DECONSTRUCTIA ROMANIEI

12-09-2012 7 minute Sublinieri

Deconstruirea României

“În urma unor evenimente politice, Horia-Roman Patapievici, şeful I.C.R. (Institutul Cultural Român), şi-a anunţat la sfârşitul lunii iulie demisia din fruntea instituţiei pe care a condus-o mai bine de şapte ani, denunţând faptul că agenda cosmopolită a I.C.R. va fi înlocuită de noii guvernanţi cu o agendă românească. „O agendă europeană a fost schimbată cu una naţionalistă a declarat D-l Patapievici, referindu-se la intenţia I.C.R. de a se ocupa de „identitatea naţională” a românilor din diaspora (măcar de-ar fi aşa! – cel mai probabil e doar o falsă „alarmă”…). Obiectiv intolerabil pentru fostul şef al I.C.R., care a promovat, sub patronajul direct al preşedinţiei României, unele din cele mai şocante şi dezgustătoare obscenităţi la adresa creştinismului şi identităţii româneşti, asupra cărora am atras şi noi atenţia încă din numărul-semnal al revistei. La mijloc se află o adevărată strategie de deconstrucţie a celor pe care ideologiile transnaţionale le numesc „miturile fondatoare ale naţiunii române”. Campania nu s-a rezumat doar la expoziţii hulitoare la adresa Sfinţilor şi a Maicii Domnului, ci, după cum era de aşteptat, s-a desfăşurat şi pe frontul istoric…

În volumul „România medievală”, apărut în 2010 la Monitorul Oficial (!), cu o prefaţă semnată de… teologul Teodor Baconschi, pe atunci Ministru de Externe, România este definită ca „teritoriu”, „spaţiu”, „mozaic de civilizaţii, de populaţii, de culturi şi de etnii”, care, după cum susţine autorul, „nu fusese niciodată până atunci (până în sec. al XIX-lea – n.n.) o Naţiune.

Confuzia între statul-naţiune şi conceptul de naţiune sau, mai precis, de neam, este deliberată: dacă e adevărat că România nu a fost un stat naţional până în secolul al XIX-lea, e la fel de adevărat că românii au fost şi sunt un neam vechi de ani de zile, născut creştin la începutul „erei noastre”.

Identitatea naţională oferă sens, prestigiu şi putere

Strategia deconstrucţiei nu face altceva decât să reproducă, cu mijloace intelectuale, războaiele de cucerire a cetăţilor din Grecia antică. Vechii greci ştiau că, pentru a cuceri definitiv un adversar, nu e de-ajuns să-l înfrângi într-o confruntare militară. Cucerirea cetăţii era completă abia atunci când zeii acesteia erau dărâmaţi: zdrobirea Pantheonului de idoli ai cetăţii ducea la anihilarea completă a adversarului, putându-se trece, apoi, la decimarea populaţiei şi la ducerea în robie a celor rămaşi în viaţă. Mutatis mutandis, colonizarea şi înfrângerea naţiunilor, astăzi, pe plan spiritual, se desăvârşeşte prin distrugerea credinţelor fondatoare şi prin deconstrucţia naraţiunilor identitare ale acestora.

Acest proces nihilist se manifestă cu precădere în ţările răsăritene ale Europei şi, în cazul nostru, probabil cu o virulenţă fără seamăn după 1989. Prin contrast, naţiunile occidentale, începând cu S.U.A. şi continuând cu Franţa, Germania etc., îşi perpetuează şi propagă internaţional identitatea, personalităţile şi evenimentele majore ale istoriei, căutând să le universalizeze, să le transforme în „bunuri de export”.

Părinţii fondatori” ai S.U.A., mitul democraţiei excepţionale şi al misiunii cvasi-divine de a interveni pretutindeni în lume pentru instaurarea „păcii americane nu sunt altceva decât o naraţiune care valorizează anumite aspecte istorice (trecând cu vederea sau chiar ocultând altele), cu rolul clar de a legitima politic agenda pe care Washingtonul o implementează în lume. Franţa valorizează în continuare Revoluţia Franceză şi ideologia iluministă, cu toate că s-au scris tomuri întregi despre aspectele întunecate ale acestor evenimente (complot, teroare, genocid etc.), doar fiindcă acestea sunt o naraţiune definitorie pentru statul francez modern, prin care capătă un sens universal al misiunii sale în lume, prestigiu şi putere de negociere.

Prin urmare, a avea o naraţiune identitară ce cuprinde personalităţi fondatoare şi evenimente cruciale este un fapt nu doar absolut firesc şi practicat de ţările occidentale (care, de atâtea ori, ni se dau drept model cultural), ci şi profund politic şi absolut necesar pentru securitatea şi stabilitatea unei ţări.

De ce? Pentru că ţine de ceea ce analiştii numesc „soft power” – puterea nevăzută („intangibilă” sau „blândă”, în alte traduceri): capacitatea de atracţie a unei ţări, de a modela preferinţele celorlalţi, de a avea o voce distinctă, de a putea genera sau configura agende internaţionale astfel încât, în cadrul negocierilor, să-şi poată asigura o poziţie ascendentă sau, cel puţin, consistentă. Este puterea non-militară a unei ţări, care nu se reduce doar la simpla diplomaţie sau doar la simpla propagandă de stat, ci este un complex care ţine de realizările istorice, culturale, economice, chiar sportive, de naraţiunea care integrează toate acestea într-o identitate şi „imagine” coerentă şi care, laolaltă, dau conturul spiritual al ţării, în sensul cel mai concret al expresiei.

Statele „paria” ale U.E.

Cât de importantă este această dimensiune a puterii ne putem da seama din modul în care sunt tratate ţările răsăritene în Uniunea Europeană. Grecii sunt supuşi unui adevărat asediu mediatic şi diplomatic, în care sunt definiţi ca un popor de leneşi şi evazionişti, care profită de U.E. şi de instituţiile financiare mondiale pentru a înghiţi în neştire miliardele de euro prezentate ca „planuri de salvare” de la faliment a ţării. Realitatea este cu totul alta: miliardele de euro nu sunt necesare grecilor, ci băncilor occidentale (mai ales germane), care au expunere mare în Grecia şi care, dacă ar da faliment, ar înceta plăţile oneroase către creditorii internaţionali şi ar stopa măsurile antisociale ale austerităţii; la rândul lor, statisticile arată că grecii muncesc mult mai mult decât germanii.

Ce folos că aceasta e realitatea? Pe planul confruntării nevăzute, Grecia este culpabilizată pentru starea sa de stat „balcanic, ortodox şi primitiv”, este pusă la colţ şi somată să se „reformeze” urgent, mai ales pe planul mentalităţilor, să-şi condamne poporul la foamete şi sărăcie, să-şi vândă toate avuţiile naţionale! Toate acestea nu ar fi putut să se desfăşoare cu asemenea pregnanţă dacă raportul dintre Grecia şi Europa nu ar fi fost definit astfel pe agenda internaţională şi dacă nu ar fi existat atâtea cozi de topor din sânul acestei naţiuni ortodoxe, care să clameze aceleaşi neadevăruri.

România şi Bulgaria sunt, în ce le priveşte, definite drept statele europene cele mai înapoiate, nedemocratice şi nereformate, adevărate paria ale Uniunii Europene, zice-se cu carenţe grave ale statului de drept. În consecinţă, cele două ţări sunt supuse şi în prezent unui umilitor mecanism de monitorizare, adevărat instrument de intruziune şi de degradare a statutului celor două ţări la masa negocierilor între statele membre ale U.E. Este vorba despre vestitul „Mecanism de Cooperare şi Verificare” (MCV), prin care se face, chipurile, analiza reformelor din justiţie şi din alte domenii-cheie. Cine are curiozitatea să citească aceste rapoarte va descoperi afirmaţii care nu au nici o legătură cu realitatea din teren, fie atunci când acuză carenţe, fie atunci când laudă. Totul este o mistificare a realităţii, care serveşte intereselor eurocraţilor şi slugilor lor din aceste state.

Bineînţeles, la fel ca grecii, românii şi bulgarii sunt chemaţi să se „reformeze”, să aplice politicile antisociale cele mai dure, să-şi vândă avuţiile naţionale şi să-şi schimbe mentalitatea „estică” – legată, indisolubil, de Ortodoxie, văzută de atâţia drept factor de înapoiere civilizaţională. Săracii din est nu trebuie să-şi ridice ochii din pământ în faţa stăpânilor din vest: la acest principiu se reduce războiul nevăzut dus, în Uniunea Europeană, împotriva popoarelor răsăritene. Evident, fără cozi de topor, fără Iude constituite în adevărate reţele de demobilizare, reeducare, deconstrucţie a prestigiului naţional, a identităţii şi a sensului apartenenţei la acest neam ortodox, răsăritean, această operaţiune de cucerire şi colonizare nu ar putea fi dusă cu atât succes. O astfel de reţea a fost şi I.C.R.-ul condus de D-l Patapievici.

Să reţinem, aşadar, că problema deconstrucţiei istoriei şi identităţii nu este doar una teoretică – şi, dacă acuzăm demitizarea, nu o facem doar pentru că se găsesc unii să spargă canoanele istoriei naţionale ca să fie interesanţi. Problema este una ce ţine de putere şi de politică, de exploatare, de robie nevăzută, ce are corespondent în robia economică şi geopolitică văzută a ţării noastre. Este o problemă ce se răsfrânge în sărăcirea ţării, în dezorientarea generală a oamenilor din popor, în hemoragia neîntreruptă a României, adică acest groaznic fenomen al emigraţiei prin care populaţia activă merge să îngraşe dosurile puhave ale vesticilor, lăsându-şi ţara în paragină pentru că nu au învăţat de la nimeni ce înseamnă că sunt români.

Deconstrucţia identitară a României nu a fost niciodată doar un proces intelectual, ci întotdeauna a fost însoţită de aplicarea unei agende care, sub numele „reformei şi modernizării”, a jefuit sistematic ţara în favoarea unei „oligarhii de aventură, cum o numea Caragiale.

„Atunci poporul trebuie nimicit!”

Originile istorice ale acestei practici de subjugare spirituală şi materială a poporului vin încă din secolul al XIX-lea, odată cu întemeierea României moderne de către elita revoluţionară paşoptistă, educată în centrele universitare apusene. E drept că paşoptiştii, aşa masoni cum erau şi interesaţi să fie oligarhii avuţiilor naţionale, aveau măcar ca obiectiv crearea unui stat naţional şi reîntregirea neamului.

De atunci provine însă marea prăpastie care s-a căscat între elita politică şi culturală a ţării şi popor, deoarece de atunci provine dispreţul faţă de cultura şi identitatea ortodoxă locale, complet ignorate chiar şi de „conservatori”, atunci când nu erau batjocorite în lucrări literare sau privite ca un „retard” istoric de care România trebuia să se descotorosească pentru a performa. Şi tot de atunci datează mitul Europei – al civilizaţiei superioare în jurul căreia noi, „pigmeii mizeri şi primitivi” din Răsărit, suntem chemaţi să gravităm.

Prăpastia a existat şi la alte popoare răsăritene, şi a fost resimţită puternic de scriitorul rus F. M. Dostoievski. Rusia intrase, încă din epoca lui Petru cel Mare, sub vraja modelului cultural european, elita statului ţarist fiind ruptă de poporul „mujic” şi de credinţa sa ortodoxă, chiar şi atunci când pretindea că luptă pentru binele săracilor. „Ruşii”, spuneau aceşti europenişti, „trebuie să evolueze, să fie civilizaţi şi abia apoi să deschidă gura în faţa străinilor”. Dostoievski relatează că i-a spus unui astfel de occidentalist: „Poporul nu va tolera aşa ceva”. „Atunci poporul trebuie nimicit!”, i-a raspuns occidentalistul, „calm şi maiestuos”.

În urma unui dispreţ colonialist similar întrutotul celui descris de scriitorul rus, satul românesc a fost, practic, desfiinţat ca entitate socială ce funcţiona pe baza tradiţiei, cutumei, în obşti conduse de legi nescrise, în care oamenii ştiau să trăiască şi să muncească împreună, fără să experieze polarizarea socială între bogaţi şi săraci, individualismul egoist şi lipsa de sens. Obiectivul ascuns al acestor „reforme” era, de fapt, dezrădăcinarea ţăranului şi transformarea lui în muncitor, în mână de lucru ieftină pentru industria şi capitalul oligarhiei, şi în consumator al produselor manufacturiere şi al băncilor. Aceeaşi atitudine colonialistă a dus la punerea sub obroc a Ortodoxiei, Biserica României suferind nenumărate prigoane şi amputări din partea statului modern, de la secularizarea averilor la impunerea picturilor de tip apusean în biserici sau politizarea ierarhiei.

Acestea erau însă cele mai mari averi ale poporului: satul (adică civilizaţia sătească) şi credinţa (adică legea). Când spunem acest lucru nu avem în vedere vreun soi de „sămănătorism” patetic, în care să trecem cu vederea greutăţile vieţii rurale şi să o idealizăm de dragul nostalgiilor, ci ne gândim pur şi simplu la o lume socială în sine. Mircea Vulcănescu (care a fost nu doar un mare filosof, ci şi un mare sociolog şi economist) a contrastat cele două Românii, una a oraşului, reprezentanta unei civilizaţii artificiale, străine, egoiste, babilonice şi paranoice – şi una a satului, o civilizaţie a firescului, organicului, rânduielii şi credincioşiei. Fiecare dintre aceste lumi, separate şi opuse, avea propria ordine socială, propria economie, propriile raporturi şi practici sociale.

Astfel, pentru a reveni de unde am plecat, neamul românesc nu a fost doar „un teritoriu, un spaţiu, un mozaic”, care „doar prin relaţii comerciale” a ajuns la „o limbă şi conştiinţă comună”, aşa cum vrea să ne înveţe I.C.R., ci dimpotrivă. În ciuda influenţelor imperiale contradictorii, în ciuda separării şi a imposibilităţii de-a trăi împreună în aceleaşi fruntarii şi cu aceeaşi piaţă, gravitând ba în jurul Moscovei, ba în jurul Vienei, ba în jurul Istanbulului, românii au fost din timpuri străvechi acelaşi neam pentru că aveau aceeaşi limbă şi aceeaşi „lege” (adică aceeaşi credinţă), şi pentru că trăiau în aceeaşi ordine socială: a satului. Nu unitatea rasială ne-a făcut să fim români, notà Vulcănescu, ci unitatea culturală, civilizaţională.

Or, a deconstrui această unitate culturală, a nega specificul lumii româneşti înseamnă a anula dreptul la existenţă al acestui popor, care nu-şi poate găsi sensul pe această lume şi nici apăra locul lăsat de Dumnezeu dacă nu ştie ce este, ce preţ are moştenirea părintească şi de ce trebuie să o păstreze.”

Ioan Bucur, in: Familia ortodoxa, nr. 44

Legaturi:


Categorii

Articolele saptamanii, Justitie, Mircea Vulcanescu, Noile totalitarisme, dictatura si reeducare, Razboiul impotriva Romaniei, Tradarea intelectualilor, Tradatori si lichele, Uniunea Europeana, globalizare, guvernarea europeana (UE)

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

47 Commentarii la “DECONSTRUCTIA ROMANIEI

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Neamului Valah Strigare
    de Vasile Militaru

    Fraţi Valahi din patru unghiuri, fraţi de viaţă Geto-Dacă,
    Fraţi pe care nici o liftă n’a putut robi să ne facă, –
    Iată-ne azi robi sub lifta unui Neam care, din lume,
    Vrea pe veci să ne sugrume,
    Să se şteargă dintre Neamuri strălucitul nostru nume!…

    Dar, mai cruzi ca lifta neagră care azi, prin vicleşug,
    Ne-a’njugat – plăvani la jug, –
    Sunt acei câţiva nemernici, fraţi de sânge, scoşi din minţi
    De-ai trădărilor “arginţi”,
    Cari, de zornăitul dulce, nu mai pot nimic s’audă
    Din cât geme ţara toată cu de lacrămi geana udă!…

    Toţi acestia, – o droae de nemernici care vor
    Nimicirea Ţării lor, –
    S’au făcut, în mâna liftei, crunte “Coade de Topor”,
    Şi s’au năpustit cu ură, fâlfâind drapele roşii,
    Să doboare tot ce’n veacuri au păstrat mai drag strămoşii!…

    Vor, vânduţii fără inimi, – îndemnaţi de-a liftei gloată, –
    Să ne-aprindă Ţara toată;
    Nu mai vor s’avem tezaur
    În altare pe Iisus;
    Ticăloşilor li-i sete de mărirea lor, de aur;
    Drojdia se vrea de-asupra; putregaiul se vrea sus;
    Sufletele lor de fiară
    Nu mai au nimica sfânt;
    Ei vor “patria” să piară,
    “Dumnezeu” să fie frânt;
    Să fim toţi o biată turmă fără drepturi, nici cuvânt!…
    Să nu mai avem din toate, sub tâlharii bolşevici,
    Decât jug şi plâns în gene, umilinţi, scuipat şi bici;
    Soarta naţiei române s’o păstreze lifta ‘n mână
    Viermii toţi s’ajungă ‘n slavă, iar luceferii’n ţărână;
    Şi, sub tirania gloatei care-şi ‘nalţă pumnul strâns,
    Să ni-se topeasră ochii potopiţi de-atâta plâns?…

    Fraţi Valahi – cu glas de tunet, ne-a strigat un mare “Mag”
    Să ne facem toţi o stâncă sub al Ţării noastre steag;
    S’alungăm “semănătorii de ruine şi pustiu”,
    Care vor s’arunce Neamul în mormânt fără sicriu!
    El a plâns pe culmea ‘naltă, când a buciumat aprins,
    Neamului aproape ‘nvins,

    Şi-al său bucium l-a dus vântul, prelungit, din stâncă’n stâncă;
    L’au fost auzit şi morţii din dormirea lor adâncă:
    Fraţi Valahi, chemarea-i sfântă, voi n’aţi auzit-o încă?!…

    Cine să te mai trezească, Neam robit de-atâtea Iude,
    Dac’ auzul tău nici glasul Magului nu-l mai aude?!
    Cum să nu ne facă robi,
    Ca pe nişte boi neghiobi
    Cei misei: “semănătorii de pustiu şi de ruine”,
    Când nici ţie nu ţi-e milă de moşia ta, de tine?!

    Cum n’ar împroşca tâlharii
    Cu noroi pe toţi “stegarii”,
    Tot ce-avem mai drag, mai sfânt;
    Cum nu ne-ar scuipa obrazul, şi pe mortii din mormânt,
    Când, cu nepăsare, toţi
    Ne uităm mereu la gloata de misei vânduţi, de hoţi,
    Făr’a ridica un deget, – ca un hoit ce zace’n glod,
    Şi din care viermii lacomi, liniştiţi, în voe rod?!…

    O, vă veţi trezi odată, fraţi Valahi, dar prea târziu,
    Când va fi aproape gata groapa cea fără sicriu,
    În adâncul cărei Neamul aruncat va fi de viu!…

    |

  2. “Ne-am obişnuit să înţelegem prin eroism numai eroismul militar (ori cel care zboară în cosmos), acela cu pieptul plin de ordine şi medalii. Şi am uitat că mai există şi un altul – eroismul civic, de care, numai de el, are nevoie societatea noastră! Acesta îi lipseşte…”
    (SOLJENITIN – ARHIPELAGUL GULAG)

  3. Dupa ce prin 1952 armata SUA a parasit in cea mai mare parte Japonia invinsa, a ramas in urma o elita politico-economica aservita ocultei. A inceput un proces continuu, de abolire a unor traditii ale poporului. Realizand in ce directie se merge multi japonezi s-au sinucis. S-a scris mai putin despre asta.

    Deci fenomenul nu e nou: este global dupa al 2 lea razboi mondial.

    In anii ’60 presedintele indonezian Suharto a innabusit o revolta comunista, care dorea sa transforme Indonezia intr-un nou Vietnam. A fost privit de occident ca un erou al democratiei.
    Prin 1995 le-a spus americanilor ca “drepturile omului” reprezinta un “produs cultural occidental” si ca tara lui se conduce dupa propriile traditii. Peste noapte a devenit dictator, si in urma unor manifestatii de strada a fost maturat de la putere.

  4. Mi se pare excelenta inspiratia autorului de a aborda problema metodei deconstructiei. Este folosita foarte perfid si e cu atat mai periculoasa cu cat tinteste catre acei oameni instruiti care-si pun probleme, ceea ce deja nu e putin lucru, oferindu-le mirajul ajungerii la ‘adevar’ urmand un mecanism aparent neutru si pseudo-stiintific. Probabil carligul de care se agata e tocmai mandria oamenilor de a ajunge la raspunsuri prin puterile intelectuale proprii, bucurie echivalenta cu cea incercata, spre exemplu, cand ai deprins o metoda de a rezolva probleme la matematica. Si probabil ca aceasta satisfactie intelectuala nu-i lasa sa vada erorile pe care le comit. Nu-si dau seama ca atunci cand deconstruiesti un mit, spre exemplu, e ca si cum ai lua un motor vechi care merge, l-ai desface, ai lasa deoparte piesele care nu intelegi ce rol au si l-ai monta la loc. In mod evident nu va mai merge, dar ei trag concluzia ca oricum era vechi si nu mai avea cum sa mearga. Cand, de fapt, frauda e dubla: se trec cu vederea schimbarile pe care le-ai operat din ignoranta si se trece sub tacere ca motorul mergea inainte sa fie desfacut. Cred ca e cumva echivalent cu ce se intampla cu cei care au crezut mult timp ca Basescu e solutia – au preferat sa se lipeasca de imaginea pe care si-a construit-o cu bucuria ca au gasit pe cineva care sa-i reprezinte, trecand cu vederea ce se intampla de fapt. Acum, din pacate, asistam la o separare a ‘taberelor’ pe astfel de criterii artificiale: Basescu et co pro reforma contra celorlalti care, chipurile, sunt nostalgici. Cred ca e un risc mare ca aceasta facatura sa denatureze serios intelesul unor cuvinte ca ‘reforma’, pentru a perpetua confuzia (ati vorbit deja, foarte bine, despre problema alterarii sensului cuvintelor). Iar ‘reforma’, ‘anticoruptia’ vor fi monopolizate de o tabara si se vor umple de un sens preponderent negativ, nu vor mai fi masurile care sa ne ajute sa iesim din comunism (in general vorbind), ci masurile de impunere a austeritatii si controlului. Cam cum ‘liberté, egalité, fraternité’ au ajuns instrumente de opresiune, iar schimbarea mentalitatilor o modalitate de spalare a memoriei si creierelor.
    Excelenta, calitatea – in orice domeniu – sunt implicit sustinatoare ale identitatii nationale. Din pacate manualele de istorie arata din ce in ce mai jalnic si nici cu profesorii nu stam prea bine. Din pacate, unul din partidele candidate la putere dupa eventuala cadere a lui Basescu – PSDul – a dat una dintre cele mai grele lovituri incercarilor de reasezare pe baze meritocratice a societatii post ’89: girarea fabricilor de diplome fals numite universitati particulare, aruncand in derizoriu munca celor care au transpirat sa-si ia diploma. Cazul Ponta o arata foarte bine, deci nu prea multe de sperat pe termen scurt.. Vestea buna e ca socul anului acesta se pare ca a functionat pozitiv pentru multi oameni prezenti in presa. Nu mai tin minte de cata vreme n-am mai citit atatea analize bune, pozitionari neasteptat de realiste fata de UE..

  5. Pingback: PSYWAR sau RAZBOIUL PSIHOLOGIC (documentar video). Cum este folosita PROPAGANDA pentru controlarea MAJORITATII - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  6. Pingback: COLONIZAREA CULTURALA A ROMANIEI - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  7. Pingback: “Calendarul” obscen cu asa-zisi preoti ortodocsi, o intoxicare programata IMPOTRIVA ORTODOXIEI DIN ESTUL EUROPEI - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  8. Pingback: SECULARIZAREA SI NEOIOBAGIA. Cum a devenit ortodoxia RELIGIE TOLERATA la ea acasa - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  9. Pingback: AUGUSTIN BUZURA despre tradarea valorilor romanesti, pierderea demnitatii, deruta si UMILINTA ROMANILOR IN FATA OCCIDENTULUI: "Concursul nostru are ca tema: 'CINE ESTE CEL MAI SLUGA DINTRE SLUGI?' ” - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  10. Pingback: GERMANIA TINE BOCANCUL SCHENGEN PE CAPUL ROMANIEI SI BULGARIEI. Esticii: cainii alungati de la masa stapanilor lor. SI DE CE POATE DISPAREA ROMANIA - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  11. Pingback: Parohia “Sf. Nectarie Taumaturgul” – Coslada (Madrid) » Blog Archive » Deconstruirea României
  12. Pingback: Sociologul RADU BALTASIU despre STIGMATIZAREA DISCURSULUI PRO-ROMANESC in lumea academica si despre "SOCIETATEA CIVILA" a "dilematicilor", controlata de interese antinationale - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  13. Pingback: Profesorul ILIE BADESCU in “Cotidianul” despre TRADAREA ELITELOR si DICTATURA ‘STATULUI MAGIC’: “Spalarea creierelor se realizeaza prin mijloace ‘blande’. Tinta este generatia fara identitate” - Recomandari
  14. Pingback: TUDOR GHEORGHE la Realitatea TV despre PATRIOTISM si DEMNITATE: “Noi, românii, n-avem voie, nu mai trebuie sa stim ca suntem români… Ii iubesc pe greci pentru ca nu se pleaca in fata Uniunii Europene” (VIDEO) - Recomandari
  15. Pingback: Raspuns catre CRITICATAC pe tema separarii Bisericii de Stat - Recomandari
  16. Pingback: MAI AVEM O ȚARĂ? Ce a ajuns România astăzi? Românii – între FLĂMÂNZI și PUNGEȘTI - Recomandari
  17. Pingback: Sociologul ILIE BADESCU la “Cuvinte din taceri” (video) si in “Familia ortodoxa”: OMUL POSTMODERN INTRE AGRESIUNEA IDEOLOGIILOR, LUCIFERISM, CULTURA PLACERII SI “CULTURA MANGAIERII” LUI DUMNEZEU - Recomandari
  18. Pingback: 1 Decembrie: ROMÂNIA – ULTIMUL BAL sau “Tot ce-i românesc nu piere”?/ Scriitoarea ILEANA VULPESCU si istoricul DINU GIURESCU – adevarul despre starea natiunii (VIDEO): Ce mai inseamna astazi Patria, ce mai poate salva România? -
  19. Pingback: Zoe Dumitrescu-Busulenga: IN MOMENTUL DE FATA TRAIM CEL MAI GREU MOMENT AL ISTORIEI NOASTRE. New-Age taie radacinile, inclusiv pe Dumnezeu, aici bate toata treaba… -
  20. Pingback: Ipocrizia si substratul real al discursului “ANTICORUPTIE”: Institutiile europene si companiile americane NU URMARESC INDEPENDENTA JUSTITIEI, CI DEFINIREA REGULILOR JOCURILOR COLONIALISTE ALE FOAMEI - Recomandari
  21. Pingback: NOUA JUSTITIE PENTRU NOUA LUME, noii STAPANI AI TARII si “consolidarea” noului SISTEM AL FRICII. De la “statul de drept” catre “statul (in pozitie) de drepti” trecand prin EXEMPLARITATEA DOSARULUI TRANSFERURILOR - Recom
  22. Pingback: SEMNAL INGRIJORATOR: Romania in vizorul PROPAGANDEI RUSESTI. Reportaje ostile despre apartenenta tarii la UE si ofensiva lui Ion Antonescu in TRANSNISTRIA [video] - Recomandari
  23. Pingback: “DEMITIZATORUL” LUCIAN BOIA: Romania nu a avut un DREPT ISTORIC asupra TRANSILVANIEI. Care este sensul acestei noi teme lansate de neoculturnicii euroatlantisti? - Recomandari
  24. Pingback: “DEMITIZATORUL” LUCIAN BOIA LEGITIMEAZA REVIZIONISMUL MAGHIAR: “Românii nu puteau invoca un DREPT ISTORIC asupra TRANSILVANIEI, care nu apartinuse niciodata României”. Care este sensul acestei noi teme lansate de intelectualii ca
  25. Pingback: Gabriel Liiceanu deranjat de …”Razboi intru Cuvant” la o DEZBATERE DESPRE RELIGIA IN SCOLI. Acuze: obscurantism, rafuiala cu intelectualii, implicare in “liniile politice” ale societatii - Recomandari
  26. Pingback: Mircea Platon despre ONG-URILE DRONA EURO-ATLANTICE SI NATIUNILE DE UNICA FOLOSINTA. Cum a fost inlocuita ingineria sociala a COMUNISMULUI cu cea a NEOLIBERALISMULUI - Recomandari
  27. Pingback: “Cele sapte pacate ale romanilor” versus PACATELE DE MOARTE ALE MORALISMULUI CORPORATISTO-SECURIST - Recomandari
  28. Pingback: ROMANIA ARE DUSMANI OBIECTIVI SI PRIETENI IMAGINARI. Mircea Platon despre mitul Romaniei “tradatoare”, marginalitate si statut periferic - Recomandari
  29. Pingback: “Infratirea toxica” a “occidentalistilor” si “rusofililor” in sustinerea tezei antiromanesti a STATULUI SI NATIUNII ARTIFICIALE - Recomandari
  30. Pingback: SUBMINAREA PROGRAMATA A ROMANIEI prin demoralizare - Recomandari
  31. Pingback: DECONSTRUIREA DEMITIZARII SAU O REPLICA MARGINALIZATA. Istoricul Ioan-Aurel Pop despre lucrarile lui Lucian Boia: “O ATARE ATITUDINE ESTE MENITA SA DISTRUGA COMPLET ROMANIA” - Recomandari
  32. Pingback: Cum a ajuns Ponta promotorul “NATIONALISMULUI EXTREM”/ BOR somata sa nu faca “greseala fatala”/ ORTODOCSII – vinovatii de serviciu - Recomandari
  33. Pingback: SFANTUL CONSTANTIN BRANCOVEANU – domnitorul emblematic pentru lumea veche românească si ceasul Judecatii neamului. CUM S-A SFARSIT O LUME prin UCIGASA INVIDIE si TRADAREA DE FRATE. Cum cade si de ce moare un neam? -
  34. Pingback: UN ALTFEL DE RAZBOI: “O tara apartine persoanei care controleaza mijloacele de comunicare”/ SCOPUL PROPAGANDEI ESTE DE A CONVINGE CA UNII SUNT “BUNI” SI ALTII SUNT “RAI” - Recomandari
  35. Pingback: Mircea Eliade despre MODA DE A REGRETA CA ESTI ROMÂN: ”Nu cred ca se afla tara europeana in care sa fie atatia intelectuali carora sa le fie rusine de neamul lor” - Recomandari
  36. Pingback: SFANTUL ANDREI, ocrotitorul românilor si ZIUA NATIONALA ca ZI A UNIRII IN JURUL LUI HRISTOS. Predici audio: PIERDEREA OMENIEI si RUSINAREA DE A FI ROMÂN. “Toti trebuie sa parcurgem cumva drumul Sfantului Apostol Andrei” -
  37. Pingback: ZOE DUMITRESCU-BUSULENGA (MAICA BENEDICTA) despre pierderea radacinilor, a valorilor, a cuviintei: “Ne ploconim la modele din afara, de unde am adus drogurile, dezbracarile, casatoriile intre homosexuali… CE FACEM NOI CU TRUPUL? IL EXPUNEM CA
  38. Pingback: POPORUL ROMÂN – NOUL DUȘMAN DE CLASĂ. Spatiul public, ”ocupat” de denigratorii de serviciu ai românilor | Cuvântul Ortodox
  39. Pingback: Dinu C. Giurescu: DE 25 ANI NU FACEM ALTCEVA DECAT SA DESTRAMAM IDEEA NATIONALA, IDEEA DE STAT/ Stegarul Ion Arion – MARTIRUL NESTIUT AL UNIRII DE LA ALBA-IULIA/ Pr. Mihai Aldea – Conferinta despre ISTORIA NECUNOSCUTA A ROMÂNILOR, INTRE TRADA
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare