George Friedman, strategul si analistul CIA, ne “linisteste” din nou: “NU VA EXISTA O INTERVENTIE NATO sau SUA IN CAZ DE INVAZIE RUSEASCA”. Strategia Americii pentru Europa de Est si cum putem retrai o DRAMA ISTORICA

7-05-2014 11 minute Sublinieri

romania-harta

Voi pleca in aceasta saptamana pentru a vizita un sir de tari care se afla la granita dintre Rusia si Peninsula Europeana: Polonia, Slovacia, Ungaria, Romania, Serbia si Azerbaidjian. Un astfel de tur iti da ocazia sa iei seama la detaliile istoriei. Insa e imposibil sa intelegi aceste detalii daca le scoti din context. Cu cat ma gandesc mai mult la evenimentele recente, cu atat realizez ca ceea ce s-a intamplat in Ucraina nu poate fi inteles decat daca avem in vedere geopoliticile Europene de la 1914 incoacede acum 100 ani si de la inceputul primului razboi mondial.

In Armele din August, Barbara Tuchman a scris o istorie superba si corecta despre cum a inceput Primul Razboi Mondial. Pentru ea, a fost vorba despre perceptii, interpretari gresite, personalitati si decizii. Era vorba despre lideri si, in istoria ei, ideea implicita era ca Primul Razboi Mondial a fost rezultatul calculelor gresite si al neintelegerilor. Presupun ca, daca te concentrezi pe detalii, razboiul pare a fi o nesansa si pare ca poate fi evitat. Eu am o viziune diferita: razboiul era inevitabil din momentul in care Germania s-a unificat in 1871. Cum s-a intamplat si modul concret in care s-a desfasurat depinde, poate, de decidenti. Ca se va intampla era, insa, o necesitate geopolitica. Intelegerea necesitatii geopolitice ne da un cadru pentru intelegerea a ceea ce se intampla in Ucraina si ceea ce e posibil sa se intample pe viitor. 

Problema germana

Unificarea Germaniei a creat un stat-natiune care a fost extraordinar de dinamic. Pana la inceputul sec. 20, Germania ajunsese din urma economia Marii Britanii. Insa economia acesteia pivota in jurul imperiului care era construit in functie de interesele britanice. Germania nu avea un astfel de imperiu. Atinsese paritatea doar prin crestere interna si exporturi pe baze competitive. Aceasta era doar una din problemele pe care le avea Germania. Sistemul economic international era bazat pe un sistem de detineri imperiale (piete periferice, debusee – n.n.) cuplate cu industrialism european. Germania nu avea astfel de detineri si, astfel, nu avea un control politico-militar al pietelor sale. In timp ce economia sa era egala cu cea a Marii Britanii, riscurile sale erau mult mai mari. 

Riscurile economice erau insotite de cele strategice. Germania se afla pe Campia Nord Europeana, relativ plata, cu doar cateva rauri drept bariere naturale. Germanii ii aveau pe rusi la est si pe francezi la vest. Moscova si Paris devenisera aliati. Daca ar fi atacat simultan Germania intr-un timp ales de ele, Germania ar fi avut mari dificultati in a se apara. Germanii nu cunosteau intentiile ruso-franceze, insa stiau ce capacitati au aceste puteri. Daca ar fi fost razboi, Germania trebuia sa loveasca, intai, intr-o directie, sa obtina victoria si sa isi intoarca fortele catre cealalta parte. 

Cand acel razboi va fi fost purtat, strategia pe care Germania ar fi ales-o in cele din urma si deznodamantul actiunii sale erau nesigure. Insa, spre deosebire de viziunea lui Tuchman despre razboi, un razboi care sa inceapa cu o lovitura germana era inevitabil. Razboiul nu a fost rezultatul neintelegerilor. Mai degraba, a fost rezultatul realitatilor economice si strategice

Germanii au lovit Franta prima oara, insa au esuat in incercarea de a-i invinge. Au fost, astfel prinsi intr-un razboi de doua fronturi de care se temeau, insa erau mobilizati integral si puteau rezista. O a doua oportunitate de a-si implementa strategia a aparut in iarna lui 1917, cand o revolta a avut loc impotriva tarului rus, care a abdicat pe 15 martie 1917. (Germania, de fapt, a incitat la revolta in martie, repatriindu-l pe Lenin in Rusia cu infamul tren sigilat.) Existau ingrijorari serioase ca rusii se vor retrage din razboi si, in orice caz, armata lor se degradase considerabil. O victorie germana nu parea doar posibila, ci probabila. Daca s-ar fi intamplat, si daca fortele germane se transferau, apoi, in Franta, era probabil sa-i invinga pe francezi si britanici. 

In aprilie 1917, SUA a declarat razboi Germaniei. Erau mai multe motive, inclusiv amenintarea pusa de submarinele germane care s-ar fi putut apropia de navele americane din Atlantic, dar, de asemenea, temerea ca evenimentele din Rusia ar fi dus la infrangerea aliatilor. SUA avea un profund interes in a se asigura ca pamanturile Eurasiatice nu ar fi cazut sub controlul unei singure natiuni. Resursa umana, materiala si tehnologia controlata de germani ar fi depasit cu mult SUA. America nu ar fi putut accepta o victorie a Germaniei, astfel ca, in mai putin de-un an, a trimis mai mult de un milion de soldati in Europa si a ajutat la combaterea ofensivei germane dupa ce revolutia rusa din octombrie 1917 a scos Rusia din razboi. Tratatul de pace a dus la cedarea Ucrainei catre Germania, plasand Rusia in pericol daca Germania ar fi invins alianta anglo-franceza. In cele din urma, interventia Americana a dus la infrangerea Germaniei si Rusia a recastigat Ucraina. 

Interventia americana a fost decisiva si a definit strategia Americii in Eurasia timp de un secol. Aceasta consta in mentinerea unei balante a puterii. Daca balanta se inclina, Washingtonul isi creste ajutorul si, daca e absolut necesar, intervine decisiv in contextul unei aliante militare existente si efective. 

Al doilea Razboi Mondial a decurs in mod similar. Germanii, din nou intr-o pozitie periculoasa, au facut o alianta cu Sovietele, asigurandu-si un razboi pe un singur front, si, de aceasta data, au invins Franta. Apoi, Germania s-a intors catre Rusia si a incercat sa domine Eurasia in mod decisiv. SUA a fost, la inceput, neutra, apoi a furnizat ajutor Marii Britanii si Rusiei, si, chiar si dupa ce au intrat in razboi, in decembrie 1941, si-a pastrat fortele principale pana in ultimul moment posibil. SUA a invadat Nordul Africii, Sicilia si restul Italiei, dar acestea erau operatiuni de la periferia puterii germane. Lovitura decisiva nu a fost data decat in iunie 1944, dupa ce armata germana fusese serios slabita de armata sovietica ajutata cu resurse in mod consistent de SUA. Campania decisiva din nordul Europei a durat mai putin de-un an si a fost castigata cu pierderi limitate de partea americana, comparativ cu ceilalti combatanti. A fost o interventie ce a avut loc in contextul unei aliante militare puternice. 

In timpul Razboiului Rece, URSS s-a pozitionat creandu-si zone-tampon vaste. Intr-o prima linie defensiva, avea Tarile Baltice, Belarus si Ucraina. Intr-o a doua linie defensiva, avea Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, Romania si Bulgaria. In plus, zona tampon a URSS s-a mutat in centrul Germaniei, in Nordul Campiei Germane. Avand in vedere istoria, Sovietele aveau nevoie sa creeze o zona tampon cat mai vasta posibil, iar aceasta linie prevenea un atac asupra URSS. 

Raspunsul american a fost mai activ decat in primele doua razboaie, insa nu la fel de decisiv. SUA si-au pozitionat forte in Germania de Vest in contextul unei puternice aliante militare. Aceasta alianta nu ar fi fost suficienta sa blocheze un atac sovietic. SUA a promis sa furnizeze trupe aditionale in cazul unui razboi si a garanatat ca, la nevoie, era pregatita sa foloseasca arme nucleare pentru a opri un atac sovietic. 

Modelul era, in acest sens, similar. Speranta era de a mentine o balanta a puterii cu o expunere minimala la riscuri a Americii. In eventualitatea unei ruperi a echilibrului, SUA era pregatita sa trimita substantial mai multe trupe. In cel mai rau caz, SUA pretindea ca e gata sa foloseasca forta decisiva. Lucrul important de notat era ca SUA isi rezervase optiunea de a se intari si a actiona nuclear. URSS nu a atacat niciodata, in parte pentru ca nu aveau nevoie – nu se aflau in risc – si, in parte, pentru ca riscurile asociate cu un atac erau prea mari. 

Astfel, SUA a urmat aceeasi strategie in toate cele trei razboaie. Intai, a evitat supra-expunerea, limitand prezenta sa la minimum necesar. SUA nu a fost prezenta in Primul Razboi Mondial decat foarte tarziu. In Al doilea Razboi Mondial, prezenta Americii a constat in operatiuni periferice cu costuri relativ mici. In Razboiul Rece a desfasurat o forta suficienta pentru a convinge Sovieticii de intentiile americane, insa intotdeauna sub controul sau si intotdeauna gata de o interventie completa in ultimul moment oportun, cu pierderi minimale si in contextul unei aliante militare efective

Colapsul URSS si revolutiile de la 1989 au inlaturat zonele tampon pe care Sovietele le capturasera in Al Doilea Razboi Mondial. Pozitia lor strategica era mai proasta decat fusese inainte de razboaiele mondiale sau chiar din sec. 17. Daca zona de tampon interioara, Tarile Baltice, Belarus si Ucraina ar deveni ostile sau parte a sistemului de alianta vestic, amenintarea pusa Rusiei ar fi coplesitoare. Tarile Baltice au fost admise in NATO si alianta se afla, astfel, la mai putin de 100 mile de St. Petersburg. Daca Ucraina si Belarus ar lua acelasi drum, atunci orasul Smolensk, odinioara aflat mult in interiorul URSS si al Imperiului Rus, ar deveni oras de granita, iar distanta dintre Moscova si un teritoriul NATO ar fi de 250 mile. 

Factorul ce  atenueaza amenintarea [pt Rusia] consta in faptul ca NATO e slaba si fragmentata. Acest lucru nu e o mare consolare pentru rusi, care au vazut Germania transformandu-se dintr-o tara fragmentata si slaba in 1932 intr-o putere masiva pana in 1938. Unde exista baza industriala, capacitatile militare pot fi generate rapid si intentiile se pot schimba peste noapte. Astfel, pentru Rusia, a preveni ca un sistem de aliante Vestic sa absoarba Ucraina este un lucru esential, asa cum au aratat evenimente acestor luni. 

Abordarea SUA

Strategia americana in Europa ramane aceeasi ca in 1914: a permite balantei de putere europeana sa se echilibreze singura. Lasand la o parte afirmatiile publice, SUA le-a convenit slabiciunea puterilor euroipene atat timp cat si rusii erau slabi. Nu exista amenintarea emergentei unnui hegemon. Strategia americana a fost, ca intotdeauna, sa lase echilibrul sa se mentina de la sine, intervenind cu orice ajutor necesar pentru acest scop si intervenind militar in contextul unei aliante robuste la un moment decisiv si nu inainte. 

Urmeaza de aici ca SUA nu e pregatita, in acest moment, sa faca ceva mai mult decat sa se angajeze in eforturi simboliceArmata rusa poate fi capabila sa captureze Ucraina, desi provocarile logistice sunt serioase. Dar SUA nu se afla in situatia de a desfasura o forta de aparare decisiva in Ucraina. Schimbarea balantei de putere din Europa este departe de a fi decisiva, iar SUA are timp sa urmareasca cum se va dezvolta situatia. 

In acest moment, SUA este posibil sa se pregateasca de cresterea disponibilitatii armamentului pentru tarile pe care le voi vizita, precum si pentru Bulgaria si Tarile Baltice. Dar problema SUA este ca strategia sa istorica este de a se baza pe existenta unei forte militare semnificative si, acolo unde sunt implicate mai multe tari, o alianta operationala. Este lipsit de sens pentru SUA sa furnizeze arme unor tari care nu vor coopera una cu cealalta si care sunt incapabile sa desfasoare forte suficiente pentru folosirea acestor arme. 

De la evenimentele din Ucraina incoace, multe tari europene au discutat despre cresterea cheltuielilor de aparare si de cooperare. Nu este clar daca NATO va fi un mijloc pentru aceasta cooperare. Asa cum am vazut din discutiile dintre presedintele Obama si cancelarul Merkel, disponibilitatea Germaniei de a se angaja in actiuni asertive este limitata. In Sudul Europei criza economica face inca ravagii. Apetitul Britanicilor si Francezilor, sau al Ibericilor de a se implica este limitat. Este greu sa vezi NATP jucand un rol militar efectiv. 

SUA se uita la aceasta situatie ca una in care tarile expuse trebuie sa faca pasi hotaratori. Pentru SUA, nu exista vreo urgenta. Pentru Polonia, Slovacia, Ungaria, Romania, Serbia si Azerbadjian, ca si pentru celelalte tari de pe zona-tampon, nu este inca o urgenta. Dar s-ar putea materializa una cu o rapiditate surprinzatoare. Rusii nu sunt intrinsec puternici, insa sunt mai puternici decat oricare din aceste tari sau chiar decat toate aceste tari laolalta. Avand in vedere strategia americana, SUA sunt gata sa furnizeze ajutor (in resurse), insa un ajutor substantial cere o actiune substantiala din partea tarilor-tampon

Primul si al doilea razboi mondial au fost despre statutul Germaniei in Europa. Despre asta a fost vorba si in Razboiul Rece, desi intr-un mod diferit. Discutam si acum, odata in plus, despre statutul Germaniei. Astazi nu are vreo amenintare dinspre vest. Amenintarea estica este slaba, departata si mai degraba un aliat decat o amenintare. Forta care a impins Germania in cele doua razboaie mondiale nu este acolo, in acest moment. In mod logic, nu are motive sa isi asume riscuri. 

Temerea americana legata de resurgenta unui hegemon eurasian este departata, de asemenea. Rusia este departe de a putea pune o astfel de amenintare. Lupta inca sa-si redobandeasca tarile-tampon. Asa cum Germania nu este pregatita sa se angajeze in actiuni agresive, SUA va continua strategia sa seculara de a isi limita expunerea pe cat de mult timp posibil. Totodata, tarile-tampon se confrunta cu o amenintare fata de care prudenta le indeamna sa se pregateasca. 

Oricum, nu este clar ca amenintarea rusa se va materializa, si nu este clar ca, lasand la o parte retorica, Rusia are vointa politica de a actiona decisiv. 

[Daca totusi Rusia va actiona decisiv], solutia optima a tarilor-tampon ar fi o interventie NATO masiva. Asta nu se va intampla, insa.

A doua “cea mai buna” solutie ar fi o interventie americana masiva. Nici asta nu se va intampla.

Tarile-tampon vor sa transfere costurile apararii lor catre alti actori – o strategie rationala daca poate fi realizata.

Fortele impersonale ale geopoliticii imping Rusia in incercarea de a-si recapata granitele. Facand acest lucru, natiunile din jurul Rusiei nu vor sti pana unde vor incerca rusii sa ajunga. Pentru Rusia, cu cat este mai larga zona-tampon, cu atat e mai bine. Dar cu cat e mai larga aceasta zona, cu atat e mai costisitoare mentinerea ei. Rusii nu sunt pregatiti pentru o astfel de miscare. Insa, in timp, pe masura se puterea si increderea lor creste, actiunile lor vor deveni din ce in ce mai putin predictibile. Cand te confrunti cu o amenintare potential existentiala, actiunea prudenta este de a supra-reactiona

Tarile-tampon trebuie sa se inarmeze si sa se alieze. SUA va furniza un anumit grad de sprijin, indiferent de ceea ce germanii si, implicit, NATO, vor face. Dar decizia se afla in mainile polonezilor, slovacilor, ungurilor, romanilor, sarbilor si azerbadjienilor, alaturi de celelalte tari din zona. Unele, ca Azerbandjianul, au luat deja decizia de a se inarma si de a cauta o alianta. Altele, ca Ungaria, urmaresc ce se intampla si asteapta. 

Mark Twain ar fi zis: “istoria nu se repeta, dar rimeaza”. E o rima pe care o putem auzi astazi. O rima care se afla in etapele preliminare si putini se afla, deocamdata, inchisi intr-o cursa ca cea a Germaniei in 1914. Fortele incep sa se adune, si daca se aduna, ele nu vor fi controlate de bune intentii.

Voi asculta aceasta rima in cursul acestei calatorii. Am nevoie sa vad daca e acolo. Si daca este, am nevoie sa vad daca cei care se afla in cel mai mare risc aud acelasi lucru. Va voi tine la curent cu ce aud.

traducere razbointrucuvant

George Friedman (650)

Nota noastra:

In urma cu aproape exact un an, in mai 2013, George Friedman venea la Bucuresti, avea intalniri cu decidentii cheie ai Romaniei si spunea niste lucruri care socau publicul, pentru ca reprezentau un mod de a gandi problemele, dincolo de pragmatismul (cinic) si de agenda pe care o reprezenta, neobisnuit de franc pentru mediul autohton unde practica este de a tura motoarele propagandei la maximum si de a descuraja discutia rationala. Unul din lucrurile cu care soca si care parea, pe atunci, oarecum teoretic si indepartat, era ideea ca Romania ar trebui sa se pregateasca singura din punct de vedere militar – sa nu se bazeze pe NATO si nici macar pe scutul de la Deveselu in cazul unei invazii: 

GEORGE FRIEDMAN, ANALISTUL CIA trimis in Romania ca “SOL DE RAZBOI”. Interviu foarte important al sefului STRATFOR despre posibilitatea unei INVAZII RUSESTI pe teritoriul Romaniei si rolul tarii noastre de AVANPOST AMERICAN intre GERMANIA si RUSIA (video)

Ulterior, Friedman si-a scris impresiile din calatoria sa geopolitica din Romania aici: 

George Friedman: jurnalul geopolitic al vizitei din ROMANIA. Despre DEZACORDUL cu Traian Basescu si seful NATO, iluzia garantarii SIGURANTEI NATIONALE prin parteneriatele euro-atlantice si O “OFERTA” CINICA

Intre timp s-a intamplat criza din Ucraina si, dintr-o data, discutia despre invazia ruseasca nu mai pare asa fantasmagorica cum era in mai 2013. Friedman se pregateste din nou sa ne viziteze, de aceasta intr-un adevarat turneu ce va cuprinde mai multe tari care ar trebui sa constituie zona-tampon care sa tina Rusia in avansul sau catre Vest.

Principalul sau mesaj, spus foarte raspicat in analiza de mai sus, este ca NU VA EXISTA NICIUN FEL DE AJUTOR AMERICAN DIRECT PENTRU ACESTE TARI – DECI NICI PENTRU NOI. Nu doar ca SUA nu va interveni militar in cazul unei invazii in Ucraina si, prin urmare, nici in cazul uneia in Moldova, ci nici macar daca Romania sau celelalte tari NATO aflate in coasta Rusiei ar fi, cumva, atacate, nu exista garantia unei interventii militare americane (despre NATO deja nici nu mai are rost sa vorbim). 

SUA va interveni abia ulterior, in “ultimul moment”, cand se va expune cel mai putin si va suferi pierderile cele mai mici, lasand celelalte tari sa sufere costurile si pierderile majore. Pentru a intelege mai bine ca se va intampla asa, Friedman ne face o retrospectiva a strategiei Americii de-a lungul intregului secol al XX-lea, al celor doua razboaie mondiale si al razboiului rece. 

Ceea ce nu inseamna ca SUA nu e prezenta si nu va actiona. O va face insa indirect, fiind gata sa furnizeze “ajutor” – adica armament si “logistica”, fireste, pe bani (si pe baza unor contracte mega-avantajoase pentru corporatiile americane). Ceea ce aflam insa inedit din analiza de mai sus este ca in interesul SUA ar fi realizarea unei aliante militare ALTA decat NATO, una care sa se realizeze intre tarile-tampon aflate in calea Rusiei. O alianta regionala care sa se bazeze pe cooperarea acestora (trebuie notat ca ideea unei aliante regionale a fost promovata de Friedman si in vizita de anul trecut din Romania. Pe atunci mentiona in special Romania, Polonia si Turcia – ultima lipsind, de aceasta data, din enumerarea din articolul de fata…). Alte indicii nu ne sunt date cu privire la aspectul ce l-ar lua aceasta alianta si la ce ar insemna “cooperarea”. Nici nu este clar cum isi inchipuie Friedman ca Serbia (care nu face parte din UE) sau Bulgaria si Ungaria (cu legaturi solide cu Rusia) vor fi foarte interesate de o astfel de alianta.

Presedintele Stratfor incheie aluziv analiza sa (de altfel, foloseste mai multe fraze cu sens ambiguu in acest text decat in altele) cu un citat din Mark Twain referitor la faptul ca istoria nu se repeta, ci doar face rime.

Cu ce anume din trecutul nostru istoric recent rimeaza situatia de acum pentru noi, romanii? Cu o situatie geopolitica ce s-ar defini in modul urmator: o mare putere apuseana cauta sa ne includa intr-un sistem de aliante regional conflictual fata de Rusia, prin negocieri cu vecini revendicativi si dupa ce, in prealabil, convenise cu aceasta sa cedam, intr-un prim moment, in fata propriilor revendicari teritoriale. In mod evident, rima se face cu Romania din timpul celui de-al doilea razboi mondial, cand Germania nazista, pe atunci, ne-a cerut sa cedam Basarabia si Bucovina Rusiei, dupa care sa cedam teritorii Ungariei si Bulgariei.

Fireste, nu suprapunem simplist situatia de acum peste cea de atunci, ci pastram doar cadrele generale care ne definesc pozitia si ne limiteaza optiunile strategice. In prezent, de pilda, Germania nu doar ca nu are de gand sa atace Rusia, ci este aproape un aliat tacit al acesteia. SUA este marea putere apuseana care are intentii ofensive fata de Rusia, insa nu intr-atat de ofensive (cel putin in acest moment) incat sa declanseze vreun atac direct asupra acesteia. Scopul SUA este sa pastreze si sa mareasca aceste zone-tampon, pentru ca Rusia sa nu isi consolideze pozitia si, ulterior, sa o impinga tot mai catre Est si sa o transforme intr-o putere nesemnificativa global. “Necesitatea geopolitica”, pentru a folosi termenii eufemistici ai lui Friedman, impinge insa Rusia in aceasta actiune ofensiva de redobandire, intr-o maniera sau alta, a controlului asupra acestor zone-tampon disputate, din care facem parte si noi. Cert este ca ne aflam la mijloc intre “necesitatile geopolitice” ale acestor mari puteri si consecintele pentru noi ale strategiei americane pot fi pentru si mai dureroase decat lipsa unui sprijin efectiv.

In primul rand, e deja clar ca Republica Moldova, in caz de conflict, va fi cedata Rusiei fara prea mare agitatie. Acum se intelege mai bine de ce accentua Basescu faptul ca Romania nu va proteja cu pusca Basarabia.

In al doilea rand, “alianta” regionala care ar fi in interesul SUA poate fi pentru vecinii nostri “nehotarati” si care joaca la doua capete, ungurii condusi de Orban, un prilej de a presa si mai mult pe tema minoritatii maghiare din Transilvania si a autonomiei secuilor – poate chiar pentru mai mult, cum ar fi o federalizare “macar” a fostului regat maghiar asupra caruia, nu-i asa, oricum n-avem drepturi istorice.

In al treilea rand, SUA nu va interveni militar nici in cazul unei invazii rusesti pe teritoriul nostru (decat, eventual, in “ultimul moment” si, in orice caz, cand pierderile lor vor fi minimale, ceea ce pentru noi poate insemna foarte sau prea tarziu) – se presupune ca ar trebui sa rezistam de unii singuri, daca suntem atacati de Rusia ajutati de… Ungaria si Bulgaria. Eventual, sa ne “ajute” intrand cu trupele lor pe teritoriul nostru, ambele tari fiind inca de pe-acum extrem de… “dornice” sa se razboiasca cu rusii…

Cert este ca, oricat de mult am cauta, nu gasim alte rime pentru situatia noastra de acum decat unele care suna, pentru noi, rau si foarte dureros. Apropo de “rimele” istoriei, ar putea fi inca o asteptare istorica inselata a “venirii americanilor” pentru a ne scapa de rusi, inca o imensa iluzie (si probabil si ultima) spulberata, de data asta chiar una parafata de prea-trambitatul tratat NATO, cu care ne-am amagit prin falsa siguranta a unei “umbrele de siguranta” in caz de agresiune din partea Rusiei… O amagire in schimbul careia clasa politica de la noi a platit, in afara zecilor de soldati morti in Afghanistan si Irak, si cu demnitatea si suveranitatea nationala.

Si uite-asa, suntem dramatic de aproape si de implinirea… PROFETIILOR PARINTELUI ARSENIE BOCA DESPRE ROMANIA: “Romania va fi inconjurata de flacari… Imi pare rau ca sunteti cei de pe urma. Va vor cerne”

Odata mi-a zis ca, intr-o noapte, catre ziua, ne vor ocupa trei tari: Ungaria, Bulgaria si Rusia. Atunci eu am zis: „Ungurii or sa ne ocupe pe noi?”, iar el mi-a spus: „Si pe cei ce ne vor ocupa va veni ploaie de foc”

Ce ne mai ramane, atunci, decat sa ascultam, macar in ultimul ceas, de Sfantul inchisorilor noastre, Valeriu Gafencu:

“E vremea pocaintei! Oamenii ne-au parasit…”

rugaciune Romania

Vedeti si:

*

*

*

*

*


Categorii

America, Basarabia, Destramare teritoriala? (Regionalizare, autonomie), George Friedman/ Stratfor, Opinii, analize, Razboiul impotriva Romaniei, Rusia, SUA versus Rusia, Traduceri, Transnistria, Ucraina

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

59 Commentarii la “George Friedman, strategul si analistul CIA, ne “linisteste” din nou: “NU VA EXISTA O INTERVENTIE NATO sau SUA IN CAZ DE INVAZIE RUSEASCA”. Strategia Americii pentru Europa de Est si cum putem retrai o DRAMA ISTORICA

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Nu cred ca NATO ar abandona vreun membru pentru ca ar insemna ca tot ritualul de curtare pe care SUA l-a desfasurat pentru Arabia Saudita cu scopul de a o determina sa intre intro alianta coordonata de America(posibil NATO) ar fi in zadar( au ajuns pana acolo incat le-au promis un loc in Consiliul de Securitate..).

    Doar toata povestea din Siria, viitorul tratat de pace arabo-palestinian, domolirea Iranului si fortarea lui intrun acord de neproliferarea nuclear au ca scop principal aducerea Peninsulei Arabice sub tutela Nato( basca Rusia “sit still”). Arabia in Nato cum suna? Arabia in Nato si China impinsa tot mai mult spre petrolul si gazele din Siberia suna de 2 ori mai bine. O apropiere pe care Rusia nu si-ar dori-o. Suna de 3 ori mai bine.

    Un NATO care nu protejeaza in Europa de Est va fi un NATO care nu va proteja arabii de Iran. Pur si simplu vor ca UE sa inceapa sa isi asume o parte mai mare din povara financiara a viitorului sistem de securitate atlanto-euro-transasiatic. Si de aici si “amenintarile” cu “eu plec la mama” iar momentul actual e perfect oportun pentru negocieri, intimidari si santaj.
    Brzezinski spunea ca ar fi bine ca Europa sa mai lase deoparte ipocrizia diplomatica si sa-si asume un rol militar mai activ. De asta a si fost “fuck the UE”. Pentru SUA, in momentul actual, Europa nu e decat o adunatura de mamaitze simandicoase si sclifosite cu ciorapii rupti de 2 razboaie mondiale care refuza sa traga la plugul Noii Ordini Mondiale. Doar iar vine vecinu’ de la est si le rupe mufa, basca ca le lasa iar in frig la iarna.

    |

  2. @enkidu:

    NATO nici nu trebuie sa ne abandoneze, ca nici SUA nu ne va abandona. Ne vor incuraja si ne vor sustine moral, vor condamna agresiunile si asta ne va incalzi foarte mult… 🙂

    Pana una alta, un lucru ignorat pana acum a fost faptul ca Romania, desi a cerut in februarie 2013 un plan de contingenta al NATO, a cerut degeaba:

    http://www.ziare.com/teodor-melescanu/sie/melescanu-nato-sa-invete-de-la-romania-1291327

    “Daca noi am fost capabili sa internalizam nevoia de a participa cu forte, cu trupe in locuri indepartate de patria mama, eu cred ca ar fi un lucru deosebit ca si NATO sa invete sa internalizeze preocuparile pe care Romania, ca si alte tari de frontiera, le are in regiune.

    De aceea, o adoptare rapida a unui plan de contingenta referitor la Romania, Bulgaria, Turcia, Grecia, tari care suntem in aceasta zona de turbulenta ar fi probabil unul dintre cele mai importante obiective si idei pe care Alianta le-ar putea pune in aplicare”, a mai spus Melescanu.

    Referitor la criza din Crimeea, Teodor Melescanu a precizat ca reprezinta “un semnal de ingrjorare”, dar si “o indicatie foarte clara” ca Alianta trebuie sa se gandeasca la modul in care se adapteaza la noile sfidari la adresa securitatii.

    Plan de contingenta, in schimb, exista pentru Tarile Baltice si Polonia, adica acele tari vizitate de Biden de ne miram noi ca sunt sustinute atat de vocal pe cand noi nu: http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2014/04/28/sanctiuni-rusia-romania-biden-cehia-ungaria/

  3. Ce frumoasa harta Romaniei Mari cu Maica Domnului in mijlocul ei!
    La Ea sa ne fie nadejdia!

    Doamne, ajuta!

  4. Sincer…in cazul absolut ipotetic al unei agresiuni rusesti, repet absolut ipotetic, cred ca Nato va interveni. Chiar daca va fi doar SUA cea care o va face. Orice atitudine de noncombat din parte rol va face viitoarele eforturi de extindere si aderare in viitoare structura de securitate euro-asiatica inutile. Adica principala structura de dominatie globala( un Nato politic extins) va fi lipsita de orice potenta si capacitate de intimidare. Plus ca se va rasturna brusc ordinea mondiala. Te chinui sa readuci Franta in Nato in 2007 ca sa ce? Sa le arati ca sunt doar vorbe goale?

    Probabil un plan de contingenta nu e chiar atat de relevant. E mai mult o garantie pentru noi. E ca un contract premarital. Casnicia oricum exista cu toate obligatiile si drepturile ei( Nato- Romania).

    Iar noi am fi pe o directie secundara de atac cu obiective mai putin prioritare. Sa ne atace ca sa ce? Sa ajunga in Budapesta? Pe coasta dalmata? Gurile Dunarii au valoare din punct de vedere economic, economie care oricum ar intra pe avarie in cazul unui conflict. Plus ca pot fi bypassate prin Canal. Constanta- Roterdam prea putin foloseste Dunarea. Stalin de asta a vrut Polonia pentru ca toate invaziile care au amenintat Rusia au venit pe coridorul polonez. Teutoni, Polonezi, Suedezii, Francezi, Germani.
    In ww2 Grupul Arme Sud viza Caucazul iar Stalingradul initial a fost privit ca un punct de blocare a flancului.

    Stramtorile pot fi luate de flota sau/si desant. Nu e nevoie sa o iei pe la Focsani-Namoloasa-Galati ca sa ajungi la ele.

    Unul din motivele pentru care noi nu am fost transformati in pasalac si am avut o oarecare autonomie a fost tocmai faptul asta. Directia principala de atac a turcilor a fost Belgrad -Viena cu bataie in Europa. De asta Ungaria a ajuns pasalac si noi nu. Oricum le dadeam mai tot otomanilor.

    Ori tocmai existenta unui plan de contigenta pentru Polonia si restul arata faptul ca Nato va merge pana in panzele albe in cazul unui conflict.

  5. Pingback: RUGACIUNE UMILITA a Fericitului Filotei Zervakos in vreme de primejdie a NAVALIRII ALTOR NEAMURI ASUPRA NOASTRA si a INCEPUTULUI RAZBOIULUI -
  6. O analiza splendida, un singur lucru imi ramane nelamurit:

    Deci:

    – USA nu vrea decat ca balanta de putere europeana sa se echilibreze singura;
    – nu exista in mom de fata un hegemon european care sa tulbure aceasta balanta;
    – SUA e potolita si calma, nu intervine decat atunci cand lucrurile se complica si cand are pe cine se bizui (adica ‘mamaitzele’ se pun pe crostetat si nu pe galceava).

    Ok, toate bune si frummoase. Ramane o singura intrebare. Daca asa stau lucrurile, DE CE SUA A SIMITIT NEVOIA SA ZGANDARE UCRAINA? Testarea soldaritatii mamaitzelor? Balanta europeana era bunicica pana acum. Interdependenta economica, uniune europeana, in general liniste. Alors?

    semnat: Idefix

  7. Iar daca analiza lui @enkidu (pe care acum o vad) se dovedeste pertinenta si, da, NATO AR interveni in caz de invazie a Ucrainei – raman, dincolo de tot bruiajul informational, 3 puncte:

    – Ucraina e zona tampon vitala pt Rusia (nu eu am zis-o, ci Friedman mai sus);
    – Ucraina e zgandarita (euro-maidanul de la care s-au tras toate) – ce-i drept discret, in stilul ‘nici usturoi n-am mancat’, dar, totusi, nu atat de ingenios incat sa nu existe probe;
    – DA, Nato ar interveni in caz de invazie a Ucrainei.

    Deci? Vrea cumva cineva razboi prin Europa? Si asta este, oare, rautaciosul ala de Putin?

  8. Iata ce scria Utzu in analiza la un articol al dvs din 2013 (http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2013/05/20/george-friedman-interviu-realitatea-pregatire-invazie-terestra-rusia/):

    ”Pe politică externă a vorbit despre alianţa Rusia – Germania şi despre Moldova. Moldova nu privită neapărat prin ea însăşi, ci prin capacitatea ei de a fi exploatată de către Rusia. Deşi nu a spus nimic despre Ucraina, consider că tocmai absenţa ei din ecuaţia enunţată atrage atenţia, întrucât cordonul despre care vorbeşte Friedman de a separa Rusia şi Germania înseamnă o Ucraină abandonată definitiv ruşilor. Ucraina abandonată, din punctul meu de vedere, înseamnă un stat ocupat miltar într-un termen scurt spre mediu. Poate de asta şi somaţia cu armament antitanc.”

    Tot respectul pentru o minte asa de buna si de patrunzatoare!

  9. Personal, nu cred că se va ajunge ca România să fie implicată în vreun război cu Rusia (cu atât mai mult dacă nu se va implica militar NATO în situația din Ucraina) și că multe din aceste discuții mai mult aduc panică decât să facă un bine în țara asta.

    Pe de altă parte, citind despre faptul că vor cei din Ungaria să se refere la problema Transilvaniei asemănând-o cu problema din Ucraina și faptul că noi purtăm rachetele americanilor fiind foarte apropiați de Rusia nu pot să nu mă gândesc la mai multe profeții date de păr. Arsenie Boca. Și nu doar de păr. Arsenie Boca. Am fost acum câțiva ani la Mănăstirea Cășiel și am stat vreo 2-3 săptămâni în care păr. Serafim vorbea de mai multe profeții: http://sfappetrupavelandrei.wordpress.com/2010/08/23/o-scurta-vacanta-la-manastire/

    Până la urmă doar Dumnezeu știe ce va fi. Dar repet: consider că nu vom ajunge noi în vreun război. Cum s-au rezolvat problemele din Iugoslavia fără să ajungem în război cred că se va rezolva și problema din Ucraina.

  10. @enkidu:

    Sincer…in cazul absolut ipotetic al unei agresiuni rusesti, repet absolut ipotetic, cred ca Nato va interveni.

    Va interveni in conformitate cu interesele SUA. Adica intr-un moment ales de ei, profitabil pentru ei, destinat sa le aduca minim de pierderi. Totusi, pe moment, de ce si-ar trimite trupe sa moara pentru Romania? Cat priveste vreun atac nuclear, e si mai si… De ce sa riste un razboi nuclear pentru o periferie?

    Asta nu inseamna ca rusii vor fi lasati asa usor. Sunt alte modalitati de a le face viata un iad pentru atacul lor (costisitoare tot pentru perferie) si de a le pregati alte lovituri, eventual pe alte flancuri.

    SUA NU va renunta la periferia Europei de Rasarit! Ce trebuie sa intelegem e ca, cel mai probabil, in strategia sa, in cazul unui atac frontal, intr-un prim moment rusilor nu li se va opune o rezistenta inversunata ci vor fi lasati sa se desfasoare, urmand sa fie declansata ulterior o contraofensiva gandita in parametrii expusi de Friedman mai sus.

    Cat priveste problema planului de contingenta, cred ca minimalizam semnificatia sa (care este una operationala, nu simbolica) si ignoram “discriminarea” de tratament, aparent inexplicabila intre noi si celelalte tari vizate.

    Si generalul Degeratu stie ce stie:
    http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2014/05/06/razboi-rusia-romania-degeratu-cioroianu-ernu-karnoouh-iliescu/
    http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2014/05/03/ponta-ne-paste-un-razboi-moldova/

  11. @Sorin (si nu numai):

    Conteaza mult prea putin ce CREDEM noi. Avem reflexul sa initiem sau sa participam la astfel de discutii ca la o sedinta de catehizare: intai sa declaram daca credem sau nu in razboi, dupa care luam cuvantul. Si cei cu “crezul” gresit nu se califica. Propunem o alta abordare: sa lasam la o parte dorintele, sperantele, perceptiile, proiectiile convenabile si sa discutam FAPTELE si SEMNALELE.

  12. 1. Romania sa iasa imediat din UE si NATO.
    2. Nationalizarea tuturor resurselor strategice(minereuri, petrol, gaze, energie electrica, ape, paduri) furate de straini, inclusiv a bancilor.
    3. Cu resurse proprii crearea unei forte militare terestre(speciale, vinatori de munte) si cit ne permit resursele aeriene, pentru a rezista si invinge in luptele la sol, pe teren.
    4. In nici un caz sa nu intram in aliante care ne transforma oricum in carne de tun si obliga populatia sa faca sacrificii mai mari ca pina acum, ca sa cumparam arme de la marile corporatii internationale. Sa se refaca industria de razboi avuta inainte de 1989.
    5. Si toate acestea cu multa rugaciune si incredere in Sfita Treime, Maica Domnului si toti sfintii.
    Doamne, ajuta-ne si pe dusmani imblinzeste sa nu ne determine a ne apara noi de ei, Te rugam apara-ne Tu.
    Amin.

  13. @ Nicolaie:

    Si cine si cum sa faca toate aceste minuni dumnezeiesti? 🙂 Acuma nimanui nu-i este interzis a visa, insa… “toate sunt ingaduite, dar nu toate sunt de folos”.

  14. Daca ne gandim cum poate sa rimeze istoria,sa reflectam si la o alta posibilitate.Asa cum aliatii nostri din 1940 au fost ingenuncheati de Germania lui Hitler lasandu-ne complet descoperiti in fata lui Stalin ,scenariul s-ar putea repeta daca inlocuim Germania cu O GRAVA CRIZA ECONOMICA.Daca SUA intra in degringolada asa cum se anticipeaza de mult timp toata Europa de Est va ramane la cheremul rusilor.

  15. @quintus:

    Pai unii considera ca e invers – razboiul e o modalitate de iesire din criza si de rezolvare a unor deficiente economice structurale.

  16. @admin: Iar faptele spun că discuții de genul că România sau alte țări ar putea fi atacate de Rusia sunt doar vorbe goale. Nici Rusia, nici NATO nu a făcut nimic care să ducă la ideea că ar urma un conflict militar. Toată gălăgia asta internațională se bazează doar pe ce CRED unii sau alții și nu pe fapte.

  17. @Sorin:

    Ma rog… hai sa depasim momentul penibil. Adica declaratiile oficiale prin care NATO defineste Rusia, iar, drept adversar, miscarile de trupe si semnalele cat se poate de explicite (care, culmea, se mai si adeveresc!, unele infiorator de exact, cum este cea legata de Ucraina, vizibila inca de-acum un an) sunt perceptii, pe cand decretele subiective sunt realitati.

    Cei care nu CREDETI si nu vreti sa vedeti nimic, mai bine nu cititi aceste materiale. E o lipsa de respect fata de cei care muncesc la ele. Sunt si alte subiecte la care se poate comenta.

  18. Foarte buna analiza, fratilor admini.

    Doroteea, un probabil raspuns la intrebare de ce a fost zgandarita Ucraina e cumva in raspunsul fratilor admini catre enkidu. Nu e vorba de a renunta la Europa de est, ci de a impinge Rusia (obsesie bolnava a SUA, tinand cont de cum arata Rusia acum) fara ca SUA sa se implice direct in acest moment. Si impresia mea este ca SUA dau un mesaj Rusiei in legatura cu ce este permis si ce nu. Si e foarte ingrijorator sa vedem cate pare ca ii sunt permise (e mai mult un fel de atragere in capcana de care Putin pare ca e destul de constient). Am vazut cum cedarea Crimeii a fost o paguba acceptatat de SUA si de Occident, in general. Este evident ca ceea ce se intampla acum in Ucraina nu este in avantajul SUA – pentru moment. Solutia de a calma Ucraina este la indemana (federalizarea/neutralitatea cam in forma propusa de Rusia), insa nu stim pentru cata vreme va ramane realizabila. Va fi cu atat mai dificil cu cat vor muri mai multi oameni in Ucraina. Nu pare sa se mearga spre un acord, ci spre acel scenariu in care Rusia e lasata sa avanseze, iar pustile vor fi puse in mainile vecinilor Rusiei bagati la inaintare (disfunctionalitatea NATO este evidenta de ceva ani, interesele individuale, in special ale Germaniei in relatia cu Rusia, fac foarte dificila folosirea NATO asa cum ne-am dori noi; problema e ca stam prost si cu cooperarea regionala, intr-un fel se vede de la Washington, altfel de la Bucuresti sau Budapesta, nu e o solutie viabila, desi Friedman o tot reia de ceva vreme, romanii, polonezii etc au intrat in NATO sa fie aparati de americani, nu sa se ajute unul pe altul, insa iata ca…). Ne va fi foarte greu, caci desi ne putem inarma, noi nu avem nici o parghie asupra a ceea ce se intampla in Ucraina, Transnistria, poate apoi R Moldova. Nu putem sta deoparte, dar daca ne vom implica poate fi motiv de retaliere din partea Rusiei, asa ca…asteptam sa vina peste noi, ca sa dam motiv SUA sa intervina direct, insa deja focul e la noi acasa.

    Articolele lui Friedman trebuie vazute si ca vehicule diplomatice, ele sunt citite in tarile ce urmeaza a fi vizitate, alimenteaza culisele diplomatiei. Friedman ingroasa tusele privind neinterventia SUA pentru a stimula implicarea statelor din zona si nu mentioneaza deloc dorinta SUA de a sufoca Rusia, toate cu scopul de a ne face pe noi sa ne voluntariem cozi de topor. Oricum, pare ca functioneaza bine aceasta atitudine a SUA, daca ne uitam la Chevron etc, dam tot, nu cumva sa ramanem descoperiti.

    Deja se incearca concluzii globale ale noii situatii. Este clar ca e vorba doar de o aparenta amenintare asupra minunatei lumi globalizate, va fi agitata “amenintarea nationalismului”, sigur ca cei ce imping din ce in ce mai tare big brother-ul nu fac astfel de erori ca cea din Ucraina pentru a se submina ei insisi, era nevoie de o falsa amenintare, ca cea a Rusiei, pentru a impinge constructia mai departe. Speram sa nu fie asa, dar cu cat se amana mai mult solutia in Ucraina, se pare ca mergem spre un scenariu mai sumbru, Dumnezeu stie..

    Ceva interesant scris de un fost ministru de externe si premier francez (de vazut cum se amesteca adevarul cu propaganda) http://www.parismatch.com/Actu/International/La-Russie-veut-etre-crainte-562252 :

    “Criza ucraineana nu este doar o alta criza. Ea va defini o noua ordine internationala. Mai ales pentru ca are o valoare exemplara. Rea litatea acestui inceput de secol XXI este resurgenta nationalismelor umilite, in rusia fata de vecinatatea sa imediata, la fel ca in china fata de Japonia. Sa nu ne amagim, atitudinea pe care o vom adopta astazi va hotari si ce va face china in Diaoyu, Spratli sau Paracel. Iar apoi pentru ca aceasta criza ne arunca intr-o lume in care oricine poate spune nu, dar nimeni nu va mai avea forta de a zice da. Este timpul puterilor negative ce sfasie consensul mondial necesar rezolvarii crizelor.
    (…) Dar riscam mult mai mult, riscam ruperea insasi a functionarii globalizarii. De 30 de ani cresterea mondiala se bazeaza pe un pact tacit: pentru ca toti beneficiem de pe urma interdependentei, tarile in curs de dezvoltare accepta institutiile iternational si regulile pietei introduse de occidentali in beneficiul lor propriu, iar occidentalii inchid ochii la imprumuturile pe care le dau in schimb. Un fel de politete a globalizarii.
    Marea revelatie a crizei ucrainene pentru tarile in curs de dezvoltare este ca institutiile internationale reprezinta in acelasi timp si instrumente de presiune asupra lor in momente politice importante. Este valabil pentru agentii de rating, pentru alte instrumente financiare cum ar fi auditul sau platformele de plata prin carte de credit, e valabil si pentru internet. De aceea, tentatia este mare pentru marile tari in curs de dezvoltare de a-si oferi un sistem paralel pe care sa-l contrleze.”

    Doamne, ajuta!

  19. Politica ,,balantei de putere,,a fost practicată de Marea Britanie,în Europa secolului 19,dar cel mai însmnat artizan al acesteia,a fost ministrul de externe al Imperiului Austriac,germanul(era german pe bune)Metternich.Această stare pe arena internatională,a durat între Congresul de la Viena si începutul revolutiilor robiei blânde a liberalismului.Prin 1848,Metternich demisionează si ,astfel, se sfârseste politica ,,balantei de putere,,care durase aproape o jumătate de secol.De aici încolo stările paradigmatice în Relatiile Internationale vor altera,dar va domina indiscutabil Realpolitik.Friedman e un analist de exceptie,dar faptul de a nu fi în totalitate de acord cu el,nu înseamnă neapărat o împotrivire.De aceea,la nivel argumentativ,avem nevoie de o extrapolare:Minciuna prin omisiune e aspru pedepsită in stiintele si practica judiciară,adică să afirmi în felul următor;,,Domnule judecător eu nu am vrut ca x să fie omorât de către y,eu doar l-am tinut,,.Acum prin analogie revenim la tema noastră.Este adevărat că Germania l-a trimis pe Lenin intr-un vagon plumbuit din Elvetia în Rusia,împreună cu o ceată de co-etnici, pentru a-i trimite pe rusi în bezna comunistă,dar acest lucru nu ar fi fost de ajuns fără sprijinul unor cercuri de influentă si financiare din SUA.În timp ce Lenin pleca în Rusia cu ceata lui,Trotki era pregătit în SUA,cum să înfinteze celebra ,,Armată rosie,,iar Iacob Schiff si o serie de bancheri americani,îi trimiteau lui Lenin milioane de dolari(actualizati ar insemna miliarde multe)în sustinera revolutiei.Există,de fapt,si o corespondentă între Lenin si Iacob Schiff,publicată la noi în ,,Sociologia si geoploitica frontieri,vol.II)în care Lenin promitea o revolutie mondială si resursele Rusiei,bancherilor americani.Asadar,începutul lui Friedman e bun,dar prin omisiune nu spune că marele aport la Revolutia comunistă a fost al unor cercuri din SUA.Analistul american,mai încearcă să ne servească chestiunea cu ,,Balanta de putere,,care asa cum am arăta,si o stie oricie a studiat un minim de R.I.,este destul de fragilă si a alternat chiar si în cazul ,,Perfidului Albion,,(Marea Britanie)numită astfel tocmai datorită încercărilor acestei de a mentine vehiculata balantă,în rest genialitatea lui Metternich a fost responsabilă pentru suprevietuirea acesteia o perioadă mai lungă.Germania nici astăzi nu s-a maturizat politic.Ea încearcă,la fel ca altădată să acapareze piete periferiale si debusee,asa cu zice Friedman.Dacă privim lumea ca ,,sistem mondial modern,,(I.Wallerstein)ea este o piată,contruită pe inegalităti ale elementelor constitutive;centru,semiperiferii si periferi.Asadar,există dorinta si necesitatea ca Germania să vrea să acapareze piete periferiale,dacă sistemul este o piată,asa cum am arătat.Ea face o politică de balans între SUA si Rusia,care,la un moment dat,prin schimbarea unor aliante,s-ar putea să-i dăuneze,lucru care s-a mai petrecut si în trecut.
    În concluzie,analistul american încearcă să ne responsabilizeze si să ne convingă,de necesitatea achzitionării de armament,cresteri bugetare,nu pentru că ne poartă de grijă,ci pentru că SUA e la final de drum:Încercarea de a construi o lume pe o singură paradigmă,de a o uniformiza,înseamnă refuzul la libertate si la frumusetea acestei lumi care constă tocmai în putinta pornirilor interioare,ancestrale,în manifestările umane.Declinul Americii este unul interior si de natură culturală,financiară si economică(considerând ca sistemul financiar american a devenit pur speculativ,fără o oglindire obiectivă-economică).
    SUA domină sistemul financiar-global prin cele două institutii,Banca Mondială si FMI.Amândouă functionează pe aceleasi principii,cu deosebirea că BM,acordă credite pe termen mai lung.SUA ca principal contributor,are singură dreptul de veto în aceste institutii,adică singura tară cu drept de veto.Când China va depăsi economia SUA,va putea cere acest drept,dar asta e altă discutie.Cu ONU,însă povestea e total diferită.Arabia Saudită,si nici alt stat,nu poate fi primită in Consiliul de Securitate,decât cu votul Rusiei si al Chinei.
    ONU,ca principală organizatie de securitate,are în structura sa Consiliul de Securitate,Adunarea Generală si Secretariatul General.Carta ONU,este un fel de constitutie a acestui organism.În cadrul organizatiei,mai trebuie amintit că mai activează numeroase anexe,pe sănătate,muncă,comunicare,copii,drepturile omului etc.,dar elementele de bază sunt cele trei,la ele făcând referire Carta.Asadar,conform Cartei numai hotărârile Consiliului de Securitate,au caracter executoriu,restul sunt consultative,deci nu implică obligativitate din partea actorilor.Hotărârile se iau cu majoritatea de voturi ale membrilor permanenti si nepermanenti.Cei cinci membrii permanenti,au drept de veto(Rusia,China,SUA,Marea Britanie,Franta).Carta poate fi schimbată doar dacă nici un membru permanent nu se opune,nu uzează de dreptul de veto si,pe de altă parte,să obtină o majoritate în Consiliu:
    OAMENI BUNI!CUM SĂ PROMITĂ SUA CĂ O VA PRIMI PE ARABIA SAUDITĂ ÎN CONSILIU,FĂRĂ CONSIMTĂMÂNTUL RUSIEI SI CHINEI?CUM?POATE-MI SCAPĂ MIE?
    Singura modificare pe parcursul timpului de la înfintare,a fost făcută sub mandatul lui Kofi Annan,de către L.Brahimi,în ceea ce priveste trupele de mentinere a păcii.Concret;ele au voie să reactioneze fără ordin expres,la provocările armate,cu foc mai exact.Kofi Annan a declarat războiul din Irak Ilegal,adică Secretariatul General ONU,prin Secretarul General,conform Cartei a declarat că SUA a încălcat legea si Dreptul International.De ce SUA nu a fost pedepsită?Pentru că hotărârea Secretariatului nu e executorie,iar in Relatiile Internationale,un actor este pedepsit,numai dacă există cineva să o facă.
    Domnule Friedman?!De unde atâta Echilibru?

  20. In martie 2014, Marcel van Herpen, directorul Cicero Foundation (http://www.cicerofoundation.org/about/index.php) si autorul cartii Putin’s Wars: The Rise of Russia’s New Imperialism (http://www.amazon.com/Putins-Wars-Rise-Russias-Imperialism/dp/1442231378) – (in care ar fi prevazut tulburarile din Ucraina), facea un apel catre SUA in care arata ca nu anexarea Crimeii este scopul pe care-l urmareste Rusia, ci Eurasia. Tot aici vorbeste si despre incapacitatea de actiune a NATO, ceea ce Friedman incearca sa spuna acum.

    http://www.cicerofoundation.org/lectures/Marcel_H_Van_Herpen_UKRAINE_AN_URGENT_CALL_FOR_US_LEADERSHIP.pdf

    Asa ca, fie ca ne situam alaturi de unii sau altii, tot singuri suntem in momente de cumpana. Insa, convingerea mea ramane ca undeva, exista o intelegere intre aceste mari puteri.

  21. Doroteea a observat bine, analiza lui Friedman nu explica in nici un fel aparitia Maidanului si fraza “fuck the EU” cu toate consecintele lor. Mie analizele acestea mi se par un fel de propaganda. Amesteca lucruri adevarate cu cele false, pentru a face minciunile credibile. Pe de alta parte, chiar daca americanii s-au mai aratat dispusi sa se amestece nemijlocit si masiv in zona (vezi Iugoslavia), nu strica sa li se aminteasca romanilor, dar si celorlalti est-europeni care au semnat tratatul, ca la ei acasa NATO SUNT CHIAR EI! Mai prost este cand cei care se ocupa de propaganda incep sa creada singuri in ceea ce spun, sau cand nu mai sunt in stare sa iasa din paradigma care le-a adus pana acum explicatii pertinente (ma refer la partea cu hegemonia europeana). Rusia nu mai cauta spre Europa pentru ca Europa nu mai are ce-i oferi in afara de bani. Epoca inceputa pentru rusi cu Petru cel Mare s-a terminat cu Gorbaciov. Acum Rusia porneste sa-si construiasca singura ceea ce va fi al ei, acumuland din zone de unde isi poate extrage noi radacini. Deci va merge spre sud, zona vizata fiind Balcanii si Orientul Apropiat. Desi corespunzatoare unei alte intelegeri a realitatilor, linia lui Huntington este reala pentru situatia de acum si pentru ceea ce va face Rusia.

  22. Analizele lui Friedman pe care le-ati publicat le-or citi si rusii ?? Sau sunt, cum ar fi normal, analize geo-militare strict secrete ?

    Pentru Romania conjunctura , oricare ar (vor) fi stapanii Europei, ramane complicata, si din pacate nu reusim sa propunem solutii, ci doar sa ne adaptam la ce ni se serveste.

    Intrebare strict tehnica : sistemul medical romanesc, pe butuci in timp de pace, va functiona in caz de razboi ?
    Dar de mancare s-ar mai gasi, daca importurile care au luat locul productiei autohtone se opresc, voluntar sau pur si simplu ca-i razboi ?

  23. @c2:

    Sunt lucruri indeajuns de generale pentru a nu oferi informatii strategice. Si rusii isi justifica si isi prezinta strategia prin astfel de scrieri generale, care mai trebuie citite si printre randuri.

    Referitor la ultima intrebare: http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2014/05/07/pregatiri-de-razboi-faza-pe-rechizitii-rusia-si-nato-isi-promit-trupe-militare-si-programe-de-inarmare-vizand-europa-rasariteana-parlamentul-ucrainei-a-votat-impotriva-descentralizarii-mai-mul/

  24. A avut Iliescu o vorba adevarata si anume ca am avut 2 vecini buni de-a lungul istoriei – Serbia si Marea Neagra.
    In ultimul secol, in ciuda eforturilor de a ne alia cu mari puteri se pare ca nu s-a reusit niciodata mare lucru.
    Germanii au presat pentru ca sa cedam Ardealul ungurilor, Basarabia rusilor si Cadrilaterul bulgarilor. De la noi aveau nevoie in speciald e petrol.

    La Yalta vesticii s-au descotorosit de noi desi am avut tousi un rol important in razboi, pe langta faptul ca Romania era atunci o tara destul de infloritoare.

    Trebuie sa fim realisti, nimeni nu se baga in razboi pentru altcineva decat eventual pentru interesul propriu.

    Americanii au intentia de a ocupa economic Ucraina si alte tari din zona prin diverse ‘revolutii’ si de a crea valuri in anumite zone ale lumii.
    E foarte posibil ca ei sa fi declansat miscarile din Ucraina doar pentru a vedea daca Putin va avea o reactie sau nu.

    Iar acum, daca nu vor avea un interes extrem de direct se vor margini sa agite lucrurile impotriva rusilor din linia a 2a, in linia intai fiind tarile din zona.

  25. @doroteea
    ma refeream la un atac ipotetic asupra Romaniei.

    @admin
    Faptul ca nu pun pret pe analizele lui Friedman nu inseamna ca nu iti apreciez stradania. Il prefer pe Brezinski. Cel putin ale lui analize si previziuni s-au implinit mot a mot. Friedman o cam scalda cu intratul Americii in razboi. Nu au fost americanii chiar atat de buni pe cat vrea el sa para. Ar fi intrat mai repede dar nu aveau cu ce.

    Efectiv nu ar fi intrat in razboi cu Germania daca Hitler la 11 decembrie 1941 nu ar fi declarat el razboi. Apoi in 1942, 1943 chiar nu erau capabil sa lupte cu nemtii. In 1943 in Africa au luat bataie la Kasserine de le-au sarit capacele. La Anzio a fost un dezastru, Salerno la fel. De mMonte Cassino au trecut dupa 3 luni si era doar un delusor. Tancurile Sherman erau niste mizerii, nemtii le spuneau Ronson (aluzie la reclama cu brichetele Ronson ..se aprind din prima). Nici macar nu aveau landing crafturi. In Guadalcanal s-au chinuit o gramada. Chiar erau praf la inceput. Nemtii ii dispretuiau ca luptatori. In faimoasa lor batalie de la Bastogne au stat incercuiti 5 zile si au facut din asta un mit. Iar Pavlov la Stalingrad a stat intro casa incercuit 2 luni iar nemtii au pierdut mai multi soldati ca sa o atace decat au pierdut ca sa ia Parisul. Si nu a mai facut nimeni din asta un caz.

    http://en.wikipedia.org/wiki/Pavlov%27s_House

    Si chiar nu mai e doctrina militara din ww2 actuala acum. Cum plimbi tu zeci, sute de blindate pe sub nasul celei mai bune aviatii din lume, recte SUA, cu cerul dominat de sateliti si sa iti inchipui ca te vei reversa pe marile podisuri si campii ale Romaniei fara te impiedice nimeni? De ce inainte de orice interventie externa SUA se chinuie sa obtina NO-fly zone?
    Si apoi distruge radarele? Vezi libia, in siria nu au reusit sa impuna no-fly zone si nu au putut intra si au cautat suport in Parlament si Congres pentru ca stiau ce costuri vor avea.

    Sa patrunda Rusia in Romania fara suprematie aeriana? Povesti. De asta spuneau ca nu rezistam 30 minute. Atat ar dura sa puna jos rusii aviatia noastra si apoi ar avea liber la blindate. Adica sah-mat. De asta nu ar intra rusii in spatiul aerian NATO.

    In debarcarea din Normanndia nemtii au adus 3 divizii de blindate in apropierea plajelor(panzer lehr, 21 si 12 SS). Singure ar fi fost in stare sa ii arunce de pe plaje inapoi in ape pe aliati. Doar ca nu le-au adus suficient de aproape. Cu un cer dominat de aviatia aliata ( un singur 109 s-a ridicat in 6 iunie) tancurile nu au mai contat. 3 zile ( de fapt nopti) le-au luat sa ajung la plaje si era prea tarziu. Era vorba doar de cativa zeci de kilometri.

    Supozitia asta cu asaltul rusesc pe sute de kilometri pe flancul sudic, in spatiul aerian NATO irosindu-se in ce ? Sa presupunem ca SUA nu ataca. Cam cate pagube le-am putea noi provoca? I-am putea noi uza in asa hal incat in momentul in care NATO va interveni vor fi rusii ca piftiile? Sau vor fi la fel doar cu mai putina benzina in rezervor.
    Cel mult vor avea probleme logistice legate de alimentarea cu motorina . Chiar nu mai e 1914 si nici 1940. Cand puteai trage in avion cu pusca.

  26. Cred ca si cel mai optimist om pe pamint vede ca un razboi va fi, oricit de optimisti am fi, pentru ca:

    1. se doreste de stapinii lumii o reducere a populatie. Nu cred ca are importanta CINE declanseaza razboiul si DE CE.
    2. Razboiul a fost profetit de marii nostri sfinti ortodocsi, si cred ca ar trebui sa ne incredem in ei mai mult decit in stiri pentru ca ei… NU NE MINT! NU NE MANIPULEAZA, asa cum fac stirile. Cei de la stiri au aceeasi stapini, insa sfintii nostri unul au!

    3. Toate marile puteri (US, China (da, si China pe care se pare ca prea a uitat toata lumea de ea si nu ii da atentie destula, insa ei asteapta cu rabdare si coc si ei ceva), Rusia, EU) s-au inarmat pina in dinti, fac exercitii chiar si impreuna

    4. Romania cred ca este cel mai prost pozitionata dpdv militar, si aici probabil ca intra si Moldova

    5. Marile puteri se prefac ca sint “prieteni” insa se maninca pe la spate, spionindu-se unii pe altii. Halal, prietenie! Halal incredere! De fapt aceasta “prietenie” nu exista, sint gata sa se vinda unul pe altul pentru interesul propriu.

    6. Dupa parerea mea, este sinucidere pentru Romania fara o armata, cit de cit. Cu toate ca si cu armata, tot sinucidere este, daca nu are aliante puternice. Ce tara i se va altura unei Romanii fara armata proprie, daca ipotetic, Rusia o va invada? De ce alta tara ar avea vreun interes sa isi riste viata propriilor fii ai ei, numai de dragul de a apara teritoriul ROmaniei si apoi, vlaguita, sa nu isi poata apara propriul teritoriu?

    Si sper sa nu arunce nimeni cu pietre in mine chiar si virtual pentru ce o sa spun :):
    De vreo 3 zile gindesc asa:

    a) razboiul va veni pentru ca se doreste o reducere a populatie
    b) razboiul va fi ingaduit de la Dumnezeu–asa cum a fost profetit de sfintii nostri iubiti. Domnul le va da voie sa aduca acest razboi.
    c) ptr. multi dintre noi care nu sintem suficient de pregatiti cum au fost martirii de-a lungul istoriei, razboiul ar fi o binecuvintare si ar fi mai binevenit decit sa ajungem in vremurile lui Antihrist, la care putini vom fi in stare sa rezistam==cu alte cuvinte, eu mai degraba as dori sa mor in razboi cit de cit pregatita, decit sa ajung acele timpuri de dupa razboi si sa nu fiu suficient de “tare” din cauza neajunsurilor, foamete pentru copiii mei, greutatilor ce vor fi poate mai mari decit in timpul razboiului, mai ales daca as muri printre primii etc.
    d) cred ca pregatirea duhovniceasca este cea mai importanta, ca sa fim cit de cit ca dreptul Iov, sau cit de cit ca dreptul Serafim de Virita, care cu rugaciunile lui a fost in stare sa salveze satul si Biserica
    e) daca Domnul va ingadui si va trimite acea ploaie de foc, marile puteri nu vor putea distruge pe alesii sai, stie el mai bine cum sa ii apere, insa si noi tre sa ne pregatim mai cu seriozitate
    f) ar trebui sa ne preocupe mai mult MINTUIREA si mai putin razboiul. De ce vrem sa ne prelungim agonia aici pe pamint, sa traim in continuare intr-o lume imorala? Si razboiul, de ne va aduce mintuirea, cred ca ar trebui sa il vedem ca o binecuvintare, si sa nu ne mai preocupe atit de mult cum va incepe, cine il va provoca, etc Poate ca daca ROmania va fi atacata si toti din Romania vor muri, Domnul ii va lua linga EL pe TOTI, si atunci de ce ne mai preocupa razboiul? Nu vrem toti sa ajungem sus?

    Si iertati-ma, stiu ca opinia mea nu va multumi pe unii, dar totusi cred ca merita sa ne gindim la mintuire mai mult si la razboi mai putin, iar daca mintuirea va veni prin razboi, nu ar trebui ca razboiul sa ne preocupe chiar deloc. Iertati-ma!

  27. @enkidu:

    Afirmatia aia nu se referea la tine, ci la cei care tot spun ca nu exista nimic de discutat, dar se tin gaia-matu de tine fix pe subiectul care nu ar trebui, chipurile, discutat.

    Si de ce s-ar contrazice ce spui tu cu ce spune Friedman? Apoi, textul asta NU este despre doctrina MILITARA, ci sunt niste observatii geopolitice. E o diferenta.

    Pana la urma, depinde si de strategia geopolitica a Rusiei si de ce pasi va urma. Daca Putin crede, ca si Stalin, ca influenta Rusiei se va intinde pana acolo unde se va intinde armata, daca el va interpreta semnalele Occidentului drept un fel de “verde” la actiune, asa cum a facut-o in cazul Georgiei, atunci el va actiona in asa fel incat sa-si largeasca zona-tampon.

  28. Da! Sint de acord cu analiza voastra! Cu toate cele 3 puncte: invadarea Moldovei, federalizarea Transilvaniei, dar mai ales cu ce s-ar intimpla DACA Rusia ar invada teritoriul tarii noastre.

    Totusi pentru ca al 3-lea punct sa se intimple ar trebui ca Rusia sa decida ca “merita” efortul si mai ales riscul de a invada o tara NATO. Dar daca Rusia decide asa ceva asta ar insemna ca ea stie deja foarte bine, ca are semnale SIGURE ca riscul unei riposte dure americane ar fi minim in acest caz. Probabil ca Romania va fi folosita ca exemplu pentru a demonstra necesitatea unei interventii majore impotriva Rusiei. De a o legitima.

    SI ceea ce ma face sa cred ca se va intimpla acest lucru este ca violentele din Ucraina au fost declansate, instigate si manipulate de catre SUA/UE. S-a dorit asa ceva de catre cei din Vest: scoaterea ursului din birlogul unde a fost incoltit si intaritat. Iar pentru legitimizarea unui conflict major oare ce ar fi mai convingator decit ca rusii sa invadeze o tara NATO. Adica sintem un fel de nada.

    iar daca noi, Romania, ma rog cel care ne-a condus din 2004 am fi dus o politica inteleapta de apropiere de Rusia, o apropiere pragmatica, asa cum au facut alte state, probabil ca acum ne-ar fi fost mai usor sa dam semnale diplomatice credibile ca, tot asa cum NATO nu este pregatit sa ne apere, nici noi nu sintem pregatiti sa ne punem pielea in bat pentruy interesele sale strategice care nu coincid cu ale noastre. Dar asa, cu o politica externa imbecila (scuzati cuvintele tari dar cred ca sint singurele meritate acum) de 20 de ani incoace dar mai ales din 2004 incoace, o incercare diplomatica de linistire a Rusiei ar fi foarte dificil de realizat. Asta pentru ca ii lipseste credibiliatea in ochii Rusiei. Cu atit mai mult cu cit la putere a ramas acelasi personaj care din 2004 si pinaa acum a atras dispretul si ostilitatea Rusiei fata de aceasta tara.

  29. Mersi, Marian, pt raspuns. Mi se pare pertinent si exact ce spui – inclusiv legat de analiza lui Friedman – asupra unor puncte stau insa si chibzuiesc:

    1. nu cred ca ce se intampla acum in Ucraina nu le place americanilor – Ucraina, ca zona tampon de protectie a rusilor, e ok sa fie varza. Plus ca, in starea de clocot, e o permanenta ‘ispita’ pt Rusia;

    2. nici eu nu cred ca intentia americanilor e de a lasa balta Europa de Est, ci in principal de a sufoca, cum f bine ai zis, Rusia – pas cu pas. Sau de a o face sa intervina pt ca apoi sa ii dea lovitura decisiva (nu cred ca e intampltoare aceasta campanie de demonizare a lui Putin si a Rusiei, face parte din amenajarea pretextelor pt o eventuala interventie ulterioara);

    3. de asemenea nu sunt nici eu sigura cu privire la buna-credinta a lui Friedman cand sugereaza necesitatea unei aliante a tarilor est-europene, pe care chipurile si-ar dori-o o America ‘plictisita’ sa se tot bage in daravelile europene. Da, pt SUA ar fi bun un astfel de front comun, dar asta ca sa fie toata lumea de acord cu SUA ca Rusia e the bad guy si sa obtina legitimare instant din partea tuturor pt o eventuala interventie impotriva Rusiei – interventie NElegitimata altfel de un atac al Rusiei impotriva Ucrainei (Ucraina nefiind stat NATO). Povestea asta cu alianta statelor mici mi se pare, asadar, mai degraba o inoculare psihologica a ideii: ‘nu uitati, Rusia va este si va va fi intotdeauna dusman!’

    4. Habar n-am ce ar face Rusia in eventualitatea unui razboi, daca ne-ar ataca sau nu. Probabil ca da, in masura in care noi insine am fi deja angrenati intr-o interventie Nato impotriva Rusiei. In ce priveste insa presupusele interese belicoase ale Rusiei IN PREZENT – nu cred in ele. Fata de nimeni. Am mai spus – mie mi se pare ca Rusia e IN DEFENSIVA in acest moment si cred ca ce urmareste Putin este sa asigure Rusiei o imagine IMPECABILA in fata lumii – mai ales in conditiile in care stie cat de agresiva este campania mediatica la adresa Rusiei. Cred ca e preocupat sa NU ofere pretexte de razboi dar sa arate deopotriva ca are suficienti muschi ca sa isi delimiteze ferm zona de influenta (mai exact DE PROTECTIE) atunci cand aceasta zona e vizata. Discursul de pe RT si alte canale mediatice rusesti mi se pare ca isi propune urmatorul tablou: Rusia e CORECTA, dar PUTERNICA. Sau, ma rog, invers. De ce? Pai pt ca, asa cum ai zis si tu, simte capcana. Si stie ca nu e suficient de puternic sa se ia la tranta cu cel care i-o intinde. Pt ca – si aici mi se pare pertinenta analiza lui Friedman – citez: ‘Nato e slaba si fragmentata, dar acolo unde exista baza industriala capacitatile militare pot fi generate rapid si intentiile se pot schimba peste noapte.’

    Nu stiu si nu ma bag in Judecata lui Dumnezeu. Dar cred ca daca Rusia ar face in plan diplomatic primii pasi spre o ‘mea culpa’ fata de tarile pe care le-a asuprit atata timp – fie si cu riscul de a intinde o mana si de a ramane cu mana intinsa – sansele ei de supravietuire ar creste enorm. Rusia – spre deosebire de imperiile occidentale – realmente n-a dat nimic in schimb si nici nu si-a asumat vreodata crimele fata de tarile ‘vasale’ (cel putin din cate stiu eu). Eu, de ex, am avut prilejul sa constat cum in universitatile franceze colonialismul este condamnat si cum resortisantii din fostele colonii franceze se bucura de o serie de facilitati legate de taxele de studii (asta atat cat stiu eu, or mai fi si altele). La fel si Anglia, cum necum, dar si ei ispasesc atat cat se poate prin imigratia masiva din fostele colonii. Rusia este acum vizata si, cu toata carcasa de protectie – altfel magistral conceputa de Putin printr-un amestec de parghii economice politice si militare – mai devreme sau mai tarziu tot s-ar putea sa intre in vartej, e o chestie de timp. Si nu stiu cat sprijin va gasi, pt ca o fi ea puternica, dar nici prieteni nu are.

    Ceea ce nu inseamna ca – asa cum am observat mai toti pe aici – politica belicoasa Romaniei la adresa Rusiei nu ramane una dintre cele mai nefericite optiuni de politica externa din ultimii 20 de ani.

  30. Intervin un pic offtopic pentru că nu prea reușesc să mă regăsesc în opiniile exprimate până în acest moment. Mi se pare că cel mai important adevăr relevant pentru noi şi rostit în ultimul timp ar aparține ministrului apărării(?!) Duşa, cel ce a făcut vorbire despre existenţa unui “război psihologic”.

    Sunt întru-totul de acord cu această opinie cu câteva precizări. Spre deosebire de războiul clasic când avem, de pildă, ruşi care trag cu tunul împotriva românilor, în cazul războiului psihologic avem de fapt o competiţie “alor noştri” împotriva ruşilor, premiul suprem fiind mintea noastră, naraţiunea, cadrul în care noi înţelegem şi ne explicăm factologia prezentată prin massmedia.

    Aşadar, în acest război psihologic, pentru ortodocşii cu discernământ care vor să gândească în mod independent, agresori sunt atât ruşii cât şi românii! Ambele tabere luptă pentru a intra în mintea noastră, ambele tabere sunt AGRESOARE faţă de noi! Diferă mesajul dar instrumentele sunt perfect aceleaşi. Deci între Moise Guran, gen.Degeratu, Radu Tudor etc nu există în acest plan diferenţe esenţiale faţă de dl.Mândrăşescu &company. Nu doar ruşii ne sunt duşmani în războiul psihologic foarte real purtat împotriva noastră ci mai ales ai noştri.

    Mi se pare de o importanţă extremă să înţelegem asta, chiar dacă este un pic offtopic, pentru că mi s epare că discuţie este foarte dezechilibrată în sensul în care intrăm într-un discurs şi o logică a crizei militare, a temerii/groazei de război, a impulsului de a mandata pe conducătorii noştri actuali să evite “pericolul”. “Ai noştri” mi s epar infinit mai periculoşi pentru că ei clamează o autoritate legitimă, un drept suveran de a apăra “moralul populaţiei”. Dar de fapt acest moral colectiv este format din ansambluri individuale ale opiniilor, concepţiilor şi percepţiilor. Cu alte cuvinte, în condiţii de criză “ai noştri” caută legitimitate în a guverna asupra “moralului” nostru individual, asupra libertăţii de coştiinţă în numele combaterii defetismului, printre altele.

    La o interpretare extremă mie mi se pare foarte normal să fie strict alegerea mea de a considera că România nu are nici o şansă împotriva forţelor armate ale Gibraltarului şi consider că e dreptul meu exclusiv şi inalienabil să intru într-o crâncenă depresie la gândul că Gibraltarul ne-ar ameninţa statalitatea.

    În presa ultimelor zile avem de-a face cu un asalt total alor noştri împotriva noastră. Am urmărit îndeaproape psihoza “Ordinului de încorporare” şi a “anihilării în 30 de minute” şi mi se pare evident faptul că suntem aruncaţi înspre psihoze care lucrează împotriva noastră, pentru că solicită deschis sau implicit măsuri reale care ne afectează libertatea. Ambele tabere lucrează cu adevăruri factologige, cu dovezi ce au menirea de a valida o naraţiune sau alta. Dar de departe “ai noştri” se disting printr-o gândire de tip totalitar, spre deosebire de ruşi care caută să convingă, să seducă sau să păcălească pur şi simplu. De pildă, vedem că în Ucraina şi în baltice a fost interzisă emisia posturilor ruseşti, deci autorităţile legitime în loc să combată factologia au procedat la cenzură, un demers complet ineficient pentru că afectează factologicul dar nu şşi naraţiunea. Faptul că interzici un documentar despre Odessa de pildă s-ar putea să facă mult mai credibilă naraţiunea celui cenzurat decât cea aparţinând cenzorului. Deci, trăgând linia, publicul larg este mult mai avantajat să aibă la dispoziţie adevăruri şi factologie reală chiar suprapuse pe o naraţiune propagandistică, pentru că astfel publicul se educă, se maturizează, capătă experienţă. Din acest punct de vedere, deşi consider că Vocea Rusiei are preponderent poziţii contrare intereselor noastre naţionale, cred că este extrem d eimportant ca ideile promovate acolo să ajungă în circuitul mainstream şi să spargă blocada mediatică a occidentalilor şi că rolul românilor de acolo este unul eminamente favorabil nouă.

    Păstrând acest trend, mi se pare că mai e foarte puţin până când ai noştri vor promova deschis măsuri foarte reale şi concrete pentru pregătirea “moralului populaţiei”. Acest moral nu se referă la starea de război ci la pericolul de a intra într-un război. Dacă privim cu discernămât, istoria ne arată că “eforturile de a evita războiul” au condus la precipitarea războiului propriu-zis. Încercând să se evite războiul s-au făcut multe concesii care practic au eliminat soluţiile alternative, până când războiul a devenit implacabil.

    Am scris toate astea pentru că mi se pare că pericolul extrem şi imediat vine dinspre zona internă, de unde avem deja extrem de multe semnale îngrijorătoare, precum justiţia total aservită ce doreşte o terorizare fără milă a populaţiei, o ideologizare extremă a luptei anticorupţie, o propagandă susţinută de pe poziţii morale în favoarea unor sacrificii materiale sau politice pentru efortul de război, incriminări şi denunţări ad hoc a ceea ce ar fi perceput ca defetism în condiţiile în care nu există încă un pericol concret faţă de ţara noastră.

    Este semnificativă degradarea extremă în doar câteva săptămâni a dezbaterii interne, şi aşa anemică, cu privire la opţiunile şi obiectivele noastre de politică externă. Nu vi s epare ciudat că este propagată o stare de surescitare sinistră în loc de scenarii viabile faţă de contextul dat. Nu vi s-ar părea mai normal ca, proporţional cu psihoza pornită a invaziei ruşilor, această psihoză să fie însoţită şi de o gândire aplicată faţă de aceste scenarii promovate de personaje/vedete/vectori credibile?

    Nu ar fi normal ca domnul degeratu sau radu tudor sau toţi ceilalţi panicaţi fără motiv să arate că obiectivele noastre pe termen lung: de creştere a absorbţiei fondurilor europene, de aderare la schengen sau euro, de convergenţă economică, aşadar că aceste obiective ar deveni deveni derizorii şi lovite d ecaducitate după doar 3 luni de război?

    În fine, concluzinez punctând faptul că mi se par discuţiile despre Ucraina compelt disproporţionate, chiar şi în ipoteaza în care Rusia ar pregăti în mod evident o invazie împotriva noastră ori în conteaxtul jocurilor geopolitice între marile puteri. Mi se pare că modul în care este purtată dezbaterea astăzi trădează intervenţia evidentă a taberei “noastre” de psyops asupra opiniei publice, dar nu în sensul pregătirii pentru un conflict militar/antagonism militar cu rusia, ci în sensul asigurării cadrului care facilitează dpdv politic, social şi mediatic, măsurile de eliminare a “duşmanilor din interior”. Duşmani faţă de establishmentul actual.. nu faţă de ruşi. Cred că ne aflăm în faţa unui pericol extrem pe care nu îl conştientizăm şi că “democraţia” noastră originală se întreaptă, pe termen scurt/mediu, prin politica paşilor micuţi, spre moarte clinică.

    Sunt contrariat că nu observă nimeni acest lucru şi sper să fie vorba doar de un fenomen pasager de paranoia din parte mea. Iertaţi vă rog acest mesaj-offtopic. Doamne, ajută!

  31. @ Utzu. Nota 10. Aveam deja dureri de cap de atata strategie emanata. Acelasi feeling il am si eu de la inceputul conflictului.

    http://www.antena3.ro/externe/miscarea-total-neasteptata-pe-care-a-facut-o-vladimir-putin-ce-se-va-intampla-de-acum-in-ucraina-252621.html

    Basescu a punctat clar ca nu va interveni in Moldova. Cel intelept va intelege. Rusii ne-au avertizat cam cum stam cu cele 30 de minute. Mai ramane baubaul cu Gurile Dunarii ca sa intretina psihoza si sutele de F-uri plimbate pe cerul patriei. Avand in vedere haosul general din Ucraina, numai de accesul la Dunare nu le mai arde la rusi acum. E ca si cand te-ar pune cineva sa te uiti in acelasi timp si la Titanic si Prea cald pentru luna mai. Le-ai lua pe rand. Asta cu navalirea rusilor, mai ales fara sa le dam motive a fost o sperietoare sinistra de la inceput. Parintele Arsenie, n-a dat data fixa, din proorociile transmise noua prin x, y.

    Cat despre Friedman: GOGOSI si manipulari.

  32. @Ileana, Utzu:

    pai si mesajele voastre tot ‘strategie emanata’ se cheama, in fond, nu ? 🙂

    (no offence, , chiar n-am vrut sa fiu rautacioasa; era o observatie…)

  33. @Doroteea. Ma refeream la politicieni si televizor plus Friedman. Am citit cu interes to ce ati dezbatut aici. Acolo unde Utzu a venit cu argumente, eu ma aflam la starea de “feeling”, care de multe ori poate fi inselare crunta.

  34. @Ileana:

    ca noi toti, Ileana, dupa cum se vede:). Pana la urma toti ne bizuim mai mult sau mai putin pe feeling, pt ca niciodata nu vom avea tabloul complet, si nici un cititor de ganduri ale mai-marilor de la carma… Punem si noi cum putem cap la cap piesele de puzzle, atatea cate avem, si incercam pe baza sveiterului astuia gaurit sa deducem cum arata intregul.

  35. Mesajul lui Friedman are cateva inexactitati. Conform logicei lui, SUA isi alege momentul oportun sa intre intrun razboi si da 2 exemple: ww1 si ww2. Dar in Vietnam a fost acelasi stil de interventie, Franta s-a uzat pana la infrangerea de la Dien Bien Phu si s-a retras moment in care a intrat America. Deznodamantul il stim. In Coreea, daca peninsula era mai mica n-ar mai fi avut loc nicio o debarcare la Inchon. Iar in al doilea razboi mondial Europa a fost pentru americani un teatru de razboi secundar. Prioritar era Pacificul. Si de acolo nu s-au retras si nu au stat in expectativa. Pur si simplu nu au putut face fata japonezilor. A fost nevoie de Guadalcanal si Midway pentru a intoarce roata. Adica de 2 ani. Cam cat le-a luat sa puna economia americana pe picior de razboi.

    NATO e SUA. 80% din buget e asigurat de SUA. Principalul efort de razboi e sustinut de contribuabilul american. Si cam asta ar fi mesajul lui Friedman. O implicare militara mai activa a Europei generand o complicitate mai mare si o integrare mai rapida SUA-UE sugerand ca pana va trece economia SUA pe picior de razboi rusii ar avea timp sa se plimbe nestingheriti prin Balcani. Eventual Turcia. Doar ca e o teza falsa. Intervenim dar pana ne ungem pustile, ne legam sireturile mai dureaza plus apelul de seara. Dar daca te uiti la cheltuielile bugetare militare ala SUA si la un grafic constati ca bugetul lor militar din 2000 e in crestere continua plus ca e cat bugetul militar al Rusiei Germaniei si cHinei la un loc. Deja sunt pe picior de razboi. E un mijloc de presiune asupra noastra analiza lui. Si sarim cu exercitii militare de 130 soldati 🙂 si acte medicale de recrutare in semn de solidaritate pe plan international cu SUA.

    E o cheie falsa de intelegere a realitatii analiza lui Friedman. Parerea mea.

  36. Pingback: Analiza Foriegn Policy: RAZBOIUL NON-LINEAR sau noile tactici ale KREMLINULUI. Cum a reinventat Putin razboiul si cum va fi contracarat - Recomandari
  37. @doroteea:
    “Nu stiu si nu ma bag in Judecata lui Dumnezeu. Dar cred ca daca Rusia ar face in plan diplomatic primii pasi spre o ‘mea culpa’ fata de tarile pe care le-a asuprit atata timp – fie si cu riscul de a intinde o mana si de a ramane cu mana intinsa – sansele ei de supravietuire ar creste enorm. Rusia – spre deosebire de imperiile occidentale – realmente n-a dat nimic in schimb si nici nu si-a asumat vreodata crimele fata de tarile ‘vasale’”

    Absolut corect, esential pentru Rusia si pentru rusi.

    “Problema Rusiei este ca […] ea isi este propriul si cel mai puternic dusman. Dusmaniile istorice pe care le-a acumulat o vor impiedica la fiecare pas pe care va dori sa il faca. Oricat de solidare se vor putea simti diversele popoare din zona ei de interes cu cauza Rusiei, ele nu au cum sa uite nedreptatile istorice la care au fost supuse de catre aceeasi (desi alta) Rusie. Si aici este prima greseala pe care o face Rusia dar mai ales rusii. Adoptand o ideologie care se doreste de factura crestina, ba chiar ortodoxa, uita prea lesne ca la temelia ei ar trebui sa stea smerenia si slujirea celuilalt, dupa spusele Mantuitorului, ca cel care doreste sa devina cel mai mare intre frati sa fie el cel mai mic slujindu-le tuturor. Pentru aceasta, pana cand Rusia nu isi va cere in mod sincer iertare pentru nedreptatile trecutului, ea nu va fi credibila.” (un citat de prin alte parti).

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune în Postul Nașterii Domnului

Carti

Documentare