GIGANTII INTERNETULUI: NOILE PUTERI COLONIALISTE/ Cum am devenit IOBAGII NOILOR TEHNOLOGII/ Retelele sociale si razboiul pentru controlul mintii umane/ TOTALITARISMUL DIGITAL si CARCERA VIRTUALA/ ROMÂNII: FRUNTASI LA FOLOSIREA FACEBOOK-ului

22-09-2017 11 minute Sublinieri

Sunt Facebook si Google noile puteri colonialiste?

traducere dupa zerohedge de B.D. pentru cuvantul-ortodox.ro

“Pentru a se califica drept puteri colonialiste, Facebook si Google trebuie sa limiteze optiunile si puterea utilizatorilor, pedepsindu-i sau fortandu-i pe cei care opun rezistenta.”

Am fost uimit recent de o fraza dintr-un eseu despre publicitate si social media, Tu esti produsul – dupa cum arata Taplin, aceasta remarca “a aratat fara sa vrea un adevar nerostit pana acum: Facebook si Google sunt noile puteri colonialiste”.

Dupa cum probabil ati remarcat, dominatia Facebook si a Google in publicitatea online se afla acum in centrul atentiei pentru o varietate de motive: posibilitatea ca alegerile din SUA sa fi fost influentate de catre agentii altor guverne prin achizitionarea de reclama pe Facebook; ingrijorari anti-trust; eventuala reducere la tacere a unor voci incomode de catre acesti giganti ai publicitatii online sub pretextul limitarii “fake news” si, bineinteles, problemele continue cu privire la fraudarea click-urilor si subperformanta reclamelor digitale.

Fraza care rezuma cel mai bine aceasta situatie este:Atunci cand un serviciu online este gratuit, tu nu reprezinti clientul – tu reprezinti produsul.

Cu alte cuvinte, daca nu platesti pentru un serviciu sau continut, atunci informatiile despre tine (culese de Google, Facebook si ceilalti), timpul petrecut online (atentia) si continutul pe care il creezi si il incarci gratuit (cum ar fi filmele cu pisica ta) reprezinta produse vandute catre advertiseri.

Caracterizarea celor doi giganti dominanti in industria publicitatii online drept puteri colonialiste este interesanta pe mai multe fronturi. Pentru a va face o idee cu privire la cateva dintre probleme, va recomand citirea a doua eseuri: Un serb pe plantatia Google si Contextul pierdut: cum am ajuns aici?

Recomand totodata si urmarirea acestui film despre arhivarea informatiei digitale a indivizilor – incluzand meta-date, precum detaliile despre comportamentul, tranzactiile, postarile etc extrase din markerii de identitate ai acestora (nume, numere de cont, etc)

Bantuit de informatie – Maciej Ceglowski (via CFB)

Caracteristicile principale ale colonialismului sunt 1) lipsa posibilitatii de alegere si 2) lipsa puterii: puterea colonialista impune o dictatura, fie formal, fie informal, care reduce optiunile rezidentilor si le limiteaza puterea de a ocoli sau inlocui regimul colonialist.

In clasica Economie de Plantatie a colonialismului fatis – subiect despre care am discutat de numeroase ori aici -, rezidentilor li se elimina orice alta alternativa in afara de cea a lucra pe plantatie si a-si cumpara produsele de la magazinul acesteia. Aceasta constrangere nu trebuie sa fie neaparat directa; regimul colonialist isi poate lasa rezidentii fara putere si optiuni prin crearea imposibilitatii de a trai fara cash, de exemplu, oferindu-le mai apoi o sursa de munca platita: plantatia.

Odata ce cash-ul a devenit necesar vietii, este introdus creditul – dar numai daca iti faci cumparaturile de la magazinul companiei.

Am scris extensiv si despre modelul neo-colonialist in care corporatiile si bancile aduc modelul de exploatare colonialist in tara gazda, inrobind populatia domestica prin dependenta de credit.

Bine ati venit in Neocolonialism, tarani exploatati! (21 oct 2016)

Grecia si jocul final al exploatarii neocolonialiste (19 feb 2015)

UE, neofeudalismul si modelul de financiarizare neocolonialist (24 mai 2012)

Acest model este folosit si in tarile in curs de dezvoltare, unde a inlocuit vechiul colonialism direct cu o versiune noua si imbunatatita, bazata pe credit.

Pentru a se califica drept puteri colonialiste, Google si Facebook trebuie sa limiteze optiunile si puterea utilizatorilor, pedepsindu-i sau obligandu-i pe cei care li se opun sau le pun la indoiala puterea. Fiind corporatiile dominante in domeniile cautarii online, social media si al publicitatii digitale, Google si Facebook isi limiteaza utilizatorii prin insusi faptul ca sunt esentiale gratie dominantei de care se bucura.

Cat despre pedepsirea utilizatorilor: posibilitatea acestora de a face aceasta este faptul cel mai ingrijorator. Acoperirea pentru reducerea la tacere sau interzicerea criticilor este opaca: nerespectarea liniilor directoare. Deci cine poate spune ca utilizatorii care au criticat sau au pus la indoiala politicile Facebook si Google nu sunt amutiti precum fraudatorii de click-uri, furnizorii de “fake news”, etc? Companiile decid cine este redus la tacere, iar posibilitatea de recurs este inexistenta.

Posibilitatile Orwelliene sunt suficient de reale.

Mai jos puteti gasi un grafic despre publicitatea digitala:

Si despre dominanta Google/Facebook:

Iobagii tehnologiei

Pressone.ro

Dacă, în România, discuția despre evoluția tehnologiei se învârte cu precădere în jurul întrebării generatoare de status social – “Oare ce smartphone/smart TV să-mi mai iau?“, în lume (worldwide, cum se spune) dezbaterea referitoare la aceste dispozitive inteligente se poartă inclusiv la nivel filosofic. Date fiind enormele cantități de informații personale culese de aceste device-uri (despre care am scris pe larg aici), specialiștii în cibernetică și în etică au început să se întrebe dacă telefoanele mobile ne aparțin cu adevărat.

Să luăm următorul exemplu, propus de profesorul de drept Joshua A.T. Fairfield, de la Universitatea din Washington:Ai un telefon Samsung Galaxy.

Google controlează sistemul de operare, iar Google Apps fac ca telefoanele Android să funcționeze optim. Google licențiază Samsung-ul să opereze ce modificări dorește asupra interfeței Android și îți subcontractează dreptul de a-ți folosi propriul telefon. Samsung încheie diverse contracte cu furnizori de software, al căror interes este să adune informații despre tine și să le folosească în interesul lor.

Sursa: theconversation.com

Nu noi controlăm dispozitivele pe care le cumpărăm. În majoritatea cazurilor, companiile producătoare se comportă în continuare ca și când ar fi proprietarii acestor obiecte. În articolul citat mai sus, profesorul Fairfield vorbește despre felul în care internetul lucrurilor (Internet of Things − IoT) ne va schimba percepția asupra proprietății. El pornește de la exemple de obiecte inteligente care au devenit celebre pentru modul în care și-au exploatat utilizatorii, de la Wevibe la Roomba sau Fitbit.

În Europa medievală, scrie Fairfield, regele deținea aproape toate lucrurile: pământul, apele, pădurile, animalele din pădure și, mai presus de toate, viețile supușilor săi. Proprietățile celorlalți depindeau de relația cu regele. Să ne amintim cum începe povestea lui Robin Hood: cu un copil, cât pe ce să fie pedepsit de oamenii șerifului fiindcă braconase o căprioară din pădurea Sherwood − aflată în proprietatea regelui, dar unde regele nu călcase niciodată. De-a lungul secolelor, economiile occidentale și sistemele lor juridice au evoluat înspre un aranjament comercial de tipul: indivizii și companiile particulare pot cumpăra și vinde obiecte, unelte, chiar servicii. În afara unor reglementări din domeniul mediului sau al sănătății, proprietatea înseamnă că deținătorul nu mai dă socoteală nimănui cu privire la bunul său. Asta înseamnă, de pildă, că un producător de mașini care a vândut un automobil nu îl poate opri pe proprietar să și-l vopsească într-o culoare țipătoare sau să-l ducă la reparat în ce service dorește.

“Expansiunea IoT (internetul tuturor lucrurilor) ne poate duce înapoi înspre un model feudal unde nu mai deținem ceea ce folosim în mod curent. În varianta secolului XXI, companiile se folosesc de legile privind proprietatea intelectuală − care protejează ideile și patentele de invenții − pentru a controla obiectele fizice pe care consumatorii cred că le dețin.

O persoană achiziționează o cutiuță simpatică plină de chestii electronice, care ar putea fi un smartphone. Dar ceea ce cumpără este, de fapt, licența de a folosi software-ul dinăuntru. Ceea ce plătim e un fel de redevență către compania producătoare, care deține în continuare softul și, deci, îl și controlează. E ca și când un dealer auto care îți vinde o mașină pretinde că motorul acesteia îi aparține în continuare.”

Profesorul Fairfield, în articolul din theconversation.com

*Cele mai multe dintre telefoanele mobile pe care le cumpărăm au la bază un sistem prestabilit de rate, un leasing, exact ca în cazul mașinilor. Abonamentele includ nu doar racordarea la rețea și oferta de telecomunicații, ci și folosirea device-ului, chiria obiectului.Cât va dura, oare, până când aceleași criterii vor fi aplicate caselor inteligente, televizoarelor inteligente din sufrageriile noastre sau mașinilor autonome? […]/ integral pe pressone.ro

Un fost angajat de top al Google “dă din casă”: Scopul suprem al reţelelor sociale este să câştige pentru cât mai mult timp atenţia utilizatorilor şi să le provoace acestora cele mai revoltătoare reacţii

Ziarul Financiar

Tristan Harris, fost etician de design pentru Google a vorbit în cadrul unei conferinţe TED despre competiţia în care se află website-urile şi reţelele sociale precum Facebook, Instagram, Snapchat, pentru a ne capta atenţia pentru cât mai mult timp. Tehnicile folosite de aceştia sunt ieşite din comun, iar oamenii sunt persuadaţi tot mai mult clipă de clipă, prin fiecare „posibilitate” nouă oferită de o aplicaţie.

„Când vorbim despre tehnologie, o privim de parcă este un cer albastru şi infinit spre care putem ţinti în orice direcţie. Dar vreau să vă spun că merge într-o direcţie foarte specifică. Există un scop ascuns în spatele întregii tehnologii care ne este oferită, iar acel scop vine ca o cursă crâncenă între giganţii din social media pentru atenţia noastră. Orice site, orice politician, orice campanie, ştiri, sporturi, jocuri, tot ce urmărim are un singur scop: un procentaj cât mai mare din atenţia noastră”.

Harris menţionează că fiecare notificare pe care o vezi îţi ocupă un loc în minte şi îţi fură atenţia. Eşti programat să ai gânduri pe care nu le-ai fi avut în mod voluntar. „Chiar dacă închizi notificarea fără să te uiţi la ea, o frântură din mintea ta păstrează curiozitatea legată de conţinutul acesteia”.

Acesta explică singurul mod de a obţine cât mai multă atenţia, acela fiind studiul asupra psihologiei umane. Există foarte multe tehnici folosite de marile reţele pentru a-şi păstra utilizatorii activi.

„Dacă eşti Youtube, spre exemplu, foloseşti Autoplay şi astfel oamenii ascultă de multe ori şi următoarea melodie. Dacă eşti Netflix şi vezi asta, te gândeşti că îţi scade cota de piaţă, aşa că foloseşti funcţia de Autoplay pentru a le arăta clienţilor următorul episod chiar când s-a terminat cel pe care îl vizionează. Iar dacă eşti Facebook, te gândeşti că lucrurile astea îţi scad toate cotele de piaţă şi decizi să foloseşti Autoplay pentru toate materialele video din News feed chiar fără ca utilizatorul să acceseze acele materiale”.

În Statele Unite, Snapchat este cea mai utilizată aplicaţie pentru copii şi adolescenţi, care o anumită particularitate, accea de a le arăta utilizatorilor câte zile la rând şi-au transmis două persoane imagini prin aplicaţie.

Astfel, ei le-au oferit oamenilor ceva fictiv, ce nu doresc să piardă. Ceva doar al lor. Este demonstrat că atunci când pleacă în vacanţe, copiii le dau parola lor de Snapchat prietenilor pentru a le menţine fluxul de conversaţie constant. Ajung chiar şi în ziua 150, sau 200 şi nu vor să piardă performanţa. Adolescenţii ajung să-şi trimită toată ziua poze cu pereţi, tavane, flori, sau orice altceva, doar pentru a-şi păstra recordul. Nici măcar nu este o conversaţie reală”.

Mulţi părinţi compară fenomenul cu bârfitul la telefon pe care îl practicau ei acum 20 de ani, însă Harris spune că nu este o comparaţie bună. „Atunci nu existau între voi 100 de oameni care stăteau în faţa ecranelor, care cunoşteau la perfecţie psihologia umană şi făceau tot posibilul să creeze o legătură artificială între voi. Acum există”.

Dacă toate aceste dezvăluiri stârnesc revoltă, specialistul spune că asta este chiar mai profitabil pentru reţelele sociale. „Cu atât mai bine, pentru că oamenii revoltaţi vor să împartă această revoltă şi în faţa altor oameni. Nu spun că o face cu intenţie, dar dacă Facebook ar avea de ales între a-ţi arăta un News feed calm şi unul cu nuanţe scandaloase, va alege să ţi-l arate pe cel de-al doilea”.

Tristan Harris sugerează trei schimbări radicale necesare în privinţa tehnologiei şi a societăţii. „În primul rând, trebuie să conştientizăm că suntem uşor de persuadat. Odată ce înţelegi că în mintea ta pot fi induse gânduri care nu îţi aparţin, va fi mai uşor să te protejezi. Este o altă perioadă a istoriei umane, precum un iluminism al conştiinţei de sine”.

În al doilea rând, după 3 ani ca etician de design Google, Harris susţine că singura cale de a fi persuasiv într-un mod etic este ca scopul celui care convinge să fie acelaşi cu scopul celui convins. „Asta implică schimbări majore precum cele necesare în modelul de afaceri al advertisingului”

În al treilea rând avem nevoie de o schimbare a modului cum ne este insuflat să ne petrecem timpul de către reţelele sociale. „În acest moment sunt foarte muţi oameni care au propriile lor gânduri, interese şi scopuri, dar Facebook pune la un loc milioane de oameni şi îi împinge spre aceleaşi sfere de interese. Trebuie să avem direcţii personalizate pentru fiecare persoană încât timpul pentrecut online să fie consumat în cel mai eficient mod posibil, personalizat pe felul meu de a fi şi pe interesele mele personale”.

„Poate în loc să ne facem griji cu privire la un viitor în care suntem controlaţi de inteligenţa artificială, ar trebui să ne facem griji pentru un prezent în care suntem conduşi de tehnologia deja de înaltă calitate”.

Totalitarismul digital

Ioan Buduca/ Cotidianul.ro

După ce au apărut ziarele, a fost posibilă manipularea în masă, prin propagandă ideologică. După ce au apărut televiziunile, propaganda prin ideologie s-a transformat în propagandă de tip publicitar (prea puțin mai contau ideile).

Acum, ne pregătim să înlocuim ultimele efecte ideologice cu primele efecte pur digitale: nimeni nu va putea scăpa de consecințele unor „informații“ de neverificat.

Începutul acestui totalitarism digital a fost făcut când s-a răspândit global „informația“ că Irakul lui Saddam Hussein ar deține arme de distrugere în masă.

Schimbările tehnologice în materia comunicării interumane s-au derulat rapid, de la Guttenberg până la apariția computerului și, apoi, și mai rapid, după ce produsele digitale de comunicare au început să se dezvolte și să se diversifice.

Pe vremea ziarelor, puțini se îndoiau că redactorii angajați nu și-ar verifica informațiile pe care le făceau publice. Ba chiar, o lege deontologică obliga la verificarea informației din cel puțin trei surse diferite. Propaganda ținea de domeniul opiniei, nu de domeniul informației. Mai târziu, odată cu propaganda de tip publicitar, nu mai contau opiniile, ci efectele reclamei.

Acum, propaganda se poate așeza în domeniul informației, căci în mentalul public nu mai există intuiția verificării a ceea ce considerăm a fi știre (sau simplă informație), ceea ce este o degradare a discernământului. Dacă această intuiție ar mai exista, n-ar mai exista exercițiul ca atare al verificării informației.

În cazul Irakului lui Saddam Hussein, cine putea verifica informația privind armele de distrugere în masă? Doar marile servicii de informații. S-a întâmplat așa? MI6 a pretins că a verificat-o (da, are astfel de arme!), a comunicat-o CIA, iar CIA l-a convins pe Bill Clinton că Saddam este un pericol ce trebuie anihilat. Acum știm că lucrurile s-au derulat invers: Clinton l-a rugat pe Tonny Blair să-i servească un raport de confirmare asupra armelor de distrugere în masă ale Irakului, pentru că CIA nu avea această confirmare. Tony Blair a convins MI6 să scrie un astfel de raport și să și-l asume.

Raportul a fost trimis la CIA și directorul CIA l-a luat de bun. Apoi, după război, SUA au recunoscut că Irakul nu deținea astfel de arme. Media digitală răspândise însă informația falsă până în cele mai mici unghere ale globului.

Este lumea de azi sub riscul de a fi manipulată grav prin fake-news? Simplul fapt că o anumită informație nu circulă (este ocultată circulația ei) poate fi mai grav decât un fake-news de felul celei despre Irakul lui Saddam Hussein. De pildă, informația că un guvern precum cel al SUA este (era) obedient față de interesul multinaționalelor mai abitir decât față de interesul național, adevăr ocultat care a fost dezocultat, într-un fel de Donald Trump. Totalitarismul digital ar putea fi instalat în plan global prin jocul unor fake-news contra altor fake-news. El este însă deja instalat prin informația care nu este lăsată să circule. Digitalul acestui totalitarism constă în barajele pe care le pui în circulația liberă a informației reale, verificate.

Există o listă a „informațiilor“ esențiale care nu sunt puse în circulație? Nu veți găsi această listă pe agenda celor care și-au făcut o misiune din descifrarea conspirațiilor reale sau imaginare. Ea cuprinde secrete de stat despre resurse minerale care ajung în portofoliul cumpărătorilor de astfel de secrete, vânzarea drepturilor de autor pentru licența unor invenții revoluționare. De pildă, nu mult circulata știre despre armele lui Saddam a fost cauza celui de-al doilea război din Irak, ci necirculata informație că dictatorul nu mai vindea petrol decât pe euroi.

Viaţa în vremea Internetului

Oana Stoica/ Dilema Veche

Privacy Settings, scenariul: creație colectivă, text și regie: Radu-Andrei Horghidan, scenografie:  Monica Turcu, coregrafie: Elena Anghel, cu: Vlad Matei Ajder, Ionuţ Alexandru Moldoveanu, Elena Ghinea, Elena Anghel, Oana Mogoş, Răzvan Clopoţel, Ştefan Aleksandru Forir, So-cial Act Theatre & Teatrul „Fani Tardini“, Galați.

„Ne aflam în zorii unei măreţe renaşteri a umilirii în public. După o picoteală de 180 de ani (pedepsele aplicate în public au dispărut în Marea Britanie prin 1837, iar în SUA, în 1839), revenise în forţă. Atunci cînd foloseam ruşinea, stăpîneam o unealtă inimaginabil de puternică. O unealtă coercitivă, care nu ţinea cont de graniţe, ale cărei viteză şi influenţă creşteau văzînd cu ochii. Ierarhiile începeau să se niveleze. Cei reduşi la tăcere îşi puteau face vocea auzită. Într-un fel, era o democratizare a dreptăţii“, scrie Jon Robson în Umilirea publică în epoca Internetului (Editura ART), o carte care explorează modul în care reţelele sociale devin „călăii“ vieţii personale, pornind de la cazuri de furturi de identitate pe Internet. Într-una din serile din programul său „Poveşti la Replika“ (în fiecare luni, din martie pînă in iunie, sînt prezentate cărţi, spectacole, filme înrudite tematic), Centrul Educaţional Replika din Bucureşti a combinat prezentarea cărţii lui Jon Robson cu spectacolul Privacy Settings, produs de Social Act Theatre din Galaţi în colaborare cu Teatrul „Fani Tardini“.

În Privacy Settings, un tînăr intelectual, întors acasă (în Galaţi) după studiile în Capitală, îşi configurează viaţa după standardele locale (o relaţie anostă care va duce la căsătorie, un serviciu neinteresant, prieteni cu care nu are prea multe în comun etc.). Nemulţumirea dă în clocot într-o seară, la un pahar în plus cu prietenii, cînd antieroul nostru spune tot ce are pe suflet în timp ce unul dintre amici îl filmează şi postează înregistrarea pe Facebook. De aici porneşte spectacolul în radiografierea modului în care Internetul devine ghilotina contemporană. Căci în 24 de ore, omul care-şi pierduse minţile (adică masca socială) la beţie va pierde tot: va fi executat „moral“ de întreaga comunitate, în faţa căreia a fost umilit şi pe care a umilit-o cu sinceritatea sa (pierde serviciu, casă, logodnică, prieteni, familie), astfel încît, în lipsa a tot ce-i umplea existenţa, fie şi nesatisfăcător, nu-i rămîne decît să facă un gest fatal.

Spectacolul pune în discuţie mai multe aspecte ale acestei gafe virtuale – prietenii au postat filmul pe Facebook nu din răutate sau din cine ştie ce calcule meschine, ci din cea mai banală prostie (lipsa de responsabilitate – ba chiar neînţelegerea conceptului de responsabilitate – este una dintre urmările prăbuşirii educaţiei elementare la nivel de masă). Una dintre problemele ridicate este rolul de judecător al Internetului, în special al reţelelor sociale: cruzimea pe care o îmbracă reacţia publică faţă de oameni care au greşit (sau aşa cred internauţii) arată că mediul online este un spaţiu al urii. Descătuşarea furiei în mediul virtual are uneori consecinţe negative în viaţa reală.

Un alt subiect vizează alteritatea Internetului, măştile pe care le impune, faptul că identitatea virtuală este un avatar al persoanei, o variantă mai bună/frumoasă/interesantă, un eu îmbunătăţit (după criteriile proprii şi/sau generale). Reţelele sociale îndeamnă la falsitate, la adaptarea individului la o normă impusă de societate, forţează ajustarea personalităţii, se transformă într-o „carceră“ virtuală. Greşeala fatală a eroului din Privacy Settings este că spune ceea ce crede: despre banalitatea conservatoare a iubitei, despre serviciul nedorit şi afacerile dubioase ale patronilor cu primăria, despre familia ca povară şi, în general, despre mortificarea sa într-un orăşel de provincie. Fiecare ţintă a sincerităţii sale se consideră „umilită“ public şi suportă consecinţele pentru ca apoi să se întoarcă împotriva „vinovatului“. […]/ integral pe dilemaveche.ro

Romanii si Facebook – Cati intra zilnic pe retea si cum ne comparam cu alte tari din regiune

hotnews.ro

Peste noua milioane de romani intra cel putin o data pe luna pe Facebook si 7,2 milioane deschid zilnic reteaua de socializare, arata cele mai noi date prezentate de companie. Romania este a doua piata ca marime in regiune pentru retea, dupa Polonia si la capitolul utilizatori care intra zilnic de pe mobil. Raportat la numarul de utilizatori de internet, Romania sta cel mai bine la ponderea celor care au si cont de Facebook.

In regiunea noastra Facebook are cinci piete importante: Polonia, Romania, Ungaria, Grecia si Cehia. In aceste cinci tari cu o populatie totala de 90 milioane de locuitori exista peste 60 de milioane de “internauti” si aproape 40 de milioane au cont de Facebook si intra macar o data pe luna in retea.

Polonia, tara de 38 de milioane de locuitori, este cea mai mare piata din regiune si locul unde Facebook are un birou regional de unde sunt coordonate 28 de tari. In Polonia sunt 15 milioane de utilizatori care intra macar o data pe luna pe Facebook, iar in Romania sunt 9,2 milioane. Grecia, Ungaria si Cehia, tari mai mici, au in jur de 5 milioane de utilizatori. Datele au fost prezentate la o conferinta de presa organizata de companie la Varsovia.

Romania sta foarte bine la raportul dintre cei care au cont de Facebook si cei care folosesc internetul. Peste 80% dintre internautii romani au cont de Facebook, in timp ce in Polonia si Cehia ponderea este de sub 60%.

India si SUA, cu peste 240 milioane de utilizatori, sunt tarile cu cea mai puternica prezenta a Facebook, in timp ce Brazi[l]ia si Indonezia au in intervalul 120-140 milioane useri. Patru tari au intre 50 si 100 de milioane de useri conform statista.com: Mexic, Filipine, Vietnam si Thailanda.

In iulie, Facebook avea in lume 2 miliarde de utilizatori care intra macar o data pe luna, dintre ei 65% intrand zilnic. In cele cinci tari din regiune ponderea este de 80%, in Romania fiind 77%.

Cand este vorba de internet, Romania sta cel mai bine la viteza conexiunilor, insa stam cel mai rau la rata de penetrare. La noi este de 58%, in Grecia este de 65%, in Polonia este de 72%, in Ungaria este de 80%, iar in Cehia, 88%.

SILICONIZAREA LUMII. Tehnoliberalismul si controlul total al vietii cotidiene in REGATUL NOII ORDINI MONDIALE

GOOGLE, FACEBOOK SI SFARSITUL INTIMITATII (Conferintele TED – Video)

SENSUL RAZBOIULUI IMPOTRIVA STIRILOR FALSE: nu filtrarea critica a stirilor, ci monopolul asupra VIZIUNII “CORECTE” despre lume, instalarea discreta, cu ajutorul GOOGLE si FACEBOOK, a “MINISTERULUI ADEVARULUI” la nivel global: “Este un război pentru controlul informației, un război despre cine are voie să distribuie informații și ce informații au voie să circule”. Este cruciada impotriva FAKE NEWS menita si acoperirii scandalului PIZZAGATE?

FACEBOOK monitorizeaza si comportamentul utilizatorilor de internet care NU au cont pe reteaua sociala/ Avocat al Comisiei Europene: AR TREBUI SA-TI INCHIZI CONTUL DE FACEBOOK DACA VREI INTIMITATE/ Amenda uriasa pentru GOOGLE

UTOPIA DIGITALA. Eric Schmidt, seful Google: INTERNETUL SE VA CONFUNDA CU LUMEA REALA/ Bill Gates vrea SCHIMBARI MAJORE prin VACCINURI, organisme modificate genetic si tehnologie/ BRATARA care transforma mâna in TOUCHSCREEN (video)

STATUL ALGORITMIC SI DIGITALIZAREA SOCIETATII. Evgheni Morozov despre dictatura noilor tehnologii si omul-rating

Dincolo de spionajul tehnologic: POTOPUL DIGITAL. Ce loc mai ramane pentru cei refractari la tirania digitala sau pentru oricine merge impotriva curentului?

”GARDIANUL DIGITAL” – viitorul apropiat prezis de IBM/ Ochelarii Google capabili de RECUNOASTERE FACIALA, LOCALIZARE si fotografii ascunse

Google despre planurile de viitor: MICROCIP IMPLANTAT IN CREIER

O LUME FARA OAMENI. Filmul documentar ARTE Un monde sans humains [VIDEO+SUBTITRARE]. Despre PROIECTUL TOTALITAR NEOLIBERAL al transumanismului: controlarea digitala prin NANO-TEHNOLOGIE a omenirii

“Google-Berg” – FRATIA dintre BILDERBERG si GOOGLE intru guvernarea “transumanista” a lumii, de tip Big Brother – OFICIALIZATA PRIN FUZIUNE?

FACEBOOK ITI DISTRUGE VIATA/ Transmisiunile LIVE transforma Facebook intr-o TRIBUNA a ORORILOR/ Proiectul MOUSE-ul CEREBRAL: compania Facebook lucreaza la CITIREA GANDURILOR/ Presedintele Germaniei vrea ELIMINAREA ANONIMITATII pe internet/ Experiment social: CAT DE IMPORTANTE SUNT “AMINTIRILE” DIGITALE FOTO?

WIKILEAKS dezvaluie vaste actiuni de SPIONAJ DIGITAL operate de CIA pe telefoane si televizoare inteligente/ SNOWDEN: RASPUNSUL LA FAKE-NEWS ESTE EDUCATIA, NU CENZURA/ Cum ne vinde Facebook intimitatea/ STOP AUTISMULUI VIRTUAL (Video)

NOUA CENZURA, NOUL OM AL TIRANIEI CORPORATISTE. “Vă vom goli de conținut și vă vom umple cu noi înșine”/ Total intamplator, ONG-uri si programe implicate in initiativa combaterii stirilor false, stipendiate de SOROS

FACEBOOK SI POST-DEMOCRATIA. Reteaua de internet a fost acuzata ca CENZUREAZA DELIBERAT POSTĂRILE CONSERVATOARE. Cum manufactureaza Facebook NOUL CONSENS SOCIAL prin expunerea privilegiata a MINORITATILOR AGRESIVE

SCLAVII TEHNOLOGIEI PANA LA PIERDEREA UMANITATII. Izolarea prin supraconectare, pierderea discernamantului prin suprainformare

De ce monitorizeaza FACEBOOK utilizatorii care folosesc CURCUBEUL LGBT in PROFIL pentru a “celebra” decizia Curtii Supreme din SUA?

NEUROTEHNOLOGIA ȘI CONTROLUL MINȚII. Creierul uman este următorul câmp de luptă

VIITOR DE AUR LUMEA NOASTRA ARE! – Lumea lui Hubo, fara oameni si fara cash. A patra revolutie industriala – MITOLOGIE sau RESAPARE A NEOLIBERALISMULUI?

NE FACE INTERNETUL MAI PROSTI? (dezbatere-Video)/ DEPENDENTA DE NOILE TEHNOLOGII LA ROMÂNI. Tinerii isi verifica de peste 200 de ori dispozitivele mobile!/ CUM SE ASCULTA SI SE LOCALIZEAZA PRIN SMARTPHONE. “Strumfii” folositi de serviciile secrete/ CEJ invalideaza cadrul actual al TRANSFERULUI DE DATE PERSONALE intre UE-SUA


Categorii

1. ȘTIRI, Bolile generatiei digitale, Facebook, Google, Internet, New Media, Noile Tehnologii, Internetul Obiectelor (Internet of Things), Traduceri

Etichete (taguri)

, , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

44 Commentarii la “GIGANTII INTERNETULUI: NOILE PUTERI COLONIALISTE/ Cum am devenit IOBAGII NOILOR TEHNOLOGII/ Retelele sociale si razboiul pentru controlul mintii umane/ TOTALITARISMUL DIGITAL si CARCERA VIRTUALA/ ROMÂNII: FRUNTASI LA FOLOSIREA FACEBOOK-ului

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 2 >>

  1. Pingback: AUTODENUNȚURI tulburătoare ale insiderilor "pocăiți" din sistemul tehnologic infernal: FACEBOOK - la fel ca si celelalte retele sociale - CREAT ÎN MOD DELIBERAT PENTRU A CREA DEPENDENȚĂ, exploatând "o vulnerabilitate în psihologia
  2. Pingback: FACEBOOK CREAT ÎN MOD DELIBERAT PENTRU A DA DEPENDENȚĂ, exploatând "o vulnerabilitate în psihologia umană". "Mințile noastre pot fi manipulate. Alegerile noastre nu sunt așa libere cum credem"; "EXISTĂ UN SCOP ASCUNS ÎN
  3. Pingback: Germania interzice CEASURILE INTELIGENTE pentru copii. Dispozitivele permit URMARIREA si INTERCEPTAREA atat a copiiilor, cat si a celor din jur
  4. Pingback: Avertismentul PS Macarie cu privire la GARBOVIREA OMULUI prin DEPENDENTA de noile tehnologii/ Dependenta de smartphone si DEZECHILIBRELE MENTALE/ Inca un insider de la Facebook: AM CREAT INSTRUMENTE CARE DISTRUG TESATURA SOCIETATII/ Plaforma YOUTUBE, acuz
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Stirile zilei

Carti

Documentare