SUA. Cinismul politicii internationale a “DREPTURILOR OMULUI” si “LIBERTATII RELIGIOASE”. LIBER LA ANIHILAREA CRESTINILOR ORTODOCSI DIN SIRIA SI TURCIA

Politica Drepturilor Omului: Crestinismul Ortodox devine victima

Washington, DC 5/8/2013

Autor: Dr. Elizabeth H. Prodromou [Director al International Affairs for the Hellenic American Leadership Council si Affiliate Scholar la Harvard University’s Center for European Studies.]

Sursa: archons.org

Sarbatoarea Pastelui, tinuta de peste 350 de milioane de crestini ortodocsi din intreaga lume, care incheie perioada saptaminii mari, a culminat astazi cu mesajul sperantei Invierii. Pe parcursul intregii saptamini a Patimilor, crestinii ortodocsi din întreaga lume au avut parte doar de stiri despre modul in care drepturile omului sunt constant incalcate prin decizii politice. Este o crunta ironie faptul ca crestinilor ortodocsi, a caror invatatura ca toate persoanele sunt create în mod egal si unic dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu este reflectata perfect in viziunea contemporana a drepturilor omului ca valori universale, li s-a adus aminte, inca odata, ca Statele Unite nu sunt dispuse sa faca din legea si dreptatea internationala o prioritate, din cauza celor mai rele si lase calcule geopolitice.

Doua exemple recente ilustreaza clar faptul ca SUA pun interesele politice si militare mai presus de a libertatea si drepturilor omului, in special cele ale Crestinilor Ortodocsi.

Primul caz se refera la rapirea Arhiepiscopului Ortodox Sirian, Yohanna Ibrahim, si a Arhiepiscopului Grec Ortodox din Aleppo, Boulos Yazigi, pe data de 23 aprilie de catre atacatori înarmati considerati ca facind parte din fractiunile ce lupta împotriva regimului presedintelui sirian Bashar al Assad. Dupa mai bine de o saptamâna dupa rapirea lor, soarta celor doi lideri religiosi ramane inca necunoscuta. Desi nici o organizatie nu a revendicat inca acest lucru, toate dovezile conduc la o factiune de mercenari straini care lupta de partea rebelilor, condusa de Al Nusra Front, care a fost oficial desemnata ca organizatie terorista de catre Departamentul de Stat al SUA, si care au scopul clar declarat de a instaura legea islamica in Siria.

In ciuda apelurilor din partea liderilor religiosi si politici din întreaga lume, a Înaltul Comisarului Natiunilor Unite pentru Drepturile Omului care condamna aceste rapiri, a apelului Înaltului Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe si politica de securitate pentru eliberarea imediata a arhiepiscopilor detinuti si intoarcerea lor în conditii de siguranta la comunitatile lor, a scrisorii secretarului de stat american John Kerry catre Sinodul Episcopilor Ortodocsi Canonici din America de Nord si Centrala, a apelul Papei Francisc de pace în Siria si îndemnului pentru eliberarea celor doi arhiepiscopi ortodocsi, inclusiv a solicitarii imamilor din Damasc în rugaciunile de vineri 26 aprilie pentru eliberarea ierarhilor ortodocsi si condamnarea rapirii lor ca o încalcare principiului “sanctitatii clericilor crestine si musulmani”, SUA ramane in continuare suspect de tacuta in privinta acestui incident.

Exista argumente solide pentru care autoritatea morala a Washington-ului (obiectivul de tip soft power ce consta in a demonstra ca angajamentul Americii de garantare a libertatii religioase pentru toti cetatenii este cel mai bun mod de a asigura ca grupurile de opozitie siriene vor aproba un acord social si politic post-Assad, care sa trateze sunnitii, alawitii, crestinii, evreii si alte confesiuni religioase ca egali în fata legii) si obiectivele sale strategice (de tip hard power prin care se are in vedere prevenirea ajungerii la putere a unor factiuni afiliate cu al-Qaida, avand ca rezultat impiedicarea oricarei posibilitati de instaurare a un regim democratic si al statului de drept în Siria, lucru ce ar contribui la o deteriorare dramatica a securitatii in zona inclusiv in tari aliate ale SUA, cum ar fi Israel si Iordania), ar fi cel mai bine servite prin recunoasterea realitatii dure a rapirii celor doi Arhiepiscopi in Aleppo: liderii organizatori ai “Primaverii Arabe” din Siria si , mai ales, islamistii radicali care au luat controlul fortelor de opozitie, nu au niciun interes în exercitarea drepturilor universale ale omului, cu atât mai putin în respectarea principiilor de toleranta, care sunt fundamentale pentru orice regim politic democratic viabil.

Din pacate, saptamina trecuta administratia Obama a demonstrat indiferenta totala fata de problema rezolvarii rapirii episcopilor, in schimb s-a aratat deosebit de preocupata in a decide daca regimul din Siria a folosit sau nu arme chimice, aratind in acest fel ca probleme legate de drepturile omului sunt mai putin importante decit politica sa externa, care risca sa duca la o eroare la fel de mare ca cea facuta de presedintele Bush in Iraq. Administratia americana pare prea ocupata de alte probleme, ajungindu-se la situatia in care in mod surprinzator Rusia este cea care sa sesizeze si sa condamne acest act in cadrul sedintei Consiliului de Securitate al ONU.

În mod paradoxal, crestinii din Siria au fost cei care au fost criticati în mod regulat în cercurile mass-media din SUA pentru lipsa lor de entuziasm fata de actiunile opozitiei impotriva guvernului Assad, iar avertismentele consistente ale lui Ibrahim si Yazigi despre posibilitatea instaurarii  unei administratii Islamice si a legii Sharia ce ar fragmenta tara intr-un mod mult mai periculos decit administratia lui Asad, au fost respinse în cercurile politice de la Washington ca fiind scantecele crestinilor lingusitori fata de dictatura alawita din Siria.

Se pare ca Washingtonul incepe sa inteleaga prea tirziu prostia politicii “dusmanul dusmanului meu este prietenul meu” pe care a aplicat-o in mod consistent in Siria. Între timp, in Siria a început exodul crestinilor, ceea ce pare o repetare a situatia din Irak. Crestinii ortodocsi sunt victimele care au cel mai mult de suferit, dintre toti crestinii, din cauza acestor stari de fapt, eliminarea Crestinatatii fiind o trasatura principala a revoltelor din tarile arabe, lucru ce seamana izbitor cu anihilarea crestinilor din Turcia de-a lungul istoriei acestei tari.

Fiind, cu certitudine, o încalcare a drepturilor universale ale omului, rapirea arhiepiscopului ortodox Sirian si a celui Grec a fost un non-eveniment pentru Comisia SUA pentru libertatea religioasa internationala (USCIRF). USCIRF este agentia principala a guvernului SUA însarcinata cu monitorizarea libertatii religioase internationale in întreaga lume, avind misiunea de a desemna toate tarile care încalca flagrant libertatile religioase si a formula recomandari de politica externa catre presedinte, secretarul de stat si congres pentru a gasi solutii acestor încalcari ale libertatii religioase. USCIRF nu a a exprimat nici un fel de ingrijorare, evitind orice critica sau condamnare in legatura cu situatia Ortodocsilor din Siria.

Dar asta nu e singura veste deprimanta pentru crestinii ortodocsi în timpul Saptamânii Mari. La fel de scandalos a fost si comunicatul din data de 30 aprilie 2013 din raportul anual al USCIRF, în care Turciei i s-a dat mina libera din partea comisiei, si implicit a administratiei Obama si a secretarului de stat Kerry, pentru a aplica in continuare politicile de epurare a Crestinilor din aceasta tara.

In raportul USCIRF pe anul 2012 au fost identificate “limitari sistematice si flagrante din partea guvernului turc cu privire la libertatea de religie sau convingeri, care afecteaza toate comunitatile religioase din Turcia, si ameninta în special minoritatile religioase non-musulmane ale tarii,” pe baza carora Turcia a fost desemnata ca o tara ostila libertatilor religioase (CPC). Printr-o manevra fara precedent, in raportul aceleiasi institutii USCIRF pentru anul 2013, Turcia a fost eliminata de pe lista tarilor care violeaza in cel mai flagrant mod libertatile minoritatilor, declarind ca “Turcia merge ferm in directia promovarii libertatilor religioase”.

Înca o data, crestinii ortodocsi (greci, armeni si sirieni) sunt principalele victime ale dorintei Washingtonului de a sacrifica drepturile universale ale omului pe altarul unui calcul geostrategic josnic, care pozitioneaza Turcia ca pe un model de tara democratica si toleranta, fiind un exemplu in rindul tarilor cu populatie predominant musulmana. Reclasificarea Turciei in raportul USCIRF, este un caz de pur si simplu un cadou oferit guvernului condus de primul ministrului Erdogan, care a facut eforturi deosebite in ultimul deceniu de a crea o naratiunie a deschiderii catre crestinism si alte minoritati religioase in Turcia, ce au fost, in mare parte, decimate pe parcursul a mai multor decenii de o politica “laica, democratica” implementata de catre statul Kemalist, avind ca urmarea lichidarea a 2,5 milioane de ortodocsi armeni, greci si sirieni.

Modul inteligent in care Guvernul Erdogan manipuleaza relatiile publice (spre exemplu publicitatea serviciilor liturgice de la Manastirea greaca Sumela din Trabzon si de la Biserica Armeana Aktamar au fost evenimente controlate în totalitate de guvernul turc) si promisiunile interminabile (doar cu câteva saptamâni in urma, cu ocazia vizitei secretarul de stat Kerry la Istanbul in probleme legate de Siria, oficialii turci au reiterat efortul lor continuu de a adresa impedimentele care stau în calea re-deschiderii Facultatii de Teologie Ortodoxa Greaca din Halki) nu s-au materializat in vreo modificare constitutionala sau a cadrului juridic care au stat la baza clasificarii Turciei ca tara ostila libertatilor religioase (CPC).

Si dupa raportul USCIRF pe anul 2013, Facultatea de la Halki continua sa ramana inchisa de 42 de ani, si de peste 10 ani de cand Erdogan se afla la putere. In tot acest timp nu s-a facut nici un demers de a revizui regimul drepturilor de proprietate existent folosit cu precadere pentru a expropria cetatenii crestini ortodocsi si fundatiilor crestine din aceasta tara, iar USCIRF a caracterizat in raportul lor anumite retrocedari de pamint forestier din zona Halki catre Patriarhia Ecumenica, ca “laudabile”, dar “nu inscrise in lege.” Raportul USCIRF pe 2013 mentioneaza, de asemenea, teama din rândul crestinilor ortodocsi de origine armeana din Turcia din cauza crimelor motivate de ura comise împotriva membrilor comunitatii lor, cazul cel mai elocvent si grotesc fiind al unei femeie armene in virsta de 84 de ani care a fost ucisa în casa ei din Istanbul, cu o cruce sculptata în piept. Comisia a comentat indirect ca “politia locala turca a lansat o investigatie în trei cazuri, dar nu se stie daca acestea au rezultat in efectuarea de arestari sau daca mai multe evenimente de aceasi natura au avut substrat comun.”

În ceea ce priveste ocupatia Ciprului de catre Turci, USCIRF recunoaste ca nu a existat nici un progres vizibil privind reabilitarea a mai mult de 500 de biserici, manastiri, si alte locasuri de cult profanate in mod repetat în partea de nord a insulei controlata de fortele de ocupatie turca si administratia locala turco-cipriota. De asemenea, Comisia raporteaza ca exista în continuare o libertate de cult pentru crestinii ortodocsi (precum si pentru crestinii romano catolici si de alte confesiuni), care doresc sa practice credinta lor în zona ocupata de turci, având în vedere ca accesul la locasurile de cult ramâne conditionat de aprobari prealabile din partea autoritatilor turco-cipriote.

Adevarurile de la fata locului (în mod ironic, raportat de USCIRF) demonstreaza clar ca promovarea Turciei in raportul lor pe 2013 reprezinta un triumf al intereselor politice asupra libertatilor drepturilor omului în politica externa promovata de SUA. Laudabil, patru membri ai acestei comisii si-au exprimat o opinie diferita de cea oficiala prin care i s-a acordat Turciei un “cec in alb” pentru a continua încalcarea drepturile de libertatea religioasa a cetatenilor sai, precum si a cetatenilor ciprioti care traiesc sub o ocupatie brutala din partea Ankarei de peste patru decenii, in special în nordul Ciprului. Acesti patru comisari au declarat ca “deoarece raportul 2013 în sine nu releva îmbunatatiri semnificative în conditiile care au determinat includerea Turciei de pe lista tarilor monitorizate în 2009, 2010 si 2011, si in lista tarilor ostile libertatilor religioase in 2012, nu putem intelege rationamentul prin care Turcia poate fi descrisa brusc ca o tara ce se indreapta in directia buna.”

Este demn de mentionat faptul ca acest episod recent prin care Washington-ul si-a schimbat pozitia fata de Turcia pare a fi rezultatul presiunilor politice exercitate asupra USCIRF care a desemnat Turcia ca fiind o tara ostila libertatilor religioase in 2012. Dupa cum a fost relatat pe larg în presa scrisa din SUA anul trecut, un delegat al Departamentului de Stat a facut presiuni asupra acestei comisii de a reconsidera desemnarea Turciei ca tara ostila înaintea raportului pe anul 2012 prin încurajarea unui membru al UCIRF in a-si schimba votul prin care Turcia urma sa fie clasificata ca fiind una dintre tarile care violeaza in cel mai flagrant mod libertatea religioasa. Ca dovada, cei trei membri ai comisiei desemnati de presedintele Obama s-au opus includerii Turciei pe lista tarilor ostile in raportul din 2012.

În mod tragic, raportul pe 2013 al USCIRF trimite un mesaj ostil crestinilor ortodocsi, alimentind temerile acestora asupra sanselor lor de supravietuire in tarile lor natale, Turcia si partea din Cipru ocupata de turci, aratind clar ca in viziunea celor de la Washington, atit crestinii ortodocsi, cat si cei doi episcopi rapiti pot fi sacrificati, daca acest lucru inseamna satisfacerea unor interese politice.

Acestor crestini ortodocsi care, in aceste zile, incearca sa gaseasca speranta impartasind bucuria Invierea Domnului nu le mai ramine nimic de facut decit sa intoarca si celalalt obraz, de la persecutia deliberata si raul facut lor de opresorii din regiune la nedreptatea si raul facut de indiferenta guvernului SUA.

– traducere pentru Razboi intru cuvant de orthodoxviews –