al ordinului menţionat este şi fostul preşedinte american Bill Clinton, soţul actualei candidate la preşedinţia SUA. Poate că am putea considera această apartenenţă o chestiune superficială, care are de-a face doar cu socializarea. Sau poate cu apartenenţa la un club din care familia şi-ar putea extrage o parte din numeroşii finanţatori ai penalei fundaţii pe care-o patronează. Într-adevăr, aşa ar putea fi, însă ce să crezi în momentul în care, printre mailurile publicate de către Wikileaks, găsim unul în care un oficial guvernamental de rang înalt îi transmite lui Hillary următoarele: „With fingers crossed, the old rabbit’s foot out of the box in the attic, I will be sacrificing a chicken in the backyard to Moloch”. Sună cool, nu-i aşa?

Mergând mai departe, găsim un alt mesaj ciudat, de data aceasta la şeful campaniei prezidenţiale a lui Hillary Clinton, John Podesta. Acesta este invitat, alături de fratele său, la un „Spirit Cooking dinner” la Marina Abramovic. Pentru mulţi este pentru prima dată când auziţi de aceste nume, astfel încât este util să zăbovim puţin asupra Marinei Abramovic. Dacă-i veţi studia biografia oficială vei afla că este o artistă de origine sârbă. Ar fi foarte util să zăboviţi puţin asupra „operelor” ei, unele dintre ele constând în a se afişa ca şi exponat pe la diverse muzee. În urma acestor „performanţe de o mare respiraţie artistică” a obţinut o groază de medalii. Ca să înţelegeţi însă cu adevărat despre cine e vorba, ar trebui să vizionaţi segmentul Balkan Erotic Epic din seria Destricted. Pentru segmentul menţionat Abramovic a avut mână liberă, fiind atât regizor cât şi prezentator al aşa-ziselor „ritualuri” erotice balcanice. Nu-ţi trebuie prea multă raţiune sau prea multe cunoştinţe de psihologie pentru a înţelege că avem de-a face cu un comportament deviant, parafilia duduii în cauză trădând cel puţin o tulburare bipolară sau  schizoafectivă. De-aceea n-ar trebui să vă mire atunci când o veţi vedea fotografiată cu un cap însângerat de ţap în mână sau, ca să completăm grotescul tablou, când veţi afla că, în afara vieţii aşa-zis artistice, Marina Abramovic este mare preoteasă a unor ordine care-l proslăvesc pe … Molok. Ca să vezi ce coincidenţă!

Întorcându-ne la acel „Spirit Cooking”, aflăm tot dintr-o „manifestare artistică” de-a duduii că este mixul dintre laptele de mamă şi spermă. Poftă bună! De-acelaşi Podesta se leagă şi un alt personaj puţin uitat acum: Jeffrey Epstein. Vă mai aduceţi aminte de el? Fost bancher la Bear Sterns, Epstein ajunge miliardar şi-şi face pe o insulă din Caraibe un paradis al obsedaţilor sexual. Sclave, de multe ori minore, erau gata să satisfacă orice dorinţă sau fantezie a miliardarului şi a invitaţilor acestuia. Până aici nimic ciudat. Auzim zilnic de obsedaţi, astfel încât nu este nimic de mirare dacă mai dăm peste câte vreun miliardar care-şi pune în practică visele bolnave. Însă un scandal care-a izbucnit în urmă cu mai bine de un an a zguduit efectiv scena politică mondială. S-a aflat că insula plăcerilor interzise a lui Epstein a fost vizitată de marii granguri ai politicii mondiale, printre care şi preşedinţii în funcţie Clinton şi Bush. Mai mult, unele dintre fetele de-acolo erau utilizate în ritualuri mistico-sexuale ciudate. Scandalul s-a extins nu numai în SUA, ci şi peste Ocean, unde una dintre odraslele casei regale a Angliei a fost acuzată de relaţii sexuale cu o minoră sechestrată pe insula lui Epstein.

După un boom teribil, la început, al tevaturii mediatice, s-a pus brusc batista pe ţambal în urma unei condamnări dubioase de-a lui Epstein la patru luni de închisoare pentru … relaţii cu o minoră. Restul acuzaţiilor au fost retrase de către reclamanţi, iar viguroşii procurori americani s-au prefăcut că nu mai e nimic în spate. Aceiaşi procurori care mergeau până-n pânzele albe în cazurile de pedofilie ale unor preoţi catolici – acuzându-se uneori aberant la incriminarea practicilor şi ritualurilor Bisericii – puneau acum elegant batista pe ţambal mulţumindu-se cu o condamnare formală, pe care oricum Epstein a executat-o într-un penitenciar de lux.

Mergând pe firul narativ, din aproape în aproape şi utilizând numai surse oficiale, începe să iasă la iveală un tablou extrem de întunecat. Avem de-a face cu oameni în toată firea, de care depinde soarta lumii şi care se dedau unor jocuri de-a dreptul scârboase, se-nchină la zeităţi ciudate în ritualuri hilare şi care trădează o doză incredibilă de prostie. Aceştia sunt cei care decid cu cinism soarta sutelor de milioane de oameni din Orientul Mijlociu, cei care sfătuiesc Europa să se lase înecată în valul ucigaş de refugiaţi, s.a.m.d. Aceştia sunt cei care-au pus la cale marea farsă a comunismului bolşevic încercând să controleze oamenii prin instaurarea, în aproape o jumătate de lume, a regimurilor sângeroase conduse de devianţi telecomandaţi şi tot ei sunt cei care modifică brutal conştiinţele tinerilor din ce în ce mai ignoranţi, lipsiţi de direcţie şi valori. Întrebarea pe care şi-o pune orice om normal este cum de aşa ceva se întâmplă? Cum e posibil ca nişte prostălăi notorii să poată lua decizii de o semenea anvergură, cum de o gaşcă de inculţi se joacă de-a războiul şi, mai ales, cum de-au reuşit să se caţere acolo? Sunt întrebări justificate la care răspunsul, este – în acelaşi timp – simplu şi complicat.

[…]

INTEGRAL LA SURSA

• Infowars: “Spirit cooking” – presedintele campaniei electorale a candidatei Hillary Clinton practica ritualuri oculte bizare (traducere)

Sange menstrual, sperma si lapte uman: cele mai bizare revelatii ale Wikileaks de pana acum

In ceea ce este fara indoiala cea mai bizara dezvaluire Wikileaks de pana acum, presedintele campaniei candidatei Clinton, John Podesta, a fost invitate la o cina «spirit cooking» (n.t.: spirit cooking s-ar putea traduce ca meniu spiritist) de catre artista Marina Abramovic, pentru a lua parte intr-un ritual ocult fondat de satanistul Aleister Crowley.

Intr-un email datat 28 iunie 2015, Abramovic scrie: «De-abia astept sa ne vedem la cina «Spirit Cooking» la mine acasa. Poti sa imi spui daca va putea veni si fratele tau? Cu dragoste, Marina.» Tony Podesta a trimis mailul si fratelui sau John Podesta (presedintele campaniei Clinton), intrebandu-l: «daca esti in New York joi pe 9 iulie Marina vrea sa vii la cina.»

Ce este «spirit cooking»? Spirit cooking se refera la un sacrament in religia Thelema care a fost fondata de Aleister Crowley si implica o procesiune oculta in cadrul careia sange menstrual, lapte uman, urina si sperma sunt folosite pentru a crea o «pictura».

Conform Marinei Abram0vici, daca ritualul este facut intr-o galerie de arta, este vorba de o opera de arta, dar daca ritualul este tinut intr-o atmosfera privata reprezinta o ceremonie intima spiritual-oculta.

Video-ul de mai sus prezinta natura bizara a acestei ceremonii.

Abramovic combina sange congelat ca «reteta» pentru «pictura » formata din cuvintele:  «Cu un cutit ascutit taie adanc in degetul mijlociu al mainii tale stangi si mananca-ti durerea».

Ceremonia este menita sa simbolizeze uniunea dintre microcosmos, Om, si macrocosmos, Divinitatea, reprezentand una din cele mai importante principii in ezoterism: “Precum Deasupra, asa si Dedesubt”.

“Abramovic este binecunoscuta pentru arta sa care provoaca durerea si ritualul. Prima sa reprezentatie a inclus si injunghierea ei repetata in mana. In urmatorul spectacol a aruncat cuie, unghii de la picior si par intr-o stea cu cinci stele in flacari – in care a sarit la final, ceea ce i-a cauzat pierderea cunostintei » scrie Cassandra Fairbanks.

O alta imagine o prezinta pe Abramovic pozand cu un cap insangerat de capra – o reprezentare a simbolului ocult al lui Baphomet.

Spirit cooking este de asemenea “o practica oculta folosita in timpul ritualurilor sexuale oculte, asa cum se explica in cartea «Spirit cooking cu retete afrodisiace esentiale», scrie Mike Cernovich.

Descoperirea referitoare la John Podesta, seful campaniei lui Hillary Clinton, cum ca ar fi interesat in ceremonii oculte, ciudate, a fost mult prea suculenta ca sa poata fi ignorata chiar si de Wikileaks.

The Podestas’ “Spirit Cooking” dinner?
It’s not what you think.
It’s blood, sperm and breastmilk.
But mostly blood.https://t.co/gGPWFS3B2H pic.twitter.com/I43KiiraDh

— WikiLeaks (@wikileaks) November 4, 2016

Cina “Spirit Cooking” a celor doi Podesta? Nu este ce iti imaginezi. Este sange, sperma si lapte uman. Dar mai ales, sange,” a postat pe Twitter organizatia.

Unii comentatori folosesc dezvaluirea referitoare la “spirit cooking” ca sa sugereze ca emailurile lui Podesta contin “un cod pentru trafic sexual cu copii” care se ascunde in spatele mentiunilor la tipurile de mancare.

Altii il leaga de Laura Silsby, misionara care a fost inchisa pentru 6 luni dupa ce organizatia ei, New Life Children’s Refuge, a incercat sa rapeasca 33 de copii din Haiti in Republica Dominicana dupa cutremurul din 2010.

E-mailurile Wikileaks descopera faptul ca secretara (consiliera) principala a lui Hillary, Huma Abedin, i-a transmis lui Clinton numeroase articole despre organizatia New Life Children’s Refuge.

“Julian Assange a mentionat faptul ca Wikileaks ar trebui sa o trimita pe Hillary Clinton la inchisoare,” scrie Cernovich. “Dezvaluirile au dezamagit la inceput multa lume, a spus reporterul, deoarece dovezile de coruptie erau foarte subtiri. Assange avea dreptate. Adevarata poveste era ascunsa privirii.”

Relatarile referitoare la agenti FBI care au spus despre Hillary Clinton ca este “antihristul personificat” capata acum mult mai mult sens.

In timp ce legaturile lui Clinton cu traficul cu copii si cu acuzatiile de pedofilie raman nedovedite deocamdata, faptul ca presedintele ei de campanie este aparent implicat in ritualuri oculte care implica sange menstrual si sperma este cu siguranta unul dintre cele mai rascolitoare dezvaluiri Wikileaks de pana acum.

***

Traian Radu Ungureanu/ Blog Adevarul: President Trump

E foarte posibil ca, în noaptea de marţi spre miercuri, cineva, fie Hillary Clinton, fie Donald Trump, să cîştige alegerile prezidenţiale din Statele Unite. Tîmpenia pe care tocmai aţi citit-o nu e în totalitate creaţia autorului. Ea e, mai degrabă, consecinţa situaţiei ridicole, grave, neserioase, dramatice, stupide, cruciale, dezonorante, meschine, exemplare şi foarte ne-americane în care se află Statele Unite.

Cu alte cuvinte şi acelaşi înţeles, numele viitorului Preşedinte e mai puţin important decît conflictul care va continua să consume America şi după noaptea alegerilor.

Republica americană riscă să alunece în clintonism. Adică să devină un stat administrativ dominat de o ideologie strictă în ciuda apareneţelor ei liberale. Corectitudinea Politică – un cult bazat pe mistica victimei şi apoteoza minorităţii rasiale sau sexuale – va deveni, odată cu victoria dnei. Clinton, ideologie de stat şi va încerca să lichideze ultimele forme de autonomie, gîndire critică şi libertate individuală. Bătălia pentru Casa Albă nu mai e, aşadar, o competiţie de valori politice şi economice într-un cadru protejat de garanţii democratice. Bătălia e o încercare existenţială, o cotitură de civilizaţie care poate bloca instinctul american al libertăţii sau îl poate salva, dar numai cu preţul unei crize extinse. Ştim toate astea după decenii de ascensiune a fanatismului stîngist în viaţa publică şi după un an de campanie care n-a lăsat instituţie neotrăvită.

Ipocrizia elitară a dnei Clinton se exprimă în sloganuri ultra-liberale, dar poartă în miez o aroganţă aristocratică – un frison nobiliar de castelan luminat care acordă lumii dreptul de a se purifica prin dogmele justiţiei sociale. Acest elitism crud a pus în centrul politicii, educaţiei şi culturii cîteva idei fixe pe care le-a extins apoi asupra întregii naţiuni americane. Pornită de sus şi aşternută ca un giulgiu atotcuprinzător, operaţia de reeducare a americanilor a trimis în defensivă şi apoi în boxă valorile clasice ale vieţii libere: dezbaterea, dreptul la cuvînt şi curajul iniţiativei. Libertatea indivduală a devenit o subspecie a identităţii rasiale şi sexuale. De altfel, Partidul Democrat al dnei Clinton a trecut la practica deschisă a rasismului electoral: subvenţionarea populaţiei de culoare şi hispanice contra voturi. Dreptul de gîndire şi expresie necondiţionată în Universităţi, în mediile de informare şi chiar în viaţa privată a devenit un delict sancţionat cu izgonirea din viaţa publică.

Instituţiile bazale ale statului au fost îndoite de suflul unei campanii în care dna Clinton şi coteria democrată au încercat să îşi camufleze dezgustul faţă de americanii albi din afara elitelor (deplorables – cum i-a numit Hillary Clinton).

Justiţia a fost compromisă de intervenţile indecente ale unui Ministru care n-a ezitat să se opună redeschiderii dosarului Clinton. Abuz în serviciu? Sigur, dar numai în România!

FBI a fost atacat din toate gurile de foc şi dezinformare ale sistemului pentru crima de a relua o anchetă pe bază de probe noi care o incriminează pe dna Clintion. Aşa s-a ajuns la neruşinarea incompatibilă cu spiritul fondator american după care legea trebuie suspendată pe timpul campaniei electorale, dacă ea nu convine candidatului stîngii. Democraţie? Da, dar nu pentru căţei, mai ales dacă e vorba de buldogi.

Instituţia presei s-a prăbuşit sub greutatea propriului partizanat. Toate, dar absolut toate marile reţele media au intrat, fără jenă şi reţinere, în campanie, pe post de fabrici de propagandă. Un val de mistificare şi dezinformare care face din Antena 3 o televiziune de mînăstire, a luat la prelucrat minţile publicului. Rezultatul e descalificarea unei instituţii care a renunţat pînă şi la aparenţele onestităţii.

Procesul de impunere şi şantaj etic a urcat pînă la Casa Albă. Barack Obama, de departe cel mai slab Preşedinte american înregistrat în istorie, a plonjat, cu soţie cu tot, în campania de susţinere a dnei Clinton. De la Pacific pînă în Siria, Obama va lăsa în urmă o lume răvăşită de o incompetenţă statuară. Dar asta nu pare de ajuns pentru un politician care a început să creadă în magia propriei persoane. O oratorie de imitator provincial al lui Bonaparte a luat locul omului de stat. Pozînd tot mai paranoid în rol de Mesia ambulant, Obama a devenit un amuzament, un debutant perpetuu, luat peste picior de guvernele străine şi utlizat cu ora de campania Clinton. Decenţa şi credibilitatea jocului politic american au fost măturate de dramaturgia ieftină a instructajelor mitraliate TV către electorat. Spiritul american s-a devalorizat masiv sub presiunea farsei politice.

Cea mai titrată democraţie a lumii e pusă într-o situaţie penibilă de setea de putere şi mitomania noului cult stăpînitor. Peste tot în lume, mesajul clasic american e o lozincă dejucată de proprii ei purtători. La Bucureşti, de pildă, apariţiile ambasadorului american seamănă cu prestaţia unui diriginte care afuriseşte corupţia în alte ţări, dar e mulţumit de cazinoul trucat de acasă. În fond, un ambasador n-ar trebui să uite că e reprezentantul unei administraţii de stat, nu al unei ideologii de clan politic.

Dar Donald Trump? Un singur lucru. Clar şi urgent. Trump poate opri căderea. Un grobian, un fustangiu, un demagog fără perdea? Se ştie şi nu contează. Jump Trump!

Mai bine scandal decît bigotism. Şi, cu mult mai bine, gură mare decît mască perfidă. Aşadar, President Trump.

• Cultura vietii: Alegeri în SUA: Contrast major între Republicani și Democrați în atitudinea privind avortul
  

„Suntem mândri să fim Partidul care protejează viața umană și oferă soluții reale pentru femei.”

Platformele politice ale partidelor Republican și Democrat din SUA dezvăluie un contrast puternic în ceea ce privește avortul; republicanii doresc introducerea în Constituție a unui amendament referitor la viață, în timp ce Partidul Democrat solicită un acces neîngrădit la avort în Statele Unite și în întreaga lume, finanțat de către contribuabilii americani.

Delegații la Convenția Republicană care s-a desfășurat recent pentru nominalizarea candidatului la Președinție au aprobat o platformă pro-viață istorică. Aceasta recunoaște responsabilitatea copleșitoare a viitorului Președinte de a numi la Curtea Supremă judecători care vor respecta dreptul inalienabil la viață.

Platforma afirmă că:

„Doar un președinte republican va numi judecători care respectă Statul de Drept așa cum apare în Constituție și în Declarația de Independență, inclusiv dreptul inalienabil la viață și legile naturale, așa cum a făcut regretatul judecător Antonin Scalia. Ne confruntăm cu o criză națională în justiție. Noi înțelegem că, numai prin alegerea unui președinte republican în 2016, America va avea oportunitatea de a numi până la cinci noi judecători constituționali pentru ocuparea posturilor vacante la Curtea Supremă”.

Platforma Partidului Republican exprimă o credință fără compromisuri în sprijinul și pentru protejarea vieții în toate etapele ei și se opune avortului în termeni clari, menționând acest lucru de 35 de ori.

În secțiunea „Al Cincilea Amendament: Protejarea vieții umane” Platforma Republicanilor prevede:

„Constituția garantează că nimeni nu poate „fi lipsit de viață, libertate sau proprietate” și astfel repetă în mod deliberat termenii Declarația de Independență, care proclamă că „toate” sunt „înzestrate de Creatorul lor”, cu dreptul inalienabil la viață. În consecință, revendicăm sfințenia vieții umane și afirmăm că, deși nenăscut, copilul are dreptul fundamental la viață, drept care nu poate fi încălcat. Noi sprijinim introducerea unui amendament referitor la viața umană în Constituție și legislație pentru a clarifica faptul că Al Pasisprezecelea Amendament se aplică și în cazul copiilor înainte de naștere.”

„Ne opunem utilizării fondurilor publice pentru a efectua avorturi sau pentru a promova avortul sau pentru a finanța organizații cum ar fi Planned Parenthood, atât timp cât acestea furnizează sau promovează avorturile elective sau vinderea părților din cadavrele fetale, în loc să ofere asistență medicală.”

Platforma republicană detaliază și sprijină legislația adoptată de Camera Reprezentanților și de către diferite state de a ajuta copiii care supraviețuiesc avortului:

„Noi aplaudăm Camera Reprezentanților pentru efortul de a amenda legea de protejare a copiilor născuți vii (Born-Alive Infants Protection Act) prin aprobarea amendamentului referitor la protejarea copiilor care au supraviețuit avortului (Born-Alive Abortion Survivors Protection Act), care impune sancțiuni civile și penale furnizorilor de servicii medicale care nu reușesc să ofere tratament și îngrijire unui copil care supraviețuiește unui avort și chiar pentru inducerea nașterii premature, dacă este urmărită moartea copilului. Ne opunem categoric pruncuciderii. Mai mult de 12 state (ale SUA, n. tr.) au adoptat legi de protecție pentru copiii nenăscuți ce pot simți durerea, legi care interzic avortul după douăzeci de săptămâni, punctul în care cercetarea medicală curentă arată că bebelușii nenăscuți pot simți durere chinuitoare în timpul avortului, și facem apel la Congres să adopte versiunea federală a legii. Nu numai că este o lege bună, dar se bucură de sprijinul majorității poporului american. Noi sprijinim eforturile de stat si federale împotriva celor mai crude forme de avort, în special împotriva procedurilor de avort prin dezmembrare, în care copiii nenăscuți sunt literalmente sfâșiați membru cu membru (e vorba despre procedurile utilizate în avortul făcut în trim. III de sarcină, n.tr.).”

Legea își exprimă preocuparea pentru femeile care au în vedere avortul, datorită celor care vin în ajutorul lor și își exprimă sprijinul pentru reglementările de bun-simț privind clinicile de avort.

„Noi afirmăm obligația noastră morală de a ajuta, mai degrabă decât a penaliza femeile care se confruntă cu o sarcină neplanificată. În scopul de a încuraja aceste femei să aleagă viața, susținem o legislație care impune ca responsabilitatea financiară pentru copil să fie suportată în mod egal de atât mama, cât și de tată, de la concepție până când copilul ajunge la maturitate.”

„Noi celebrăm milioanele de americani care își deschid inimile, casele și bisericile mamelor care au nevoie și femeilor care fug de abuz. Le mulțumim și îi încurajăm pe furnizorii de consiliere, servicii medicale și de asistență pentru adopție pentru sprijinirea femeilor ce se confrunta cu o sarcina nedorita în a alege viată. Noi sprijinim finanțarea ecografiilor și a asistenței pentru adopție. Salutăm multele state care protejează acum femeile și fetele prin legi care cer consimțământul în cunoștință de cauză, acordul parental, perioadele de așteptare, precum și reglementările clinicilor.”

Respectul pentru demnitatea vieții prin toate etapele ei este de asemenea exprimat în platforma politică a Republicanilor:

„Ne opunem opririi sau retragerii îngrijirii sau tratamentului, inclusiv opririi hranei sau apei, fără consimțământ, persoanelor cu handicap, nou-născuților, persoanelor în vârstă sau infirme, la fel cum ne opunem eutanasiei și sinuciderii asistate.”

Republicanii fac apel la Congres „pentru interzicerea avorturilor selective pe bază de sex și a avorturilor bazate pe handicap – discriminare în forma sa cea mai letală”, opoziția față de cercetarea pe celule stem embrionare și de finanțarea din fonduri federale pentru aceasta. De asemenea, ei solicită interzicerea clonării umane și sprijină cercetarea pe celule stem adulte.

În contrast puternic, platforma Partidului Democrat, acceptată de delegații partidului la convenția care a desemnat-o pe Hillary Clinton drept candidată la Casa Albă, exprimă o viziune extremă pro-avort, care susține avortul ca fiind „serviciu de îngrijire a sănătății reproductive”:

„Democrații s-au angajat să protejeze și sporească sănătatea și drepturile reproductive. Noi credem în mod neechivoc că fiecare femeie ar trebui să aibă acces la servicii de calitate pentru îngrijirea sănătății reproductive, incluzând avortul în condiții sigure și legale, indiferent unde locuiește ea, cât de mult câștigă sau de modul în care este asigurată.”

Sprijinul necondiționat pentru planificarea familială este exprimat astfel:

„Vom continua să ne împotrivim eforturile Republicane de a retrage finanțarea centrelor Planned Parenthood, care oferă servicii de sănătate importante pentru milioane de oameni”, ca suport pentru abrogarea interdicției de finanțare din fonduri federale pentru avort.

Accesul internațional la avort și finanțarea din SUA pentru avort din întreaga lume sunt sprijinite astfel:

„… Noi credem că avortul în condiții de siguranță trebuie să fie o parte din îngrijirea maternității si a sănătății femeilor și inclusă ca parte a programului american de sănătate desfășurat la nivel mondial. Prin urmare, susținem abrogarea restricțiilor dăunătoare care împiedică accesul femeilor la informații și servicii de îngrijire a sănătății, inclusiv (…) a amendamentului Helms care oprește SUA din a oferi asistență pentru avorturi sigure, legale în țările în curs de dezvoltare.”

Platforma Partidului Republican descrie de altfel cel mai bine poziția oponenților lor cu privire la avort:

„Partidul Democrat este extrem în privința avortului. Democrații sprijină aproape nelimitat avortul, iar opoziția lor stridentă împotriva uniformizării restricțiilor cele mai de bază cu privire la avort, i-a pus în mod dramatic în contradicție cu opinia poporului american. Din cauza opoziției lor față de orice simple proceduri de siguranță în clinicile de avort, din cauza susținerii finanțării avorturilor din impozitele plătite de populație și a respingerii centrelor care să ofere alternative la avort, vechiul slogan al lui Clinton (avorturi) ‘sigure, legale si rare’, a fost redus doar la ‘legale’.”

„Suntem mândri de a fi partidul care protejează viața umană și oferă soluții reale pentru femei.”

Măcar din acest punct de vedere, pentru americani alegerea este clară: Platformele reflectă punctele de vedere ale candidaților lor pentru președinție la alegerile din noiembrie 2016. După 8 ani de administrație dezastruoasă Obama, perspectiva alegerii la Casa Albă a unui om încă și mai pro-avort ca actualul președinte este inacceptabilă pentru americanii pro-viață.

• Nasul TV/ Radu Moraru:

Hillary, femeia „dezastru” care a vrut să conducă America şi Lumea…

1 A esuat ca sotie ! Bill a facut-o de risul lumii !
2 A esuat ca mama ! I-a dat fiicei sale un salariu lunar de 70.000 de dolari si i-a platit nunta din banii Fundatiei Clinton !
3 A esuat ca functionar inalt al USA ! A luat spagi (donatii) contra unor Contracte catre „donatori” cit timp a condus Departamentul de Stat !
4 A esuat impotriva Credintei Crestine ! A militat pentru „casatoriile homosexuale”!
5 A esuat ca si americanca ! A luat milioane de dolari de la Putin !
6 A esuat in lacomie ! A luat milioane de dolari de la musulmani si nu i-a declarat !
7 A esuat in minciuna, ipocrizie si promiscuitate ! Vezi oamenii ei apropiati !
8 A esuat in afaceri de mita si spalare de bani…

Hillary Clinton este cel mai mare „accident” din istoria Statelor Unite !

Doamne ajuta ca un asemenea „personaj malefic” sa nu se mai repete !

EXPLOZIV | Cum reacţionează Bill Clinton când este întrebat despre Bohemian Grove club

INCREDIBIL! Hackerul român Guccifer susţine că Hillary este Înalta Preoteasă a ILLUMINATI! | FOX NEWS confirmă primirea Scrisorii!

Marcel Lazar, hackerul Guciffer arestat de ai nostri si trimis in USA, a trimis o Scrisoare catre FOX NEWS din inchisoarea Alexandria Detention Center.

In aceasta Scrisoare scrisa de mina, Guccifer sustine ca, dupa ce a „spart” emailul personal al lui Hillary Clinton, a descoperit ca doamna este Inalta Preoteasa a Illuminati!

Scrisoarea a fost trimisa de Marcel Lazar inainte ca el sa fie extradat in Romania, adica acum 5 saptamini! Fox News a confirmat primirea Scrisorii!

[…]

• Ziarul financiar: O victorie a lui Trump în SUA ar prăbuşi dolarul în primele 24 de ore. ”Pieţele nu sunt pregătite să câştige Trump”

Creşterea puternică a dolarului după ce FBI a retras acuzaţiile împotriva lui Hillary a trimis moneda americană aproape de nivelul la care analiştii estimează că ar ajunge dacă Democraţii vor câştiga alegerile de marţi, scrie Bloomberg.

Dolarul a crescut cu 1,4%, la 104,58 yeni, după ce FBI a anunţat că îşi menţine recomandarea ca Hillary Clinton să nu fie pusă sub acuzare. Analiştii estimează că la 24 de ore de la o eventuală victorie a lui Hillary Clinton, dolarul va avansa la 105,25 yeni, potrivit estimărilor analiştilor.

”Noi plecăm de la idea că dolarul se va întări în cazul unei victorii a lui Clinton, iar acest lucru se va vedea şi în şedinţa FED din decembrie”, a spus Robert Rennie, head of financial markets la Westpac Banking.

Reacţiile de luni ale dolarului sunt în oglindă cu fluctuaţiile care au venit după votul din iunie, în care britanicii au ales să iasă din Uniunea Europeană, şi care a trimis valutele la nivel global într-un record de volatilitate la maximul ultimelor patru ani.

Avansul lui Hillary în faţa lui Trump s-a diminuat considerabil săptămâna trecută, potrivit sondajelor. Aceasta a pus o presiune puternică pe pieţele externe, pentru că Trump a promis renegocierea tratatelor comerciale dintre SUA şi statele partenere.

”Pieţele valutare nu sunt pregătite pentru o victorie a lui Trump, aşa că ar putea fi o panică în orele imediat următoare, care ar genera vânzarea masivă a dolarului şi cumpărarea monedelor sigure”, a spus Scott Petruska, consultant la Newton. El vede dolarul prăbuşindu-se la 99,50 yeni la 24 de ore de la o victorie a lui Trump.

• Cotidianul:

Dolarul a crescut în raport cu lira sterlină, euro şi yenul japonez. Indicele bursei din Paris a crescut cu 1,53%, al celei din Londra cu 1,43%, iar la Frankfurt creşterea a fost de 1,38. Şi în Asia bursele au crescut, cu 1,61% la Tokyo şi 0,70% la Hong Kong.

Pentru ca acest suflu să se simtă în întreaga lume luni dimineaţa a fost suficient ca FBI să anunţe că nu o va urmări penal pe Hillary Clinton în celebrul caz al e-mailurilor confidenţiale din perioada mandatului în fruntea Departamentului de Stat.

În Mexic, moneda naţională a câştigat 1,7% în raport cu dolarul după această veste, după o perioadă în care peso a devenit un indice fidel al campaniei electorale din Statele Unite, având în vedere îngrijorările produse în Mexic de perspectiva instalării unei administraţii Trump, care ar afecta relaţiile economice bilaterale.

Activele financiare au avut de suferit în momentul în care directorul FBI a anunţat, pe 28 octombrie, că urmează să fie cercetat un nou lot de e-mailuri din serverul privat al lui Hillary Clinton – o decizie a FBI despre care s-a considerat că îi va aduce voturi candidatului Donald Trump. De altfel, acesta s-a clasat pe prima poziţie într-un sondaj realizat de Washington Post şi ABC News imediat după acel anunţ. Noul anunţ, prin care FBI arată că încetează investigaţiile în cazul Clinton, a readus liniştea pe pieţe, iar imediat după această veste un nou sondaj Washington Post ABC News o plasa pe Clinton la 5 procente în faţa lui Trump.

În plus, PredictIT, una dintre cele mai cunoscute firme de prognoză politică şi financiară, arată că Hillary Clinton este cotată cu 80% şanse de a câştiga alegerile prezidenţiale, aceasta după ultimul anunţ al FBI, revenind de la un procent de 66%.

Evoluţiile de pe pieţele financiare de luni dimineaţa nu lasă loc niciunei îndoieli: pieţele o susţin pe Hillary Clinton. Bloomberg încearcă să explice această poziţie.

“O victorie a lui Hillary Clinton va păstra în mare parte status quo-ul, unul foarte bun pentru cei care investesc în acţiuni. Deci, acesta este un motiv pentru care traderii o preferă pe Clinton. Pe termen lung, cadrul actual al politicii economice, cu o stimulare fiscală minimală şi o bancă centrală care se acomodează la nevoile pieţei, a fost foarte bun pentru burse. Dacă Trump este candidatul relansării fiscale, iar aceasta înseamnă o creştere a dobânzilor mai devreme decât este prevăzut, regimul economic actual se va schimba. Şi dacă adăugăm şi teama unui război comercial, acesta este un motiv în plus pentru ca investitorii să se neliniştească. Însă există şi motive mai profunde. Între Brexit şi o victorie a lui Trump, ne punem şi problema altor lovituri geostrategice. Ce se va întâmpla la referendumul constituţional din Italia şi după aceea? Marine Le Pen ar putea câştiga prezidenţialele din Franţa? Pentru investitori vor apărea noi incertitudini. În cele din urmă, dacă Trump câştigă, aceasta va avea ramificaţii mai profunde asupra metodelor ştiinţifice de anticipare şi cercetare. Dacă s-au înşelat în cazul Brexit şi al alegerilor din SUA, în ce alte cazuri ar urma să mai dea greş? Desigur, dacă va câştiga Clinton, nu se vor mai pune aceste întrebări şi poate că le vom putea ignora încă puţin”.

O legătură între sclavie şi sistemul electoral din SUA

Ohio este un stat cheie în ecuaţia electorală din Statele Unite. Acest “swing state” este imprevizibil, pendulând de-a lungul timpului între republicani şi democraţi. Nu puţini sunt analiştii care consideră că acel candidat care va câştiga în Ohio are prima şansă să devină preşedinte.

În Ohio, alegătorii s-au aşezat deja la cozile de le secţiile de votare, anunţă presa americană.

Fiecare partid care participă la scrutin stabileşte o listă de electori înainte de alegeri. Pe 8 noiembrie se stabileşte practic lista câştigătoare din fiecare stat, iar electorii de pe această listă (republicană, democrată sau independentă) vor fi cei care vor vota, pe 19 decembrie, pentru alegerea preşedintelui. Voturile acestea se sigilează şi sunt trimise la Senatul SUA, unde vor fi deschise pe 6 ianuarie, atunci când va fi declarat învingătorul cursei prezidenţiale. După două săptămâni, preşedintele ales va depune jurământul.

Numărul de electori din fiecare stat se stabileşte în funcţie de populatie, la fel ca în cazul numărului de congresmani din Camera Reprezentanţilor. Practic, numarul electorilor este egal cu numărul reprezentantilor şi al senatorilor respectivului stat. Doar 6 state au mai multi electori decât disputatul Ohio (18 electori): California (55), Texas (38), New York (29), Florida (29), Illinois (20) şi Pennsylvania (20).

Acest sistem de alegere indirectă a preşedintelui, în care votul popular contează mai puţin decât votul indirect al electorilor, este deseori considerat nedemocratic. Recent, o serie de jurişti şi istorici americani au susţinut că acest sistem de vot se datorează instituţiei sclaviei de la finalul secolului XVIII, când a fost redactată Constitutia SUA.

Până acum au fost patru candidaţi care au cîştigat votul popular, dar au pierdut preşedinţia, ultimul dintre ei fiind Al Gore, în 2000. Privirile constituţionaliştilor s-au îndreptat către James Madison, unul dintr părinţii legii fundamentale americane. El a fost cel care a insistat pentru votul indirect, printr-un număr de electori stabilit în funcţie de populaţia fiecărui stat. Or, Madison era stăpân de sclavi în Virginia, un stat a cărui populaţie era formată în proporţie de 40% din sclavi. Madison ştia că, în ciuda numărului mare de slavi din statele sudice, Nordul este mai populat şi astfel se va putea impune. Soluţia propusă în interesul statelor sudice a fost echivalarea unui negru cu trei cincimi dintr-un alb cu drept de vot. În acest fel a ajuns Virginia să aiba 12 din totalul de 91 de electori. Nu este vorba despre drept de vot pentru sclavi. Practic, albii liberi îşi alegeau preşedintele profitând de numărul mare de sclavi negri pe care îi deţineau.

Sclavia a fost abolită în Statele Unite, însă Colegiul Electoral şi votul indirect au rămas. Şi asta face posibilă apariţia unor situaţii bizare, nedemocratice.

Unul dintre scenarii este cel al electorului “trădător”, o persoană care primeşte votul popular pe baza promisiunii de a vota un anumit candidat prezidenţial, însă se răzgândeşte şi votează cu oponentul lui. Un asemenea vot s-a întâmplat extrem de rar, însă el poate fi decisiv. Doi sau trei electori “trădători” ar fi putut schimba soarta alegerilor din 2000.

Un alt aspect mai puţin democratic, şi de data aceasta care poate fi observat la fiecare ciclu electoral, este faptul că acest sistem de vot face ca marile state americane (Texas, California, New York) să fie neglijate de candidaţi în favoarea unor swing state precum Florida sau Ohio.

În al treilea rând, acest sistem de vot poate duce la un blocaj, în caz de egalitate. În acest an avem 538 de electori şi există posibilitatea unui vot 269-269. La alegerile din 1968, America a fost la un pas de o asemenea situaţie. Prevederea constituţională în acest vaz este că preşedintele va fi ales în ianuarie prin votul Camerei Reprezentanţilor, iar vicepreşedintele prin votul Senatului. La acest scrutin din Camera Reprezentantilor se va vota pe delegaţii, fiecare stat având un singur vot – asta înseamnă că un stat care are un singur congresman în Camera Reprezentanţilor (precum Wyoming) sau doi (Hawaii) va avea un cuvânt la fel de greu de spus ca şi state foarte populate şi cu mulţi reprezentanţi, precum California sau Texas.

Camera Reprezentanţilor a ales preşedintele de două ori: în 1800 (pe Thomas Jefferson) şi în 1824 (pe John Quincy Adams). Senatul a ales un vicepreşedinte (Richard M. Johnson), în 1836.

Ce scenarii sunt în cazul unui scrutin foarte strâns?

După cum arată agenţia Reuters, particularitatea sistemului electoral american constă în faptul că un candidat nu are nevoie să obţină majoritatea voturilor la nivel naţional pentru a deveni preşedinte. Rezultatul depinde, în fapt, de Colegiul electoral, o instituţie a cărei componenţă este determinată de victoria unuia sau altuia dintre candidaţi în fiecare stat al federaţiei. Acest fapt înseamnă că orice contencios electoral între republicanul Donald Trump şi democrata Hillary Cliton, principalii candidaţi la alegerile din 8 noiembrie, trebuie să se rezolve la nivelul statelor.

Ce este Colegiul electoral? Colegiul electoral are 538 de mari electori aleşi de fiecare stat, ţinând seama îndeosebi de mărimea lor demografică (de la 55, în California, cel mai populat stat al Americii, la 3, în statele cel mai puţin populate). Un candidat trebuie să fie susţinut de 270 de mari electori pentru a accede la Casa Albă. În fiecare stat, partidele sunt cele care stabilesc lista lor de mari electori. Când, pe 8 noiembrie, alegătorii merg la urne, ei optează pentru una dintre aceste liste. Odată încheiat votul popular, marii electori se reunesc în fiecare stat pentru a vota. Dacă niciun candidat nu obţine 270 de mari electori, preşedintele este ales de Camera Reprezentanţilor, controlată în prezent de republicani.

Marii electori sunt liberi să voteze ce vor? În anumite state, legea obligă marii electori să se plieze verdictului urnelor. Partidele pot cere astfel ca marii electori să presteze formal supunere faţă de un candidat, condiţia pusă pentru a figura pe listă. Unii mari electori au uneori posibilitatea de a nu vota pentru candidatul partidului lor, dar aceste cazuri sunt extrem de rare şi puţin susceptibile să influenţeze rezultatul alegerilor.

Ce se întâmplă în caz de contestaţie? Numeroase proceduri de vot pentru prezidenţiale sunt definite de legislaţia statelor. Regulile de renumărătoare diferă, deci, în funcţie de fiecare stat. În Florida, teatrul duelului decisiv între George W. Bush şi Al Gore în timpul alegerilor din anul 2000, o renumărătoare este declanşată în mod automat dacă diferenţa între doi candidaţi este de mai puţin de o jumătate de punct. Un alt exemplu, în statul Wisconsin, unde nu există renumărătoare automată, candidatul este cel care trebuie s-o ceară şi să plătească cheltuielile dacă procedura nu modifică rezultatul votului. Orice cetăţean american poate contesta procesul electoral în faţa justiţiei.

• Adevarul: EXCUSIV Alegeri SUA 2016. Dan Dungaciu, despre zguduirea electorală a Americii şi opţiunile României

O schimbare de un grad a orientării unghiului politicii externe de la Washington capătă, până la Bucureşti, dimensiuni impresionante. Şi vorbim aici de mişcări şi reorientări fine. Ce te faci însă atunci când poate fi vorba de zguduiri profunde, veritabile seisme geostrategice, în care nimic nu mai este clar şi totul devine impredictibil?

Aceasta este dilema pe care orice stat, inclusiv România, o are în raport cu alegerile prezidenţiale din SUA. Să desluşeşti fenomenul până la capăt e absurd.

Să încerci să îi înţelegi semnificaţiile şi alonja strategică este o întreprindere care merită făcută. Şi abia apoi să încerci să te raportezi, ca stat răsăritean de la marginea lumii euroatlantice, la acesta.

America fierbe. Ce se întâmplă acolo?

Suntem deocamdată prea aproape de fenomen ca să îl percepem la dimensiunile reale. Nu putem vedea elefantul cu microscopul sau nu îl putem înţelege în nici un fel. Acesta e sentimentul pe care îl ai când te uiţi la alegerile din America. Fenomenul Trump, căci despre el este vorba în primul rând, e greu de desluşit şi pe termen scurt şi în perspectivă. E o naivitate să facem psihologie şi să punem totul în cârca personajului, a traiectoriei lui de viaţă sau a datelor sale imediate. E prea simplist.

Când jumătate de Americă se ridică intempestiv şi votează un personaj precum Trump, NU e vorba despre Trump. Este vorba despre America! Ceva se întâmplă acolo, sau, mai exact, ceva s-a petrecut mai de mult şi s-a acumulat progresiv, iar noi acum vedem acea 9/10 din aisberg care pluteşte la suprafaţă.

Vedem un Donald Trump care, precum Siegried-ul wagnerian, nu are nici reguli nici norme, doar o vitalitate debordantă care poate însemna orice: un exces de personalitate care se va stinge odată cu ieşirea din scenă a personajului sau zorii unei lumi noi care e nevoită să pună în criză toate valorile celei vechi tocmai pentru a construi pe ruinele ei o alta. Mai bună sau mai rea? Întrebare inutilă. Important este că e o alta.

Asta este întrebarea şi provocarea alegerilor americane. Ce va ieşi de acolo? O Americă ce va gândi şi acţiona (intern şi extern) altfel decât până acum? Dacă da, asta înseamnă o schimbare tectonică cu efecte asupra întregii arhitecturi de securitate globală. Iar replicile cutremurului se vor resimţi peste tot.

Nu ar fi prima dată în istorie când se petrece aşa ceva. De la Doctrina Monroe (America a americanilor şi Europa a europenilor) până la Doctrina Wilson (care a anulat doctrina Monroe prin implicarea decisivă a Americii în Primul Război Mondial) s-a consemnat o schimbare fundamentală de abordare strategică. Suntem în faţa unei asemenea opţiuni atunci când vorbim despre „globalism” (Clinton) versus „americanism” (Trump). Asta-i întrebarea…

E ridicol să ai pretenţia exhaustivităţii când e vorba despre America sau fenomenul Trump. Dar câteva direcţii din care a venit erupţia pot fi identificate: dimensiunea identitară, dimensiunea economică şi dimensiunea culturală.

Dimensiunea economică a fenomenului Trump

Sintagma cheie aici este „clasa mijlocie”. Din punct de vedere economic, această categorie fundamentală în evoluţia americii s-a restrâns progresiv. Chiar dramatic. Dacă la începutul mandatului Obama era undeva la 74% din populaţie, astăzi a regresat cu 10%, ajungând la 64. Averea acestei categorii, dacă ne putem exprima aşa, a scăzut cu 1/3, ceea ce este enorm.

O categorie socială crucială în America se vede restrânsă, sufocată între un guvern federal şi corporaţiile multinaţionale. Creşterea economică a Americii, atâta cât este, se duce înspre corporaţii (vă sună cunoscut?). Defavorizate şi perdante sunt micile afaceri americane, afacerile de familie, care au menţinut şi garantat sute de ani dinamica socioeconomică a celei mai mari naţiuni de pe glob. E un blocaj structural în America, iar cei care o percep acum cu acuitate îi amplifică mult dimensiunile şi se revoltă.

Blocajul se vede şi din altă direcţie. Există în America o line de analiză (considerată de stânga), care identifică la nivelul societăţii americane un blocaj constant, severe şi intratabil, la nivelul mobilităţii sociale. Altminteri spus, elita americană nu se mai reproduce, ci se selectează circular, doar din interiorul membrilor săi. Lucrarea clasică pentru asemenea abordare este a sociologului Wright Mills, The Power Elite şi a fost publicată în 1956.

Povestea sună aşa: există în America un aşa numit triumvirat al elitelor, compus din elitele corporaţiilor economice, elitele politice (establishmentul federal) şi elitele complexului militar-industrial. Acest triumvirat conduce America. Iar chestiunea cea mai gravă, spune Mills, este că ei vor conduce în continuare prin urmaşii lor, căci analizele sociologice ale lui Mills îi sugerează ideea că elita americană nu se mai primeneşte, adică cei care intră în elită din afara elitei sunt tot mai puţini.

Dincolo de exagerări, ceva există semnificativ în asemenea analize. Dar ceea ce ne interesează aici, e că tema a fost resuscitată astăzi. Doar un exemplu: dintre cei absolvă universităţile din Ivy League (liga celor mai prestigioase universităţi americane), doar 10% sunt din afară, respectiv nu provin din familii care au absolvit acolo. E un blocaj, firesc până la un punct, dar care, dacă trece peste anumite baraje, pune profund în criză ideea de „self made man”, atât de dragă americanilor.

Mesajul lui Trump de genul „Make America Great again” nu trebuie perceput doar în termeni de politică externă – cum s-a făcut până la saţietate – ci şi ca mesaj de politică internă: o americă a dinamismului, a mobilităţii sociale, a micii afaceri şi a ingeniozităţii. O Americă cu toate ingredientele care au făcut ca America să fie America. Şi de aici, evident, apare chestiunea în prim plan chestiunea identitară.

Dimensiunea identitară a fenomenului Trump

Mesajul principal de campanie al lui Donald Trump este „Americanism, nu globalism” şi din acest „crez” se disjunge totul. Semnificaţia sloganului trece însă mult dincolo de personaj şi bătălia electorală. De ajuns să reamintim că, în timpul mandatelor lui Bill Clinton, 1993-2001, cuvântul cheie în politica şi administraţia americană era… globalism. Ce s-a petrecut cu şi în America în ultimii 15 ani? De unde această surprinzătoare modificare de peisaj identitar şi, prin urmare, politic? Căci Donald Trump, după cum am încercat să arătăm în altă parte (aici: http://adevarul.ro/international/statele-unite/exclusiv-dan-dungaciu-Intelegandu-l-donald-trump-sociologia-identitatii-americane-1_57a7273b5ab6550cb88cad2a/index.html) este expresia unui val identitar care s-a conturat mai de mult în SUA şi care, după mandatele lui Barack Obama, a irupt pe scenă intempestiv.

A devenit un veritabil tsunami politic. De aici şi ineficacitatea atacurilor la persoana sa. De aici forţa lui politică şi dificultatea de a-l dărâma. Şi, dacă aşa stau lucrurile, putem citi mult mai adecvat bătălia prezidenţială americană în funcţie de grila de lectură identitară furnizată aici.

Căci, ceea ce vedem astăzi pe scena alegerilor prezidenţiale, ar putea fi o bătălie între două variante de identitate americană: cea dintâi („America devine lumea”), ilustrată de candidatul democrat Hillary Clinton şi cea de-a [doua] („America este America”), ilustrată de candidatul republican Donald Trump. Nu e vorba să îţi fie neapărat simpatice personajele. Şi nici nu e important „cu cine ţinem”. E important să înţelegem tendinţele din spatele lor.

Dimensiunea culturală a fenomenului Trump

Este vorba despre o saturaţie pe care societatea americană o percepe acut. Corectitudinea politică nu e rea în sine, e insuportabil excesul şi obsesia ei. Temele despre care nu poţi vorbi decât într-un singur fel se înmulţesc, iar asta nu face decât să genereze frustrări. În lipsa posibilităţii unei expresii publice explicite a acestui tip de frustrare, Trump este mecanismul perfect.

În candidatul republican se descarcă şi această dimensiune protestatară. Nimeni nu va recunoaşte asta public, dar asta nu înseamnă că fenomenul nu există. Trump le spune pe şleau, aşa cum le-ar spune-o mulţi, dar nu au curaj. Mulţi cred exact ca Trump dar nu îndrăznesc să se exprime public.

Sociologic vorbind, de aici ar putea proveni procentele pro-Trump pe care, deocamdată, sondajele nu le pot detecta cu acurateţe. Acesta este mecanismul profund al „spiralei tăcerii” (opinia împărtăşită de subiectul electoral dar neexprimată public – doar la vot – din cauza blamului social perceput).

Nu e deloc întâmplător că sociologii americani încearcă să îi identifice potenţialul (resurecţia discuţiei aşa numitului „efect Brandley” este parte a procesului). Au în minte experienţa celor din Marea Britanie: Brexitul s-a petrecut, deşi sondajele de opinie spuneau altceva…

Tristeţea speciei care dispare

Hillary Clinton este candidata Sistemului cu tot ce are acesta, bun şi rău. Nu e deloc întâmplător că după anunţul Directorului FBI că instituţia îşi menţine poziţia şi nu recomandă declanşarea urmăririi penală a lui Hillary Clinton – la o săptămână după ce FBI-ul aruncase grenada reluării investigaţiei (28 octombrie) – pieţele de capital au reacţionat imediat şi pozitiv, aşteptând victoria candidatului democrat.

E o legătură profundă între ceea ce reprezintă Clinton şi Wall Street care radiografiază bine structurile create în interiorul societăţii americane. De remarcat că Trump a revenit spectaculos în cursă după anunţul iniţial al FBI-ului de redeschidere a dosarului legat de emailurile lui Hillary Clinton, care a declanşat masiv revenirea în cursă a nehotărâţilor lui Trump şi mobilizarea lor (semnalul că Sistemul nu este total opus lui Trump a fost extrem de important şi perceput ca atare, indiferent de ce şi ce a vrut să comunice în realitate FBI-ul).

Sondajele o dau însă favorită pe Clinton, cu toate dezvăluirile acuzatoare din ultima vreme (dintre care cea mai scandaloasă este legată de milionul primit de Fundaţia Clinton de la Quatar!). Chiar dacă ar câştiga însă, candidata democrată ilustrează un final de epocă. Mandatul ei va fi în cel mai bun caz unul de tranziţie.

Problema de fond este că agenda enormă de probleme şi provocări interne dar, mai ales, externe, nu pot fi soluţionate cu metodele şi viziunile existente. Eşecul emblematic al administraţiei Obama în politica externă este o dovadă peremptorie în acest sens. Lumea este în dezordine, practic nimic nu mai pare că funcţionează: Rusia – care redevine principalul inamic al SUA – aşteaptă viitoarele negocieri globale, pivotul către Asia a rămas în aer, Orientul Mijlociu este în criză endemică, situaţia la Marea Neagră e în continuare… albastră.

Pare evident că o asemenea agendă presupune o negociere la nivel global. O va face Administraţia Clinton? Şi dacă da, cum? Reset-ul americano-rus din 2009 nu e foarte încurajator. În sensul acesta viitoarea administraţie Clinton riscă să fie o prelungire a stării de fapt: nimic nu e limpede, nimeni nu va muta decisiv, nu vor fi gesturi radicale, dar nici soluţii pe termen lung. Totul e gri, precum o atmosferă de final de ciclu…

SUA, restul lumii şi România

Prestigioasă revistă The Economist a încercat să extragă din declaraţiile şi programele candidaţilor cum va arăta acţiunea acestora imediat după ce vor fi aleşi. Din evaluarea experţilor publicaţiei rezultă un singur lucru: Clinton se va comporta în funcţie de genealogia ei politică de care nu mai poate scăpa în nici un fel, deşi există o diferenţă greu de explicat între mesajele sale publice şi cele livrate în întâlnirile închise – uneori sunt incompatibile (a se vedea aşa numita „no-fly zone” în Siria), de unde şi o anumită dificultate a predicţiei.

Donald Trump este la capătul opus: nimic nu e limpede, totul e posibil – şi în bine şi în rău. A promis mult, s-a contrazis uneori, unele idei fiind mai juste decât le-a preluat presa; altele complet explozive. Cert este însă că nimeni nu poate face o predicţie în acest moment despre cum va arăta lumea lui Trump.

Dincolo însă de evoluţiile globale sau de cine va fi preşedinte, poziţia României va fi determinată de doi factori. Primul ţine de relaţia SUA-Rusia care va surveni după alegeri. Precum prevedea fostul candidat republican Mitt Romney cu ceva vreme în urmă, principalul inamic al SUA a devenit acum Federaţia Rusă. Cum va fi relaţia? Una contondentă, cel puţin într-o primă instanţă, dacă Hillary Clinton ajunge preşedinte, impredictibilă dacă ajunge Trump.

În ceea ce priveşte România, paradoxul este real: dacă ajunge Clinton preşedinte, relaţia României cu Rusia va fi la fel ca şi până acum, adică cvasi-îngheţată. Va fi aşa cel puţin până la viitoarea negociere, care, însă, în condiţiile unui mandat Clinton, e greu de prevăzut. Dacă ajunge Donald Trump preşedinte, evident că o reluare a discuţiilor Bucureşti-Moscova devine stringentă – ar fi trebuie poate începută mai demult -, cel puţin în perspectiva viitorului „Big Bargain” americano-rus care nu va putea fi evitat.

Al doilea factor care influenţează poziţia României în viitoarea structură globală este consistenţa relaţiei bilaterale SUA-România. În perspectiva unei administraţii Clinton, din punct de vedere formal, este în regulă; România are relaţii consistente cu Hillary Clinton şi administraţia ei. Dar asta nu va fi suficient.

Miza parteneriatului româno-american stă inclusiv pe cantitatea de investiţii americane din România. Am mai spus şi o repetăm: cel mai bun lucru pentru protejarea României împotriva oricărei ameninţări din Est este prezenţa banilor americani pe teritoriul României. Ei sunt un element de descurajare cel puţin la fel de eficient precum prezenţa americană militară propriu-zisă.

Dacă acest parteneriat se va petrece (şi) în aceşti termeni, România va conta incomparabil mai mult la Washington indiferent de culoarea administraţiei de acolo. Iar dacă preşedinte american va fi Donald Trump, consistenţa financiară şi investiţională a relaţiei bilaterale româno-americane va deveni, poate, cel mai important element de pe masa de negocieri. Căci alte avantaje nu va avea România în relaţia cu noua administraţie republicană.

Legaturi: