Părintele Sorin Mihalache despre MECANISMELE PLĂCERII ȘI ADICȚIILOR (video, text). “Ai putea crede că TELEFOANELE MOBILE au conexiune directă cu creierele noastre. Puţine lucruri pe care vreodată le-am visat, fumat sau injectat creează o asemenea DEPENDENȚĂ la nivelul creierului nostru precum TEHNOLOGIA”

Vedeți și:

***

Un alt fragment video extras și transcris din conferința Părintelui Diacon Adrian Sorin Mihalache, “EȘTI CEEA CE TRĂIEȘTI” – de la Capela “Sfântul Siluan” München, iunie 2017:

Cel mai mare duşman pe care noi îl avem lăuntric e plăcerea. Sfinţii Părinţi vorbesc despre asta şi Sf. Maxim Mărturisitorul, in Filocalia 3, spune că Dumnezeu a dat durerea ca medicament pentru plăcere şi oamenii, atunci când trăiesc o plăcere, vor avea o durere mai devreme sau mai târziu, ca medicament care să pună capăt acestei plăceri, dar ei nu înţeleg această lecţie şi din durere fug din nou în plăcere, ca să o ostoiască şi să dispară durerea prin plăcerea pe care o trăiesc din nou.

Astăzi s-ar putea vorbi foarte mult despre mecanismele plăcerii şi despre cum acestea sunt extrem de periculoase pentru noi, mai ales pentru copii, dar, în general, sunt foarte periculoase, pentru că numai oamenii duhovniceşti, care se cunosc pe ei înşişi, care s-au obişnuit să postească, au forţa interioară să se oprească de la experienţa de plăcere. O persoană care nu este suficient de instruită duhovniceşte cade pradă plăcerilor şi va fi foarte greu pentru ea să realizeze situaţia în care este. Şi o să zugrăvesc, în final, această chestiune a plăcerii, folosind o carte a unui cercetător de specialitate în voinţă, o autoare care scrie foarte mult despre mecanismele voinței şi despre felul în care ele sunt utilizate de societatea contemporană în sensul bun şi în sensul rău al cuvântului [ – Kelly McGoniga, Puterea vointei. Cum functioneaza autocontrolul si ce putem face pentru a-l imbunatati]

În psihologie se vorbeşte despre o cutie Skinner. Ce înseamnă cutia Skinner? Este o cutie în care un şobolan are nişte pedale. Când apasă pe o pedală îi vine apă. Apasă pe altă pedală, îi vine mâncare. El învaţă încet-încet pe ce pedală să apese ca să vină mâncare când îi e foame, pe ce pedală să apese când ii e sete. Multe vreme cercetările din neuroştiinţe n-au putut progresa pentru că nu se ştia cum anume să se poate stimula activitatea cerebrală. O să vedeţi că cercetările astea sunt reprezentative pentru noi şi pentru condiţia noastră. Ulterior s-a descoperit că, dacă noi decopertăm partea osoasă a capului, putem să introducem nişte electrozi în creier fără să cauzăm probleme grave de sănătate, pentru că electrodul înfipt în creier nu este înfipt penetrând suprafaţa cortexului, ci în zonele de încreţitură; după aceea pot să-l retrag, senzor de durere nu există în creier, deci şobolanul nu simte mare lucru. Dar ce avantaj am atunci când pun un electrod acolo este că, dacă stimulez cu puţina intensitate cu un curent electric zona aceea din creier pot să descopăr ce funcţii are ea. Aşa se poate mişca braţul cuiva care nu vrea să-l mişte, dacă-i dau un impuls într-o anumită zonă sau pot să-i dau senzaţia cuiva că vede ceva dacă stimulez zone din occipital care răspund de vedere.

La un moment dat, psihologii, făcând genul acesta de experienţe, din greşeală au descoperit un centru al plăcerii, care, ulterior, s-a descoperit şi la noi, oamenii. Este în creierul profund, are nişte funcţii, urmărim partea experimentală, zice aşa:

“După ce au descoperit centrul de plăcere al creierului, Olds şi Milner – sunt cei doi psihologi – au început să demonstreze ce înseamnă sentimentul de euforie obţinut prin stimularea acestei zone a creierului.“

Au descoperit centrul plăcerii, au înfipt un electrod acolo şi au vrut să vadă ce se întâmplă cu şobolanul când este stimulat în centrul plăcerii. Şi ce au făcut?

“L-au înfometat pe şobolan 24 de ore, după care l-au aşezat în centrul unui scurt tunel, cu mâncare la ambele capete. În mod normal, şobolanul ar fi trebuit să alerge spre unul din capete şi să înfulece gustarea. Însă, dacă-i aplicau un şoc înainte să ajungă la hrană, şobolanul se oprea în punctul respectiv şi nu se mai mişca. Prefera să aştepte posibilitatea unui alt şoc [impuls electric de plăcere – n.n.] şi să renunţe astfel la recompensa garantată a hranei, deşi nu mâncase de 24 de ore. Oamenii de ştiinţă au testat apoi să vadă dacă şobolanii şi-ar fi administrat singuri şocul în cazul în care li se oferea această posibilitate. Dacă șobolanul ar fi avut posibilitatea să apese el pe pedală şi să se simtă bine când vrea el. În acest scop, au instalat o manetă care, atunci când era apăsată, transmitea stimuli electrici către centrul de plăcere în creierul şobolanului. După ce şi-a dat seama ce făcea maneta, şobolanul a început să-şi administreze singur şocuri [de plăcere – n.n.], din cinci în cinci secunde. Alţi şobolani, cărora li s-a oferit acest acces nelimitat la autostimulare, nu prezentau semne de saturaţie şi continuau să apese maneta până când se prăbuşeau de epuizare. Chiar şi auto-torturarea li se părea suportabilă şobolanilor dacă ducea la stimularea creierului. Olds a instalat manete de autostimulare la capetele opuse ale unui grilaj metalic electrificat şi a făcut astfel încât şobolanul să primească un singur şoc o dată, la fiecare manetă. Cu alte cuvinte, chiar dacă ar fi apăsat de trei ori, numai un şoc primea. Ca să mai poată primi un şoc de plăcere trebuia să mai treacă peste grilaj şi să apese din partea cealaltă. Dar grilajul era electrificat şi îl frigea pe şobolan la picioruşe. Şobolanii alergau din proprie iniţiativă înainte şi înapoi pe grilajul electrificat până când picioruşele lor erau atât de arse încât nu mai puteau continua.

Prin anii ’60, cercetătorii s-au folosit de vacuumul legislativ şi făceau experimente pe oameni pentru că condiţiile de etică universitară încă nu erau puse la punct. Și ei puteau face cercetări folosind acest vacuum şi expunând subiecţii la tot felul de experimente imorale, pentru că legislaţia le permitea. Şi nu a trecut mult timp până când un psihiatru s-a gândit să facă acest experiment şi pe oameni. La Universitatea din Tulane, profesorul Robert Heath a implantat electrozii în creierul pacienţilor săi şi le-a dat un dispozitiv de control cu care să-şi autostimuleze proaspăt descoperitul centru al plăcerii. Comportamentul pacienţilor umani a fost remarcabil de asemănător cu cel al şobolanilor. Când li s-a acordat permisiunea să se autostimuleze după bunul plac, aceştia şi-au administrat în medie câte 40 de şocuri pe minut. Când li se aducea o tavă cu mâncare în pauza de masă, pacienţii, care recunoşteau că le era foame, nu doreau să se oprească din autostimulare ca să mănânce. Unul dintre ei chiar protesta categoric de fiecare dată când cercetătorul încerca să închidă sesiunea şi să deconecteze electrozii. Un alt participant a continuat să apese butonul de peste 200 de ori după ce aparatul a fost scos din priză, până când cercetătorul i-a cerut, în sfârşit, să înceteze.”

Deci oamenii, practic, atunci când au descoperit posibilitatea să se autostimuleze au făcut lucrul acesta cu o intensitate si o desime mult mai mare decât a şobolanilor. Acum o să-mi spuneţi că noi nu suntem acolo. Cercetătoarea asta care nu-i creştină, nu-i de la [mănăstire], nu-i în pustia Neamţului, e totuşi foarte critică la adresa societăţii de consum. Să nu avem impresia că, dacă ortodoxia critică societatea de consum, e retrogradă. Uitaţi, sunt cercetători din SUA.

Ia să vedem ce spune despre noi şi de ce cazul acesta al şobolanilor şi al oamenilor care se autostimulează fără limite ar putea să fie reprezentativ pentru omul obişnuit. Omul obişnuit trăieşte în foarte multe dependenţe. Noi avem foarte multe adicţii neconştientizate. Şi ea spune aşa:

“Ştiind că există posibilitatea să fi primit un mesaj nou sau să vedem următoarea înregistrare de pe youtube, care ne-ar putea face să râdem, continuăm să apăsăm pe refresh, să dăm pe următorul link, să ne verificăm aparatele în mod constant după mesajele pe care le-am putea primi de la prieteni, ai putea crede că telefoanele mobile au conexiune directă cu creierele noastre, transmiţându-ne şocuri contante de dopamină [- dopamina este substanţa care intră în joc în starea de plăcere]. Puţine lucruri pe care vreodată le-am visat, fumat sau injectat creează o asemenea dependenţă la nivelul creierului nostru precum tehnologia. În acest mod, dispozitivele ne ţin captivi şi ne fac să ne întoarcem mereu după mai mult şi căutăm şi iar căutăm, dând click pe mouse ca un şobolan în cuşcă, alergând după încă un şoc şi încercând să găsim recompensa care ne-a făcut să stăm atât de mult la calculator.

Poate că telefoanele mobile, internetul şi alte mijloace de comunicare exploatează neintenţionat sistemul nostru de recompense. [- ea este onestă aici; nu toţi cei care produc telefoane mobile sau au pus pe piaţă instrumente de comunicare la distanţă fac un rău intenţionat] Dar designerii jocurilor video manipulează intenţionat mintea noastră ca să-i ţină pe jucători în priză cât mai mult. Promisiunea că ai putea sa reportezi o victorie, că ai putea să aduni mai multe puncte decât data trecută îl face pe cel care stă în faţa calculatorului să nu mai plece de acolo. Sau partea a doua a filmului, care este mai tare decât prima, sau următorul episod dintr-un film care are 3000 de episoade, toate ne ţin în faţa televizorului. Potrivit unui studiu, jocurile video duc la o creştere a nivelului dopaminei echivalentă cu cea cauzată de consumul de amfetamine. [Deci efectele jocurilor pe calculator sunt comparabile cu efectele drogurilor]. Lipsa de previzibilitate a victoriei îl face pe cel care urmează această dependenţă să nu se mai desprindă de ecran. Aşa ceva poate fi văzut fie ca o distracţie pe cinste, fie ca o exploatare lipsită de etică a jucătorilor, în funcţie de unghiul din care privim. Chiar dacă jocurile [sau filmele sau divertismentul] nu-i influenţează pe toţi la fel, pentru cei vulnerabili acestea au un efect asemănător cu drogurile. În 2005, Lee Seung Seop, un corean de 28 de ani, ce lucra ca mecanic specializat în reparaţii de boilere, a murit în urma unui atac cardiovascular după ce a jucat StarCraft timp de 50 de ore fără întrerupere. Refuzase să mănânce sau să doarmă, singura lui dorinţă fiind aceea de a continua jocul. Este imposibil să auzi aceste întâmplări şi să nu te gândeşti la şobolanii lui Olds şi Milner care apăsau maneta până la epuizare.“

Toate formele de dependenţă sunt aşa. Tot ce ne afectează starea de bine sau de plăcere, dacă noi nu ne simţim bine dacă avem televizorul închis, dacă ne simţim posaci fără muzică în maşină, toate astea ne arată că suntem vulnerabili şi că depindem de nişte stimuli din afară. De asta, o altă caracteristică a autenticităţii vieţii spirituale este cât rezişti singur şi nestimulat, chiar şi fără lectură, fără să vezi ceva, fără lumini, în singurătatea unei rugăciuni, fără să te simţi deprimat. Cât putem rezista în însingurare, fără să avem senzaţia că ne pierdem esenţa? De asta pustnicii, pentru tradiţia răsăriteană, sunt autenticitatea cea mai puternică a vieţii spirituale. Un om obişnuit, slab, neexperimentat în cele duhovniceşti, nu rezistă singur în pădure, are senzaţia că-şi pierde sinele. Şi avem nevoie de telefoane, trebuie să sunăm pe cineva, nu putem să stăm într-o linişte, ne dor urechile dacă liniştea e prea puternică. Asta anunţă deja forme de adicţie. Şi ne putem cerceta pe noi înşine să vedem de unde ne vine starea de bine: din muzica pe care o ascultăm, din filmele pe care le vedem, din confortul sufrageriei, din senzaţia pe care ne-o dă noua maşină pe care ne-am cumpărat-o, din senzaţia pe care ni-l dă serviciul pe care-l avem, din consistenţa pe care mi-o dă diploma pe care am obţinut-o în ultima vreme sau aprecierile colegilor? De unde-mi vine mie starea de bine? Şi ne putem identifica, de fapt, adicţiile, pentru că viaţa spirituală autentică se hrăneşte din Dumnezeu şi din cele care nu trec, nu din cele care trec.

Legaturi:

“Sa fii prezent si cu sufletul in viata ta”: Parintele Pantelimon Șușnea despre LIBERTATI, INGRADIRI si DEPENDENTE, COMPROMISURI si (NE)IMPLINIRE, FRUMUSETE si (IN)SENSIBILITATE. Lucrarea seducatoare si inteligenta a Raului, COSTURILE ASCUNSE ALE PACATULUI si constrangerea depersonalizanta a patimilor. POSTUL CA EXERCITIU DE LIBERTATE si de redescoperire (VIDEO)

OAMENII SUNT CEI CARE CER SA FIE MANIPULATI! Cliseele mediatice si ideologia din spatele divertismentului. NECREDINTA CONVENABILA si DISCONFORTUL SINCERITATII: “Omul efectiv suspenda gandirea, ca sa nu fie scos din confortul propriilor patimi” (Din conferinta de la Bucuresti a Parintelui Pantelimon, VIDEO)

“Greu îţi este să izbeşti cu piciorul în ţepuşă”. RAZBOIUL SI PACEA OMULUI CU SINE INSUSI SI CU DUMNEZEU. Konstantin Zorin despre nevrozele omului contemporan, fuga de singuratate si mijloacele de inabusire a constiintei

Avertismentul PS Macarie cu privire la GARBOVIREA OMULUI prin DEPENDENTA de noile tehnologii/ Dependenta de smartphone si DEZECHILIBRELE MENTALE/ Inca un insider de la Facebook: AM CREAT INSTRUMENTE CARE DISTRUG TESATURA SOCIETATII. Exista doar dezinformare si neadevar, iar asta nu este produs de ads-urile rusilor/ Platforma YOUTUBE, acuzata pentru proliferarea EXPLOATARII COPIILOR prin intermediul videoclipurilor

AUTODENUNȚURI tulburătoare ale insiderilor “pocăiți” din sistemul tehnologic infernal: FACEBOOK – la fel ca si celelalte retele sociale – CREAT ÎN MOD DELIBERAT PENTRU A CREA DEPENDENȚĂ, exploatând “o vulnerabilitate în psihologia umană”. “Mințile noastre pot fi manipulate. Alegerile noastre nu sunt așa libere cum credem”; “EXISTĂ UN SCOP ASCUNS ÎN SPATELE ÎNTREGII TEHNOLOGII”

COPIII SI CALCULATORUL – intre necesitate, distractie si DROG PERICULOS

AUTIZAȚI DE TELEVIZOR SI CALCULATOR. Dependenta copiilor si adolescentilor de noile tehnologii are efecte devastatoare (DOSAR ROMÂNIA – REPORTAJ TVR foarte important cu Virgiliu Gheorghe, psihiatrul Raluca Grozavescu s.a). MEDIC NEUROLOG: ”O categorie noua sunt copiii cu autism light, cei care privesc mult la televizor”

COPILUL SI ECRANUL (de calculator, televizor s.a.): EFECTE DEVASTATOARE ASUPRA SANATATII FIZICE SI PSIHICE/ Dependenta de internet – posibila boala psihica/ CITIM COPIILOR POVESTI SAU LE PUNEM DESENE ANIMATE?

Virgiliu Gheorghe: TINERII IN ERA DIGITALA. EROTISM SI INTERNET [conferinta VIDEO]/ Dependenta de telefoane si internet: clasificata drept TULBURARE MINTALA?

Efectul SMARTPHONE asupra copiilor: DEPENDENTA de FACEBOOK si JOCURI PE TELEFON si “contaminarea” cu PORNOGRAFIE/ Explozia tulburatoare de CANCER CEREBRAL la copii si folosirea TELEFOANELOR MOBILE

CUM SABOTEAZA TEHNOLOGIA MASCULINITATEA. Psihologul Philip Zimbardo despre cum si de ce devin baietii dependenti de pornografie si jocuri video

Presbitera CORINA NEGREANU despre PROBLEMELE IGNORATE ALE NOII GENERATII DE ADOLESCENTI si MAGIA INFERNALA A LUMII VIRTUALE: “Prin acest instrument, puterea demonică și rapiditatea lucrărilor ei devin uriașe. CUTIA PANDOREI A FOST DESCHISĂ, TĂVĂLUGUL S-A PORNIT. Scapă cine poate, cu mila și harul lui Dumnezeu”

Predica audio a protos. Ioan de la Sihastria Putnei despre IADUL OMULUI CONTEMPORAN, ZBUCIUMAT, INSINGURAT SI AUTO-PECETLUIT PRIN DEPENDENTA DE TEHNOLOGIE: “II citesti rugaciuni de dezlegare, dar dumneavoastra sunteti gata să-l dezlegati de telefon, de televizor, de calculator?” “CU CAT CRESTE IMORALITATEA, CU ATAT SE APROPIE IMPARATIA LUI ANTIHRIST”

VEACUL INSELARII, VEACUL DESFRANARII. Predica Protos. Ioan Buliga (audio + text) despre PROPAGANDA EDUCATIEI SEXUALE si a SODOMIEI, inrobirea economica a tarilor si a familiilor. BUCURIILE PIERDUTE ALE COPIILOR ABANDONATI TEHNOLOGIEI. De unde sa incepem schimbarea in bine?

PSIHIATRUL GALINA RADULEANU despre PROPAGANDA ANORMALITATII, dependentele devastatoare ale tinerilor de azi si ofensiva nimicitoare a “minunatei lumi noi”: “ASA CUM PE VREMEA COMUNISMULUI TI SE PUNEA PECETEA DE DUSMAN AL POPORULUI, ACUM TI SE PUNE O PECETE DE FUNDAMENTALIST. E ab­solut la fel: nu ai dreptul sa fii impotriva…”

SCLAVII TEHNOLOGIEI PANA LA PIERDEREA UMANITATII. Izolarea prin supraconectare, pierderea discernamantului prin suprainformare

TWEETAPOCALIPSA. Despre dependenta de retelele sociale si dragostea de sine – VIDEO. “AI GRIJA! INTR-O ZI VOM PLATI CU TOTII”

CRACIUNUL VIRTUALIZAT, VIATA TELECOMANDATA si CONFISCATA DE ”FAMILIA” FACEBOOK. ”Retelele sociale” sau conectarea adictiva la NEFERICIRE (studiu). REALITATEA NU SE MAI TRAIESTE DECAT MEDIA(T): “Locul lumii e luat de un CLOUD VIRTUAL, mai “real” decat defuncta realitate”. TOTUL se petrece în INTERIORUL lui”

PARINTELE EFREM, egumenul de la Vatopedi, in conferinta de la Atena (VIDEO): “Nu va ascund ca in Sfantul Munte parintii se roaga, cu multa durere, pentru incercarile care stau in fata noastra”. HRISTOS – SENSUL CARE LIPSESTE LUMII

CÂND DUHUL SE STINGE şi sporim doar în cunoaşterea raţională, lumească… “UNDE SĂ AFLĂM HARUL ÎN VREMURILE NOASTRE COMODE? Harul iubeşte truda jertfei, pe când epoca noastră iubeşte confortul”