STRATEGIA PRIN CARE SUA A PRODUS “REVOLUTIA” UCRAINEANA: finantarea directa a “militantilor”, fabricarea de clipuri virale si actiunea prin intermediari/ POLONIA – O “TURCIE” SLAVONA/ Extazul ce prevesteste agonia

sursa desen: http://www.humor-kamensky.sk/

• Paul Craig Roberts: Protestatarii ucraineni sunt platiti de SUA si Uniunea Europeana

Ne-au parvenit un numar de confirmari din partea cititorilor ca Washington alimenteaza protestele violente din Ucraina cu bani publici. Washington nu are bani de bonuri de masa sau de prevenire a executarilor silite, insa are destui pentru subminarea Ucrainei.

Un cititor ne scrie: “Sotia mea, care este ucraineanca, ia legatura saptamanal cu parintii si prietenii ei din Zhytomyr (NV Ucrainei).  Acestia i-au transmis ca majoritatea protestatarilor primesc intre 200 si 300 de grivna, adica 15-25 de euro. Am mai auzit si ca una dintre cele mai active agentii de sutinere financiara din partea UE este agentia germana Konrad Adenauer Stiftung, cu legaturi stranse cu CDU, partidul Angelei Merkel.”

Johannes Loew scrie pe site-ul elynitthria.net: “Tocmai m-am intors din Ucraina (locuiesc in Munchen, Germania) si am petrecut mult timp pe Maidan. Majoritatea acelor oameni primesc 100 de grivna. Studentii primesc 300.”

Dupa cum relatasem pe 12 februarie in “Protestele orchestrate de Washington destabilizeaza Ucraina” (http://www.paulcraigroberts.org/2014/02/12/washington-orchestrated-protests-destabilizing-ukraine), Secretarul Adjunct de Stat Victoria Nuland, o inversunata rusofoba si promotoare neoconservatoare a razboiului, declara in decembrie pentru Clubul National de Presa ca SUA “au investit” 5 miliarde de dolari in organizarea unei retele ce are ca scop atingerea intereselor americane in Ucraina, pntru a darui Ucrainei “viitorul pe care il merita“ (http://www.informationclearinghouse.info/article37599.htm). Nuland este oficialul lui Obama care a fost prinsa cu mata-n sac numind membrii guvernului ucrainean pe care Washington intentioneaza sa-i impuna dupa ce protestarii platiti vor fi detronat actualul guvern independent, ales democratic.

Ce inseamna pentru Nuland viitorul Ucrainei sub stapanirea UE este ca aceasta sa fie jefuita precum Letonia si Grecia si sa fie folosita de catre Washington ca baza de rachete americane indreptate impotriva Rusiei.

Din raspunsurile la cererea mea de confirmare a informatiilor primite din Moldova (http://www.paulcraigroberts.org/2014/02/14/russia-attack-paul-craig-roberts), putem afla suficiente dovezi ca Washington a instigat protestele violente pe care ziarele si canalele de stiri occidentale sa le investigheze. Insa nu au facut-o. Dupa cum stim, ziaristii sunt sustinatori ai crimelor si duplicitatii Washingtonului. Mai mult, mass-media americana relateaza ca guvernul ucrainean isi plateste cetatenii pentru a protesta in favoarea lui (http://www.usatoday.com/story/news/world/2014/02/16/ukraine-government-protests/5435315/). Guvernului [fostului guvern filo-rus – n.n.] ii va fi foarte dificil sa egaleze cele 5 miliarde americane.

Dupa cum scria Karl Marx, banii transforma totul intr-un produs bun de vandut si cumparat. Nu as fi surprins ca unii dintre protestari sa lucreze pentru ambele parti.

Bineinteles, nu toti protestatarii sunt platiti. Exista suficienti naivi pe strada care considera ca lupta impotriva coruptiei guvernului ucrainean. Am auzit parerea catorva. Nu incape indoiala ca guvernul e corupt. Care guvern nu este? Coruptia guvernelor este universala, insa este usor sa sari din lac in put. Protestatarii par sa creada ca pot scapa de coruptie prin aderarea la Uniunea Europeana. Evident, acesti naivi nu au habar de raportul asupra coruptiei europene publicat pe 3 februarie de catre Comisarul European al Afacerilor Interne. Raportul afirma ca toate cele 28 de state ale Uniunii sunt afectate de coruptia politica, costand economiile europene 162.2 miliarde de dolari pe an (http://www.aljazeera.com/news/europe/2014/02/eu-report-corruption-widespread-bloc-20142313322401478.html). Conform Bancii Mondiale, costul economic al coruptiei din UE este aproape la fel de mare ca PIB-ul Ucrainei (http://data.worldbank.org/country/ukraine). Ucraina nu va scapa de coruptie in urma aderarii, ci va suferi de o coruptie sporita.

Nu am nicio obiectie impotriva ucrainenilor ce protesteaza pentru aceasta. Acesti naivi ar putea primi o lectie buna prin predarea tarii in mainile corupte ale Bruxellesului si ale Washingtonului. Sunt totusi impotriva lipsei de constientizare a faptului ca prin acordul lor de a fi manipulati de catre Washington, acestia imping lumea catre un razboi periculos. As fi surprins ca Rusia sa se impace cu prezenta rachetelor si a bazelor militare americane in Ucraina.

Nebuni ca Nuland ne-au adus Primul Razboi Mondial. Al Treilea Razboi Mondial ar fi ultimul. Dorinta Washingtonului de a exploata orice oportunitate pentru a-si stabili hegemonia asupra lumii ne conduce pe toti catre un razboi nuclear. Precum Nuland, un procent insemnat din populatia Ucrainei de vest este rusofob. Cunosc de ce ucrainenilor nu le place Rusia, insa emotiile alimentate de banii Washingtonului nu ar trebui sa modifice cursul istoriei. Nu vor mai ramane istorici care sa documenteze cum naivii ucraineni au condus lumea catre distrugere.

• GloabResearch/ Paul Joseph Watson: Dezvaluiri: Filmul viral “Sunt ucraineanca“, produs de o firma de relatii publice avand legaturi cu ONG-uri de “schimbare a regimului”

Pe masura ce se inarmeaza, ocupa cladiri guvernamentale si trag asupra sediilor presei, protestatarii ucraineni sustinuti de SUA isi obtin legitimarea cu ajutorul unui film viral in stilul Kony 2012, care promoveaza imaginea spontana a protestelor.Insa acest film este strans legat de ONG-uri mai putin cunoscute, direct implicate in orchestrarea falselor “revolutii colorate” din trecut.

Filmul, intitulat “Sunt ucraineanca”, a strans deja peste 3 milioane de vizualizari. In film ne este prezentata o femeie atragatoare care sustine cu insistenta ca rascoala ucraineana se bazeaza doar pe libertate si democratie.

Avem de-a face cu o propaganda emotionala volubila si simplificata, care pretinde a explica “scopul unic” din spatele protestelor din Ucraina, o minciuna gogonata care ignora factorii geopolitici multi-fatetati din spatele rascoalei, factori centrati pe intentiile razboinice ale Statelor Unite, Uniunii Europene si Rusiei.

Femeia ii incurajeaza pe telespectatori sa “ii ajute prin transmiterea acestei povesti… doar prin promovarea acestui film”, incadrand astfel dezbaterea in jurul naratiunii ca aceasta criza se refera doar la dorirea “libertatii” de catre ucraineni, ignorand in esenta adevaratele motive din spatele revoltei instigate de Occident, care vizeaza izolarea geopolitica a Rusiei.

Originile filmului nu sunt atat de “spontane” precum sunt infatisate. Clipul a fost produs de echipa din spatele “De la soapta la urlet” (A Whisper to a Roar), un documentar despre “lupta pentru democratie” din intreaga lume, finantat de catre Printul Moulay Hicham al Marocului. “Inspiratia” din spatele documentarului nu a fost nimeni altcineva decat Larry Diamond, membru al Consiliului pentru Relatii Externe (Council of Foreign Relations, CFR). CFR este considerat drept “cel mai influent think tank american” si are lagaturi stranse cu Departamentul de Stat american.

Diamond a conlucrat strans cu Fundatia Nationala pentru Democratie (National Endowment for Democracy, NED) si Agentia Americana pentru Dezvoltare Internationala (USAID). NED este considerata drept “bratul civil” al CIA si, de la crearea sa in 1983, a fost implicata in instigarea a numeroase rascoale, lovituri de stat si schimbari de regim neocoloniale, incluzand reusita “Revolutie Portocalie” care l-a adus pe Viktor Iushcenko la putere in Ucraina.

Larry Diamond a mai jucat un rol instrumental sub auspiciile NED si in Primavara Araba, o serie de revolte presupus spontane care au fost de fapt organizate si conduse de unele dintre cele mai puternice institutii occidentale de pe planeta.

Legatura lui Diamond cu “Sunt ucraineanca” sugereaza limpede ca filmul este un efort pueril de a convinge publicul nestiutor ca rascoala ucraineana este complet organica si neinstigata de puterile occidentale, cand de fapt avem de-a face exact cu contrariul. Clipul aduce aminte de inselatoria Kony din 2012, cand un clip viral s-a folosit de propaganda simplificata si manipulare emotionala pentru a convinge milioane de oameni de necesitatea implicarii militare a SUA in Africa.

Intr-un interviu pentru Huffington Post, creatorul clipului recunoaste ca a fost in Ucraina pentru “a pregati un film despre democratie” inca dinainte de inceperea protestelor.

Ceea ce a condus la confirmarea absoluta ca filmul este o isprava PR atent gandita, este faptul ca femeia din clip a fost invitata imediat sa apara la CNN cu Anderson Cooper intr-o emisiune ce va fi difuzata in seara aceasta (n.tr. 22 februarie). Cooper si CNN au promovat agresiv inselaciunea Kony pana la destramarea acesteia dupa ce unul dintre regizori a avut o cadere nervoasa. Cooper a mai fost de asemenea puternic implicat in promovarea inselaciunii “Danny din Siria” care se baza pe imagini regizate pentru a justifica interventia militara americana in Siria.

Cu dovezi clare ca protestatarii sunt platiti, printre acuzatii ca ar fi inarmati de Statele Unite, povestea din spatele crizei ucrainene este in mod cert mult mai complexa decat o simpla revolta spontana impotriva coruptiei. Protestatarii pro-UE vizeaza in mod bizar o conlucrare mai stransa cu o Uniune Europeana faimoasa pentru coruptia institutionalizata, ale carei abuzuri costa anual aproape cat intreg PIB-ul Ucrainei.

De asemenea, multi dintre activistii care ocupa cladirile guvernamentale din Kiev fac parte din gruparea Spilna Sprava, organizatie finantata si sustinuta de globalistul miliardar George Soros.

Scena a fost pregatita pentru ca revolta sa devina violenta in luna decembrie, cand Secretarul de Stat Adjunct american Victoria Nuland a anuntat ca Statele Unite vor investi 5 miliarde de dolari pentru a-i ajuta pe ucraineni sa obtina “o buna forma de guvernare”. Adevarata natura a acelui guvern a fost dezvaluita la inceputul lunii, atunci cand scurgerile de informatii au adus in atentia publicului convorbirile telefonice dintre Nuland si ambasadorul american Geoffrey Pyatt, in care se discuta despre alegerea viitorilor lideri marioneta ai Ucrainei, sprijinind astfel juramantul lui John McCain de a neutraliza influenta rusa.

Milioane de oameni nu vor cunoaste niciodata adevarul din spatele revoltelor din Ucraina, deoarece acesta este cumva mai complex decat femeia atragatoare care face afirmatii volubile despre libertate si democratie in cele 2 minute cat dureaza filmul de pe YouTube. Asa lucreaza propaganda – cu cat mai simpla, cu atat mai bine. Filmul de mai jos furnizeaza o imagine mai ampla asupra adevaratei agende din spatele crizei.

traduceri de B.D. pentru razbointrucuvant

• Voltaire.net/ Andrew Korybko: Polonia, “Turcia slavona” a destabilizarii NATO

Polonia, numita si sclavul inflacarat american, tocmai si-a asumat oficial rolul de “Turcie slavona” fata de Ucraina. La fel cum Turcia a fost un canal geopolitic de aprovizionare cu arme, personal si suport material pentru teroristii sirieni, la fel si Polonia a inceput sa indeplineasca acest rol oficial pentru omologii sai ucrainieni.

Prim-ministrul Tusk a declarat in data de 20 februarie 2014 ca Polonia a inceput sa se implice in ingrijirea protestatarilor raniti de la Kiev si deja s-au facut demersurile necesare catre serviciile interne si militare de a pune la dispozitie spitale cu intentia de a ajuta si mai mult in acest sens. Ministrul adjunct al sanatatii a confirmat ca Varsovia tine legatura cu protestatarii de la Kiev si are in vedere preluarea si ingrijirea insurgentilor ucrainieni. Acest lucru inseamna ca Polonia si-a extins in mod oficial pozitia diplomatica si secreta cu aproape 300 mile in teritoriul Ucrainei si ca evident serviciile de informatii polone au in desfasurare si alte actiuni in Ucraina decat “ingrijirea ranitilor” (teroristilor). Este chiar mult mai probabil ca influenta poloneza este si mai puternica in regiunile Liov si Volyn Oblasts care se afla la granita cu Polonia si, coincidenta sau nu, Liov a incercat deja sa-si declare independenta. Acelasi lucru poate fi spus si despre influenta turceasca foarte puternica din Siria intr-un moment in care criza atingea apogeul in aceasta tara si ne amintim de asemenea faptul ca Turcia la fel i-a ingrijit pe rebelii raniti chiar pe teritoriul sau.

Similitudinile structurale intre Polonia si Turcia in ceea ce priveste relatia cu Ucraina, respectiv Siria trebuie examinate cu scopul de a intelege mai bine in ce fel modelul “Conducerii din umbra” se aplica in ambele cazuri.

In primul rand, este interesant sa stim ca strategia “conducerii din umbra” a fost definita ca “ajutor american militar discret in timp ce [altii] suna din trambita”. Este noua strategie de razboi aplicata in cazurile teritoriilor in care SUA, indiferent de motiv, este reticenta in a se implica din punct de vedere militar in mod direct. Ea se bazeaza pe folosirea aliatilor /”liderilor” regionali ca reprezentanti pentru a promova obiectivele geostrategice si geopolitice americane prin intermediul unor masuri asimetrice in timp ce Washington-ul are in vizor Asia, unde isi propune sa fie un factor de indimidare conventionala pentru China.

Atat Polonia cat si Turcia reprezinta marionete alese de SUA in teritoriu folosite de fapt impotriva statelor vecine vizate (Ucraina si Siria). SUA ofera suport informational si formarea de unitati “de opozitie”, in timp ce Polonia si Turcia duc greul prin asistarea directa a membrilor in timpul actiunilor derulate de catre acestia in statele victime. In cazul Ucrainei, SUA s-a folosit de ONG-uri pentru a se infiltra in tara pe o perioada mai mare de 10 ani si a alocat de asemenea 5 miliarde de dolari pentru “ a ajuta la dezvoltarea insitutiilor democratice din Ucraina”. Fundatia Nationala pentru Democratie a avut, de asemenea, un rol esential in derularea campaniei “Kony 2012 din Ucraina” cu scopul de a promova programul operatiunilor psihologice impotriva Kievului, la fel cum a fost si versiunea “Sirian Danny” desfasurata impotriva Damascului.

Si asemanarile nu se opresc aici.

Atat Polonia cat si Turcia sunt state de frontiera NATO, Polonia chiar avand rolul de “cel mai mare si cel mai important stat din prima linie a NATO din punct de vedere al puterii economice, politice si militare”. Aceste doua state geostrategice au de asemenea o populatie numeroasa in comparatie cu vecinii lor, precum si complexe de natiuni inferioare care decurg din mostenirile lor imperiale pierdute (Comunitatea de Natiuni Polona – Lituaniana, respectiv Imperiul Otoman). Inainte de declansarea crizelor respective, Polonia si Turcia impart amandoua o frontiera semnificativa cu statele vizate pentru o “tranzitie democratica” , precum si legaturi culturale si politice importante cu aceste societati (ca urmare a mostenirilor imperiale mentionate mai sus). Astfel, ele se bucura de o serie de beneficii intangibile semnificative asupra viitorului camp de lupta atat in stat cat si in afara statului si operatiunilor de informare.

De asemenea, atat Polonia cat si Turcia gazduiesc echipamente militare americane foarte importante. Turcia gazduieste Fortele Aeriene SUA la Incirlik si un radar de aparare anti-racheta in est, in timp ce Polonia pune la dispozitia SUA Baza Fortelor Aeriene de la Lask si un avanpost de aparare anti-racheta in nord-est, langa Kaliningrad.

In ceea ce priveste dezvoltarea misiunii insurgentilor, Fascistii Ucrainieni se aseamana ingrijorator de mult cu Jihadistii din Siria. In 2011, un lunetist aleatoriu (atribuit “rebelilor”) a vizat civilii din Damasc, la fel cum a inceput sa se intample la Kiev, unde chiar un reporter al canalului de stiri RT a fost impuscat. Cererea de independenta a regiunii Liov poate fi vazuta ca fiind asemanatoare declaratiei de autonomie a Kurzilor din Siria, pentru ca ambele zone au frontiera vecina cu state delegate ce intervin in problemele vecinilor lor. Intr-un mod asemanator, ambele grupari insurgente au preluat posturile de control de la frontiera cu statul protector si evident aceasta miscare da posibilitatea Ankarei si Varsoviei sa aprovizioneze mai usor progeniturile conspirationale cu materiale, personal si arme. In cazul in care insurgentii nu pot detine granitele, ei ajung sa jefuiasca depozitele guvernului si sa fure arme de la fortele guvernamentare capturate si din cladirile ocupate. Rebelii sirieni au la activ o serie de capturari de ostatici si de executii violente, iar tovarasii lor din Ucraina se pare ca le urmeaza exemplul deoarece au luat cu asalt ostatici peste 60 de ofiteri de politie de la Kiev.

Prin urmare, exemplele de mai sus demonstreaza in mod clar ca destabilizarile din Ucraina si Turcia sunt modelate dupa acelasi tipar. SUA se foloseste de state mandatare cu mosteniri imperiale vatamate cu scopul de a-si dezvolta strategia “conducerii din umbra” care vizeaza zone geostrategice pivot in care SUA prefera sa mentina un refuz plauzibil in ceea ce priveste rolul sau si este reticenta in a se implica prea mult in mod direct. De asemenea, se poate discerne o tendinta mai mare de dezvoltare – utilizarea miscarilor ideologice macro-regionale extreme cu scopul de a sustine destabilizarea pe termen lung.

Ministrul polon al Afacerilor Externe, Radek Sikorski, impreuna cu principalii trei lideri ucrainieni ai opozitiei la Kiev

In Orientul Mijlociu, metoda aleasa pentru interventie si export este Islamul extremist, in timp ce in Ucraina, devine din ce in ce mai activ grupul de extrema-dreapta (in unele interventii, chiar fiind vorba de Neo Nazisti) ce se aseamana “rolului Wahhabi” in Europa. Ucraina ar putea deveni destul de usor un eventual teren de antrenament pentru alte grupari militante de extrema-dreapta din Europa, sau grupurile deja existente in Ucraina ar putea sa predea cunostintele si tehnicile de actiune ale ideologiei lor celor mai mari ofertanti din alte state europene. La fel cum Turcia ii sustine pe islamistii extremisti din Siria prin sprijinul acordat rebelilor din acea zona, Polonia pare sa colaboreze cu nationalistii extremisti de extrema-dreapta din Ucraina prin declaratiile sale de sustinere a opozitiei violente si prin decizia luata de curand cu privire la evacuarea si ingrijirea insurgentilor (fara sa luam in calcul nivelul de implicare sub acoperire neoficial care se afla deja in derulare). Mai mult, la fel cum islamistii extremisti au iesit de sub controlul celor care ii manipulau si pun acum in pericol intregul Orient Mijlociu, ramane riscul ca, in acelasi mod, nationalistii extremisti de extrema-dreapta sa devina incontrolabili in Ucraina si sa puna in pericol intreaga Uniune Europeana.

Atunci cand comparam Polonia cu Turcia si Ucraina cu Siria devine clar ca “Primavara Araba” (miscarea revolutionara de proteste si demonstratii violente si non-violente, revolte, razboaie civile din lumea araba care au inceput pe 18 decembrie 2010) a ajuns in Europa mai mult decat pare la prima vedere.

traducere de L.F. pentru razbointrucuvant

•  Alexandru Racu: Extazul ce prevesteşte agonia – Reflecţii despre criza ucraineană

Iulia Timoşenko a fost eliberată printr-o decizie a parlamentului, şi tot printr-o decizie a parlamentului a fost suspendat Ianukovici. Întrebare: se prevede în Constituţia Ucrainei posibilitatea ca o majoritate parlamentară să voteze eliberarea unei persoane încarcerate în urma unei hotărâri judecătoreşti? Dacă da, înseamnă că nu se prevede separaţia puterilor în stat în Constituţia Ucraineană, sau, altfel spus, înseamnă că în Ucraina nu există stat de drept, că majoritatea parlamentară este deasupra legii şi poate orice. Dacă nu (cum cred că este cazul), înseamnă că ordinea de drept tocmai a fost abolită printr-un act revoluţionar (aşa cum cel mai probabil stau lucrurile şi cu suspendarea lui Ianukovici). Din câte se pare, în momentul de faţă Constituţia a picat, fără să fie supusă voinţei populare exprimate prin referendum o nouă Constituţie, deoarece opoziţia s-a grăbit, încălcând astfel acordul semnat aseară. Prin aceasta, răul de care mă temeam de la bun început s-a produs: s-a ieşit din cadrul instituţional şi s-a plonjat în vidul revoluţionar. Ca atare, din momentul acesta ne putem aştepta la orice.

Să remarcăm şi reacţia halucinantă a lui Barroso: „Salut eliberarea Iuliei Timosenko. O justiţie independentă este esenţială pentru o Ucraină democratică”. La noi, referendumul recunoscut ca valid de către Curtea Constituţională a fost etichetat de către înalţii oficiali ai UE drept lovitură de stat parlamentară. Acum, suspendarea statului de drept trece drept justiţie independentă. Aşa că trebuie de fapt să ne punem următoarea întrebare: justiţie independentă în raport cu cine? Şi, pe cale de consecinţă, dependentă de cine?

Pentru că, aşa cum subliniază Carl Schmitt, domnia legii reprezintă iluzia în spatele căreia se ascunde realitatea suveranului care decide asupra stării de excepţie. În momentul de faţă, majoritatea parlamentară a aruncat mănuşa revendicându-şi cu de la sine putere acest statut. În realitate însă, decizia acestei majorităţi doar a dizolvat corpul politic, generând astfel starea de excepţie, ce se manifestă prin năvala la bancomate, prăbuşirea ordinii publice şi izbucnirea războiului dintre facţiunile rivale, şi din care se iese doar prin violenţa suverană care transformă anarhia într-o nouă normativitate.

În momentul de faţă, dacă e să ţinem cont şi de declaraţiile şefului armatei, aceasta din urmă, spre deosebire de criza egipteană, nu pare să reprezinte deloc terţa forţă capabilă să pacifice ţara, menţinându-i astfel unitatea. S-ar părea mai degrabă că aceasta riscă la rândul ei să se divizeze odată cu corpul politic, ceea ce, evident, este extrem de grav. Ca atare, singura alternativă la un război civil cu consecinţe catastrofale pentru întreaga regiune pare să fie pacificarea externă. Însă Ucraina, după cum bine ştim, este terenul geopolitic al luptei dintre două mari puteri, iar una dintre ele tocmai i-a dat binecuvântare facţiunii pe care o susţine să dinamiteze cadrul instituţional al ţării şi să şi-o revendice, pentru sine, printr-un act de forţă brută, tradus în limbaj eurocrat ca „justiţie independentă … pentru o Ucraină democratică”.

În esenţă, nici la noi nu s-a întâmplat altceva, în vara lui 2012, doar că, dat fiind statutul nostru geopolitc radical diferit (ne aflăm pe deplin în ograda euroatlantică), aparenţele au fost salvate şi, slavă Domnului, nu a curs sânge. În Ucraina a curs sânge iar acum, după fuga lui Ianukovici, Kievul trăieşte febra electrizantă a revoluţiei, acel sentiment sublim al democraţiei directe, al puterii restituite poporului. Experienţa istorică ne învaţă însă că acest sentiment este, la fel ca şi sentimentul sublim de dinaintea unei crize de epilepsie, pe cât de intens, pe atât de scurt şi de rău prevestitor. Pe acest fond, nu poate decât să-ţi dea fiori absenţa cvasicompletă a vocilor din mainstream care să facă apel, în aceste momente, la raţiune şi, vorba unor textieri de pe contributors, la „moderaţie”. Aparent, Occidentul a jucat cartea diplomatică brutal, punându-l pe Putin în situaţia de alege între o replică şi mai brutală (care ar ieşi probabil din sfera diplomatică, intrând, într-o formă sau alta, în cea militară) sau retragerea cu coada între picioare, fapt care nu doar că ar dăuna reputaţiei sale de mascul politic feroce, dar ar da clar de înţeles că cruciada democratică globală poate de acum să avanseze, cu aceleaşi mijloace, până la cucerirea Moscovei. Cum este prea puţin plauzibil ca Moscova să se dea bătută atât de uşor, am putea să sperăm mai degrabă că Rusia şi UE au ajuns de fapt, în prealabil, la o înţelegere politică în privinţa Ucrainei. Dar, presupunând că aşa stau lucrurile, atunci de ce au mai trebuit să se întâmple toate grozăviile care s-au întâmplat până acum? Iar dacă nu s-a ajuns în prealabil la o înţelegere, cum am mai putea spera că se va ajunge la una de acum înainte, văzând că până acum negocierile au fost într-atât de constructive încât s-a ajuns pe buza prăpastiei? Când şi cum se va termina toată această nebunie?

PS: Ideea e că, în condiţiile ascuţirii luptei geopolitice dintre două blocuri care par tot mai mult să fi revenit la logica războiului rece, un stat precum Ucraina nu poate fi viabil decât dacă există un consens naţional cu privire la procedurile prin care se iau deciziile politice (astfel încât ele să fie acceptate de fiecare parte, chiar dacă nu sunt agreate decât de una), mai puternic decât diviziunile alimentate cinic şi, aparent iresponsabil, de către cele două blocuri geopolitice rivale. Nimic din ce s-a întâmplat până acum nu ne dă motive să credem că aşa stau lucrurile de fapt. Dimpotrivă, ultimele acţiuni ale opoziţiei, binecuvântate fără rezerve de înalţi oficiali europeni, parcă par concepute special pentru a dizolva tot ceea ce rămăsese din acest consens naţional care face viabile statele.

În aceste condiţii, pacea la graniţa de nord a României nu poate fi menţinută decât în trei moduri posibile: Rusia (şi nu doar ea, ci şi ucrainenii din est) se dă bătută, se cade de acord asupra unei împărţiri paşnice a ţării după model cehoslovac sau, dincolo de retorica belicoasă a zilelor acestea şi chiar de o eventuală împărţire paşnică, se constituie un bloc continental ruso-franco-german, în mijlocul căruia ar continua să existe un spaţiu ucrainean pacificat. Fapt care, aşa cum remarca într-un articol recent şi Immanuel Wallerstein, ar putea să explice acel „fuck the EU” al Victoriei Nuland.

• The Nation: Stephen Cohen: The Ukraine Crisis Could Trigger ‘a New Cold War Divide’/

Stephen Cohen: Criza Ucraineana ar putea produce o noua divizare de genul razboiului rece

Ultimele trei zile au fost cele mai sangeroase din istoria postsovietica de 22 ani ai Ucrainei.  Intr-un interviu acordat Democracy Now!, editorul Nation, prof. Stephen Cohen, care a avertizat ca haosul din Ucraina ar putea duce la un razboi civil sau chiar la un nou razboi rece, criticand SUA si Germania. Conform lui Cohen, sprijinul implicit acordat de Obama si Merkel protestatarilor anti-guvernamentali ajuta la “rationalizarea a ceea ce fac ucigasii pe strazi. Le da o “licenta” occidentala.” —Allegra Kirkland

*

Alte afirmatii ale lui Cohen:

– primele victime ale revolutiei sunt moderatii;

– daca ar fi atacata Casa Alba de oameni inarmati, ar da presedintele ordin sa se retraga fortele de ordine, asa cum au cerut puterile occidentale lui Ianukovici?

– sa ne intrebam care a fost varianta corecta a evenimentelor din Orientul Mijlociu: cea a SUA, care promitea ca primavara araba sa duca la democratie, sau cea a Rusiei, care a tras atentia asupra destabilizarii si a “jihadului”? 

– nu injuratura lui Neuland este importanta, ci faptul ca in conversatia respectiva cu ambasadorul SUA din Ucraina se pune la cale o lovitura de stat in acea tara; mass-media americana s-a concentrat asupra expresiei injurioase pentru ca e complice cu jocurile guvernului;

– Vitali Kliciko este “proiectul lui Merkel” – si nu este prea agreat de americani – despre el, Neuland a afirmat ca nu e pregatit pentru un rol de prim plan; in schimb, inaltul oficial american spune despre liderul Partidului Libertatii (Svoboda), cu puternica tendinta fascista, Oleg Tiahnibok, ca ar trebui sa aiba un rol mai important; prin urmare, americanii sunt gata sa cautioneze aceste grupari;