Maica Nina Krighina despre relatiile dinaintea casatoriei (I). SI DESPRE FETELE PROVOCATOARE, IMBRACAMINTEA “MODERNA” SI “PARTENERUL IDEAL”
Monahia profesor psiholog Nina (Krighina), Mănăstirea Întâmpinării Domnului din Urali:
Despre relaţiile dinainte de căsătorie (I)/ Din nr. 6 (41) al revistei Familia Ortodoxa
Psihologii au identificat două perioade distincte înainte de căsătorie. Prima perioadă cuprinde relaţiile de până la momentul hotărârii unei căsătorii. În această perioadă poate exista sau nu un partener. A doua perioadă este cea premergătoare căsătoriei, intervalul de când aţi hotărât să vă căsătoriţi până în momentul căsătoriei, şi implică faptul că există o persoană concretă cu care doreşti să întemeiezi o familie.
Psihologii consideră că cea de-a doua perioadă este importantă pentru acumularea de trăiri, emoţii, experienţe comune şi pentru a decide dacă cealaltă persoană e cea de care ai nevoie ca să întemeiezi o familie. Perioada aceasta este utilă pentru a adânci cunoaşterea reciprocă cu persoana cu care te-ai hotărât să te căsătoreşti.
Pentru întemeierea unei căsătorii, cel mai important lucru e ca tânărul să aibă hotărârea de a deveni familist – o hotărâre fermă, să fie pregătit să-şi facă o familie. Foarte importantă este totodată şi crearea unor relaţii înainte de căsătorie între cei doi tineri – o perioadă de cunoaştere, de apropiere şi de trăiri comune.
Aş vrea să aprofundăm astăzi discuţia despre prima perioadă, a relaţiilor de până la căsătorie, când încă nu există o persoană anume cu care să te căsătoreşti, dar există dorinţa de a avea o familie. Doresc să punctez acele greşeli care se fac în perioada de dinainte de căsătorie pe care le-am depistat de-a lungul experienţei mele ca psiholog, când predam la şcoală şi la universitate cursul despre psihologia relaţiilor de familie.
Dar, înainte de asta, aş dori să remarc că toţi tinerii – fără excepţie – îşi doresc o viaţă de familie fericită. Din păcate, majoritatea se comportă contrar a ceea ce-şi doresc, crezând că aşa e normal – dar ei una-şi doresc şi alta fac. Ei nu-şi dau seama că acest comportament poate avea urmări pentru viitoarea viaţă de familie şi, în nici un caz, nu duce la o familie fericită.
Prima şi cea mai des întâlnită greşeală în această primă perioadă este dorinţa de a trăi „la maxim”, de a te distra, de a trăi din plin, o sărbătoare continuă. La prima vedere poţi spune: „Ce ar putea fi rău în faptul că îţi doreşti ca fiecare zi din viaţa ta să fie o sărbătoare?” Dar asta doar la prima vedere. Ca psiholog, aş vrea să enumăr consecinţele acestui mod de a gândi. Majoritatea celor care au acest mod de a gândi, gândesc într-un fel şi se manifestă în cu totul alt fel.
Voi exemplifica cu un tip de femei pe care le vedem des pe stradă şi pe care eu le numesc „femei-vampir”. Cum pot fi recunoscute?
Astfel de femei îşi scot exteriorul în evidenţă la maxim (în încercarea de a suge sângele bărbaţilor). Ele se consideră „femei adevărate” doar atunci când bărbaţii, privindu-le, le cad la picioare. Se fac remarcate imediat. Se îmbracă ciudat, ţipător; le recunoaştem după machiajul pronunţat, rujul vizibil de la mare distanţă, coafura aparte, hainele sfidătoare, extravagante…
Vă daţi bine seama că ele se îmbracă şi se prezintă ultra-modern. Aici putem vorbi şi despre creatorii de modă, care ştiu bine că scopul creaţiei lor e de-a atrage atenţia şi de-a şoca sexul opus. Psihologii cercetează problema influenţei hainelor asupra celorlalţi. De regulă, hainele sunt create de designerii vestimentari pentru o provocare sexuală: decolteuri largi, fuste ori foarte scurte, ori foarte lungi cu tăieturi bine studiate, culori vii sau haine străvezii. Într-un cuvânt, femeia sau tânăra care se îmbracă „la modă” este plină de „curse sexuale”.
Ca urmare a acestui tip de afişare, se întâmplă ceva foarte interesant. Cunosc multe tinere şi am şi o prietenă căreia îi plăcea să se îmbrace în acest fel – foarte modern, extravagant şi provocator. Ea suferea nespus de mult din cauza privirilor insistente ale bărbaţilor, fiind o fată sensibilă, şi mă întreba revoltată:
„Ce se întâmplă? Ce au toţi cu mine? Nu mai poţi merge pe stradă… De ce sunt bărbaţii aşa de tupeişti şi insistenţi să mă cunoască? Sunt toţi nişte animale!”.
Americanii au făcut nişte studii pe această categorie de persoane nefericite, care cred despre ei că „n-au noroc în viaţă”. Ei spun:
„Nu fac nimănui nici un rău, mă străduiesc să fiu bun/bună, să mă comport frumos cu ceilalţi, să-i ajut – de ce mi se întâmplă acestea? De ce sunt agresat/agresată de toţi? Ce au cu mine?”.
S-a alcătuit un grup de acest fel şi s-a încercat să se determine prin ce diferă ei de alţi oameni. Şi s-au găsit diferenţe clare: în primul rând, prin faptul că aceştia una cred despre ei, şi altceva afişează în exterior.
Să revenim la exemplul prietenei mele: când ieşea la plimbare în oraş, ea nu se gândea în nici un caz să agaţe pe cineva. Avea un prieten, relaţia era serioasă şi nu o interesau alţi bărbaţi. Dar ea se îmbrăca atât de modern, de ţipător (bineînţeles, cu provocările sexuale aferente!), că de fapt „striga” non-verbal: „Caut un partener, am probleme sexuale!”.
În astfel de cazuri, bărbaţii reacţionează instantaneu – nu trebuie să le vorbeşti, e de-ajuns să privească, şi se comportă ca atare. Dar ea era şocată pentru că nu avea nici o intenţie în această direcţie. Ca reacţie, ea răspundea agresiv, dar bărbatul, fiind lovit în amorul propriu, reacţiona într-un mod la fel de agresiv – gândind în sinea lui: „Ce, nu-s eu de nasul tău?”.
Astfel de femei (sau bărbaţi) ajung victime datorită modului lor provocator de-a fi şi, în urma cercetărilor, s-a constatat că lăuntrul lor nu corespunde cu exteriorul.
Discutând cu prietena mea (care e frumoasă, a absolvit arte frumoase, are gusturi), i-am sugerat să se îmbrace mai modest, ca să nu devină victimă a celor care o înconjoară. La care ea mi-a răspuns foarte hotărât: „În nici un caz nu vreau să fiu un «şoricel gri», ca ceilalţi. De ce să nu mă pot îmbrăca aşa cum îmi place?”. Şi evident că asta îi cauza în continuare probleme, pentru că nu conştientiza că ea provoacă, că de fapt ea era cea vinovată.
Mă adresez vouă, „femeilor-vampir”: fiţi mai modeste. E de la sine înţeles că orice femeie vrea să fie frumoasă, plăcută, în centrul atenţiei – dar trebuie să ştiţi o măsură, să conştientizaţi că modul de-a vă îmbrăca, de-a vă machia poate fi o „provocare sexuală” şi spune despre voi cu totul altceva decât ceea ce sunteţi sau gândiţi. Acestea spun că sunteţi disponibile.
Şi încă ceva: îmi amintesc o discuţie cu un creator de modă, care, cu cinism, spunea că pentru el femeile, manechinele cu care lucrează, sunt doar cuiere de expus haine. Aici voiam să ajung: că fetele de care vorbeam mai sus şi care se gândesc mai mult la partea exterioară decât la ceea ce au în interior nu sunt mai mult decât un cuier de haine moderne…
Am făcut cercetări cu nişte tineri despre femeia ideală. „Cum o vedeţi?” „Atrăgătoare, deşteaptă, bun interlocutor şi… feminină!”. Ceea ce dovedeşte că pe ei îi interesează nu numai exteriorul, ci şi ceea ce răzbate din interior: corp, caracter şi suflet.
Priviţi la prietenii voştri când sunt bine dispuşi: ce chip luminos, blând şi plăcut au; iar când sunt supăraţi, faţa lor este crispată, întunecată, sunt alţi oameni. „Femeile-vampir” trebuie să conştientizeze că modul lor de-a fi implică lacrimi, nemulţumiri şi suferinţă. Să nu strige prin exteriorul lor că sunt disponibile!
În studiile despre bărbaţi şi modă s-a văzut că cei dependenţi de modă sunt goi sufleteşte. Asta se manifestă mai ales în viaţa de familie. Victimele acestor bărbaţi virili, parfumaţi şi bine îmbrăcaţi sunt fetele foarte tinere, care se aprind imediat: „Vai, ce om deosebit, frumos! M-am îndrăgostit!”.
Nu păţesc acelaşi lucru femeile mai în vârstă, mai coapte, care înţeleg bine ce se ascunde în spatele frumuseţii exterioare. Aici vreau să dau un sfat fetelor: cu cât mai prezentabil şi mai modern este exteriorul, cu atât mai sec este interiorul. Este manifestarea aşa-zisei funcţii compensatorii: frumos în exterior, gol în interior. Şi totul face parte din viaţa aceea de distracţie trăită „la maxim”, despre care am vorbit.
A doua greşeală care apare la tineri este gândul că trebuie să obţii tot de la viaţă.
În toate discuţiile pe această temă cu fetele şi băieţii, răspunsul lor este că asta înseamnă să-ţi găseşti partenerul sexual potrivit. M-a uimit răspunsul unei tinere studente de la Facultatea de Limbi Străine, care mi-a zis că ea caută partenerul perfect din punct de vedere sexual – asta însemnând că a avut mulţi parteneri sexuali în încercarea de a-l găsi pe cel „perfect”. Cum vă imaginaţi felul ăsta de comportament? Vă daţi seama ce implică? Există chiar şi un termen care desemnează schimbarea deasă a partenerilor sexuali: promiscuitate. În cazul nostru nu putem vorbi despre prostituţie, pentru că scopul este găsirea „partenerului ideal”, iar scopul prostituţiei este câştigul de bani prin intermediul sexului.
Cu părere de rău, am constatat că mulţi tineri caută partenerul sexual ideal. Ei se amăgesc în căutarea lor de a găsi un partener pentru toată viaţa. Ca să fiu mai explicită, o să iau drept exemplu o studentă care îmi spunea că nu este modern să nu ai mai mulţi parteneri. „Cum adică nu e modern?” Mi-a răspuns: „Nu dă bine. În cercurile în care te învârţi, eşti renegat dacă nu procedezi aşa”.
Un grup de tinere liceence a fost întrebat ce părere au despre relaţiile sexuale înainte de căsătorie. O singură fată m-a impresionat cu răspunsul ei: „Nu sunt de acord, pentru că fata folosită nu mai trebuie nimănui, iar bărbaţilor nu le pasă”.
Bărbaţii care vor să ia de la viaţă tot sunt tipul manipulatorului, pentru că le determină pe tinere să facă ce vor ei, se folosesc de ele şi apoi le părăsesc, îşi râd de ele. Ei sunt interesaţi să se distreze gratuit, simplu şi fără complicaţii. Iar apoi nu-i mai interesează că ea e „folosită” – ei sunt curaţi.
– va urma –
Traducere de Lucia Popa
Legaturi:
- PARADOXURILE CONCUBINAJULUI – Raspunsuri ale psihiatrului ortodox Dmitri Avdeev despre relatiile dinaintea casatoriei si despre pastrarea fecioriei
- CASATORIA DE PROBA – O SOLUTIE? Raspuns la scrisoarea unor tineri
- PS Gurie al Devei si Hunedoarei: DRAGOBETELE, JALNIC CONCUBINAJ AL DESFRANARII. Protest fata de CASATORIA DE PROBA “oficiata” de primarii din eparhie
- “Familia ortodoxa”: INTERVIU CU PARINTELE NICOLAE TANASE DESPRE FEMEIE, SEXUALITATE, CASATORIE, TELEVIZOR…
- PARINTELE RAFAIL NOICA DESPRE CURVIE, pervertirea cuvintelor si despre “binecuvantarea” duhovnicului pentru RELATIILE TRUPESTI DINAINTE DE CUNUNIE. Cum ne putem insela folosind eretic cuvantul: “Toate ne sunt ingaduite…”?
- Scrisoare către o fată “care nu mai poate…”
- Mai merită să ţii fecioria în ziua de azi?
- Dacă vrei, poţi (să-ţi păstrezi fecioria)
- Despre feciorie, virginitate
- Cuviosul Paisie Aghioritul despre cum lucreaza LEGILE DUHOVNICESTI
- CUVIOSUL PAISIE DESPRE TANARA GENERATIE: “Lipseste duhul de jertfa”
- Monahul Paulin de la Putna despre imbracaminte, machiaj si privire intr-o cultura a curviei
- Sfantul Nicodim Aghioritul (14 iulie): CUM SA LUPTAM IMPOTRIVA PATIMILOR TRUPESTI
- Ierom. Ioan Buliga: JOCURILE DESFRANARII
- Sfintii Cuviosi Martinian si Zoe – ocrotitorii celor care se lupta impotriva desfranarii
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Chipul uman, emite-n juru-i
Ori întuneric, ori lumină,
Prin foc (ascuns) ce angajează
Prin ochi și trup, prin ce exprimă.
Limbajul trupului vorbește
(În…, duhul ce l’am îndrăgit),
Prin exprimări senzoriale,
(Care prin grai nu le-am rostit).
Ispita ce-o purtăm în trupuri
(Ce și-o cunoaște fiecare),
De-i dăm putere “să vorbească”
Va deveni devastatoare.
Numai un trup, poate s’aprindă
Și să’nrobescă’n doar o zi,
(Pe unde trece ori s’arată)
Acum, cu sutele de mii.
Puteri devastatoare cheamă
Și înrobesc în chip ascuns,
Pe cei ce-i văd și-i simt chemarea.
(Chiar dacă nu li sa răspuns).
Doar o privire poate’aprinde
O patimă nebiruită
Târându-l (și pe cel mai vrednic)
În foc trupesc și în ispită.
Câţi semeni sorb oare păcatul ?
Și câţi dau patimii răspuns,
(Bajocorind fagăduinţa
De la botez întru Iisus) ?
Câte familii’și ucid rodul
Și câte-s oare dezbinate ?
Câte platesc, (cu despărţirea)
Acestor fapte vinovate ?
Trupul exprima totdeauna
Instinctul, (pofta de păcat)
Iar noi ne străduim să-l facem
Puternic și accentuat .
Ne îmbrăcăm spre ispitire
Și căutam acel “frumos”,
Care’nrobește și distruge
Tot ce-a zidit în noi Hristos.
Accentuam acele forme
Ce înrobesc prin rotunjime.
(Care ascunse ne’aduc cinste,
Și arătate doar…,rușine).
De n’am luptat ca prin virtute
Să devenim sfântă valoare,
Ne punem la bătaie trupul,
(Prin forme, haină și… chemare),
Însă câștigu’i totdeauna
Trupesc, murdar și vinovat.
Dar oare știm pe câţi sau câte
I-am prăbușit într’u păcat ?
Chipul uman poartă în sine
Valori divine pe pământ
(Când prin smerenie adună
Tot ce ne’aduce Duhul Sfânt).
Privirea poate să arate,
Lumina, pacea, bucuria,
Mila adâncă, bunatatea,
Smerenia și curaţia.
Poate purta oricând și’oriunde
Valorile adevărate,
Care sfinţesc viaţa și lumea
Ori…, dor şi poftă de păcate.
Chipul uman este prin sine
(Fără adaosuri), frumos
Prin Duhul Sfânt și viul sacru
Adus din ceruri de Hristos.
Dar mulţi şi multe şi-l fac cursă
Să pară că’s (cu mult) mai sus,
Mai tineri, mai avuţi, mai liberi,
Mai nobili, (dar nu în Iisus).
E plină strada de “starlete”
Ce răspândesc un viu mesaj
(Şi o măsur’a ne-ruşinii)
Ce’ndeamnă la libertinaj.
Nu Iisus ne-e modelul
Şi nici Fecioara Preacurată
Ci idolii ne-ruşinării
(Şi Afrodita despuiată).
Mereu se taie din veşminte
(Şi tot nu pare îndeajuns)
Iar “Afrodita” ispiteşte
(Deschis) cu ceare de’ascuns.
Femeia spune’n orice clipă
(Prin chipul ei şi prin veşmânt)
A câta parte’a omenirii
Mai vrea şi cere Duhul Sfânt.
.
Exista o piesa de Samuel Beckett,”Sfarsit de partida”, in care personajele se inconjurau de obiecte pentru a nu mai putea vedea nimic dicolo de ele; dincolo de ele era Nimicul, neantul, adica moartea. Unul din personaje afirma: “Nu e totul a (casca) bsolut (mandru), cu cat suntem mai mari cu atat suntem mai plini.(Pauza). Si cu atat suntem mai goi”. Cum afirma si monahia din acest articol: cu cat ne dichisim mai mult, cu atat cautam sa alungam confruntarea cu noi insine si gandul mortii corpului; care gand, paradoxal, este mantuitor de suflet.
aici poate fi citita piesa si de asemenea comentariile: http://www.docstoc.com/docs/document-preview.aspx?doc_id=11135389
Mi-a placut!
Imgainea femeii vampir este peste tot – stiti de ce?!
Fiindca, fata/tanara/femeia…este incredintata ca daca nu atrage mai intai prin exterior, nu va face (mai tarziu) sa fie si subiectul (nu numai obiectul) descoperirii a ceea ce este ea de fapt (in interior)si care, abia asteapta sa fie descoperit(a)!
Femeia – de mica este incurajata spre estetic, spre un frumos provenit numai din impopotonare nu si prin cultivare (din interior spre exterior) care (va) face sa (stra)luceasca SI pentru ochi cunoscatori ori mai putini cunoscatori;
Vad peste tot (cu riscul de a ma repeta si a deranja) cum copila, iar mai tarziu adolescenta este crescuta si educata mai mult pentru incantarea ochilor (in prima faza)incredintata fiind, ca trebuie sa se impopotoneze ca un idol pentru a atrage atentia iar, daca nu vrea sa ramana ‘pe margine’….adica – nebagata in seama – va fi in acelas trend promovat de parinti, societate si mass/media!
Din pacate – procesul de maturizare si acceptare pentru darurile firesti (dintre care si cele fizice) sunt apreciate ABIA dupa multi ani dupa ce a provocat multe suferinte psiho-fizice (la femei in special) care ating – implicit – bulimia sau anorexia – aratand nemultumirea si cartirea impotriva ‘naturii’ care, nu i-a inzestrat cu masuri de ‘model’ (90-60-90)(pentru atei) sau, mai grav – impotriva lui Dumnezeu Insusi – pentru lipsa ochilor de culoare intr-un anume fel, a parului, a staturii si a formei corupului – in general!
Daca educarea si mersul lumii ar fi altfel, femeile vampir ar fi pe cale de disparitie pentru a nu cadea in ridicol, iar barbatii ar privii cu anumiti ochi o femeie idol (dintr-o anumita categorie din care si-a facut ‘meserie’) si cu privire normala, fireasca… plina de respect spre o femeie simpla, modesta; altminteri, neexistand criterii de filtrare, sunt bagate toate (femeile) in aceeasi oala!
…din pacate eu am fost o astfel de “femeie vampir” si ma regasesc 100% in descrierea facuta de maicuta! Domnul sa ma ierte ca mai am inca momente de….nostalgie as putea spune! Vai de vesnicia mea!
Nimic nou…”Adam” da vina pe “Eva” si “Eva” da vina pe “sarpe”…ca sa-si indreptateasca patimile…si totusi nu in acest fel vor/vom recastiga Raiul.
Daca barbatii vor invata sa iubeasca femeile pentru ceea ce ele le pot aduce sufleteste, nu trupeste, poate ca si femeile se vor ocupa mai putin de cum arata, si mai mult de ce pot da sufleteste si duhovniceste barbatului…
Domnul sa ne lumineze pe toti !
Da, ma rog, femeia vampir este corespondentul barbatului vampir de placeri si plin de sine. Adica ei cam asta isi doresc si atunci asta li se ofera. Ma gindesc la obsesia colegelor din facultate cu privire la greutate…. o chestie pe care n-am prea vazut-o pe aici. Prin “colege” ma includ. Ajunsesem la niste kg cam putintele si mi-aduc aminte cu amuzament ca semanam cu un cocostirc cu gitul lung si picioarele subtirele rau de tot. Si cu toate astea continuam sa port bluze largi in ideea de a-mi ascunde “suncile” total inexistente. Pina cind m-a trezit maica-mea la realitate cind mi-a spus cu autoritatea pe care o poseda, ca arat ca o barza jumulita si ar fi cazul sa mai pun citeva kg. Ceea ce am si facut 🙂
Tot asa cum nu am vazut cu o asa de mare frecventa ca la noi dispretul si segregarea aplicata de catre baieti fetelor mai grasute. Mi-aduc aminte de la cursurile de dansuri de societate de la Preoteasa unde dupa primele doua luni in care numarul fetelor il depasea de 3-4 ori pe cel al baietilor, cele care au ramas sa danseze au fost numai cele mai subtirele spre firave. Dupa Craciun cind s-a facut selectia nu mai ramasese aproape nici una mai solida. De ce? Pai pentru ca nu si-au gasit partener de dans, baietii “facind selectia” mai mult sau mai putin subtila in directia celor slabe, eu numarindu-ma la palierul “just in” adica undeva la limita dar totusi cu stampila “acceptat” :). Complet caraghios ….ma gindesc eu acuma dupa ceva ani de la afacerea kg plus si minus.
Astea sint niste exemple care arata cit de mult conteaza gusturile barbatilor in esteticul femeii. Gusturi, care, sigur, sint si ele modelate de presa care creaza un anumit gen de fantasme. Acuma’la barbati functioneaza foarte mult nu numai “vizualul” dar si mindria: mindria de a o avea pe “cea mai buna”, care in general trebuie sa corespunde standardului Holloywood macar la numarul anorexic de kg daca nu la altceva. SI uite-asa ne intilnim la mijlocul vanitatea de macho de doi lei a barbatilor cu vanitatea unui “look” de imprumut artificial si cauzator de probleme al femeilor.
Acesta este un subiect delicat, potential aducator de controverse. Totusi risc sa exprim o opinie pe marginea lui.
Petra spune si nu doar ea : “Astea sint niste exemple care arata cit de mult conteaza gusturile barbatilor in esteticul femeii. ”
Eu cred ca atat notiunea de “gusturi” cat si cea de “estetica” fac parte din bagajul perceptiilor pe care le avem asupra lumii si a celorlalti, din pozitia noastra de persoane cazute. Sunt notiuni care reflecta o imagine gresita asupra realitatii, o perceptie de tip “vanator” si “vanat”. Atata timp cat ochiul nostru nu e curat ne vom privi si ne vom “evalua” in functie de senzori incorect calibrati 🙂 In mod ideal ar trebui sa ne privim prin ochii iubirii, prin ochii lui Dumnezeu (“ajuta-ma sa vad lumea prin ochii Tai” ). Deoarece nu suntem acolo si prin urmare nu putem privi astfel lumea, macar sa constientizam ca felul in care ne privim, sau suntem priviti este unul fundamental gresit si nefiresc.
Ce vreau sa spun este ca, daca unii dintre barbati sau femei au “standarde estetice”, asta nu inseamna ca trebuiesc justificati nici cei care le pretind, nici cei care le accepta si adopta. Pur si simplu nu ne putem gasi o scuza in faptul ca acesta e standardul. Standardul fiecaruia trebuie sa fie constiinta proprie.
O mama cu multi copii nu mai are timp de sine si deci nu mai atrage atentia.Sunt printre fericitii barbati care are o sotie atragatoare,dar credeti-ma ca reuseste sa nu atraga atentia celorlalti,ci doar a mea.Iar eu mi-am ales cu ajutorul lui Dumnezeu ce mi-am dorit,asa ca nu ma simt atras de o femeie care sa aiba ceva in plus.Sa nu-mi fie spre mandrie…