PROTESTE ROSIA MONTANA. SOROS finanteaza o parte a ONG-urilor organizatoare si participa la COMPANIA RMGC/ Ponta insista cu SANTAJUL DESPAGUBIRILOR si se lamenteaza cu FUGA INVESTITORILOR/ O perspectiva crestina asupra protestelor pentru Rosia Montana

10-09-2013 13 minute Sublinieri

g_soros

Multe dintre ONG-urile care şi-au anunţat susţienerea faţă de protestele de la Universitate au primit finanţări importante din partea Fundaţiei Soros România. Întâmplător sau nu, George Soros este extrem de implicat în afacerile miniere.

George Soros s-a remarcat în România prin finanţarea unui număr mare de ONG-uri, prin fundaţia care îi poartă numele. Printre acestea, foarte multe dintre cele care au fost în prima linie a protestelor anti-Roşia Montană, din Piaţa Universităţii, cum ar fi “Ce Re”, “Asociaţia Pro Democraţia”, “Active Watch”, “Agenţia pentru Monitorizarea Presei”, “Mişcarea Civică Miliţia Spirituală”, “Centrul pentru jurnalism Independent”.

De altfel, chiar Fundaţia George Soros România a exprimat, în nenumărate rânduri, poziţii publice împotriva proiectului de exploatare.

Singura problemă este aceea că George Soros este implicat şi în industria minieră. Mai mult, acesta este implicat chiar în proiectul de la Roşia Montana. Astfel, începând cu martie 2011, George Soros a vândut acțiunile deținute la Newmont Mining Corp (companie care deține 20% din Gabriel Resources) dar și pe cele de la Cartepillar Inc. (firmă care produce echipament pentru industria minieră). Peste trei luni, în iunie 2011, acesta răscumpără acțiuni de la aceleași companii, şi, în plus, la alte 20 de companii cu profil minier (Gold Fields Ltd., Allied Nevada Gold, Ivanhoe Mines Ltd, New Gold Inc., IAMGOLD Corp., Goldcorp Inc., Barrick Gold Corp., Eldorado Gold Corp., Randgold Resources Ltd., Silver Standard Resources Inc., Seabridge Gold, Golden Star Resources, Hecla Mining Co., Pan American Silver Corp., Nevsun Resources, Jaguar Mining Inc., Aurizon Mines Ltd., Golden Minerals Co., Compania de Minas Buenaventura S.A. ADS, Cameco Corp., Minefinders Corp. Ltd.).

Soros a fost, la un moment dat, acuzat chiar de preşedintele Gabriel Resources de la aceea vreme, Alan Hill, că este împotriva proiectului pentru că vrea ca o companie din Ungaria să exploateze aurul de la Roşia Montană. “Am fost informaţi că o companie maghiară aşteaptă în culise să poată iniţia un proiect in Roşia Montană”, declara Alan Hill, inducănd ideea că “maghiarii vor aurul” din Roşia Montană.

Nota noastra:

E bine de stiut sau reamintit faptul ca Soros finanteaza atat o parte a ONG-urilor care organizeaza protestele, cat si compania RMGC. Insa nu facem asta pentru a discredita miscarea protestatara (nu e deloc intamplator ca stirea apare pe RTV, televiziunea care sustine gv. Ponta), ci doar pentru a atrage atentia asupra unor realitati de care trebuie sa se tina cont, mai ales in perspectiva evolutiei dosarului RMGC – dar nu numai -, a obiectivelor concrete ale protestatarilor/organizatorilor si a modului in care sunt urmarite acestea. 

Totodata, au inceput sa fie mediatizate agresiv protestele “minerilor” de la Rosia Montana, pentru a se accentua mediatic ideea ca protestatarii din “marile orase” sunt “niste unii” care au treaba doar cu mediul, pe cand oamenii aceia ar fi singurii indreptatiti, singurii care au dreptul sa se pronunte cu privire la utilitatea proiectului de exploatare. Reporterii trimisi pe teren de televiziuni au pus numai intrebari standard, menite a le oferi “minerilor” tribuna pentru revendicarile lor: locuri de munca. Nimeni, dar absolut nimeni nu a pus intrebarile normale intr-o astfel de situatie, adica intrebarile punctuale legate de caracteristice acestui proiect de exploatare: convine “minerilor” ca RMGC sa aiba dreptul de a-i deposeda de case si proprietati oricand considera ca e cazul? convine “minerilor” ideea ca exploatarea va tine cativa ani, dupa care zona va fi distrusa complet, iar zacamantul epuizat? SAMD…

Nu este exlus ca, pe langa “sperietura despagubirilor” (vezi mai jos), sa se recurga si la mai vechea tactica a antagonizarii grupurilor sociale: respectiv, protestatarii pentru Rosia din orase vs. “minerii”. Ca tot avem experienta in acest caz (vezi Piata Universitatii din anii ’90). 

Premierul Victor Ponta a avansat marti o suma de doua miliarde de euro in contul despagubirilor care ar putea fi solicitate Romaniei de compania Gabriel Resources, actionar majoritar la Rosia Montana Gold Corporation, dupa anuntul autoritatilor romane privind anularea exploatarii miniere din judetul Alba.

Primul ministru a precizat, la intrebarile ziaristilor, ca exista o licenta de exploatare acordata in 1999 si ca mai multe detalii vor fi oferite miercuri de ministrul Dan Sova, care va face publice toate documentele legate de acest dosar. “Suma respectiva e invocata de companie cuprinzand cheltuielile de pana acum si eventualele pierderi comerciale”, a comentat Ponta, adaugand, in ceea ce priveste un proces intentat Romaniei, caacest lucru probabil ca se va intampla”.

jos-masca-victor-ponta-rosia-montana-212x300La insistentele presei, Victor Ponta a vorbit despre “pana la 2 mld euro pierderi calculate de companie”. Ziaristii l-au intrebat pe primul ministru cum comenteaza declaratiile facute luni de Crin Antonescu, care spusese ca nu este legat nici el si nici PNL de nicio clauza cu actionarii RMGC. Ponta a raspuns: “Pe mine m-ati intrebat ceva serios si va raspund serios”.

Pe de alta parte, seful executivului a subliniat ca “nu se pune problema” ca Romania sa accepte “asemenea sume”. “Ei vor cere in instanta si noi ne vom apara”, a comentat el. Victor Ponta a precizat ca nu va exista o decizie politica legata de votul PSD, dar le-a cerut parlamentarilor social-democrati “sa voteze in cunostinta de cauza”, in conditiile in care judetul Alba practic il stergem de pe harta economica a tarii.

Primul ministru a subliniat ca a discutat cu Crin Antonescu despre subiectul Rosia Montana inclusiv vinerea trecuta: “Am discutat de mai multe ori cu domnia sa toate aspectele care tin de proiectul Rosia Montana, am decis sa avem impreuna o comisie parlamentara care sa dezbata toate aceste teme. Decizia dl Antonescu a fost impotriva si nu am nicio alta solutie decat sa accept aceasta decizie a dl Antonescu”.

Pe declaraţiile politicienilor români nu poţi pune mare bază (mai ales când e vorba de Roşia Montană). Ci, cel mult, cianură. Iar când premierul afirmă că „subiectul Roşia Montană e închis”, din start trebuie să ţi se aprindă beculeţul de atenţie. Pentru că doar câteva secunde mai târziu, Ponta reuşeşte o nouă dedublare, anunţând procesul cu Gabriel şi aşa-zisele despăgubiri pe care statul român ar trebui să le suporte. Aşadar, subiectul nu e nici pe departe închis. Aproape simultan cu declaraţiile lui Ponta, Gabriel Resources a şi anunţat procesul.

Diversiunea e totală. Am mai spus-o şi o repet: Gabriel poate să dea liniştit statul în judecată. Asta nu înseamnă şi că are şanse să câştige. Nu e nici prima, nici ultima companie care pierde astfel de procese. Pentru că, indiferent ce se prevede în contractul încă secretizat, statul român nu se poate obliga să încalce legea. Iar dacă astfel de prevederi sunt prevăzute în contract, acestea SUNT NULE. Pentru că niciun contract (şi/sau nicio clauză a acestuia) nu produce efecte atâta timp cât încalcă legile unui stat (sau astfel spus, persoanele care au semnat contractul nu puteau oferi mai mult decât le permitea legea să ofere).

Proiectul de lege specială pentru Roşia Montană scoate în evidenţă tocmai acest lucru: legile pe care proiectul minier le încalcă (detalii aici). Aşadar, extrem de important: doar dacă proiectul de lege specială va fi aprobat de Parlament, statul român riscă să plătească despăgubirile de care vorbeşte Victor Ponta.

Evoluţia acţiunilor lui Gabriel Resources de astăzi e, la rândul ei, extrem de interesantă. În prima oră de la deschiderea Bursei din Toronto s-au devalorizat cu două treimi. De la 1,47 dolari/acţiune au ajuns la un minim de 0,41 dolari/acţiune (cel mai mic nivel din ultimii 5 ani). Apoi a urmat o revenire până la 0,81 dolari/acţiune). Aceste fluctuaţii majore reprezintă un alt semnal de atenţionare.

CONCLUZIA e destul de simplă: povestea nu s-a încheiat (chiar dacă finalul e aproape). Lupta (protestele şi contactarea parlamentarilor) trebuie să continue până la capăt. Legea NU A FOST RETRASĂ. Dimpotrivă, va fi dezbătută şi votată în procedură de urgenţă (aşadar, fără dezbatere). Miniştrii responsabili direct (Dan Şova, Rovana Plumb şi Daniel Barbu) sunt încă în funcţie şi nu reprezintă nicio garanţie că nu vor fi dispuşi să facă, în continuare, alte favoruri companiei (indiferent de soarta legii). Nu s-a instituit nicio comisie de anchetă parlamentară care să facă, cu adevărat, lumină în acest caz. Cianurile pot să fie utilizate pe mai departe în mineritul din RomâniaPatrimoniul cultural de la Roşia Montană încă e în pericol.

EXTREM DE IMPORTANT: Avizul de mediu reprezintă, în continuare, o decizie politică, nu una a experţilor (aşa cum ar fi normal). Mai mult, ministrul Mediului, Rovana Plumb, vorbea zilele trecute de un „proiect minier nou” (ceea ce e o minciună grosolană – un proiect „nou” ar fi trebuit să fie supus dezbaterii publice înainte de a ajunge la Minister).  Iar acest lucru poate duce la o avizare ilegală a proiectului minier chiar şi dacă legea specială cade. Aşadar, pentru a închide cu adevărat subiectul mai e necesară şi repingerea de către Guvern (prin Hotărâre de Guvern) a avizului de mediu. Doar când toate aceste cerinţe vor fi îndeplinite se poate vorbi de încheierea bătăliei. Deocamdată, tot ce s-a obţinut sunt nişte declaraţii politice. Nimic mai mult. Şi nu cred că e cazul să repet câtă încredere putem avea în ele.

O ultimă atenţionare: Faptul că majoritatea televiziunilor şi a presei, care până mai ieri făcea apologia proiectului RMGC, anunţă astăzi victoria străzii, e o dovadă în plus că bătălia nu s-a încheiat şi că totul e o diversiune menită să liniştească spiritele înainte de a fi cazul. PROCEDURA DE URGENŢĂ e ceea ce şi-a dorit RMGC şi Guvernul, nu e o revendicare a protestatarilor! E o procedură menită să ducă legea la vot fără o dezbatere reală (atâta câtă era) . Strada a cerut RETRAGEREA LEGII, nu votarea ei în procedură de urgenţă!

***

P.S.: Domnule Crin Antonescu, dacă, într-adevăr, vă pasă de opinia publică, solicitaţi-i domnului Daniel Barbu să-şi dea demisia din funcţia de ministru al Culturii.

  • Blog calea de mijloc/ Alexandru Racu: 

Culmea tupeului

Zice un publicist penibil (nici nu înţeleg de ce îl mai lasă să scrie pe voxpublica, în condiţiile în care argumentele lui se rezumă la fraze de gen: Măi puştiule, ţie nu ţi-e ruşine să vorbeşti aşa de domnul Isărescu! Măi derbedeule, ţie nu ţi-e ruşine să baţi cu petul în caldarâm la ora când lumea doarme):

“daca ne vom trezi ca trebuie sa platim 1 milard doua de euro catre RMGC, de la buget, ceea ce poate insemna noi taxe sau o noua strangere a curelei, sa nu uitam ca asta le-o datoram, in exclusivitate, batatorilor cu PET-uri in caldaram (http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/si-acum-sa-platim-si-sa-vedem-ce-va-urma-97922.html)”.

În exclusivitate! Carevasăzică, în loc să conchidă că administratorii bunului public responsabili de această tărăşenie secretizată sunt singurii vinovaţi, dumnealui conchide că vinovaţii (fără vină) sunt ăia care au cerut să se facă lumină. Şi dreptate. De altfel, aceeaşi logică se aplică şi în cazul amânării returnării comisioanelor ilegale de către bănci. Nu plăteşte hoţul ci “cetăţeanul responsabil”. Iar dacă nu vrea să plătească, tot lui i se urlă în faţă că e iresponsabil. Şi că nu apreciază ce fac pentru el hoţii responsabili de la putere. Ei au privilegiul alegalităţii. Noi avem datoria responsabilităţii. Ei cu morala de stăpân. Noi cu morala de sclav. Ei dincolo de bine şi de rău. Noi condamnaţi să tot mormăim vorba din bătrâni: rău cu rău, dar mai rău fără rău.

E ca şi cum la mine la stână aş angaja un paznic şi ăla se înţelege de fapt cu hoţul ca să-mi fure oile. Cum necum îmi dau seama de ce se întâmplă şi reuşesc să previn furtul. Cu toate acestea, tot eu trebuie să-i plătesc hoţului despăgubiri pentru că n-a reuşit să mă fure!  Cum s-ar spune, “v-aş ruga să fiu iertat că v-am prins cu mâţa în sac”. Sau, mai pe larg, “vă rugăm să ne scuzaţi: nu producem cât furaţi”.

Nu ştiu dacă RMGC are sau nu şansa să câştige un proces cu statul român. Mihai Goţiu zice că n-are. Dar chiar şi presupunând că ar câştiga, poporul român trebuie să refuze să plătească. E de fapt aceeaşi poveste ca şi cea cu datoriile contractate de “guvernele responsabile” pe care trebuie să le plătească “popoarele iresponsabile”. Asta dovedeşte încă o dată că salvarea Roşiei Montane nu este îndeajuns. În ultimă instanţă, revolta trebuie să vizeze sistemul care a făcut lege din fărădelege.

Cum ar trebui abordată chestiunea protestelor de la Roşia Montană şi a nou născutei mişcări sociale atât din perspectivă conservatoare cât şi din perspectivă creştină

[…]

Pragmatism şi sensibilitate

Capacitatea de a aborda în mod pragmatic aceste proteste şi altele asemenea nu reprezintă doar un indicator al gradului de realism politic, sau, mai precis, al gradului de maturitate politică de care dau dovadă unii sau alţii. În mod oarecum paradoxal – dacă e să ţinem cont de faptul că varianta extremă a realismului politic este cinismul -, în cazul de faţă, realismul politic, pragmatismul, poate, din contră, să fie semnul care indică măsura ataşamentului afectiv. Astfel, atitudinea pragmatică, şi deci, dispusă la cooperare şi dialog de dragul atingerii scopului comun, îi poate distinge aici pe cei pentru care prioritatea este salvarea unor oameni, locuri, moduri de viaţă concrete, de cei care sunt dispuşi să le sacrifice pe acestea din urmă, prin practica unui exclusivism sectar contraproductiv care rezultă dintr-o filozofie istorică şi politică abstractă, cu caracter monolitic-totalitar[2], pe care exclusiviştii de azi doresc ca mai devreme sau mai târziu să le-o impună cu forţa tuturor celor care gândesc diferit faţă de ei : atât celor care aderă la o altă ideologie, cât şi celor care, prin prisma îmbinării dintre pragmatism şi sensibilitate, resping modul de gândire ideologic.

Cert este că, spre deosebire de fascişti şi comunişti, conservatorul nu acţionează politic în virtutea unui model abstract şi inevitabil inuman pe care încearcă să-l impună societăţii : societatea fără clase, naţiuni, religie şi identitate sexuală sau societatea omogenizată etnic şi înregimentată sub conducerea liderului suprem. În schimb, conservatorul porneşte de la realităţi concrete care se cer/merită să fie conservate. Iar tocmai această înrădăcinare în concret a acţiunii politice îi oferă conservatorului o adaptabilitate crescută la acţiunea politică desfăşurată în circumstanţele obiective ale unei societăţi civile diverse[3].

Tocmai ataşamentul concret şi neondiţionat faţă de ceea ce trebuie să fie conservat explică pragmatismul conservatorului. În cazul conservatorului, pragmatismul derivă din sensibilitate afectivă, şi tocmai lipsa acestei sensibilităţi explică recurenta incapacitate a ideologului de a fi pragmatic, la fel ca şi recurentele lui manifestări de cruzime. Pentru că ideologul nu este ataşat de omul concret şi de lume ca spaţiu de locuire al omului, ci de idei. În fine, tocmai datorită faptului că este înrădăcinat în această sensibilitate afectivă de bază, pragmatismul conservatorului nu are nimic în comun cu lipsa de principii sau cu oportunismul dezonorant. A fi pragmatic, în sens conservator, nu înseamnă să aderi la « etica tranzacţionistă » a celui care este întotdeauna dispus să dea gura de rai la schimb pe câteva lingouri[4]. Acesta este aspectul esenţial care separă conservatorismul unui Mircea Platon de ideologia (în sensul de reprezentare a lumii şi autoreprezentare pe care un grup o produce cu scopul, mai mult sau mai puţin conştient, de a-şi promova propriile interese) neoconilor de la Dunăre care a servit în toţi aceşti ani drept paravan al căpătuirii/acumulării primitive de capital cu preţul transformării României în «no man’s land» inundat de cianuri.

Conservatorismul, spune Russell Kirk, este “negarea ideologiei”, însă nu “negarea principiilor”. 

[…]

În al doilea rând, este necesar să depăşim particularitatea cazului Roşia Montană abordând problemele sistemice pentru că, doar procedând astfel, putem să expunem perversitatea falselor alternative (de gen locuri de muncă vs. mediu înconjurător) pe care ni le serveşte sistemul. Trebuie să facem genealogia falselor întrebări, la care nu trebuie să răspundem, ci pe care trebuie să le reformulăm. Astfel, în replică la propagandiştii RMGC care practică un şantaj emoţional greţos cu oameni care nu au locuri de muncă, trebuie reamintit faptul că ideea rezolvării problemei concrete (şi, nu trebuie să uităm, cât se poate de reale) a câtorva şomeri prin soluţia iresponsabilă a înstrăinării aurului şi a distrugerii patrimoniului natural şi cultural este adusă în discuţie în condiţiile în care avem servicii secrete bugetivore de dimensiuni enorme, avem salarii nesimţite în administraţia publică, averile ilicite ale marilor corupţi nu au fost confiscate, marile companii energetice privatizate în mod fraudulos nu au fost renaţionalizate, redevenţele pentru resursele  energetice şi miniere rămân la nivel de lumea a treia, statul român e capabil să absoarbă doar un procent infim din fondurile europene, potenţialul agricol nu este valorificat, politica contractelor păguboase cu firmele de casă ale partidelor politice continuă, se cheltuie bani publici pe o grămadă de tâmpenii, soldaţii români luptă pe banii noştri şi pentru interesele altora împotriva unor popoare care nu ne-au atacat niciodată, etc.

Or, atâta timp cât societatea civilă nu este capabilă să impună clasei politice şi administraţiei locale o listă de priorităţi în cheltuirea banului public şi să controleze acest proces, aşadar, atâta timp câ societatea civilă din România nu este încă suficient de puternică, este imposibil ca resursele subsolului să fie exploatate spre profitul românilor, şi nu spre profitul mafiei internaţionale şi a acoliţilor ei locali, aşa cum se întâmplă acum. Ca atare, dacă e să discutăm din perspectiva interesului naţional, nu a intereselor de clică, este completamente iraţional să ne grăbim cu exploatarea aurului şi a altor resurse: nu doar deoarece „România nu este a noastră, nici a strămoşilor noştri, ci a nepoţilor nepoţilor noştri” (ca să-l parafrazez pe Sfântul Voievod Ştefan cel Mare), şi deoarece, putem spera că, în timp, tehnologia va evolua, permiţând extragerea acestor resurse în condiţii de mediu mult mai decente.

Mai presus de toate, ar trebui să procedăm astfel datorită conştiinţei faptului că nu poţi construi casa atâta timp cât nu ai pus temelia. Altfel spus, nu poţi avea, ca popor, parte de beneficii economice atâta timp cât nu ai o societate civilă puternică şi, pe cale de consecinţă, instituţiile funcţionale care să asigure justa distribuire a avuţiei naţionale. De aceea, nu doar în ordine principială (voi reveni asupra acestui aspect în următorul paragraf), ci şi în ordinea cronologică a acţiunii efective care vizează schimbarea socială, politicul trebuie să aibă prioritate asupra economicului. Iar pentru ca acest lucru să fie posibil, oamenii trebuie să aibă puterea să reziste mirajului consumerismului, voinţa să aştepte, să rabde şi să se sacrifice pentru generaţiile viitoare (voinţă fără de care orice comunitate politică este sortită pieirii), construind între timp instituţiile care permit o economie decentă ce slujeşte intereselor sociale de ansamblu. Este ceea ce, din nefericire, nu s-a înţeles în România anilor 90’, şi în alte ţări est-europene, fapt care a avut consecinţe catastrofale pe care vechea generaţie le-a lăsat moştenire noii generaţii. Problema noastră este că astăzi, când s-a furat aproape tot, noi abia începem să construim instituţiile menite să prevină furtul care a avut deja loc. Si şi pe acestea le construim în aşa fel încât să vizeze doar corupţia din administraţia publică, dacă nu chiar doar duşmanii politici ai preşedinteuli Băsescu, şi nicidecum şi furtul cu acte în regulă practicat de marele capital.

[…]

Recenta publicare pe site-ul celor de la Criticatac a unui manifest politic intitulat „mâna de lucru”[11] a readus în prim plan această problemă. Limitându-ne doar la obiectivul concret al protestelor şi la multitudinea de revendicări care se pot articula pornind de la cazul Roşia Montană nu putem spera, pentru moment, decât că mâinii de lucru îi va veni mintea la cap şi că va şti, aşadar, să dea dovadă măcar de pragmatism dacă de creştinism nu poate (cel puţin nu pentru moment) să dea dovadă. Aşa cum am subliniat şi la rubrica de comentarii a celor de la Criticatac, pentru stânga românească, intransigenţa în ceea ce priveşte problema laicităţii reprezintă sinucidere politică. Din nefericire însă, reprezintă şi o pierdere pentru obiectivele comune ale societăţi civile, adică pentru toţi cei cărora chiar le pasă de ţara asta. Însă dincolo de contextul actual, diferenţele dintre creştinism şi stânga seculară sunt într-adevăr fundamentale, şi ele vizează modul în care se produce transformarea socială sau, mai exact, îmbunătăţirea societăţii.

Nu credinţa în posibilitatea progresului este cea care îi separă pe creştini de stângiştii de diferite feluri – aceasta este o prejudecată neoliberal-băsistă. Ci noţiunea de progres (deseori, ceea ce pentru unii reprezintă progres, pentru ceilalţi reprezintă regres) şi concepţia cu privire la modul în care se poate progresa. Pentru creştini, aşa cum subliniază Dostoievski, o societate nu poate fi în ultimă instanţă mai bună decât oamenii care o compun. Chiar dacă, subliniază Dostoievski în Jurnalul unui Scriitor, creştinismul recunoaşte presiunea factorilor socio-materiali (şi deci faptul că nu doar orice vină individuală trimite în ultimă instanţă la o vină colectivă, ci şi faptul că unii oameni sunt mai afectaţi de anumite ispite decât alţii), creştinismul nu va reduce niciodată acţiunea umană la statutul de rezultantă a condiţiilor exterioare subiectului.

În schimb, afirmând existenţa libertăţii umane şi prin aceasta a demnităţii umane, creştinismul va insista totdeauna asupra faptului că omul are puterea să se opună presiunii exterioare care îl împinge spre păcat şi, cu harul lui Dumnezeu, poate dobândi puterea de a-şi vindeca voinţa îmbolnăvită în urma căderii. Mai mult, la fel cum boala spirituală a unuia contribuie la îmbolnăvirea spirituală a întregului organism social, tot aşa şi redobândirea sănătăţii spirituale de către o persoană contribuie la însănătoşirea întregului organism social. Ca atare, pentru Dostoievski, ca şi pentru Charles Péguy, prefacerea liturgică a socialului porneşte întotdeauna cu transformarea interioară a omului, astfel încât, aşa cum spune autorul francez invocat, „revoluţia este fie spirituală, fie nu este deloc”. Din acest motiv, atât Dostoievski cât şi Péguy porneau de la convingerea că „în afara Evangheliei, nu există o adevărată soluţionare a problemei sociale”[12].

Socialistul, pe de altă parte, subliniază acelaşi Dostoievski, caută, dimpotrivă, să decupleze schimbarea morală de schimbarea socială (iar asta o face pentru că el însuşi se vrea eliberat de constrângerile morale, atât pentru a da frâu liber pornirilor biblioteca-dostoievskipăcătoase, cât şi pentru a fi lipsit de constrângeri în exerciţiul politic o dată ajuns la putere), reducându-l pe om la un simplu produs al circumstanţelor obiective, fapt care îl degradează şi îl transformă inevitabil în subiect de inginerie socială. Astfel, pentru socialist, societatea nu este rea pentru că oamenii sunt egoişti. Oamenii, consideră socialistul, nu pot fi decât ceea ce sunt. Societatea este rea pentru că este prost organizată. O dată ce va fi bine reorganizată prin forţă, chiar dacă oamenii vor rămâne la fel de împătimiţi, patimile lor se vor armoniza de aşa natură încât toată lumea va fi mulţumită, într-atât de mulţumită, încât, delectându-se cu lumea de aici, va uita complet de lumea de dincolo.

Însă, în analiza fenomenului socialist (domeniu în care rămâne neegalat până astăzi), Dostoievski insista asupra faptului că mişcările socialiste nu erau populate doar de personaje cu convingeri nihiliste din care derivau, în mod firesc, comportamente criminale, ci şi de mulţi idealişti rătăciţi, în special tineri, cu un fond bun. Mai mult decât atât, chiar dacă, în interpretarea dostoievskiană a modernităţii, dezvoltat până la ultimele sale consecinţe logice, umanismul secular de sorginte occidentală (care se va exprima politic, mai târziu, prin socialism) sfârşeşte inevitabil în tiranie şi nihilism, cu toate acestea, Dostoievki insista şi asupra faptului că, la origini, socialismul nu a reprezentat de fapt decât un creştinism secularizat, naiv şi idealist, care a luat naştere ca urmare a ostilităţii faţă de religie care a fost provocată în lumea occidentală de abuzurile Catolicismului[13].

Din acest punct de vedere, departe de a sfârşi într-un reacţionarism îngust, gândirea lui Dostoievski, dimpotrivă, scoate în evidenţă faptul că „întruparea deplină a luminii lui Hristos presupune nu simpla respingere a modernităţii seculare ci, dimpotrivă, iluminarea ei cu această lumină dumnezeiască, astfel încât modernitatea să poată vedea calea către împlinirea celor mai bune aspiraţii pe care aceasta din urmă le are”[14]. În măsura în care ca şi creştini răsăriteni vrem să rămânem fideli moştenirii lui Dostoievski, autor care a atacat problemele modernităţii seculare dintr-o perspectivă înrădăcinată în tradiţia creştinismului răsăritean (iar relevanţa publică a ortodoxiei în societatea de mâine depinde, printre altele, şi de măsura în care viaţa Bisericii va reuşi să genereze o reflecţie teologico-politică care să continue această tradiţie), nu doar mintea trebuie să rămână limpede şi plină de discernământ. Ci şi inima trebuie să rămână deschisă, sau, altfel spus, şi mâna trebuie să rămână întinsă.

[…] Integral la SURSA


Categorii

1. DIVERSE, Alexandru Racu, Batalia pentru resurse, Opinii, analize, ROSIA MONTANA

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

37 Commentarii la “PROTESTE ROSIA MONTANA. SOROS finanteaza o parte a ONG-urilor organizatoare si participa la COMPANIA RMGC/ Ponta insista cu SANTAJUL DESPAGUBIRILOR si se lamenteaza cu FUGA INVESTITORILOR/ O perspectiva crestina asupra protestelor pentru Rosia Montana

  1. Stăm ca proștii, handicapații și asistăm la cum se luptă străinii pe bogățiile României. Care investitori? Poate hoți escroci! Numai cretin să fii să crezi că dacă vin și duc pădurile, aurul, petrolul, gazele și fierul vechi; se cheamă că sînt investitori.

  2. “Nu este exclus ca, pe langa “sperietura despagubirilor” (vezi mai jos), sa se recurga si la mai vechea tactica a antagonizarii grupurilor sociale: respectiv, protestatarii pentru Rosia din orase vs “minerii”. Ca tot avem experienta in acest caz (vezi Piata Universitatii din anii ’90).”

    Da, si de antagonizat îi antagonizează tot ăştia finanţati de Soroş. Vezi ce zice Rogozanu aici:

    “apoi, rahaturile cu minerii aduşi peste piaţa liberă şi civică. Le promovează tot soiul de ziarişti sau luptători închipuiţi pentru drepturi civice. Opoziţia dintre lucrătorii RMGC şi strada protestatară e falsă şi nu trebuie acceptată, chiar dacă oamenii ăia sînt în mod real indignaţi de faptul că li se năruieşte o iluzie vîndută de RMGC. De aia, Remus Cernea nu trebuie să participi la dezbateri pe Antena 3 în care să le faci celor de la RMGC jocul cu “lipsa de locuri de muncă”. De aia, Mircea Toma, trebuie să încetezi cu prostiile cu minerii care ca în anii 90…. blabla. Lupta e cu corporaţia nu cu nişte oameni striviţi de aceasta. E vina voastră că n-aţi evoluat din 90 încoace cu discursul civic”.

    http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/rosia-montana-e-problema-europei-bonus-sa-taxam-niste-prostii-cu-mineri-vs-civilizati-poezia-centrista-a-doamnei-mungiu-97982.html

    D-aia stanga populista gen Rogozanu (cu toate metehnele ei) e de o mie de ori mai digerabila decat mizeria corecta-politic si eco-igienic-elitista de gen Mircea Toma.

    Si inca o chestie zice omul:

    “Roşia Montană e o problemă mai europeană decît vrem să credem. Încă o dovadă că avem ambiţii mici dacă ne tot lamentăm de corupţia locală, refuzînd contextul mai larg în care s-a declanşat criza. Ce presupune acordul care se negociază acum între SUA şi UE? Coduri speciale pentru judecarea litigiilor între state şi investitori, de exemplu. Investitorii vor putea să-şi recupeze investiţia dacă statul gazdă nu îşi respectă propriile avize sau promisiuni – nu se ştie exact, aşa cum nu se ştie exact ce-s ăia “investitori”…Pe scurt, marii investitori vor putea mult mai uşor lua bani ca despăgubire dacă statele le pun cea mai mică piedică în calea proiectelor riscante. În materialul citat mai sus sînt date exemple incredibile: o companie care ia bani de la statul mexican pentru că nu a fost lăsată să-şi aducă pe un teren deşeuri toxice, o altă companie care cere de la Quebec un sfert de miliard pentru că nu a fost lăsată să exploateze gaze de şist”.

  3. Vad ca se anunta ca o companie “Gabriel Resources” ar cere despagubiri de 4 miliarde dolari Romaniei, daca Parlamentul nu aproba exploatarea !
    Eu sper trei lucruri :

    1. Ca romanii nu se vor lasa speriati si manipulati de astfel de amenintari.
    2. Ca minerii de la Rosia Montana vor intelege ca nu poti “sa-ti vinzi constiinta si viitorul copiilor” pentru un loc de munca. Fiindca exploatarea cu cianuri sigur, sigur, va avea o repercursiune negativa (poate chiar fatala) pentru viitorul generatiilor locale.
    3. Ca romanii nu vor uita faptul ca presedintele Basescu si guvernul BOC au antamat aceasta actiune de exploatrea cu cianuri a Rosiei Montane. Fiinda in Romania, se pare ca memoria colectiva este cam scurta…

  4. PS : Guvernul basist a angajat proiectul, iar acum se spala pe maini, ca Pilat din Pont 🙂
    Eu nu sunt simpatizant PSD, dar nici nu cred ca Ponta este vinovatul. Cand o tara isi asuma la nivel guvernamental, si cu semnatura prezidentiala, un proiect, chiar daca se schimba guvernul, proiectul nu-si pierde valabilitatea, odata ce a fost aprobat la nivel inalt.
    Asa ca propun ca cele 4 miliarde dolari sa fie platite de Basescu & Co.

  5. Va propun sa cititi link-ul de mai jos, ca sa intelegeti, ceea ce eu chiar ma gandeam de mult timp ca ar putea exista, faptul ca aurul de la Rosia Montana se poate exploata si altfel, doar ca nu ar aduce “comisioane” unor inalti functionari din stat (ma refer si la presedinte aici) !

    http://adevarul.ro/news/societate/Stiati-ca-fost-vandutid-1_50a7b95c7c42d5a66369fe05/index.html

  6. Pentru cei care nu vor avea rabdarea sa citeasca tot articolul, sau vor fi impresionati de tot felul de reclame pe acel bolg, dau sursa directa a subiectului articolului :

    “Întreaga poveste a invenţiei echipei Larechim o puteţi citi în revista „Ştiinţă şi Tehnică”, Nr. 11 Februarie 2012,- „Munţii noştri aur poartă”, autor: Alexandru Mironov. “

  7. Pingback: (VIDEO): ADEVARURI NESPUSE DESPRE DEDESUBTURILE SI MIZELE AFACERII ROSIA MONTANA. Adevarata fata a oamenilor RMGC. Ministrul culturii si parlamentarii – mituiti de Gold? De ce premierul Ponta se comporta ca un agent al companiei Gabriel Resources? P
  8. Pingback: (VIDEO): ADEVARURI NESPUSE DESPRE DEDESUBTURILE SI MIZELE AFACERII ROSIA MONTANA. Adevarata fata a oamenilor RMGC. Ministrul culturii si parlamentarii – mituiti de Gold? De ce premierul Ponta se comporta ca un agent al companiei Gabriel Resources? P
  9. Pingback: (VIDEO): ADEVARURI NESPUSE DESPRE DEDESUBTURILE SI MIZELE AFACERII ROSIA MONTANA. Adevarata fata a oamenilor RMGC. Ministrul culturii si parlamentarii – mituiti de Gold? De ce premierul Ponta se comporta ca un agent al companiei Gabriel Resources? P
  10. Pingback: (VIDEO): ADEVARURI NESPUSE DESPRE DEDESUBTURILE SI MIZELE AFACERII ROSIA MONTANA. Adevarata fata a oamenilor RMGC. Ministrul culturii si parlamentarii – mituiti de Gold? De ce premierul Ponta se comporta ca un agent al companiei Gabriel Resources? P
  11. Pingback: (VIDEO): ADEVARURI NESPUSE DESPRE DEDESUBTURILE SI MIZELE AFACERII ROSIA MONTANA. Adevarata fata a oamenilor RMGC. Ministrul culturii si parlamentarii – mituiti de Gold? De ce premierul Ponta se comporta ca un agent al companiei Gabriel Resources? P
  12. @ admin

    Nu vazusem publicatia voastra din februarie 2012. Si totusi nu inteleg de ce nimeni nu pune asta in discutie ? Sau, ma rog, am inteles ca sunt interese financiare oneroase pentru politicieni, dar ecologistii din Romania de ce nu promoveaza acest proiect ? Sau si ecologistii romani sunt “de carton”… 🙂

  13. @ Hrisanti:

    Pai, deh, vezi tocmai cine ii finanteaza pe multi dintre ei… Acolo multe ONG-uri “verzi” sunt departe de a fi nationaliste, pro-romanesti. E de ajuns sa te uiti la Cernea, la trupa lui Parvulescu, la Active Watch si la atlti sorosieni… Din pacate nimeni nu are interesul sa castige Romania. Unii dintre acestia ar dori sa piarda canadienii, ca sa ramana apoi pentru unguri…

  14. Ma intristeaza ce spui, cate ipocrizie in tara noastra….

  15. @ admin

    Uite de aia sunt monarhista ! Aceste “lupte intestine” au existat din totdeauna in societatea romaneasca…Au incetat numai pe perioada in care Romania a fost Monarhie, tot atunci s-au obtinut cele mai mari victorii la nivel de dialog (diplomatie) internationala, y compris Romania Mare !
    Din pacate am reajuns, ca tara, de unde am plecat inainte de anul 1866..Cu tot felul de “patrioti” care isi vand tara si credinta, si familia pentru “30 de arginti”…

  16. ok. de acord ca sa fie despagubiti, insa cu o singura conditie si anume: sa se confiste toate ”averile” care sau facut de dupa 89 si pina in prezent deoarece banii acestor asa zisi investitori se regasesc prin mita in care a ajuns in buzunarele neavenitilor cocotati la putere pt. ca in nici un caz tara nu a beneficiat de absolut nimic

  17. Pingback: “OPEN PIT” – DEZASTRUL LASAT DE ACTIONARI ai Gabriel Resources in PERU, la mina de aur Yanacocha: film documentar [VIDEO]/ Scandalul Rosia Montana: conflict intre prea-puternicii SOROS si BENNY STEINMETZ? - Recomandari
  18. e timpul ca, canadienii si ungurul Soros George sa plece de acolo!E timpul ca Romania ca plateasca despagubiri ca in cazul Autostrazii Behtel, numai sa ne scapam de acesti asa zis investitori, adica hoti in toaata regula.Odata plecati vom avea cat de cat liniste.E timpul sa se faca dreptate!

  19. Pingback: DOVADA CA AURUL SE POATE EXPLOATA SI FARA CIANURA, DAR NU SE VREA!/ Cine castiga la Bursa de pe urma jocului “parşivel” al lui Victor Ponta?/ VERDICTUL GEOLOGILOR: PERICOL MAXIM!/ Ce se pregateste si la CERTEJ si in alte puncte din Apuseni? C
  20. Pingback: Campeni (Alba): PROTEST AL MOTILOR IMPOTRIVA RMGC CONDUS DE UN PREOT ORTODOX. Pr. Cristian Motora: “Priviti in jur cati oameni cu functii si-au vandut moții pentru aur. Sufletele lor sunt de tinichea” (VIDEO) - Recomandari
  21. Pingback: PROTESTE MASIVE PENTRU ROSIA MONTANA IN BUCURESTI SI ALTE ORASE [VIDEO+FOTO]. Propaganda iliesciano-minereasca a premierului PONTA; Iulian Iancu va conduce COMISIA PRIVIND RMGC - Recomandari
  22. Pingback: Purtatorul de cuvant al Patriarhiei: POZITIA BISERICII PE TEMA ROSIA MONTANA A RAMAS NESCHIMBATA. ESTE IMPOTRIVA EXPLOATARII. Degeaba ne cauta politicienii români! - Recomandari
  23. Pingback: COMISIA CIANURISTILOR: PROSTEALA PE FATA? Proiectul RMGC: distrugerea a patru munti si crearea unui MEGA-BAZIN de CIANURI/ Minciunile cuplului de comici PONTA-SOVA/ “Terorismul ecologic” si alte blancaneli - Recomandari
  24. Pingback: CUM SA PORNESTI O REVOLUTIE [video]. Film documentar subtitrat in romana despre TACTICILE REVOLUTIILOR MODERNE - Recomandari
  25. Pingback: PONTA ameninta cu o CATASTROFA daca Parlamentul va RESPINGE proiectul RMGC/ Mihai Gotiu despre starea de spirit a protestelor pentru ROSIA MONTANA si VOTUL IN ALB. De ce nu e credibil?/ PROTESTE LA CAMPENI - Recomandari
  26. Pingback: Protestele pentru Rosia Montana continua, dar TENTATIVELE DE MANIPULARE SUNT TOT MAI VADITE. Idealistii strazii, “friptura buna” pentru “ANIMALE POLITICE” ca Traian Basescu si Alina Mungiu Pippidi? - Recomandari
  27. Pingback: DIVERSIUNEA LEGIONARA. Ponta si Basescu, umar la umar pentru CHEVRON, instiga la REPRESIUNEA protestelor, agitand spectrul VIOLENTELOR “LEGIONARE” si al AMESTECULUI RUSESC - Recomandari
  28. Pingback: Mai multe organizatii crestin-ortodoxe sustin PROTESTELE PENTRU ROSIA MONTANA - Recomandari
  29. Pingback: “LIDERII” PROTESTELOR ANULUI 2013: militanti de profesie, veleitari, “rebeli” fara cauza. Si ceva “laboratoare sociale” de “redesteptare a tinerilor” cu fonduri de la SOROS - Recomandari
  30. Pingback: “LIDERII” PROTESTELOR ANULUI 2013: militanti de profesie, veleitari, “rebeli” fara cauza. Si ceva “laboratoare sociale” de “redesteptare a tinerilor” cu fonduri de la SOROS | Cuvântul Ortodox
  31. Pingback: De ce NU as vota un ONG-ist intr-o functie publica/ despre Nicusor Dan | Alecsandra Baran
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare