Articole cu eticheta (tag): confiscarea copiilor

Recent, într-o emisiune tv și la o oră de maximă audiență, a fost lansat un îndemn belicos și larg mobilizator: „Să-i scăpăm pe copii de părinții lor! Asta ar trebui să facă școala! Asta trebuie să facem!”

Mesajul induce ideea că nu părinții sunt cele mai importante ființe în viața copiiilor, ci altcineva, vag intuit ca fiind statul. Statul leviatan, autocratic, desigur, un imens și diform corp social lipsit de suflet, dominant & dominator, orientat nu în favoarea binelui individual al cetățeanului, ci în vederea înghițirii acestuia cu libertățile lui cu tot.

Așa cum bănuiam, încep să curgă amenințările la adresa celor care refuză îmbotnițarea. Măsuri punitive, luări de copii, amenzi, pușcărie, concedierea profesorilor. Asta e societatea în care trăim, dragi tovarăși. În care ai libertatea doar de a te supune sau a merge la închisoare. Că așa e democrația nouă, lumea nouă, totul făcut de frica temniței…

Eu nu sunt de acord cu ideea școlii generalizate online, cum ne asigură unii specialiști că viitorul ar fi al educației indirecte făcută prin aparate. Eu sunt de acord cu ideea că, în împrejurări speciale cum este aceasta, când apar nevoi speciale ale societății, să fim pregătiți tehnic și să putem face o brumă de școală online. Pentru că să nu-mi spuneți mie că școala primară, unde învățătorul/ învățătoarea e centrul universului pentru mințile acestea tinere, unde privirea contează enorm de mult, unde elevii trebuie supravegheați și unde totul se face ca de la om la om s-ar putea face de la distanță de-acum încolo. Iar la universități sau la licee, unde e nevoie de urmărit experiențe în laborator, de văzut tot ce se petrece acolo, chiar în domeniul umanist, examenele orale au importanța lor la anumite discipline. Eu nu pot să prevăd o societate în care oamenii devin dependenți de inteligența artificială. Inteligența artificială trebuie să fie un adjuvant, un ajutor al omului. Dacă ajunge să ne stăpânească inteligența artificială, și văd că unii predică acest lucru, atunci ne pierdem condiția umană, ca să vorbesc și eu ca Malraux. Ne pierdem ceea ce este esențial în om, așa cum îl știm noi, ca o ființă clasică. Eu nu vă pot spune ce va fi omul sau omenirea peste o mie de ani, peste un milion de ani, dacă va mai fi. S-ar putea să fim ca-n filmele de anticipație, însă în acest moment esența omenirii este cea a comunicării de la om la om și a ideii că omul este ființa supremă [de pe pământ], nu robotul.

Cameliei Smicală tocmai i s-a confirmat că cei doi copii ai săi evadați din centrele de plasament unde erau ținuți forțat de autoritățile finlandeze au fost închiși în instituții psihiatrice.

Copiii au fost despărțiți unul de celălalt, iar Maria a fost dusă la peste 360 de kilometri distanță de casa mamei sale, într-o instituție care pare mai degrabă spital de psihiatriedecât centru de recuperare pentru copiii care au trecut printr-o „criză”, după cum scrie pe site-ul instituției.

De aceea suntem laolaltă o comunitate vie, iar aceasta înseamnă ca inimile noastre să bată la unison în același ritm. În inima noastră ești și tu iubită mamă și soră, în inima noastră sunt și copilașii tăi. Suntem împreună! De aceea mă bucur foarte mult că v-ați adunat în număr mare împreună cu slujitorii altarului, dumneavoastră, enoriașii, ca să vă exprimați solidaritatea și dragostea cu această greu încercată mamă!”, a mai spus ierarhul.

Iubită mamă Camelia-Mihaela, Dumnezeu te vede și te aude, iar noi îți suntem alături și nu putem rămâne indiferenți, reci și nepăsători față de durerea ta de mamă. Așa cum odinioară Împăratul David nu a rămas nepăsător față de durerea Rițpei căreia i-au fost uciși cei șapte copii, așa cum odinioară Regele Solomon a făcut dreptate ținând seamă de iubirea de mamă, așa și noi, în Hristos, îți suntem alături, iubită mamă, cu toată ființa noastră. Nu te teme! Hristos te poartă pe brațele Sale milostive, iar noi, în Hristos, te pomenim și te asigurăm că așa cum Dumnezeu s-a milostivit spre atâtea mame, se va milostivi și spre tine!”

Stiri pentru viata: Camelia Smicală: „Nu înțeleg de ce autoritățile române nu-și protejează cetățenii” La Camelia Smicală acasă, două camere de copii își așteaptă locatarii, pe Mihai și Maria, care au spus repetat, inclusiv de față cu Ambasadorul României în …

Batalia este pentru copiii nostri, sa stiti
Dar de ce ar fi asa?! De ce sunt atat de valorosi copiii? Doar pentru ca pot fi transformati in ce isi doreste Statul totalitar, modelati din copilarie dupa chipul si asemanarea Statului?
Hitler, Stalin si toata gasca de criminali comunisti atei au incercat de la inceput sa creasca generatii de “roboti”, inregimentandu-i de mici in organizatii de “tineret” fascist, comunist…

Trebuie să ne arătăm solidaritatea și să transmitem încredere și sprijin doamnei Camelia Smicală și copilașilor ei și să ne conjugăm toate forțele: autorități, Biserică, societate civilă și presă pentru a ajuta această mamă îndurerată și pe copilașii ei care suferă atât de mult și sunt atât de traumatizați. De aceea, cunoscând îndeaproape cazurile familiilor Nan și Bodnariu din Norvegia, care s-au reîntregit, cu ajutorul lui Dumnezeu, prin solidaritatea oamenilor și prin rugăciunile pe care le-am înălțat neîncetat pentru aceștia, trag nădejdea că și familia Smicală se va reîntregi.

Să nu ne amăgim. Dacă nu ne transformăm familia într-o mică biserică, nu putem rezista tăvălugului acestei lumi. Dacă nu ne ancorăm, fiecare cum putem, fie și cu ultimele puteri, în viața Bisericii, vom cădea pradă forțelor întunericului care vor să pună obrocul peste lumina care pâlpâie, încă, în ochii nevinovați ai pruncilor. Nu ne mai putem face prea multe iluzii cu privire la așezarea acestei lumi, la o posibilitate de redresare colectivă, pe scară instituțională. Bătălia se va duce acum chiar pe terenul nostru, al intimității noastre familiale. Acolo trebuie rezistență, la nivel micro-familial. Acolo trebuie dusă lupta cea mare. Putem ușura această luptă dacă vom dovedi, pe cât posibil, că putem fi solidari. Că ne putem strânge, unii lângă alții, unii pentru alții, încurajându-ne, îmbărbătându-ne, ajutându-ne unii pe alții cu fapta și cuvântul. Nu putem rezista altfel decât încercând, după slabele noastre puteri, a imita viața primilor creștini. Nu după formă, ci după fond, după modelul strălucit al primelor comunități creștine. Doar acolo unde există o astfel de unitate suflă mai puternic și „vântul” Duhului (Ioan 3, 8). Altfel, risipiți unii de alții, vom fi asemenea oilor rătăcite de la turmă.

Stefan şi Lena, din Jönköping, sunt o familie suedeză care au înfiat doi copii chiar la naștere. Autoritățile au considerat că sunt o bună familie pentru a îngriji copii. Ceea ce s-a şi întâmplat. Dar, în aprilie 2015, au fost invitați la un interviu “de rutină” la serviciile sociale. Ei într-o cameră, copiii în alta. În urma interviului li s-a spus că metode ştiinţifice au demonstrat că nu se califică pentru un mediu familial bun şi sunt decăzuți din drepturile părinteşti. Au început să plângă, să țipe şi au fost trimiși imediat la urgențe la psihiatrie. De atunci nu au mai ştiut nimic de copiii lor.

Urmărirea penală a familiei Bodnariu demonstrează clar că sistemul care a inventat pretexte pentru a le lua oamenilor copiii, nu cedează niciun milimetru. Niciodată. La presiunea opiniei publice, au fost – provizoriu!- eliberați cei 5 (cinci) copii, dar Caracatița uriașă nu pierde niciun moment și nu rămâne niciodată datoare! Mascarada de proces penal este numai un subterfugiu de a-i aresta pe soții Bodnariu și a le lua iarăși copiii.

Sistemul nu se reformează, se perfecționează numai…

Şi, cum puteți dormi noaptea liniştiți, fraților?! Voi, cei care nu ne vedeți… Voi, cei care nu auziți glasul mamelor disperate… Avramescu, Nan, Rădulescu, Smicală, Hermina, Sutton-Brădeanu, Racolța şi multe altele necunoscute… Glasul copiilor noştri chinuiți, abuzați, care mor câte puțin în fiecare zi pe cont propriu… În închisorile lor.

Dar, ce a făcut scumpa justiție britanică după ce actul acesta de terorism s-a desfăşurat?! (Justiția aceasta care-i aruncă la groapa cu gunoi pe cei care sunt normali, pe cei care se opun promiscuității, pe judecătorii integri care nu vor să încheie un pact cu diavolul…).

Justiția britanică a amendat-o pe Andreea, prințesa noastră (Sic!), dar, a mai făcut un lucru… I-a pus cătuşe, brățară electronică pe picior, ca unui animal hăituit!

De ce?! Pentru că-şi vrea propriii copii. Pentru că vrea să le spună că nu i-a uitat. Că se gândeşte la ei. Că îi iubeşte, Doamne!

Pentru a salva acesti copii si a-i aduce in sanul familiei este nevoie de ajutorul tuturor, dupa cum poate fiecare. Rugaciune, comunicare, interventia statului roman, asistenta juridica si, nu in ultimul rand, ajutor financiar. Din primavara anului 2016, un avocat specializat in dreptul familiei in Marea Britanie s-a implicat in apararea cauzei copiilor Andy si Diana. Cheltuielile au ajuns pana acum la aproximativ 15000 de lire (numai pentru asistenta juridica). Taxele de recurs in Marea Britanie sunt foarte ridicate, iar asistenta juridica este, de asemenea, costisitoare.

Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale şi Meridionale, din a cărei jurisdicţie bisericească fac parte comunităţile ortodoxe române din Regatul Unit al Marii Britanii, îşi exprimă îngrijorarea şi dezacordul cu privire la decizia autorităţilor britanice în urma căreia cei doi copii naturali ai familiei Florin Barbu şi Claudia Racolta – Andy (5 ani) şi Diana (8 ani) – au fost preluaţi din mediul familiei lor naturale şi încredinţaţi spre adopţie unui cuplu de orientare homosexuală, împotriva voinţei părinţilor, se precizează într-un comunicat emis de Biroul de Presă al Mitropoliei.

Activenews: Mihaela NAN, mama căreia Barnevernet i-a luat copiii: Pe 31 mai i-am văzut ultima oară. Este strigător la cer! Dragoș plângea și striga “mami” și “tati”, era plin de vânătăi. Îl țineau exact ca pe un animal Preasfințitul Părinte …

Ieri (16.05.2016), din nou, fără să o anunțe cumva pe Mamă, “Protecția” Copilului a descins cu poliția şi i-a luat pe copii ca pe nişte infractori, de la şcoală! Motivul? Între Mamă şi copii există o relație prea strânsă! Mai ales atunci când se retrag timorați, inhibați de frică din calea tatălui bolnav…

Știi ce înseamnă să îți vezi fetița ta la doi metri în fața ta, fetița care ai purtat-o nouă luni de zile în pântec, și să n-ai voie să o strângi în brațe?

Știi ce înseamnă să nu-i poți explica băiețelului tău de ce trebuie să pleci fără el după două ore de vizită?

Știi ce înseamnă să te uiți cu înfrigurare la uși închise, așteptând să apară copiii tăi?

NOI PROTESTE IN SPRIJINUL FAMILIILOR ROMANESTI DEPOSEDATE DE COPII, CU MII DE OAMENI SI OFICIALITATI IN STRADA, LA SUCEAVA SI ARAD CAZUL SI MAI DRAMATIC AL FAMILIEI RADULESCU, ALTI ROMANI TOT CU 5 COPII RAPITI DE BARNEVERNET INCA DIN 2012, …

” Situatia s-a inrautatit in urma cu 30 de ani, de cand legea permite luarea copiilor, nu pe baza de dovezi, ci pentru simple banuieli. Barnevernet poate critica familiile pentru chestiuni absolut normale, precum a lua un copil de doi ani in pat cu parintii sambata dimineata sau a bea o bere duminica dupa-amiaza. In spatele acestei institutii sunt persoane private, care au tot scopul de a lua cat mai multi copii din familii. Toate familiile se tem in Norvegia de Barnevernet”.

HotNews: Mircea Toplean, psiholog clinician: Sa separi copiii de parinti in urma unor marturisiri facute chiar de copii are un efect devastator IN PRIMUL RAND asupra copiilor denuntatori Să zicem că lucrezi la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția …

Primul ministru dorește să fie ținut la curent și face un apel la autoritățile norvegiene să perceapă dimensiunea sensibilă a subiectului, la nivelul opiniei publice românești și internaționale. Sperăm într-o clarificare rapidă a situației, care să țină cont de interesul copiilor, cetățeni români și norvegieni, fără să se ajungă și la alte demersuri și fără inflamare pe mai departe a situației, în baza excelente dintre România și Norvegia din acest moment”.

Marius Bodnariu a avut un mesaj şi pentru cei care nu cred în varianta familiei sale. „Am vrut să le spun celor ce nu ne cred, că nu îi judec şi nici nu încerc să le caştig credibilitatea. Argumentez, însă, că nu e numai ceva cultural. Cei care ne cunosc aici, norvegieni, sunt şocati, dar nu pot să se exprime la fel de uşor ca in Romania. Avem foarte multe mărturii din partea vecinilor şi a colegilor de serviciu şi a unor personalităţi din comunitatea locală, dar pe care le păstrăm ca evidenţe pentru proces şi nu le facem publice”, a spus Marius Bodnariu, care este conştient inclusiv de faptul că protestele de susţinere a familiei sale ar putea chiar fi folosite de autorităţine norvegiene împotriva sa.

Cel mai mic dintre copii, de numai un an, i-a fost smuls de la piept, spune femeia. Tatăl celor 9 copii face coşuri de nuiele pe care le vinde. Aşa, reuşeşte să câştige câteva sute de lei pe lună. Un pastor i-a ajutat să-şi ridice o casă. Ce-i drept, n-are curent dar înăuntru e curăţenie. Oamenii cred de de data aceasta, un vecin, căruia i-au făcut o plângere la poliţie, a vrut să se răzbune şi i-a reclamat la protecţia copilului.

Asa cum s-a remarcat, atitudinea autoritatilor romane in cazul familiei Bodnariu si a celorlalte familii abuzate de Barnevernet este mai mult decat moale. Noncombatul autoritatilor, mai ales atunci cand il comparam cu exemplul Cehiei, poate fi explicat, insa, si prin prezenta MASIVA a Norvegiei in zonele strategice ale sistemului romanesc. O prezenta care consta intr-o propaganda si influentare prin zeci de proiecte in valoare de multe zeci de milioane de euro, care sunt facute in parteneriat fie cu institutii ale statului roman, fie cu ONG-uri. Dintre aceste zeci de proiecte, o parte consistenta este destinata subiectelor care privesc… copiii.

Sunt și alte cazuri. Se pare că acolo nici nu poți să vorbești despre ele. Pe de altă parte, există două rapoarte oficiale făcute pe situația acestor adopții forțate în țările nordice. Mie mi se pare o situație de neînțeles. Pe de-o parte, aceste intervenții ale autoritățile sunt făcute pentru că se susține că se folosește violența împotriva copiilor, dar pe de altă parte intervenția este violentă în sine, și prin consecințe și prin modul prin care se face. Un avocat se pare că a câștigat un proces de genul acesta și, ca urmare, nu mai are licență să profeseze în Norvegia, din spusele fratelui respectiv. Iar ceea ce spune despre Breivik, că provine dintr-o asemenea familie, din care a fost scos la vârsta de patru ani și consecințele ar putea să fie explicate inclusiv prin această situație, se pare că sunt ținute secret de statul norvegian”.

“Eu știu că natalitatea în țările nordice este foarte scăzută, dar asta nu-ți permite să recurgi la asemenea practici”, a subliniat europarlamentarul.

Timp de 3 săptămâni fata a fost interogata și invatata ce sa spună împotriva parintilor, fără un avocat și fără prezenta unui adult, în tot acest timp părintii neștiind ce se întâmplă la scoala. Mihaela și Dumitru au fost reținuţi pentru 2 zile de poliție dar în lipsa de probe au fost eliberaţi. Copiii, în schimb, au fost „furati”de la școală, inclusiv grădiniță, în lipsa instiintarii părinților. Au primit un avocat din oficiu, care nu a făcut nimic pentru a-i reprezenta, iar primul proces intentat de protecția copilului a fost pierdut.

Pe hartie e corect. Insa procesul judiciar este o iluzie. Cazurile de pana acum arata ca niciodata acuzatii nu au castig de cauza. Avocatii norvegieni confirma acest lucru.

In timp ce are loc procesul, copilul se afla in mainile parintilor adoptivi, iar Barnevernet aduce aceasta ca un argument impotriva parintilor biologici, aratand ca copiii s-au adaptat la noii parinti si ca ar fi traumatic pentru ei sa fie luati din noul mediu!

Mândruță realizează joncțiunea între demersul civilizator al Barnevernetului norvegian și demersul la fel de civilizator al statului canadian care, prin programul școlilor rezidențiale, a răpit din sânul familiilor amerindiene în secolele XIX și XX sute de mii de copii pe care i-a civilizat nu doar prin bătăi aplicate în mod sistematic, ci și prin abuzuri sexuale, sterilizări și alte orori.

Institutia actioneaza ca o masinarie economica ce zdrobeste copiii intre angrenajele sale. Poate fi totusi afirmat ca departamentul social din Norvegia este mult mai neindurator decat cel german. Motivul pentru aceasta este bineinteles profitul obtinut de pe urma acestei masinarii, deoarece statul plateste 2.5 milioane de coroane norvegiene (325.500 de dolari) pentru fiecare copil luat de Barnevernet. In consecinta, mii de ofiteri angajati ai institutiei sunt platiti gratie copiilor rapiti. Si cand luam in considerare si faptul ca autoritatile Protectiei Copilului primesc un bonus de 150.000 de coroane per copil, puteti intelege de ce confiscarea copiilor a devenit atat de atragatoare. Organizeaza pana si un festin pentru fiecare copil rapit.

Familii din țări diferite, precum Brazilia, Filipine, India, Rusia și Turcia traiesc aceeași experiență care le unește: „Copiii sunt literalmente smulşi din mâinile părinților lor. Funcționarii și poliția sunt nepasatori și neînduplecați la strigătele mamelor și copiilor, copii care sunt pur şi simplu răpiţi şi duşi spre o destinaţie necunoscuta făra ca părinţii să poată face ceva.” Televiziunile din Lituania și Republica Cehă, în special, au lansat câteva videoclipuri șocante despre abuzurile asupra imigrantilor.

Dacă nu vom fi suficient de înțelepți și fermi, România va avea propriile cazuri Bodnariu. Și nu doar unele excepționale. Acceptând să meargă pe calea către totalitarism pe care a apucat-o deja Europa, în România Statul va fi noul dumnezeu – iar cale de mijloc și conciliere nu va mai fi. Ce vor face creștinii, deci, atunci când Cezarul va cere ceea ce i se cuvine lui Dumnezeu? Nu în ultimul rând, poate n-ar fi rău ca familiile plecate din țară în căutarea legitimă a unui trai mai bun să se gândească la revenirea acasă. Măcar aici, încă, nu li se răpesc copiii dacă spun poezii creștine la grădiniță.

Din primele date se pare că acţiunea în forţă a Poliţiei şi Protecţiei Copilului din Norvegia are la bază un denunţ depus de o profesoară de la şcoala copiilor după ce una din fetiţe a cântat o melodie creştină.

* Ne-am propus să dezbatem în emisiunea de astăzi cazul familiei Mihai din Bârlad. Din cele mai multe puncte de vedere o familie ca oricare alta, care însă printr-o hotărâre judecătorească riscă să-şi piardă copii, în sensul că anumite instituţii …