George Friedman, strategul si analistul CIA, ne “linisteste” din nou: “NU VA EXISTA O INTERVENTIE NATO sau SUA IN CAZ DE INVAZIE RUSEASCA”. Strategia Americii pentru Europa de Est si cum putem retrai o DRAMA ISTORICA

7-05-2014 11 minute Sublinieri

romania-harta

Voi pleca in aceasta saptamana pentru a vizita un sir de tari care se afla la granita dintre Rusia si Peninsula Europeana: Polonia, Slovacia, Ungaria, Romania, Serbia si Azerbaidjian. Un astfel de tur iti da ocazia sa iei seama la detaliile istoriei. Insa e imposibil sa intelegi aceste detalii daca le scoti din context. Cu cat ma gandesc mai mult la evenimentele recente, cu atat realizez ca ceea ce s-a intamplat in Ucraina nu poate fi inteles decat daca avem in vedere geopoliticile Europene de la 1914 incoacede acum 100 ani si de la inceputul primului razboi mondial.

In Armele din August, Barbara Tuchman a scris o istorie superba si corecta despre cum a inceput Primul Razboi Mondial. Pentru ea, a fost vorba despre perceptii, interpretari gresite, personalitati si decizii. Era vorba despre lideri si, in istoria ei, ideea implicita era ca Primul Razboi Mondial a fost rezultatul calculelor gresite si al neintelegerilor. Presupun ca, daca te concentrezi pe detalii, razboiul pare a fi o nesansa si pare ca poate fi evitat. Eu am o viziune diferita: razboiul era inevitabil din momentul in care Germania s-a unificat in 1871. Cum s-a intamplat si modul concret in care s-a desfasurat depinde, poate, de decidenti. Ca se va intampla era, insa, o necesitate geopolitica. Intelegerea necesitatii geopolitice ne da un cadru pentru intelegerea a ceea ce se intampla in Ucraina si ceea ce e posibil sa se intample pe viitor. 

Problema germana

Unificarea Germaniei a creat un stat-natiune care a fost extraordinar de dinamic. Pana la inceputul sec. 20, Germania ajunsese din urma economia Marii Britanii. Insa economia acesteia pivota in jurul imperiului care era construit in functie de interesele britanice. Germania nu avea un astfel de imperiu. Atinsese paritatea doar prin crestere interna si exporturi pe baze competitive. Aceasta era doar una din problemele pe care le avea Germania. Sistemul economic international era bazat pe un sistem de detineri imperiale (piete periferice, debusee – n.n.) cuplate cu industrialism european. Germania nu avea astfel de detineri si, astfel, nu avea un control politico-militar al pietelor sale. In timp ce economia sa era egala cu cea a Marii Britanii, riscurile sale erau mult mai mari. 

Riscurile economice erau insotite de cele strategice. Germania se afla pe Campia Nord Europeana, relativ plata, cu doar cateva rauri drept bariere naturale. Germanii ii aveau pe rusi la est si pe francezi la vest. Moscova si Paris devenisera aliati. Daca ar fi atacat simultan Germania intr-un timp ales de ele, Germania ar fi avut mari dificultati in a se apara. Germanii nu cunosteau intentiile ruso-franceze, insa stiau ce capacitati au aceste puteri. Daca ar fi fost razboi, Germania trebuia sa loveasca, intai, intr-o directie, sa obtina victoria si sa isi intoarca fortele catre cealalta parte. 

Cand acel razboi va fi fost purtat, strategia pe care Germania ar fi ales-o in cele din urma si deznodamantul actiunii sale erau nesigure. Insa, spre deosebire de viziunea lui Tuchman despre razboi, un razboi care sa inceapa cu o lovitura germana era inevitabil. Razboiul nu a fost rezultatul neintelegerilor. Mai degraba, a fost rezultatul realitatilor economice si strategice

Germanii au lovit Franta prima oara, insa au esuat in incercarea de a-i invinge. Au fost, astfel prinsi intr-un razboi de doua fronturi de care se temeau, insa erau mobilizati integral si puteau rezista. O a doua oportunitate de a-si implementa strategia a aparut in iarna lui 1917, cand o revolta a avut loc impotriva tarului rus, care a abdicat pe 15 martie 1917. (Germania, de fapt, a incitat la revolta in martie, repatriindu-l pe Lenin in Rusia cu infamul tren sigilat.) Existau ingrijorari serioase ca rusii se vor retrage din razboi si, in orice caz, armata lor se degradase considerabil. O victorie germana nu parea doar posibila, ci probabila. Daca s-ar fi intamplat, si daca fortele germane se transferau, apoi, in Franta, era probabil sa-i invinga pe francezi si britanici. 

In aprilie 1917, SUA a declarat razboi Germaniei. Erau mai multe motive, inclusiv amenintarea pusa de submarinele germane care s-ar fi putut apropia de navele americane din Atlantic, dar, de asemenea, temerea ca evenimentele din Rusia ar fi dus la infrangerea aliatilor. SUA avea un profund interes in a se asigura ca pamanturile Eurasiatice nu ar fi cazut sub controlul unei singure natiuni. Resursa umana, materiala si tehnologia controlata de germani ar fi depasit cu mult SUA. America nu ar fi putut accepta o victorie a Germaniei, astfel ca, in mai putin de-un an, a trimis mai mult de un milion de soldati in Europa si a ajutat la combaterea ofensivei germane dupa ce revolutia rusa din octombrie 1917 a scos Rusia din razboi. Tratatul de pace a dus la cedarea Ucrainei catre Germania, plasand Rusia in pericol daca Germania ar fi invins alianta anglo-franceza. In cele din urma, interventia Americana a dus la infrangerea Germaniei si Rusia a recastigat Ucraina. 

Interventia americana a fost decisiva si a definit strategia Americii in Eurasia timp de un secol. Aceasta consta in mentinerea unei balante a puterii. Daca balanta se inclina, Washingtonul isi creste ajutorul si, daca e absolut necesar, intervine decisiv in contextul unei aliante militare existente si efective. 

Al doilea Razboi Mondial a decurs in mod similar. Germanii, din nou intr-o pozitie periculoasa, au facut o alianta cu Sovietele, asigurandu-si un razboi pe un singur front, si, de aceasta data, au invins Franta. Apoi, Germania s-a intors catre Rusia si a incercat sa domine Eurasia in mod decisiv. SUA a fost, la inceput, neutra, apoi a furnizat ajutor Marii Britanii si Rusiei, si, chiar si dupa ce au intrat in razboi, in decembrie 1941, si-a pastrat fortele principale pana in ultimul moment posibil. SUA a invadat Nordul Africii, Sicilia si restul Italiei, dar acestea erau operatiuni de la periferia puterii germane. Lovitura decisiva nu a fost data decat in iunie 1944, dupa ce armata germana fusese serios slabita de armata sovietica ajutata cu resurse in mod consistent de SUA. Campania decisiva din nordul Europei a durat mai putin de-un an si a fost castigata cu pierderi limitate de partea americana, comparativ cu ceilalti combatanti. A fost o interventie ce a avut loc in contextul unei aliante militare puternice. 

In timpul Razboiului Rece, URSS s-a pozitionat creandu-si zone-tampon vaste. Intr-o prima linie defensiva, avea Tarile Baltice, Belarus si Ucraina. Intr-o a doua linie defensiva, avea Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, Romania si Bulgaria. In plus, zona tampon a URSS s-a mutat in centrul Germaniei, in Nordul Campiei Germane. Avand in vedere istoria, Sovietele aveau nevoie sa creeze o zona tampon cat mai vasta posibil, iar aceasta linie prevenea un atac asupra URSS. 

Raspunsul american a fost mai activ decat in primele doua razboaie, insa nu la fel de decisiv. SUA si-au pozitionat forte in Germania de Vest in contextul unei puternice aliante militare. Aceasta alianta nu ar fi fost suficienta sa blocheze un atac sovietic. SUA a promis sa furnizeze trupe aditionale in cazul unui razboi si a garanatat ca, la nevoie, era pregatita sa foloseasca arme nucleare pentru a opri un atac sovietic. 

Modelul era, in acest sens, similar. Speranta era de a mentine o balanta a puterii cu o expunere minimala la riscuri a Americii. In eventualitatea unei ruperi a echilibrului, SUA era pregatita sa trimita substantial mai multe trupe. In cel mai rau caz, SUA pretindea ca e gata sa foloseasca forta decisiva. Lucrul important de notat era ca SUA isi rezervase optiunea de a se intari si a actiona nuclear. URSS nu a atacat niciodata, in parte pentru ca nu aveau nevoie – nu se aflau in risc – si, in parte, pentru ca riscurile asociate cu un atac erau prea mari. 

Astfel, SUA a urmat aceeasi strategie in toate cele trei razboaie. Intai, a evitat supra-expunerea, limitand prezenta sa la minimum necesar. SUA nu a fost prezenta in Primul Razboi Mondial decat foarte tarziu. In Al doilea Razboi Mondial, prezenta Americii a constat in operatiuni periferice cu costuri relativ mici. In Razboiul Rece a desfasurat o forta suficienta pentru a convinge Sovieticii de intentiile americane, insa intotdeauna sub controul sau si intotdeauna gata de o interventie completa in ultimul moment oportun, cu pierderi minimale si in contextul unei aliante militare efective

Colapsul URSS si revolutiile de la 1989 au inlaturat zonele tampon pe care Sovietele le capturasera in Al Doilea Razboi Mondial. Pozitia lor strategica era mai proasta decat fusese inainte de razboaiele mondiale sau chiar din sec. 17. Daca zona de tampon interioara, Tarile Baltice, Belarus si Ucraina ar deveni ostile sau parte a sistemului de alianta vestic, amenintarea pusa Rusiei ar fi coplesitoare. Tarile Baltice au fost admise in NATO si alianta se afla, astfel, la mai putin de 100 mile de St. Petersburg. Daca Ucraina si Belarus ar lua acelasi drum, atunci orasul Smolensk, odinioara aflat mult in interiorul URSS si al Imperiului Rus, ar deveni oras de granita, iar distanta dintre Moscova si un teritoriul NATO ar fi de 250 mile. 

Factorul ce  atenueaza amenintarea [pt Rusia] consta in faptul ca NATO e slaba si fragmentata. Acest lucru nu e o mare consolare pentru rusi, care au vazut Germania transformandu-se dintr-o tara fragmentata si slaba in 1932 intr-o putere masiva pana in 1938. Unde exista baza industriala, capacitatile militare pot fi generate rapid si intentiile se pot schimba peste noapte. Astfel, pentru Rusia, a preveni ca un sistem de aliante Vestic sa absoarba Ucraina este un lucru esential, asa cum au aratat evenimente acestor luni. 

Abordarea SUA

Strategia americana in Europa ramane aceeasi ca in 1914: a permite balantei de putere europeana sa se echilibreze singura. Lasand la o parte afirmatiile publice, SUA le-a convenit slabiciunea puterilor euroipene atat timp cat si rusii erau slabi. Nu exista amenintarea emergentei unnui hegemon. Strategia americana a fost, ca intotdeauna, sa lase echilibrul sa se mentina de la sine, intervenind cu orice ajutor necesar pentru acest scop si intervenind militar in contextul unei aliante robuste la un moment decisiv si nu inainte. 

Urmeaza de aici ca SUA nu e pregatita, in acest moment, sa faca ceva mai mult decat sa se angajeze in eforturi simboliceArmata rusa poate fi capabila sa captureze Ucraina, desi provocarile logistice sunt serioase. Dar SUA nu se afla in situatia de a desfasura o forta de aparare decisiva in Ucraina. Schimbarea balantei de putere din Europa este departe de a fi decisiva, iar SUA are timp sa urmareasca cum se va dezvolta situatia. 

In acest moment, SUA este posibil sa se pregateasca de cresterea disponibilitatii armamentului pentru tarile pe care le voi vizita, precum si pentru Bulgaria si Tarile Baltice. Dar problema SUA este ca strategia sa istorica este de a se baza pe existenta unei forte militare semnificative si, acolo unde sunt implicate mai multe tari, o alianta operationala. Este lipsit de sens pentru SUA sa furnizeze arme unor tari care nu vor coopera una cu cealalta si care sunt incapabile sa desfasoare forte suficiente pentru folosirea acestor arme. 

De la evenimentele din Ucraina incoace, multe tari europene au discutat despre cresterea cheltuielilor de aparare si de cooperare. Nu este clar daca NATO va fi un mijloc pentru aceasta cooperare. Asa cum am vazut din discutiile dintre presedintele Obama si cancelarul Merkel, disponibilitatea Germaniei de a se angaja in actiuni asertive este limitata. In Sudul Europei criza economica face inca ravagii. Apetitul Britanicilor si Francezilor, sau al Ibericilor de a se implica este limitat. Este greu sa vezi NATP jucand un rol militar efectiv. 

SUA se uita la aceasta situatie ca una in care tarile expuse trebuie sa faca pasi hotaratori. Pentru SUA, nu exista vreo urgenta. Pentru Polonia, Slovacia, Ungaria, Romania, Serbia si Azerbadjian, ca si pentru celelalte tari de pe zona-tampon, nu este inca o urgenta. Dar s-ar putea materializa una cu o rapiditate surprinzatoare. Rusii nu sunt intrinsec puternici, insa sunt mai puternici decat oricare din aceste tari sau chiar decat toate aceste tari laolalta. Avand in vedere strategia americana, SUA sunt gata sa furnizeze ajutor (in resurse), insa un ajutor substantial cere o actiune substantiala din partea tarilor-tampon

Primul si al doilea razboi mondial au fost despre statutul Germaniei in Europa. Despre asta a fost vorba si in Razboiul Rece, desi intr-un mod diferit. Discutam si acum, odata in plus, despre statutul Germaniei. Astazi nu are vreo amenintare dinspre vest. Amenintarea estica este slaba, departata si mai degraba un aliat decat o amenintare. Forta care a impins Germania in cele doua razboaie mondiale nu este acolo, in acest moment. In mod logic, nu are motive sa isi asume riscuri. 

Temerea americana legata de resurgenta unui hegemon eurasian este departata, de asemenea. Rusia este departe de a putea pune o astfel de amenintare. Lupta inca sa-si redobandeasca tarile-tampon. Asa cum Germania nu este pregatita sa se angajeze in actiuni agresive, SUA va continua strategia sa seculara de a isi limita expunerea pe cat de mult timp posibil. Totodata, tarile-tampon se confrunta cu o amenintare fata de care prudenta le indeamna sa se pregateasca. 

Oricum, nu este clar ca amenintarea rusa se va materializa, si nu este clar ca, lasand la o parte retorica, Rusia are vointa politica de a actiona decisiv. 

[Daca totusi Rusia va actiona decisiv], solutia optima a tarilor-tampon ar fi o interventie NATO masiva. Asta nu se va intampla, insa.

A doua “cea mai buna” solutie ar fi o interventie americana masiva. Nici asta nu se va intampla.

Tarile-tampon vor sa transfere costurile apararii lor catre alti actori – o strategie rationala daca poate fi realizata.

Fortele impersonale ale geopoliticii imping Rusia in incercarea de a-si recapata granitele. Facand acest lucru, natiunile din jurul Rusiei nu vor sti pana unde vor incerca rusii sa ajunga. Pentru Rusia, cu cat este mai larga zona-tampon, cu atat e mai bine. Dar cu cat e mai larga aceasta zona, cu atat e mai costisitoare mentinerea ei. Rusii nu sunt pregatiti pentru o astfel de miscare. Insa, in timp, pe masura se puterea si increderea lor creste, actiunile lor vor deveni din ce in ce mai putin predictibile. Cand te confrunti cu o amenintare potential existentiala, actiunea prudenta este de a supra-reactiona

Tarile-tampon trebuie sa se inarmeze si sa se alieze. SUA va furniza un anumit grad de sprijin, indiferent de ceea ce germanii si, implicit, NATO, vor face. Dar decizia se afla in mainile polonezilor, slovacilor, ungurilor, romanilor, sarbilor si azerbadjienilor, alaturi de celelalte tari din zona. Unele, ca Azerbandjianul, au luat deja decizia de a se inarma si de a cauta o alianta. Altele, ca Ungaria, urmaresc ce se intampla si asteapta. 

Mark Twain ar fi zis: “istoria nu se repeta, dar rimeaza”. E o rima pe care o putem auzi astazi. O rima care se afla in etapele preliminare si putini se afla, deocamdata, inchisi intr-o cursa ca cea a Germaniei in 1914. Fortele incep sa se adune, si daca se aduna, ele nu vor fi controlate de bune intentii.

Voi asculta aceasta rima in cursul acestei calatorii. Am nevoie sa vad daca e acolo. Si daca este, am nevoie sa vad daca cei care se afla in cel mai mare risc aud acelasi lucru. Va voi tine la curent cu ce aud.

traducere razbointrucuvant

George Friedman (650)

Nota noastra:

In urma cu aproape exact un an, in mai 2013, George Friedman venea la Bucuresti, avea intalniri cu decidentii cheie ai Romaniei si spunea niste lucruri care socau publicul, pentru ca reprezentau un mod de a gandi problemele, dincolo de pragmatismul (cinic) si de agenda pe care o reprezenta, neobisnuit de franc pentru mediul autohton unde practica este de a tura motoarele propagandei la maximum si de a descuraja discutia rationala. Unul din lucrurile cu care soca si care parea, pe atunci, oarecum teoretic si indepartat, era ideea ca Romania ar trebui sa se pregateasca singura din punct de vedere militar – sa nu se bazeze pe NATO si nici macar pe scutul de la Deveselu in cazul unei invazii: 

GEORGE FRIEDMAN, ANALISTUL CIA trimis in Romania ca “SOL DE RAZBOI”. Interviu foarte important al sefului STRATFOR despre posibilitatea unei INVAZII RUSESTI pe teritoriul Romaniei si rolul tarii noastre de AVANPOST AMERICAN intre GERMANIA si RUSIA (video)

Ulterior, Friedman si-a scris impresiile din calatoria sa geopolitica din Romania aici: 

George Friedman: jurnalul geopolitic al vizitei din ROMANIA. Despre DEZACORDUL cu Traian Basescu si seful NATO, iluzia garantarii SIGURANTEI NATIONALE prin parteneriatele euro-atlantice si O “OFERTA” CINICA

Intre timp s-a intamplat criza din Ucraina si, dintr-o data, discutia despre invazia ruseasca nu mai pare asa fantasmagorica cum era in mai 2013. Friedman se pregateste din nou sa ne viziteze, de aceasta intr-un adevarat turneu ce va cuprinde mai multe tari care ar trebui sa constituie zona-tampon care sa tina Rusia in avansul sau catre Vest.

Principalul sau mesaj, spus foarte raspicat in analiza de mai sus, este ca NU VA EXISTA NICIUN FEL DE AJUTOR AMERICAN DIRECT PENTRU ACESTE TARI – DECI NICI PENTRU NOI. Nu doar ca SUA nu va interveni militar in cazul unei invazii in Ucraina si, prin urmare, nici in cazul uneia in Moldova, ci nici macar daca Romania sau celelalte tari NATO aflate in coasta Rusiei ar fi, cumva, atacate, nu exista garantia unei interventii militare americane (despre NATO deja nici nu mai are rost sa vorbim). 

SUA va interveni abia ulterior, in “ultimul moment”, cand se va expune cel mai putin si va suferi pierderile cele mai mici, lasand celelalte tari sa sufere costurile si pierderile majore. Pentru a intelege mai bine ca se va intampla asa, Friedman ne face o retrospectiva a strategiei Americii de-a lungul intregului secol al XX-lea, al celor doua razboaie mondiale si al razboiului rece. 

Ceea ce nu inseamna ca SUA nu e prezenta si nu va actiona. O va face insa indirect, fiind gata sa furnizeze “ajutor” – adica armament si “logistica”, fireste, pe bani (si pe baza unor contracte mega-avantajoase pentru corporatiile americane). Ceea ce aflam insa inedit din analiza de mai sus este ca in interesul SUA ar fi realizarea unei aliante militare ALTA decat NATO, una care sa se realizeze intre tarile-tampon aflate in calea Rusiei. O alianta regionala care sa se bazeze pe cooperarea acestora (trebuie notat ca ideea unei aliante regionale a fost promovata de Friedman si in vizita de anul trecut din Romania. Pe atunci mentiona in special Romania, Polonia si Turcia – ultima lipsind, de aceasta data, din enumerarea din articolul de fata…). Alte indicii nu ne sunt date cu privire la aspectul ce l-ar lua aceasta alianta si la ce ar insemna “cooperarea”. Nici nu este clar cum isi inchipuie Friedman ca Serbia (care nu face parte din UE) sau Bulgaria si Ungaria (cu legaturi solide cu Rusia) vor fi foarte interesate de o astfel de alianta.

Presedintele Stratfor incheie aluziv analiza sa (de altfel, foloseste mai multe fraze cu sens ambiguu in acest text decat in altele) cu un citat din Mark Twain referitor la faptul ca istoria nu se repeta, ci doar face rime.

Cu ce anume din trecutul nostru istoric recent rimeaza situatia de acum pentru noi, romanii? Cu o situatie geopolitica ce s-ar defini in modul urmator: o mare putere apuseana cauta sa ne includa intr-un sistem de aliante regional conflictual fata de Rusia, prin negocieri cu vecini revendicativi si dupa ce, in prealabil, convenise cu aceasta sa cedam, intr-un prim moment, in fata propriilor revendicari teritoriale. In mod evident, rima se face cu Romania din timpul celui de-al doilea razboi mondial, cand Germania nazista, pe atunci, ne-a cerut sa cedam Basarabia si Bucovina Rusiei, dupa care sa cedam teritorii Ungariei si Bulgariei.

Fireste, nu suprapunem simplist situatia de acum peste cea de atunci, ci pastram doar cadrele generale care ne definesc pozitia si ne limiteaza optiunile strategice. In prezent, de pilda, Germania nu doar ca nu are de gand sa atace Rusia, ci este aproape un aliat tacit al acesteia. SUA este marea putere apuseana care are intentii ofensive fata de Rusia, insa nu intr-atat de ofensive (cel putin in acest moment) incat sa declanseze vreun atac direct asupra acesteia. Scopul SUA este sa pastreze si sa mareasca aceste zone-tampon, pentru ca Rusia sa nu isi consolideze pozitia si, ulterior, sa o impinga tot mai catre Est si sa o transforme intr-o putere nesemnificativa global. “Necesitatea geopolitica”, pentru a folosi termenii eufemistici ai lui Friedman, impinge insa Rusia in aceasta actiune ofensiva de redobandire, intr-o maniera sau alta, a controlului asupra acestor zone-tampon disputate, din care facem parte si noi. Cert este ca ne aflam la mijloc intre “necesitatile geopolitice” ale acestor mari puteri si consecintele pentru noi ale strategiei americane pot fi pentru si mai dureroase decat lipsa unui sprijin efectiv.

In primul rand, e deja clar ca Republica Moldova, in caz de conflict, va fi cedata Rusiei fara prea mare agitatie. Acum se intelege mai bine de ce accentua Basescu faptul ca Romania nu va proteja cu pusca Basarabia.

In al doilea rand, “alianta” regionala care ar fi in interesul SUA poate fi pentru vecinii nostri “nehotarati” si care joaca la doua capete, ungurii condusi de Orban, un prilej de a presa si mai mult pe tema minoritatii maghiare din Transilvania si a autonomiei secuilor – poate chiar pentru mai mult, cum ar fi o federalizare “macar” a fostului regat maghiar asupra caruia, nu-i asa, oricum n-avem drepturi istorice.

In al treilea rand, SUA nu va interveni militar nici in cazul unei invazii rusesti pe teritoriul nostru (decat, eventual, in “ultimul moment” si, in orice caz, cand pierderile lor vor fi minimale, ceea ce pentru noi poate insemna foarte sau prea tarziu) – se presupune ca ar trebui sa rezistam de unii singuri, daca suntem atacati de Rusia ajutati de… Ungaria si Bulgaria. Eventual, sa ne “ajute” intrand cu trupele lor pe teritoriul nostru, ambele tari fiind inca de pe-acum extrem de… “dornice” sa se razboiasca cu rusii…

Cert este ca, oricat de mult am cauta, nu gasim alte rime pentru situatia noastra de acum decat unele care suna, pentru noi, rau si foarte dureros. Apropo de “rimele” istoriei, ar putea fi inca o asteptare istorica inselata a “venirii americanilor” pentru a ne scapa de rusi, inca o imensa iluzie (si probabil si ultima) spulberata, de data asta chiar una parafata de prea-trambitatul tratat NATO, cu care ne-am amagit prin falsa siguranta a unei “umbrele de siguranta” in caz de agresiune din partea Rusiei… O amagire in schimbul careia clasa politica de la noi a platit, in afara zecilor de soldati morti in Afghanistan si Irak, si cu demnitatea si suveranitatea nationala.

Si uite-asa, suntem dramatic de aproape si de implinirea… PROFETIILOR PARINTELUI ARSENIE BOCA DESPRE ROMANIA: “Romania va fi inconjurata de flacari… Imi pare rau ca sunteti cei de pe urma. Va vor cerne”

Odata mi-a zis ca, intr-o noapte, catre ziua, ne vor ocupa trei tari: Ungaria, Bulgaria si Rusia. Atunci eu am zis: „Ungurii or sa ne ocupe pe noi?”, iar el mi-a spus: „Si pe cei ce ne vor ocupa va veni ploaie de foc”

Ce ne mai ramane, atunci, decat sa ascultam, macar in ultimul ceas, de Sfantul inchisorilor noastre, Valeriu Gafencu:

“E vremea pocaintei! Oamenii ne-au parasit…”

rugaciune Romania

Vedeti si:

*

*

*

*

*


Categorii

America, Basarabia, Destramare teritoriala? (Regionalizare, autonomie), George Friedman/ Stratfor, Opinii, analize, Razboiul impotriva Romaniei, Rusia, SUA versus Rusia, Traduceri, Transnistria, Ucraina

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

59 Commentarii la “George Friedman, strategul si analistul CIA, ne “linisteste” din nou: “NU VA EXISTA O INTERVENTIE NATO sau SUA IN CAZ DE INVAZIE RUSEASCA”. Strategia Americii pentru Europa de Est si cum putem retrai o DRAMA ISTORICA

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 2 >>

  1. @enkidu: ‘Dar daca te uiti la cheltuielile bugetare militare ala SUA si la un grafic constati ca bugetul lor militar din 2000 e in crestere continua plus ca e cat bugetul militar al Rusiei Germaniei si cHinei la un loc. Deja sunt pe picior de razboi.’

    Despre asta discutam. Si de-aia se inarmeaza Rusia.

    Stiu ca inca din 2005 cd am facut un masterat la SNSPA leit-motivul discutiilor dintre baietii destepti de acolo (si aia chiar sunt baieti destepti, unsi cu toate alifiile) era asta: NATO s-a dorit o alianta impotriva exapansiunii sovietice. URSS s-a prabusit. Deci? Care e, de fapt, in momentul de fata scopul NATO? Cum isi mai justifica existenta? Cu cine se lupta si impotriva cui? SUA nici nu are nevoie de NATO ca sa intervina – deci sugestia lui Friedman ca ‘Nato e fragmentat’ insulta inteligentele, pt ca, asa cum spune si @enkidu, NATO = SUA in termeni militari. Iar SUA se inarmeaza frenetic. De ce? Daca ati conduce Rusia si ati asista la o astfel de frenezie a inarmarii SUA (si deci NATO), si nu ati face parte din alianta, la ce v-ati gandi? Ati aloca bugetul militar dezvoltarii culturale? Pai cam DE-AIA se inarmeaza Rusia. Pt ca Rusia este TINTA.

    Si in conditiile in care bugetul militar al SUA este cat bugetul Rusiei, Chinei (!!!) si Germaniei la un loc iar cheltuielile militare in crestere, daca ati conduc Rusia, chiar v-ati gandi cu seriozitate la refacerea imperiului??

    Ma tem ca e cam gata cu Rusia imperialista, am intrat intr-o alta faza istorica.

  2. (erata: nu ‘ma tem’, ma bucur. Dar ma tem acum de altii. The world is changing…)

  3. @Utzu, splendid comentariu

    DE exemplu

    Dacă privim cu discernămât, istoria ne arată că “eforturile de a evita războiul” au condus la precipitarea războiului propriu-zis

    Aceasta este valabila si pentru “razboiul” duhovnicesc

    O zicala orientala spune acest lucru asa:

    “Cine vrea pace, sa se pregateasca de razboi”

  4. @Ileana, Liviu A.

    Fara sa-l ras-interpretam pe Utzu, credem ca nu a fost inteles comentariul sau. Ideea nu e ca avem de-a face doar cu un razboi psihologic. Situatia din Ucraina e foarte reala si periculoasa, discutiile despre NATO si SUA sunt foarte valabile daca stii cum sa le iei si ce sa intelegi din ele… Insa ce a vrut sa spuna si ce ni se pare coerent de afirmat este ca modul general in care este configurata, in spatiul autohton, discutia despre razboi, arata o clara predispozitie catre totalitarism intern mai degraba decat de mobilizare efectiva si pregatire de razboi. Pare, exprimat mai plastic, ca mai degraba zangane catusele decat sa duduie cartusele de la instructia recrutilor.

  5. da.. cam asta încercam să spun. Că în afară de discuţia principală, ar mai trebui să ne păstrăm privirea şi pe modul în care ai noştri se joacă cu mintea noastră, pentru că le e foarte comod să guverneze o ţară panicată. Devin salvatori, politicienii penibili sunt relegitimaţi ca fiind providenţiali, rigorile democratice devin mofturi agasante ce pot fi înlocuite de oamenii buni la suflet aflaţi la vârf etc. Deşi lucrurile nu par să se mişte repede în această direcţie sau par că nu ar fi la fel de importante cum sunt celelalte ştiri despre Ucraina, pentru noi românii, contextul actual avantajează mai cu seamă derapajul spre totalitarismul “soft” decât spre războiul cald. Războiul cald este o scuză excelentă pentru toalitarism, dar asta nu înseamnă că nu ar exista pericolul militar ca atare. Una nu o exclude pe cealaltă, ci încercam doar să completez discuţia cu o perspectivă care mi se pare neglijată. Mulţumesc pentru aprecieri. Doamne, ajută!

  6. @ Utzu Bravo. Este exact ceea ce nimeni nu a observat caci toata lumea este procupata de strategia razboiului, sau de venirea sa asupra tarii noastre. Ai perfecta dreptate si ai subliniat extraordinar pericolulul urmator ce ne paste. pana la razboi avem altele de infruntat. Eu as pune comentariul lui Utzu in prim plan, pentru ca nu vedem norii de ceata….

  7. @utzu:

    pai tocmai de-aia-i bine sa analizam si sa ne punem mimtea la contributie: ca sa nu ne panicam degeaba cand politicienii penibili vor incerca sa ne bage niscai gogosi pe gat (pare-mi-se ca au si facut-o). Nu..?? Imi scapa ceva?

  8. @traistacumerinde:

    Nu-l punem pentru simplul motiv ca e interpretat gresit, in ciuda propriului sau comentariu ulterior si a precizarii noastre. Acelasi Utzu scria acum fix un an ca va fi rau de Ucraina, tot in urma unei analize a vizitei lui Friedman (lucru observat de un singur comentator). Tot el a prognozat, cu o indrazneala pe care noi nu o avem, ca ce se intampla in Ucraina inseamna ca ne-am inscris in “linie dreapta spre razboi” (in comentariile: http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2014/03/05/crimeea-rusia-sua-razboi/#comment-258676 / http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2014/03/07/razboi-ucraina-intreaga-regiune-va-exploda-dungaciu-friedman-miza-rusiei-romania-prima-linie-distrugator-american-constanta-buget-razboi-botosani-crimeea-referendum-nerecunoscut/#comment-259030 / http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2014/04/23/rusia-ameninta-cu-razboi-ucraina-condusa-de-sua-basescu-neaga-formal-iminenta-conflictului-dar-isi-face-griji-cu-privire-la-mobilizarea-rezervistilor-armatei-romane-vocea-rusiei-acuza-planuri-d/#comment-265300 / http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2014/04/24/mobilizare-rezervisti-romania-razboi-poligon-nato-rusia/#comment-265460 ). Pentru alea nu l-a mai laudat nimeni. 🙂 Intelegem ca stresul cauzat de discutiile despre razboi face victime, ne cerem iertare ca … suntem noi de vina, insa, daca nu sunt digerabile, recomandam rugaciune, spovedanie si adancire in cele duhovnicesti – nu gestionare a stresului psihologic prin negare si selectivitate. Nu ne ajuta cu nimic falsele linistiri, ba chiar sunt primul si cel mai important obstacol in calea linistirii ce vine din lasarea in pronia lui Dumnezeu.

  9. Eu nu neg ca razboiul bate la usi,dar parca in ultimul timp, sunt mai citite art despre razboi decat cele duhovnicesti.razboiul care s—ar putea sa vina maine sau peste 2ani asta numai Dumnezeu o stie si de aceea nu ma stresează psihologic deci nu am ce sa neg sau pentru ce sa folosesc false linistiri cel mai important lucru fiind spovedania si rugăciunea ai dreptate.LA spovedanie nu pot sa ma duc mai des de 3sapt cat despre rugăciune niciodata nu am acumulat destule asa ca va urmez sfatul si schimb de pe stiri pe acasa la Risc.E

  10. La R.I.C. vroiam sa zic.

  11. @traista:

    Ce bine ar fi. 🙂 Efectiv ne-ar ajuta mult sa fie participare si acolo, si de multe ori ne-am plans ca senzatia noastra este ca se trece mult prea lejer pe langa acele cuvinte. Totusi, aceasta pagina de stiri este doar un MIJLOC, nu e un scop in sine.

  12. Apropo de Degeratu…Ca sa fie clar ce inteleg mai marii nostri si unde se pozitioneaza:

    gen. Constantin Degeratu: Informaţiile sunt într-adevăr foarte îngrijorătoare şi, pentru analiza lor şi pentru a înţelege ceea ce avem de făcut, trebuie să privim două lucruri: sursele acestei atitudini, sursele politicii doctrinare ale acestei atitudini a Rusiei, şi posibilele obiective strategice ale acestei atitudini. Ca surse, nu putem să facem abstracţie de faptul că actualul regim evoluează spre o formă ciudată şi periculoasă de regim nazisto-bolşevic, deci aproape toate manifestările…

    Realizator: Ne referim la Moscova şi la ce se întâmplă la Kremlin în primul rând.

    gen. Constantin Degeratu: Aproape toate manifestările vin din această chestiune: naţionalism excesiv, FUNDAMENTALISM RELIGIOS, mesianism, ideea de promovare a spaţiului vital, panslavism – sunt o serie de…

  13. Pingback: Premierul maghiar ORBAN ridica STEAGUL DE LUPTA PENTRU AUTONOMIE. Ilie Serbanescu: ROMANIA VA FI DEZMEMBRATA SI IMPARTITA! [VIDEO]/ Conflict diplomatic intre UNGARIA si UCRAINA pe tema AUTONOMIEI maghiarilor din Transcarpatia - Recomandari
  14. Pingback: JOE BIDEN VINE DEGEABA LA BUCURESTI? JOCUL UNGARIEI cu RUSIA in COMPLICITATEA GERMANIEI/ Serghei Lavrov ne pomeneste de “bine”: TOTUL A INCEPUT la Summitul NATO din BUCURESTI/ Ungaria NU vrea TRUPE NATO in Estul Europei, Germania vrea COOPERAR
  15. Pingback: ROMANIA TREBUIE SA SE DESCURCE SINGURA. Concluziile analizelor Stratfor despre ROLUL ROMANIEI in CORDONUL SANITAR anti-Rusia. Friedman: “Interventia [americana] vine mult mai tarziu, DACA VINE VREODATA” - Recomandari
  16. Pingback: Ministrul de externe al Poloniei: “ALIANTA CU SUA NU VALOREAZA DOI BANI. MAI RAU FACE, CACI CREEAZA UN FALS SENTIMENT DE SECURITATE”/ Executii ale oficialilor statului irakian de catre ISIS - Recomandari
  17. Pingback: TRĂIM SFÂRȘITUL ROMÂNIEI? - Recomandari
  18. Pingback: COMANDAMENT NATO IN ROMANIA SI CENTRU DE ANTRENAMENT LA MAREA NEAGRA. E de ajuns? Summitul NATO: triumfalism gaunos vs slabiciuni evidente/ “PACE” IN DONBAS? Cat de solid este armistitiul intre Ucraina si “separatisti” - Recomandar
  19. Pingback: Parlamentul TURCIEI a votat pentru INTERVENTII MILITARE in SIRIA si IRAK/ George Friedman la CHISINAU. Raspunsuri ambigue despre REVIZIONISMUL MAGHIAR ale sefului Stratfor/ Arsenalul NUCLEAR al RUSIEI l-a depasit pe cel al SUA - Recomandari
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare