DOVADA CA AURUL SE POATE EXPLOATA SI FARA CIANURA, DAR NU SE VREA!/ Cine castiga la Bursa de pe urma jocului “parşivel” al lui Victor Ponta?/ VERDICTUL GEOLOGILOR: PERICOL MAXIM!/ Ce se pregateste si la CERTEJ si in alte puncte din Apuseni? Cat de mare e MĂGĂRIA proiectului de lege? (VIDEO)

LOBBY MURDAR AL AMBASADORILOR AMERICANI SI CANADIENI PENTRU GABRIEL RESOURCES

Cat de grosolan A MINTIT PONTA, pe urmele lui Basescu si cum s-a pierdut in labirintul unor CONTRADICTII DELIRANTE?

Ce INTOXICARI propagandistice urmeaza?

***

• CorectNews/ Sorin Rosca Stanescu:

Pentru Rosia Montana exista tehnologie nepoluanta

Este absolut uluitor, exista un brevet de inventie inregistrat la OSIM, dar si un brevet international de inventie, care permite exploatarea eficienta a zacamantului de la Rosia Montana fara cianuri. Si practic fara niciun impact negativ asupra mediului. Cel putin sub aspectul poluarii. Mai mult decat atat, costurile utilizand aceasta tehnologie sunt mai mici in comparatie cu cele bazate pe cianuri. Iar randamentul este de 81,26 la suta pentru aur, fata de 82,30 la suta randament in cazul cianurilor. Procedeul se bazeaza pe utilizarea tiosulfatului de sodiu stabilizat cu amoniac provenind din recirculare. Nu exista ape reziduale sau gaze toxice. Reziduul este inactiv fata de mediu si poate fi pur si simplu reintrodus la locul de extractie. Gold Corporation a primit, in acest sens, toate informarile si intreaga documentatie, refuzand insa sa ia in consideratie utilizarea acestui procedeu. Si nu numai atat, Guvernul, la randul sau, prin intermediul Ministerului Economiei a fost informat, de nenumarate ori, de catre autorii inventiei si de catre reprezentatii acestora, dar nu a reactionat in niciun fel. Iar culmea este, si aceasta abia creaza mega scandalul, ca initiativa cercetarii, care a condus pana la urma la descoperirea noului procedeu, apartine – cui credeti ? – chiar Ministerului Economiei. Intregul colectiv care a lucrat, coordonat fiind de domnul Jack Goldstein, a fost alcatuit din specialisti ai Regiei Miniere. Cum de este posibila o asemenea harababura, cu efecte criminale, intr-un stat european? Inca o data ne dam seama ca este obligatorie o ancheta severa a acestui caz. Pe care poate sa o faca si Parlamentul Romaniei printr-o comisie speciala. Postam mai jos brevetele de inventie, precum si un document pe cat de important, pe atat de relevant. Memoriul prezentat autoritatilor asupra rezultatelor cercetarii stiintifice, finalizata in 2008, sub patronatul Ministerului Economiei si Finantelor. [vezi la SURSA]

Cea mai importanta autoritate in domeniu, in ceea ce priveste controversatul proiect Rosia Montana, nu poate fi alta decat Institutul Geologic al Romaniei. Aici lucreaza cei mai importanti specialisti pe care ii avem. Unii dintre ei savanti de talie mondiala. In ultimii ani, Institutul a fost consultat, asa cum era si firesc, de catre autoritati si s-a pronuntat prin rapoarte, referate si adrese. Mai mult chiar, reprezentantii acestuia au oferit state si opiniei publice, acordand interviuri pe aceasta tema. Concluzia este implacabila si formulata in termeni de o fermitate neobisnuita. Din perspectiva Institutului de Geologie al Romaniei,  proiectul Rosia Montana, bazat pe decopertarea muntelui si tratarea minereului cu cianuri, prezinta un pericol maxim. Institutul de Geologie al Romaniei semnaleaza totodata, dincolo de faptul ca impactul asupra mediului va fi catastrofal si cu efecte pe sute de ani, ca, pe langa minereurile de aur si de argint, in Rosia Montana se gasesc nenumarate metale rare, extrem de valoroase pentru industria europeana, ignorate in mod intentionat ori din neglijenta de reprezentantii Gold Corporation. Publicam in cele ce urmeaza o serie de materiale care ne-au fost puse la dispozitie de catre un expert de prima marime, Prof. Dr. Ing. Ştefan Marincea, cel care a condus pana recent Institutul Geologic al Romaniei. Ultima dintre acestea este un fragment dintr-un interviu pe care domnia sa l-a acordat pentru Ziarul Gandul. [vezi mai departe fotocopiile la SURSA)

Din nou despre Rosia Montana. In timp ce romanii umbla bezmetici, legati la ochi, in lumea larga lucrurile se misca. Miliardarul Beny Steinmetz, artizanul escrocheriei bursiere Rosia Montana, este investigat. La greu. Iar la noi 22 de oameni s-au blocat in subteran, in muntele de aur din Apuseni, in timp ce, in capitala si in alte orase ale tarii, cetatenii solicita ingroparea proiectului. Care poate fi solutia? Adevarata afacere, care s-a derulat fara sa fi fost extras vreun gram de aur, este cea bursiera. In care rechinii, cumparand si vanzand actiuni la bursa de la Toronto, au castigat sume fabuloase. Si nu au fost simple speculatii. Ei au beneficiat de informatii privilegiate, adica obtinute ilegal. Au lucrat mana in mana cu demnitari ai statului roman pe care i-au platit la greu. Vor urma si dovezile in acest sens. Pana una-alta, miliardarul Beny Steinmetz da in fiecare zi, la Geneva, in Franta si in Statele Unite, nas in nas cu cei care il investigheaza. Suspectat fiind ca in diferite afaceri cu aurul, desfasurate in tari din lumea a treia, a mituit inalti demnitari. In timp ce protestatarii anti-Rosia Montana demonstreaza, 22 de salariati Gold Corporation s-au inchis in mina. Si unii, si altii au dreptate. La fel cum dreptate a avut Victor Ponta, trimitand, in calitate de premier, catre Parlament proiectul de lege care poate pune pe picioare sau ingropa proiectul si la fel cum dreptate au si toti parlamentarii, printre care ma numar, care il vor respinge. Intre timp, chiar eu am prezentat dovada super-scandaloasa ca exista, chiar la comanda Ministerului Economiei, un procedeu, atestat de Oficiul de Stat pentru Inventii si Marcii, dar si pe plan international, de extragere curata, fara cianuri, a aurului. Ce e de facut? Pe scurt, sunt de facut trei lucruri. In primul rand, sa fie respins in Parlament proiectul, la capatul cuvenitei dezbateri. In al doilea rand, simultan cu ceea ce va face Parlamentul, Guvernul sa-si trimita un inalt reprezentat la Rosia Montana, imputernicit sa stea de vorba cu cele circa o mie de familii de acolo si sa le promita, in numele statului, o soarta mai buna. Vreau sa ma fac bine inteles, si in Moreni oamenii mor de foame pentru ca singura industrie de acolo a fost distrusa. Numai ca la Rosia Montana familiile disperate au fost otravite, ani de-a randul, cu o falsa speranta. De aceea, acolo rezolvarea problemelor sociale este mai urgenta. Guvernul trebuie sa vina cu o solutie pluri-industriala. Cu o alternativa. Si asta repede. In al treilea rand, asa cum se deruleaza evenimentele, se impune de urgenta declansarea unei anchete severe. Chiar de catre Parlament. Trebuie sa aflam de ce inventia romaneasca a fost ignorata, cine si de ce a acordat companiei canadiene concesiunea si dreptul de explorare si exploatare, in ce conditii, care sunt categoriile de persoane mituite, cine au fost cei care au primit mita sub diverse forme, ce legi s-au incalcat si cum au fost manipulate cele o mie de familii din zona. Daca clasa politica romaneasca va avea taria sa taie acest nod gordian – si procesul chiar a inceput –, atunci ea va trece probabil cel mai important examen al istoriei recente. Daca nu, Romania va ramane, in continuare, in noroiul in care s-a instalat.

• Realitatea.net: AUR la Toronto. EVOLUŢIA ACŢIUNILOR Gabriel Resources la bursă, strâns legată de mişcările politice

Aurul românesc a avut la bursa din Toronto o evoluţie ce seamănă cu un “montagne russe”. Unul politic. Evoluţia cotaţiilor este strâns legată de declaraţiile sau acţiunile politicienilor de la Bucureşti. Dacă acestea erau negative pentru proiect, titlurile companiei cădeau. Dacă erau pozitive, urcau. Încetul cu încetul, aşa se fabrică… profitul. “Rima” a rămas la chibiţi, banii, în conturile cui trebuia. Cumperi când cotaţile sunt jos, vinzi când cotaţiile sunt sus. O schemă aparent simplă, una veche cam de când există viaţă pe bursă. Cam aşa s-a întâmplat şi cu acţiunile Gabriel Resources la bursa din Toronto, Canada. De-a lungul anilor, a sensibilizat mulţi analişti care au bănuit că politicienii români nu sunt străini de acest “montagne russe” bursier. În 2004, când s-a sugerat abandonarea proiectului, cotaţia s-a redus cu 11% într-o singură zi. După doar două luni, când era clar că politicienii nu vor renunţa, acţiunile recuperaseră deja mare parte din pierdere. Reţine atenţia momentul octombrie 2008 când, după o şedinţă comună a guvernelor ungar şi român, la insistenţele părţii maghiare a fost amânată o decizie în privinţa exploatării. Cotaţiile au ajuns la un minim istoric, 1,05 dolari. Două luni mai târziu, în ianuarie 2009, când statul român a reluat brusc procedurile, acţiunile au recuperat rapid din valoare. Decembrie 2009. Puţini îşi amintesc de faptul că şi guvernul Boc a inclus Roşia Montană în programul de guvernare. Prin amabilitatea ministrului Adriean Videanu. Coincidenţă sau nu, acţiunile au ajuns la 4,61 dolari pe acţiune, un nou record. După câteva luni de acalmie, s-a ajuns la maximele de la finalul anului 2010 şi începutul anului 2011: 8,08 dolari pentru o acţiune. Record istoric. Evoluţia a avut la bază anunţurile susţinute pe parcursului lunilor septembrie şi octombrie 2010 cu privire la evaluarea impactului asupra mediului pentru proiectul Roşia Montană. Randamentul pe trei luni a fost de aproape 75%. Nici 2011 nu a fost prea monoton pentru investitori în acţiuni Roşia Montană. Până la jumătatea anului, în lipsa unor informaţii pozitive, acţiunile au pierdut 16,5%. Însă, după 6 iulie 2011, canadienii au primit, aproape nesperat, certificatul de descărcare arheologică. Şi pierderea a fost ulterior acoperită din plin. O altă cădere semnificativă, de natură politică, a cotaţiilor companiei, a fost legată de o decizie a curţii de apel Alba Iulia, din aprilie 2012, prin care a fost anulată o hotărâre a Consiliului Local din Roşia Montană, legată de dezvoltarea zonei industriale. S-a ajuns la un minim istoric, de 1,7 dolari per acţiune. Numai că preşedintele Traian Băsescu a ţinut o amplă prelegere despre necesitatea luării unei decizii în ceea ce priveşte exploatarea de la Roşia Montană. “Ori laie, ori bălaie”, spunea preşedintele şi îi trimitea pe cei care erau împotriva proiectului să vadă sărăcia din zonă. Curată gură de oxigen pentru acţiuni. Au început să urce, iar în câteva luni au ajuns la 2,65 dolari. Anul 2013, mijlocul lunii aprilie. Acţiunile Gabriel Resources au pierdut la bursa canadiană peste 40% din valoare, până la 1,30 dolari. Titlurile s-au prăbuşit din două motive: anunţul făcut de banca centrală a Canadei de revizuire în scădere a prognozelor de creştere economică şi anunţul făcut de guvernul României în sensul renegocierii contractului de exploatare de la Roşia Montană. Finalul îl ştim. Protestele din ultima săptămână au dus acţiunile la 0,65 dolari. Din nefericire, premierul, prin declaraţii fără noimă despre un eventual prejudiciu provocat companiei Gabriel Resources, a mai revigorat acţiunile canadienilor. Şi au recuperat cam 100 de milioane, dacă este să ne gândim la capitalizare.

ROŞIA MONTANĂ. Lobby canadian şi american la nivel de ambasadori pentru Gabriel Resources

Interesele companiei Gabriel Resources în România au fost reprezentate de ambasadori canadieni, dar şi de ambasadorul SUA la Bucureşti, Mark Gitenstein, scrie jurnalistul Mihai Goţiu pe site-ul de comentarii VoxPublica.realitatea.net. “Inițial, interesele Gabriel în România au fost reprezentate aproape exclusiv, la nivel diplomatic, de ambasadorii Canadei (unul dintre ei, Raphael Girard, a și ajuns, ulterior, în board-ul companiei). Așa cum rezultă și din corespondențele lor electronice, sprijinul ambasadorului SUA (Nicholas Taubman pe atunci) a fost solicitat doar în caz de criză (în 2007, după suspendarea procedurii de avizare a acordului de mediu și când, în Parlament, a fost înaintat proiectul de lege privind interzicerea ultilizării cianurilor în mineritul din România). Situația s-a schimbat după anii 2008-2009, când pachete importante de acțiuni au fost achiziționate de miliardarii de pe Wall-Street, John Paulson, Thomas Kaplan sau Beny Steinmetz”, scrie Mihai Goţiu pe VoxPublica.realitatea.net. Jurnalistul face referire la un document din 2010, unde “se arată modul în care Gabriel a încercat (și în cele din urmă a și reușit) să obțină sprijinul diplomației americane (și a ambsadorului Mark Gittenstein)”. Iată fragmente din documente: „Gabriel Resources are o bună relaţie cu ambasadorul SUA Mark Gitenstein (“front door ” relationship – n.t.) prin intermediul lui Stu Eizenstat. Mark mi-a mărturisit acest lucru în conversaţii private. Mark mi-a spus de asemenea confidenţial că a pleda cauza lui Gabriel nu va fi nici simplu nici uşor. El speră că Gabriel se va alătura altor investitori din SUA care au probleme similare cu reglementările din România în aşa fel încât în calitate de ambasador poate presa pentru reforme pro-investiţii mai largi care în schimb i-ar asigura platforma pentru a ajuta efectiv companiile individuale precum Gabriel. Mark şi eu am discutat despre mediul investiţional din România şi cum afectează acesta companiile americane – el vrea să continue sa mă folosească pe post de panou pentru unele dintre ideile sale cu privire la aceste aspecte.” ”În particular, am înţeles la o întâlnire la care Mark Gitenstein mi-a mărturisit că ar trebui să împachetăm problema noastră într-o coaliţie a companiilor americane în jurul unor teme mai generale, precum “domnia legii” sau “certitudinea juridică”, pentru a permite ca Guvernul SUA să ne susţină ca parte dintr-un efort mai larg. La Mayer Brown LLP, Mark şi cu mine am lucrat împreună peste zece ani, construind coaliţii similare de susţinere ale industriei. Amândoi am fost de acord că Guvernul SUA şi Mark ar trebui să fie capabili să susţină în jurul principiului “domniei legii / certitudinii juridice / transparenţei reglementărilor” o coaliţie a companiilor care ar putea în schimb să fie foarte benefică pentru strategia lui Gabriel în România.” Compania care e menționată expres în document pentru a face parte din această ”coaliție a industriilor” e gigantul alimentar Smithfield (care a preluat rămășițele Contim). „Un membru potenţial al coaliţiei noastre ar putea fi Smithfield Ferme, cu baza în Virginia, şi condusă de Dennis Treacy, pe care l-am cunoscut personal şi cu care am lucrat mai bine de zece ani. La cererea lui Dennis, l-am prezentat ambasadorului Gitenstein în septembrie 2009, când am discutat ideea unei coaliţii a industriei” Interesele Smithfield în România sunt reprezentate de firma de lobby McGuire Woods, care reprezintă și Ford. Așadar, e de așteptat ca și Ford să intre în această coaliție. Și, desigur, și alte companii americane. În cele din urmă, Gabriel a reușit să intre în această coaliție, lucru confirmat, în luna martie a acestui an, chiar într-un comunicat al companiei. Citeşte mai mult pe VoxPublica.realitatea.net.

Guşă, despre Roşia Montană: Contract dezastruos pentru statul român, colportat pentru un joc bursier

Consultantul politic Cozmin Guşă a vorbit, în cadrul emisiunii “DESCHIDE LUMEA”, despre contractul “dezastruos” pentru statul român cu cei de la RMGC. “Acesta este un contract dezastruos pentru statul român care însă nu a fost finalizat, dar care a fost colportat mereu pentru un joc bursier în care atât evreii americani care sunt azi proprietari, cât şi oameni din România importanţi, prin interpuşi, au speculat bursa de la Toronto şi multe alte jocuri, inclusiv jocuri de extra-finanţare care au fost făcute cu complicitatea guvernărilor de toate culorile. Dacă titularii erau reprezentanţii unor companii prestigioase, mai presus de orice bănuială, unor multinaţionale care respectă eticheta, am fi putut discuta cu totul altfel. Noi avem însă acţionari dovedit a fi speculanţi, alţii dovedit că au reuşit să prăbuşească piaţa financiar-bancară din Statele Unite”, a spus Guşă. Consultantul politic a vorbit şi despre “PR-ul deşănţat” al celor de la RMGC: “PR-ul deşănţat pe care această companie îl face de atâţia ani, marii jurnalişti din România care au vizitat exploatări similare din Noua Zeelandă, trusturile de presă care au înţeles să preia publicitate şi apoi sa îşi cenzureze demersurile obiective este un mare semn de întrebare. Nu poate să existe opinie clară la nivelul populaţiei României dacă mass-media nu mediatizează foarte clar acest lucru”. “Avem un prim-ministru total dezorientat, slab, manipulat de păpuşarii din spatele său care cunosc mai bine acest joc”, a mai spus Guşă.

Guşă: Ponta, cu creierul obosit de minciuni, FUGE, confirmând spusele lui Antonescu

Analistul politic Cozmin Guşă arată că documentul semnat cu RMGC este “în profundul dezavantaj al statului român”, iar acţionarii companiei se ocupă cu speculaţii în state slabe. El a criticat virulent atitudinea premierului Ponta pe acest subiect. “Sunt puţin mirat la cât de slab pregătit e guvernul României pentru această situaţie de criză“, a punctat Guşă. “Sunt puţin mirat la cât de slab pregătit e guvernul României pentru această situaţie de criză. O ţară guvernată în asemenea fel, în care astăzi preşedintele Senatului, colegul lui Ponta, ne anunţă de dimineaţă că avem un prim ministru parşivel, iar acesta iese în conferinţă de presă şi nu face altceva decat să îl confirme prin această fugă (n.r. fugind din conferinţă când a fost întrebat dacă susţine sau nu proiectul), ne arată cât de grav e afectată structura statului român. În alte state ar fi fost tratat cu subiect si predicat”, a comentat Guşă ieşirea publică a lui Victor Ponta.

Contractul cu RMGC, in dezavantajul statului

“Aşa cum a fost semnat contractul, e in profundul dezavantaj al statului, cu nişte acţionari dovediţi, de-a lungul vremii, în postura lor de evrei americani bogaţi care fac speculaţii unde sunt state slabe. Dar in faţa unui asemenea lobby, sa ingenunchezi, să nu poţi comunica poporului tău ceva coerent, tu ca premier, să te opui, sa fii pro, apoi iar sa te opui şi acum să fii iar pro (…) Telespectatorii se intreabă ce se va întâmpla cu alte probleme mai grave: şcolile, într-un hal fără de hal, investitorii care nu pot avea contracte din cauza clientelei USL-iste”, a afirmat Cozmin Guşă. În privinţa ieşirii publice a lui Victor Ponta, Cozmin Guşă a adăugat că premierul “vorbeşte silabisind, dovedind că creierul său e obosit de minciunile pe care a fost obligat să le peroreze”. “Suntem în criză din pricina unui element aparent banal: o companie speculează în România nişte câştiguri pe bursă, iar guvernele au presupus greşit că această companie ar reprezenta establishmentul de putere american“, a adăugat Guşă. El a punctat că liderul PNL Crin Antonescu e va salva politic dacă va continua demersul de a-l taxa pe Ponta pentru greşelile guvernării.

Extrase din emisiunea “Newsroom”, cu Emma Zeicescu (Realitatea TV) – 12 septembrie 2013 – comentariu telefonic al lui Rares Bogdan despre presiunile externe la adresa lui Ponta, la care nu mai face fata, fiind o marioneta in mainile altor interese si despre manipularile referitoare la cei care contesta proiectul RMGC; montaj video cu replici intre Crin Antonescu si Victor Ponta pe subiectul Rosia Montana.

 ***

• Voxpublica:

Cristian Teodorescu: Crin şi Ponta ameninţaţi de disfuncţii casnice. Ce-i mai rău: parşiv sau parşivel?

Victor Ponta s-a răsucit zilele astea de atîtea ori în privinţa Roşiei Montane, încît dacă-l întrebi la iuţeală ce crede despre afacerea asta n-ar putea răspunde decît – Stai să-mi aduc aminte! Nu e singurul. Politicienii români, cu cîteva excepţii, mint fără jenă şi fără să-şi mai pună întrebarea dacă minciunile nu le cauzează la carieră. Mai nou, soţiile de premieri şi de politicieni, doamne cu sau fără preocupări politice cunoscute, intră şi ele în scenă. Dna Boc protestează la Cluj împotriva proiectului, care a făcut parte din programul de guvernare al soţului său. Dna Daciana Sârbu-Ponta a anunţat acum cîtva timp că se leagă cu lanţuri ecologiste dacă se trece le exploatarea aurului de la Roşia Montană. Europarlamentara n-a revenit asupra acestui anunţ. În schimb dna Alina Vălean-Antonescu, europarlamentară, e pentru această afacere, spre deosebire de soţul său Crin Antonescu.

Revenind la dilemele soţilor, preşedintele Traian Băsescu, susţinător al acestei investiţii a declarat recent că intră în neutralitate. Emil Boc mîrîie acum împotriva proiectului din programul său de guvernare. Cu cîteva săptămîni în urmă Crin Antonescu bălmăjea ceva din care se putea înţelege că e în favoare exploatării, după care a zis, pentru urechile lui Ponta, că între interesul naţional şi ceea ce vrea soţia, el alege interesul naţional şi va fi pentru contra. Asta fiindcă Ponta a mărturisit că i-a promis soţiei sale, Daciana, că va vota, ca deputat, împotriva afacerii pe care a avizat-o ca premier. Apoi a rostit despre jocul lui Ponta cuvinţelul cu care i-a făcut pe analişti să creadă că se rupe USL: parşivel.

La rîndul lui, Ludovic Orban – a cărui doamnă nu s-a pronunţat în chestie – le-a cerut demisia lui Ponta şi lui Şova sub motiv că umblă cu fofîrlica în privinţa Roşiei Montane. Azi, ministrul Culturii, Daniel Barbu a declarat solemn, la Cluj, că va susţine, ca ministru, proiectul, dar ca parlamentar liberal va vota împotrivă. Nedeprinşi cu asemenea fineţuri cu iz duplicitar, nişte manifestanţi au aruncat cu roşii în el. Normal ar fi fost ca manifestanţii să fi tăiat roşiile în două sau să fi fost doi la o roşie, pentru a-i arăta astfel ministrului atins de schizoidie că au ce au cu el ca ministru, nu ca parlamentar.

Trăgînd o linie provizorie ne alegem cu următoarele: probabile disfuncţii casnice în familiile Ponta şi Antonescu, poate chiar şi în familia Boc. O posibilă apropiere între Ludovic Orban şi Crin Antonescu, cei care pînă mai ieri se zbîrleau cotoieşte unul la celălalt şi o răcire între Crin şi o jumătate din fostul său sfătuitor, Daniel Barbu. Eventuale dispute lingvistice între PSD şi PNL asupra semnificaţiei diminutivului parşivel – adică ticăloşel, mizerabiluţ, josnicel, netrebnicuţ, desfrînăţel etc – şi a valorii sale politice. Aici pesediştii s-ar putea burzului tocmai din cauză că în loc să întrebuinţeze cuvîntul de bază, Crinuţ, l-a acuzat pe Ponta de parşivenie măruntă.

Ponta vorbeste de sutele de milioane de euro despagubiri in cazul Rosia Montana de parca s-ar pregati sa le incaseze, nu ca si cum ar fi principalul vinovat in cazul in care le vom platim. Anunta daune de miliarde de dolari pentru statul roman, drept rasplata pentru prostiile pe care le guverneaza, cu seninatatea unui broker de pe Wall Street care baga in faliment o tara ca sa incaseze si anul asta un bonus record. In final, crede ca poate pacali in continuare pe toata lumea, asa cum a facut-o cu succes pana acum. Daca in piata nu i se pronunta mult mai des numele si nu-i este ceruta demisia e considerat, probabil, un semn ca lupta se duce abstract, in principii, doctrine si ideologii. Un lucru care ii convinve de minune lui Ponta. Il lasa sa isi perfectioneze dansul si sa distreze lumea. Plateste, spune, face, semneaza si promite fiecaruia tot ce e nevoie pana obtine ce isi doreste. E tehnica in care Ponta isi da adevaratul doctorat. Derulati istoria personajului din momentul in care a ajuns seful PSD pana-n prezent. Un Victor Ponta care il lauda pe Mihai Razvan Ungureanu in momentul in care fostul sef SIE primea votul de investitura in Parlament. Ponta invitand UDMR la guvernare in seara alegerilor, dupa ce aflase ca USL a castigat 70% majoritate. Ponta semneaza foi A4 cu Traian Basescu (dupa ce USL a fost votat in draci) pentru a fi numit a doua oara premier. Ponta o numeste apoi pe Laura Codruta Kovesi, pe care o diaboliza in vara lui 2012, in fruntea DNA. Ponta se pupa cu Basescu pentru putere. Pisicul il scuipa pe Basescu, dar se gudura din nou pe langa Crin. O istorie comprimata a faptelor de vitejie a celui care declara ca a fost impotriva Rosia Montana, pentru ca Basescu sustinea proiectul. Apoi, in calitate de premier l-a studiat un an, s-a convins ca merita facut, l-a imbunatatit si l-a trimis Parlamentului, dar in ciuda acestor fapte declara ca voteaza impotriva. Comportamentul lui ar fi cea mai buna proba in instanta, in eventualitatea unui proces cu RMGC, pentru nevinovatia statului roman: am avut un premier suferind de Multiple Personality Disorder. In SUA se castiga procese daca sindromul e dovedit. Accentul pe responsabilitatea lui Victor Ponta ar putea fi exagerat. Dar scandalul provocat de proiectul Rosia Montana este cea mai buna expresie a faptului ca niciodata in politica romaneasca nimeni nu a platit pentru dezastrul lasat in urma. Iar catusele sunt fantasma extrema, singura modalitate prin care se face dreptate in mentalul colectiv si politicienii sunt trasi la raspundere. O denaturare totala a sensului pe care ar trebui sa il aiba responsabilitatea sociala si politica. Poate de aia lui Victor Ponta ar trebui sa i se strige mai raspicat ca nu poate fi, in acelasi timp, cel mai liberal premier si liderul social democratilor. Asa cum nu poate sa fie de acord si, fara sa innebuneasca, sa nu fie de acord cu acelasi lucru. La fel de simplu: nu poate face o lege cu dedicatie pentru o companie privata, unde statul e umilit si calcat in picioare, iar pentru a forta adoptarea ei sa mai si santajeze cu posibile despagubiri de miliarde. Marea problema, daca exista vreuna, e ca traim intr-un stat atat de slab incat astfel de indivizi ajung sa fie numiti de doua ori in functia de prim ministru. Iar cat timp exista in fruntea institutiilor personaje atat de slabe, fara niciun sens sau valoare politica, nici nu avem de la cine cere sau astepta vreo schimbare. Cum nici votul nu i-a invatat nimic, ramane doar strada sa le aminteasca de unde au plecat. Iar daca politicul e paralizat in fata alegerii, pisicul trebuie sa fie rupt cumva, undeva.

Costi Rogozanu: RMGC-ul & Ponta. Intră valul greu de cianuri mediatice – protestul linşat de politic & investitori

ROŞIA MONTANĂ sau Cum putem pierde tot în numai cîteva zile după ce în spaţiul public s-au deversat tone de cianuri mediatice. Luni, Ponta juca resemnarea şi practic părea clar că s-a terminat cu Roşia Montană. Dar au descoperit ceva băsescian de-a dreptul: ce-ar fi să-i încăierăm pe fraieri?  Şi uite aşa au apărut nişte chestii pe care le notez disparat:

• mai întîi a fost pupatul în fund veninos: vai, ce tineri frumoşi cu I-phone şi culţi manifestează. Din start fals, pentru că nu e în piaţă numai veselie şi bucurie, sînt oameni tineri fără joburi care simt că bătălia anti-RMGC are o miză enormă. Însă lauda a fost fatală pentru că
• apoi a urmat procesul de “contrastare”: dar tinerii ăştia frumoşi ştiu ce e foamea (aici au ajutat şi nişte imbecili care su scris că “sărăcia nu omoară”)? Nu, nu ştiu pentru că au I-phone au răspuns experţi economici plătiţi cu mii şi zeci de mii.
• pleiadă de articole a la Blănculescu cu iresponsabilitatea economică. Protestele din piaţă au fost bagatelizate uneori chiar cu armele unor participanţi care în  loc să explice algoritmul Roşia Montană, au preferat să tot facă paşi înapoi şi să o ardă strict eco, nu politic şi social
• Protestatarii anti-RMGC sînt cumpăraţi de unguri, ăia împotriva gazelor de şist sînt cumpăraţi de ruşi. Şi impostori precum Paşcu iau zeci de mii pe lună de la Parlamentul European ca să spună aceste căcaturi toată ziua.
• ONG-urile cumpărate de Soros. Cu Soros colaborează toată intelectualitatea română de 24 de ani. Nu e asta problema, evident. Dar e bine s-o dai pe “agenturi”, vorba lui Spahiu.
• au intrat pe fir Gadea şi compania, un ban în plus nu strică. Şi atunci au demarat “dezbaterile” unde au început să lucreze pe scenariul RMGC. Totul a culminat cu Ponta aseară care a respectat întocmai pliantele piaristice ale companiei.
• cel mai toxic aspect este acela că ăia din stradă luptă împotriva săracilor şi minerilor care n-au ce mînca. Cu aşa ceva nu te poţi bate dacă repeţi – ca unii pretinşi purtători de cuvînt ai protestatarilor – de o mie de ori că faci agricultură. Trebuia spus clar de purtătorii de mesaj că această luptă e şi pentru acei oameni care vor fi batjocoriţi încă o dată după ce au fost lăsaţi de izbelişte de zeci de ori în ultima sută de ani. În primele seri în Bucureşti s-a strigat de altfel şi în sprijinul oamenilor din Roşia uitaţi de autorităţi.
• foarte toxică e inversiunea responsabilităţii: dintr-o dată protestatarii poartă vina pentru sărăcia extremă din mediul rural a cîtorva milioane de oameni pentru care singura soluţie e, se pare, să se găsească cîte un zăcămînt de ceva
• alte intoxicări vin dinspre dreapta băsesciană sau cea oengistică. Prima lor grijă zilele astea au fost să se dezică de vocile anticapitaliste din protest. Sînt aşa de democraţi că nu suportă să le spună cineva că Roşia Montană urmează un tipar de acumulare pe care nu-l mai poţi combate cu floricele şi conferinţe roz.
• există şi intoxicări ecologiste. Personal, ies împotriva RMGC, dar sînt şi împotriva jafului declanşat acum un an şi jumătate cu industria eoliană cît se poate de verde: cea mai mare subvenţie din Europa, rentă în toată regula plătită de sărăcanii din est. Deci Cernea şi alţii fac mai mult rău aruncînd pe piaţă idei împotriva energiei atomice în loc să stea dracului în banca lor. Astfel de mingi servite sînt prealuate cu plăcere de Ponta şi consilierii săi care fac poveşti de adormit copiii cu autostrăzi stopate de urşi migratori.

Aşa s-au declanşat în ultimele zile filozofii greţoase despre cum inconştienţii din piaţă nu înţeleg poporul sărac. Am văzut jubilînd oamenii de PR de la RMGC pentru că le ieşea de fapt despărţirea falsă şi dramatică a opiniei publice. Cu poezia “locurilor de muncă” (care nu vor fi nici măcar 1000) şi cu poezia impozitelor (asta după ce guvernul semnează acte cu o companie dintr-un paradis fiscal!) au reuşit să cucerească mulţi oameni de partea lor. Trebuie explicat pînă la epuizare că că după tiparul RMGC se întîmplă şi altele în România. Trebuie spus că minerii care vor fi păcăliţi de RMGC & Ponta se vor uita cu ochii măriţi cît costă curentul, gazul, şcoala, spitalul şi nu vor şti ce i-a lovit. N-ar fi primii în România (ci doar o fărîmă dintr-un sfert) care muncesc şi se şi sufocă în sărăcie. Şi cu “job imaginar”, şi fără bani. Tot cu lobby-stat slab, se vor definitiva şi alte cazuri de sărăcie vîndută pe aur. Industria sănătăţii încă aşteaptă o lege care, pe cît pariu că va fi pro-business. Energia va fi privatizată. UE deja urlă la noi că nu dăm  drumul la preţuri la energie. Prostia cu gazul de şist care o să ieftinească gazul (cu preţul dublat) e deja repetată de guvernanţi care vorbesc ca PR-ii de la Chevron. Uite aşa ne vom trezi, ăştia protestatari pe străzi, cu un zid cît casa în faţă, compus din demagogie pro-investitori, din lobby de Bruxelles, – din mişcări tip tea party de oameni disperaţi care nu mai vor decît umbra unui patron şi atît – şi o să ne spunem “păi, noi doar protestam împotriva cinurilor, atît…”. Politicienii repetă speriaţi poezia capitalului cu “dăm locuri de muncă şi ei ne DAU taxe”. Aşa vom pierde partida. Cercul vicios care va adînci inegalităţi şi va zdrobi periferiile Europei nu putea fi prins mai bine decît de un iubitor atît de penibil de capitalism cum numai Estul putea să dea. Se pare că protestele au speriat şi alţi investitori care stăteau la coadă la rente. Citiţi şi vă minunaţi:

• permisivitate fata de presiunea strazii. O vulnerabilitate a Guvernului, care lasa deschisa calea pentru alte revendicari cu un grad scazut de legitimitate. Un semnal de slabiciune pentru viitori posibili investitori care ar avea nevoie de facilitati (vezi cazurile Renault, Ford, Nokia, Bosch etc) (sursa)

Da, aţi citit bine. Strada care protestează în România de două ori pe deceniu îi sperie pe capitaliştii care vor facilităţi. Fără alte comentarii. P.S. Mihăieş şi Patapievici au spus că au cumpărat simbolic un metru pătrat în Roşia Montană. Gâdea, te-au făcut ăia din celălalt bloc propagandistic. (sursa)

• Cotidianul:

În loc să clarifice situaţia proiectului de la Roşia Montană, Şova: Despăgubirile sunt calculate pe baza planului de afaceri al RMGC Restituiri cotidianul.ro. Gheorghe Piperea: “Societatea comercială RMGC nu mai există de drept din decembrie 2009″ Nu o spunem noi, sunt chiar cuvintele premierului. Cum îi prosteşte Victor Ponta pe oameni în cazul Roşia Montană

Victor Ponta s-a răzgândit. Ponta vrea din nou Comisie specială parlamentară care să dezbată controversatul proiect de lege cu privire la Roşia Montană, nu mai vrea trecerea lui prin Parlament în procedură de urgenţă. Ponta a luat această decizile după ce luni declara că nu mai are rost să fie constituită o comisie specială parlamentară în cazul proiectului de la Roşia Montană, pe motiv că ar fi “prostiţi” oamenii astfel deoarece Crin Antonescu a luat deja decizia de a respinge proiectul. Liderul PNL, Crin Antonescu, a anunţat, joi, după întâlnirea cu Victor Ponta, că PSD a convenit să se revină la constituirea unei Comisii parlamentare speciale pentru Roşia Montană şi retragerea procedurii de urgenţă pentru proiectul de lege. “Am avut o discuţie cu premierul Ponta şi cu alţi colegi, şi din PSD şi din PNL, din Guvern, pe multe subiecte. Cel mai arzător probabil privitor la Roşia Montană. Mi-am reafirmat convingerea că este un proiect care, în mod normal, se asumă sau nu se asumă de către Guvern. Domnul prim-ministru a rămas pe ideea că proiectul a fost înaintat în Parlament. PSD-ul a convenit – vorbesc acum de domnul Ponta în calitate de lider al PSD – să revenim la formula convenită iniţial, a unei comisii speciale în Parlament. Deci se solicită retragerea procedurii de urgenţă”, a declarat Crin Antonescu după întâlnirea cu Ponta. Antonescu a mai spus că decizia PNL nu se schimbă în privinţa proiectului, dar nu are nimic împotriva înfiinţării comisiei. “În această formă, aşa cum a fost prezentat, cu argumentele atâtea câte au fost prezentate, pentru noi proiectul nu prezintă suficiente garanţii pentru a fi asumat prin votul Parlamentului. Simplu spus, nu putem asuma noi în Parlament ceea ce Guvernul nu doreşte sau nu poate să asume. În Parlament, toate aceste probleme se vor dezbate, toate soluţiile vor fi propuse şi eu cred că acesta este modul cel mai democratic, cel mai calm, cel mai liniştit şi cel mai profitabil de a rezolva o asemenea problemă”, a declarat acesta . 

Ce spunea Ponta luni

Victor Ponta a declarat, luni, că nu mai susţine constituirea unei comisii speciale pe Roşia Montană deoarece nu vrea să “prostească” oamenii, acesta fiind un “joc politic” de vreme ce atât liderul PNL, Crin Antonescu, cât şi cel al PDL, Vasile Blaga s-au pronunţat împotriva proiectului. “Noi am crezut că era necesar să avem o comisie parlamentară care să-i cheme şi pe cei care erau pro şi cei care erau contra să discute cu proiectul de lege pe masă. Între timp, liderii politici ai două dintre cele mai mari grupuri din Parlament, şi anume domnul Antonescu şi domnul Blaga, au spus înainte să se facă vreo comisie că ei sunt contra. Atunci ce facem, facem o comisie ca să-i convingem pe domnul Blaga şi Antonescu? Nu mai avea niciun rost. Motiv pentru care, am discutat şi cu domnul Zgonea, atunci trebuie să intrăm rapid (în procedura legislativă, n.r.) la Senat pe procedura normală, la comisii”, a afirmat Ponta. “Din moment ce nu există sprijin parlamentar, s-au exprimat opiniile contra şi ale domnului Blaga şi ale domnului Antonescu, atunci nu mai are rost să mai ţinem oamenii încurcaţi. Se dezbate la Senat, se respinge, se vine la Cameră (…) şi ştim foarte clar că nu se face acest proiect”, a mai spus Ponta. Ponta considera atunci că, dacă ar fi înfiinţată o astfel de comisie, ar fi “prostiţi” oamenii. “Cum să mai facem comisie dacă la 1.00 facem comisia şi la 11.00 anunţăm că nu suntem de acord. Ăsta e un joc pe care nu are rost să-l facem că nu vrem să prostim oamenii. Adică la 11.00 le zicem că suntem cu ei şi la 1.00 facem comisiei contra lor (…) Noi nu vrem să facem aşa ceva. Dacă s-a decis, şi uite, repet, sunt doi oameni, doi lideri politici care au anunţat foarte clar, e dreptul lor, nu e nicio supărare. Dar atunci nu are rost să mai prelungim lucrurile. E Senatul, sunt comisiile din Senat care se vor pronunţa”, a mai afirmat premierul atunci. În ce priveşte răzgândeala lui Ponta, analişti politici afirmă că PSD încearcă astfel să-şi creeze o majoritate pentru adoptarea controversatului proiect de la Roşia Montană care a scos mii de oameni în stradă.

Dr. Raul Mureşan, Institutul Român de Ştiinţă şi Tehnologie: “Ponta minte. La Roşia Montană nu s-a exploatat niciodată cu cianuri!”

Circulă informaţia că se pune la cale, pe şest, demararea exploatării aurifere de la Certej… Avizul pentru exploatarea de la Certej s-a dat de la Agenţia Timişoara. În campania electorală, Rovana Plumb declara că nu ştie nimic despre acest aviz, că a fost dat – chipurile – de oamenii lui Băsescu din structurile de mediu şi a dat în judecată propria agenţie. Ceva absurd! Din câte ştiu, încă se judecă procesul, deci acel aviz de mediu încă nu produce efecte, dar agenţia asta este în subordinea Ministerului… adică ministerul se desfiinţează pe el însuşi. Văzând ultimele evoluţii în cazul Roşia Montană şi felul în care s-a „răsucit” doamna ministru, devenită acum chiar iniţiator al legii trimise în parlament, cred că lucrurile sunt de-a dreptul dubioase. Cred până la urmă că acel proces a fost doar un exerciţiu de imagine. Ce se ştie despre Certej, în afara faptului că sunt şi-acolo multe zeci de tone de aur? Certejul a fost „luat” folosindu-se exact schema de la Roşia Montană. E acelaşi Frank Timiş în spate, care a înfiinţat firma European Goldfields, deţinătoare a perimetrului de la Certej şi a câtorva din Grecia. Firma a făcut un pui, Deva Gold SA, unde asociată este aceeaşi firmă de stat MinVest Deva, cu 20%, după modelul Gold Corporation. S-au „umflat” la bursă acţiunile, după care European Goldfields a vândut tot lui Eldorado Gold, cu 2,5 miliarde de dolari în februarie anul trecut. Dar, în Grecia, în urma dezastrului pe care l-au produs, au fost mari manifestaţii, s-au luat la bătaie 2.500 de manifestanţi cu 200 de poliţişti, după care 50 de anarhişti au incendiat utilajele de la mină. A ieşit foarte urâtă treaba acolo. S-a aflat totul în presa internaţională, preţul aurului a scăzut dramatic, iar acţiunile Eldorado Gold s-au prăbuşit la bursă. Pe moment, totul e blocat pentru că firma are probleme serioase de finanţare. Câştigător a ieşit Frank Timiş, care a dat toate „tunurile” posibile şi imposibile. Ovidiu Tender ce rol a avut? Ei au fost asociaţi la începutul afacerilor cu aurul din Apuseni, Tender „deschizând” uşile pe la autorităţi inclusiv în afacerea Roşia Montană şi se pare şi la Certej. Iar la Bucium şi la Băişoara? E tot Gold Corporation. European Goldfields a primit acum licenţe de explorare la Muncel, Deva şi Brad. Practic, tot cadrilaterul aurifer al Apusenilor e vizat de cele două companii. Diferenţa e că Gabriel Resources n-a făcut niciodată vreun proiect de minerit, pe când Eldorado are exploatări prin lume care mai funcţionează. Sunt mai versaţi. Cei de la Eldorado sunt la limită şi se pare că şi RMGC ar mai avea doar vreo 60 de milioane în cont. Cum Dumnezeu îi găsim pe toţi pârliţii fără garanţii, pe care să-i facem oameni? În proiectul de lege înaintat parlamentului se precizează că garanţiile de mediu trebuie depuse doar pentru un singur an. Pentru un an, nu pentru 16! O măgărie imensă. Şi a doua chestie o reprezintă asigurările în caz de accident. Asigurările sunt şi ele foarte mari şi RMGC a încercat să se asigure la Allianz. Însă la Munchen, la o şedinţă la care au participat şi protestatari, Allianz a refuzat să-i asigure, iar în acest moment nu cred că i-ar mai asigura cineva având în vedere precedentul creat. Şi-acum să revenim la garanţiile de mediu. A fost un accident la Summitville în Colorado, unde era un iaz cu cianuri care s-a rupt şi acolo iazul era la nici a suta parte ca dimensiune în comparaţie cu Roşia Montană, iar refacerea mediului, cât de cât, a costat 170 de milioane de dolari. Aici avem pentru 16 ani cam tot o sumă asemănătoare, doar că suprafaţa este imensă, iar garanţia, şi-aşa ridicolă, s-ar plăti anual, ceea ce e o aberaţie. Toţi cei din industria asta au probleme. Gigantul Barrick Gold, spre exemplu, are probleme foarte mari . După căderea preţului aurului a anunţat că va da afară jumătate din personalul operaţional din SUA şi Canada. În acest caz e mai facil să dai statul român în judecată decât să fii în imposibilitate de a deschide o mină. Se joacă la cacealma pentru creşterea acţiunilor pe bursă? Tot ce se poate, dar n-au nicio şansă într-un proces cinstit. Aţi văzut că Jonathan Henry (CEO Gabriel Resources) şi-a retras afirmaţiile pentru că s-au speriat ceilalţi investitori din România şi nu mai vor să se asocieze cu ei, pentru că a creat o imagine negativă prin declaraţia de şantaj. Ba mai şi minte că s-a retras articolul. Fals, el este bine-mersi pe site-ul „Globe and Mail”, în forma originală, căci oamenii de-acolo chiar sunt jurnalişti. Deci ei nu au bani, nu au asigurare, iar legea asta e o mare porcărie făcută ca să le crească acţiunile la bursă. Se creează un precedent incredibil. Ponta spunea că în Roşia Montană e poluare şi că sunt două lacuri cu cianuri. La Roşia nu s-a exploatat niciodată cu cianuri! Deci se lua sterilul, se ducea în Gura Roşia, unde se făcea o „pastă’ de concentrat, iar concentratul era trimis la Baia de Arieş şi la Baia Mare, unde se cianura. La Roşia n-a fost niciodată vreun gram de cianură. Sunt minciuni fără margini. Ce interes avea Ponta să mintă? Păi să spună că zona e terminată, extraordinar de poluată, că nu se mai poate face nimic şi proiectul e singura soluţie. Ce spunea de fapt Băsescu în 2011, aceleaşi cuvinte! Nu ştiu dacă mai ţineţi minte când spunea Băsescu: ”Haideţi la Roşia Montană că poluarea e aici”. Şi s-au dat publicităţii câteva fotografii făcute din elicopter, care nu erau de la Roşia Montană, erau de la Roşia Poieni! Ce credeţi că va urma? Dacă ne uităm pe planurile depuse la Ministerul Mediului şi studiem evaluarea impactului asupra mediului, vedem şi ordinea în care se va face exploatarea. Muntele care-i interesează pe ei cel mai mult e Masivul Cârnic. Acolo e concentraţia cea mai mare de aur, pentru că de aceea şi sunt acolo cele mai multe vestigii istorice. Gold Corporation e focalizată pe acel munte, iar dacă nu-l pot obţine, întregul proiect devine nerentabil. Ce vor face? Dacă primesc toare avizele şi pornesc proiectul, o să exploateze Cârnicul, apoi devenind mai puţin rentabili, vor vinde, vor închide business-ul şi vor pleca. Şi minerii vor lua din nou ţeapă… Gândiţi-vă, au 500 de angajaţi, în condiţiile în care compania nu are activitate minieră. Nu scot un gram de minereu. Îi ţin ca masă de manevră, le fac contracte-încă de acum doi-trei ani – pe durată determinată, de trei până la şase luni, pe care le prelungesc. Şi practic îi şantajează. Tot la câteva luni le prelungesc, sau nu, contractul. Şi să nu-şi facă iluzii, pentru că primii care vor „zbura” vor fi chiar ei, pentru că în carieră au alocate 200 de locuri de muncă. Atât! Şi alea pe camioane, pe dinamitare, pe muncă specializată de „afară”, nu pentru muncă necalificată… Culmea, ar fi chiar interesul oamenilor de-acolo să se amâne cât mai mult proiectul, ca să mai rămână angajaţi.

Grupul pentru salvarea Roşiei Montane din ASE: Secretele afacerii Roşia Montană

Titlurile din media ultimelor zile ca şi declaraţiile publice pompoase făcute, legate de “Desecretizarea documentelor pentru Roşia Montană” dovedesc gradul înalt de necunoaştere în care a fost (este) scufundată afacerea Roşia Montană.

Aşa-zisele documente secrete sunt acte legate de compania mixtă RMGC, şi nu sunt deloc secrete: ele puteau fi procurate de oricine de la Registrul Comerţului, dar contra cost. Tot ce a făcut Ministerul Economiei a fost să publice aceste documente pe site-ul său, aşa încât acum oricine le poate citi; dar le-a publicat încă din 2011!

Documentele publicate, în număr de 20, repet – toate legate de constituirea companiei mixte RMGC – arată modificările repetate aduse Statutului RMGC din 1997 până în 2011.

Punctele cheie ale afacerii Roşia Montană rămân însă încă secrete (ca şi cele ale “loviluţiei” din 1989): […] [vezi mai departe la: http://www.ase.ro/rosia_montana/index.asp ]

Legaturi: