Cum sa parcurgem cu vrednicie SAPTAMANA LUMINATA? Cum sa ne IMPARTASIM si cum sa evitam INSELAREA LA RUGACIUNE? Sa cautam sau nu starile de BUCURIE?

10-05-2013 Sublinieri

IMG_1443

*

“- Parinte Serghie, ce le urati cititorilor nostri cu oca­zia Sfintei Invieri?

– Le doresc bucurie pascala si mentinerea ei in suflet. Pastrati-o! Nu va impartasiti de ea numai pentru o cli­pa, ca apoi sa o uitati si sa o risipiti. Ea poate fi pierdu­ta, dar poate fi si mentinuta, astfel incat sa ne transfigu­reze. Bucuria pascala poate sa preschimbe orice om. Se dobandeste datorita unei vieti cucernice si poate fi pa­zita tot printr-o viata imbunatatita, evanghelica. „Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face” este expresia uneia din cele mai importante porunci crestinesti. Daca omul va tine seama de indemnul acesta oricand, oricum si oriunde, va gusta intotdeauna din adevarata bucurie.

– Cum sa parcurgem cu vrednicie Saptamana Lumi­nata?

Saptamana Patimilor este timpul unei stradanii duhovnicesti asidue, o lupta purtata pe terenul inimii si al sufletului. Este vremea rastignirii Domnului, Care urca pe Golgota ca sa fie omorat pentru pacatele noas­tre. In Saptamana Luminata ne bucuram impreuna cu ucenicii lui Hristos pentru Invierea Sa si Ii multumim pentru aceasta taina minunata. Prin urmare este timpul bucuriei si al recunostintei, cand orice crestin e bine sa fie in biserica.

sat_pm_10_stdSlujba pascala este deosebita. Are nu doar o influen­ta estetica asupra sufletului, ci, indeosebi, una duhovni­ceasca. Orice ortodox simte bucurie in timpul Invierii. In Saptamana Luminata, bucuria se prelungeste, pen­tru ca esenta vietii crestinului este Domnul nostru Iisus Hristos, iar evenimentul de seama al acestei Saptamani este Invierea Lui. Bineinteles, locul special pentru exteri­orizarea unei astfel de bucurii este Biserica Domnului.

Ulterior, crestinii isi exprima reciproc urari cu oca­zia invierii, apoi lectureaza carti duhovnicesti. Pravila de rugaciune se prescurteaza sau, mai exact, este inlocuita. In locul rugaciunilor de dimineata si de seara se citesc Ceasurile Invierii. Ele sunt scurte, dar unii ravnitori le recitesc foarte des. De asemenea, se va citi sau se va canta in familie Canonul pascal.

Saptamana Luminata este timp de odihna, atat de muncile trupesti, cat si de nevointele duhovnicesti. Intr-un cuvant, vom merge in vizita la prietenii, rudele sau apropiatii nostri, nu pentru a barfi sau vorbi in desert, ci pentru a-i felicita cu ocazia sarbatorii, a sta la masa, a dis­cuta asupra unor subiecte duhovnicesti. In general, sunt mai multe alternative de odihna in aceasta perioada.

– Cum se poate odihni crestinul ortodox in aceste saptamani?

– Vom evita extremele atat in Saptamana Patimilor, cat si in cea Luminata. Daca in Saptamana Patimilor unii oameni se silesc la un post istovitor, la munci exagerate care depasesc puterile lor fizice, atunci in Sapta­mana Luminata ei cad in alta extrema — a lenei. Unii mananca bucate in exces, iar altii petrec in betii. Sfantul Teofan Zavoratul spunea sa fim atenti la sine, mai ales in Saptamana Luminata, pentru ca multi, cazand in extreme, ajung sa savarseasca pacate mari. Adica isi permit diverse inlesniri, depasesc anumite limite, dupa cum afirma sfantul, iar bucuria dumnezeiasca se preschimba intr-o nemasurata bucurie trupeasca. Dupa aseme­nea „odihna” va urma, cu siguranta, o prabusire.

– E bine sa se citeasca in Saptamana Luminata ruga­ciuni de pomenire si Psaltirea pentru o raposata?

– In Saptamana Luminata nu se citeste Psaltirea, dar este ingaduita pomenirea mortilor acasa sau in chilie. E suficienta rostirea din pomelnic a numelor rudelor voastre raposate. Puteti canta, de asemenea, troparul Panihidei: „Cu sfintii odihneste…” In biserica, Panihida nu se slujeste. Daca se intampla sa moara cineva in Saptama­na Luminata, i se va face slujba de inmormantare dupa obicei, dar randuiala cantarilor va fi pascala. Prin urma­re se vor canta doar unele tropare ale inmormantarii, dar intreaga slujba a Panihidei nu se va savarsi nici in biserica, nici acasa. De asemenea, se va evita citirea Psal­tirii pentru raposati.

***

Cum sa-L intampinam pe Dumnezeu cu vrednicie?

– Parinte, sunt crestini care se tulbura daca nu simt bucurie dupa ce se impartasesc cu Sfintele Taine. Cum i-ati indruma pe acesti oameni?

– Sfantul Teofan Zavoratul a explicat astfel de stari. De pilda, o monahie grav bolnava, pentru ca nu a sesi­zat bucuria easter-communiondupa ce primise Sfanta Impartasanie, a crezut ca i-a fost spre osanda si judecata. Sfantul Teofan i-a explicat ca ea nu simtise nimic pentru ca avea trupul in­tepenit de boala. In cele din urma, monahia s-a insanatosit, drept dovada ca impartasirea cu Sfintele Taine i-a fost spre binecuvantare.

Omul este alcatuit din suflet si trup. La bucuria pas­cala participa nu numai sufletul sau, ci si trupul, in speci­al nervii. Daca el este foarte bolnav, imobilizat sau apasat de durere, e posibil sa nu simta nimic din aceasta bucu­rie. Conform marturiei Sfintilor Parinti, harul dumne­zeiesc actioneaza mai mult in mod nevazut. El ne salveaza, ne preschimba, dar nu ne foloseste sa simtim mereu aceste schimbari, pentru ca ajungem sa ne preamarim pe noi, sa ne atribuim calitati sau virtuti pe care, in realitate, nu le avem. Din cauza nevredniciei, nu vedem harul lui Dumnezeu din noi, desi el actioneaza obiectiv.

Harul lui Dumnezeu se salasluieste in sufletul omu­lui la Botez. Viata crestinului inseamna descoperirea lui prin implinirea voii dumnezeiesti si a poruncilor din Evanghelie. Harul ni se descopera diferit: unuia — in ceasul intai, iar altuia — in cel de-al unsprezecelea. E va­labil si in cazul talantilor: unuia Dumnezeu i-a dat un singur talant, iar altuia — mai multi. Numai El stie cui si cat sa dea.

Prin urmare ne vom impartasi nu in scopul simtirii unor senzatii launtrice, ci cu sentimentul propriei nevrednicii si spre iertarea pacatelor, asa precum bolnavul merge la doctor sa se vindece. Numai cel tamaduit de pacat este apt sa dobandeasca bucuria harica.

Sfantul Ignatie Briancianinov spune ca omul care a gresit mult nu simte bucuria harica, pentru ca ii este straina, necunoscuta. El nu este in stare sa o aprecieze, sa o simta si sa o primeasca. De pilda, exista genuri muzica­le si literare, cum ar fi muzica clasica sau poezia, pe ca­re o persoana simpla nu le intelege. Unii inteleg poezia, dar altii nu se bucura si nu patrund intelesul ei. In ceea ce priveste simtirea celor duhovnicesti, este nevoie de o surprinzatoare subtirime a mintii si a inimii. De aceea Dumnezeu ne ofera uneori sensibilitatea simtirii bucuri­ei, iar alteori nu. Aceasta depinde de Pronia divina.

In calitatea mea de preot, savarsesc Sfanta Liturghie de cateva ori pe saptamana si ma impartasesc la fiecare slujba. Daca voi simti de fiecare data bucuria pascala, atunci, din neputinta, ma voi inalta cu gandul si voi aluneca in preamarirea de sine. Prin urmare aceasta nu-mi este de folos. Insasi slujirea Dumnezeiestii Liturghii imi provoaca o bucurie imensa. Totusi nu poti sa simti me­reu bucurie dupa ce te-ai impartasit cu Sfintele Taine, mai ales cand esti asaltat de griji lumesti. In timpul zilei, liturghisesc si ma impartasesc, apoi ma intorc in lume, lucrez, ma ocup de rezolvarea unor probleme adminis­trative sau bisericesti. Trebuie sa-mi implinesc asculta­rea, pentru ca ea este mai presus de toate.

Nu trebuie sa ravnim cu dinadinsul bucuria. Daca omul alearga dupa ea, atunci nu are o buna asezare launtrica, adica este cuprins de iubirea de placeri.250px-Saint_Francis_of_Assisi_by_Jusepe_de_Ribera

In Manastirea Sretenski a fost editata nu demult o carte de exceptie: Francisc de Assisi si sacralitatea catoli­ca  (Moscova, 2001). Le recomand tuturor credinciosi­lor sa lectureze aceasta brosura. Ea descrie cu exactitate diferenta dintre spiritualitatea ortodoxa si cea catolica, aceasta din urma fiind chip al inselarii. Chiar si in Or­todoxie exista multi oameni care ravnesc sa experieze in timpul rugaciunii extazul si alte stari asemanatoare, pre­cum Francisc de Assisi. De altfel, Sfantul Ignatie l-a nu­mit „nebunul apusean”.

Continutul cartii se axeaza pe prezumtia faptului ca ortodocsii ar incheia un acord cu catolicii in ceea ce pri­veste unitatea dogmelor, capul Bisericii, diferentele de cult, totusi diaconul Alexei Bekoriukov, autorul ei, afir­ma ca unirea nu se va realiza din cauza diferentelor mari cu privire la perceperea vietii duhovnicesti. Cunoasterea din perspectiva ortodoxa a vietii duhovnicesti, a spiritualitatii in intregime, a rugaciunii si, in general, expe­rienta dialogului cu Dumnezeu se diferentiaza mult de realitatea catolica. Autorul cartii demonstreaza aceasta, aducand in discutie cazul lui Francisc de Assisi. In spe­cial, el exprima in ce consta sfintenia la ortodocsi si prin ce acte este manifestata ea de catre catolici. Sunt descrise diverse momente din viata lui Francisc de Assisi si sunt citate cuvintele Sfantului Ignatie Briancianinov. Se realizeaza o comparare a dimensiunilor bucuriei, atat ortodox-duhovnicesti, cat si catolice — aceasta din urma fi­ind, de fapt, o amagire.

Citind cartea, veti intelege cum sa va rugati, sa vi bucurati si cum trebuie sa fie ravna crestinului ortodox. Sfantul Ioan Scararul spune ca noi trebuie „sa indepartam bucuriile care ne vin cu bratul smereniei, ca sa nu-l primim pe lup in locul pastorului”. Catolicii nu fac aceasta niciodata. Ei ravnesc extazul, placerea, care reprezinta, in opinia lor, sensul duhovniciei. Pentru orto­dox insa a fi bineplacut lui Dumnezeu, bucuria, crucea sau, indeosebi, purtarea crucii reprezinta duhovnicia.

– E firesc ca inainte de primirea Sfintei impartasanii sa nu ne preocupe si sa nu ravnim bucuria, diverse stari sau senzatii launtrice. Credeti ca e suficient sa ne rugam si nimic altceva?

– Da, sa venim in biserica si sa ne rugam cu smerenie inaintea Domnului. Sa-L rugam pentru iertarea pacate­lor noastre, sa-I multumim ca a inviat si ca ne-a inviat impreuna cu Sine. Mintea sa ne fie indreptata la ruga­ciune, iar nu la alte lucruri. Daca avem un trai si o dis­pozitie sufleteasca corecte, atunci bucuria va insoti mereu rugaciunea noastra. Bucuria pocaintei ne va insoti in Marele Post, iar cea a Invierii Domnului – in timpul sarbatorii de Paste.

– Se stie ca omul trebuie sa posteasca macar cateva zile inaintea primirii Sfintei impartasanii. E valabil acest lucru si in Saptamana Luminata?

Holy_Communion_icon– Multa lume ma intreaba daca e bine sa se imparta­seasca in Saptamana Luminata. Nu exista nici un canon care sa interzica acest lucru. Liturghiile se savarsesc, iar preotul cheama credinciosii in fiecare zi: „Cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste, apropiati-va!“.

In anumite situatii, cand, de pilda, omul trebuie sa plece urgent in strainatate, unde nu este biserica ortodo­xa, sau e nevoit sa se interneze in spital, i se va permite sa primeasca Sfanta Impartasanie in Saptamana Luminata, daca nu s-a cuminecat in Postul Mare.

Sfantul Teofan Zavoratul spune ca, in vechime, cres­tinii se impartaseau la fiecare Sfanta Liturghie, atat in Postul Mare, cat si in perioada luminata a Invierii. Pen­tru a fi vrednici de aceasta, dupa cum afirma sfantul, trebuie sa ducem un trai bineplacut lui Dumnezeu. Astazi multe lucruri s-au schimbat. Oamenii contemporani difera de predecesorii lor. Cand cineva postes­te conform Tipicului (mananca o data pe zi, fara ulei, precum crestinii din vechime), atunci, cu siguranta va merita sa se impartaseasca zilnic in timpul Saptamanii Luminate.

Desigur, Marele Post din vremea noastra nu cores­punde idealului de postire din vechime, atat in ceea ce priveste cantitatea, cat si calitatea nevointelor. Multi ar dori sa respecte canoanele Bisericii, dar nu stiu cum sa o faca sau le lipseste sanatatea. De aceea cred ca este co­rect sa se impartaseasca omul mai des in Postul Mare sau, mai exact, in ziua Sfintei Invieri, considerandu-se nevrednic de a se impartasi in Saptamana Luminata. Sunt biserici unde credinciosii primesc dezlegare sa se cuminece in fiecare zi a Saptamanii Luminate. Daca du­hovnicul binecuvanteaza crestinul, atunci el se poate in­vrednici de primirea Sfintelor Taine oricand.

Se posteste in Saptamana Luminata, inainte de pri­mirea Sfintei impartasanii? Nu exista nici o consemnare a Sfintilor Parinti in legatura cu aceasta. Totusi am citit  intr-o brosura, editata in prezent, ca omul poate sa gus­te bucate din peste in ajunul primirii Sfintelor Taine, de vreme ce nu se posteste in ziua de Paste. Desi nu este o parere confirmata de Sfintii Parinti, cunosc multi preoti care ii binecuvanteaza astfel pe fiii lor duhovnicesti.

– Parinte, cum poate bucuria pascala sa se armonize­ze cu Rugaciunea de pocainta a lui Iisus?

Persoanele care se ocupa neincetat cu savarsirea Rugaciunii lui Iisus nu trebuie sa abandoneze Exercitiulucrarea ei nici in Saptamana Luminata. Odata, duhovnicul imi spunea ca in aceasta saptamana este bine sa intonam in gand cantarile Invierii. Omul obisnuit cu lucrarea Ru­gaciunii lui Iisus sporeste atat de mult, incat ea nu-i umbreste bucuria pascala.

Dupa Sfantul Ioan Scararul, dreapta pocainta naste in suflet „plans datator de bucurie”. Omul care cunoaste aceasta bucurie intelege si satisfactia Sfintei Invieri. El este incantat de atmosfera primavaratica, de biserica, ve­de bucuria pe fetele oamenilor din biserica, dar se considera pacatos si nevrednic de ea. Pe de o parte, ii multumeste lui Dumnezeu pentru Inviere, iar, pe de alta parte, isi recunoaste pacatele:

A venit Sfantul Paste, iar eu nu m-am inteleptit, nu am devenit mai bun. Sunt plin de pacate si ma simt vinovat fata de Inviere. Chiar si astazi am gresit. Sufletul meu este insetat dupa Rugaciunea de pocainta a lui Iisus. Un om despatimit, curat, probabil nu mai are nevoie sa savarseasca rugaciunea de pocainta. Mie insa imi este necunoscuta starea de despatimire.”

– E posibila bucuria duhovniceasca fara pocainta? De unde izvoraste aceasta bucurie?

– Din pocainta. De pilda, bucuria pascala se naste in urma pocaintei din timpul Postului Mare.

– Poate fi savarsita cu inflacarare o rugaciune lina?

postul-mare-786519.bmp– Am vorbit anterior ca a aparut o carte despre Francisc de Assisi, unde se mentioneaza ca apusenii catolici savarsesc o rugaciune fierbinte, dar exteriorizata. Este sentimentalista, cuprinsa de extaz si il indeparteaza pe om de rugaciunea adevarata. Astfel, cel care o practica aluneca in pacatul inchipuirii de sine, traieste anumite stari inselatoare…

In rugaciunea ortodoxa, crestinul trebuie sa-si pas­treze trezvia si starea de pocainta — o stare care nu trebu­ie „stoarsa” din interiorul nostru. Ea vine cand se savar­seste cu atentie Rugaciunea lui Iisus. De aceea, Sfantul Ignatie Briancianinov interzice rugaciunea „exterioriza­ta”, pentru ca, neputinciosi fiind, nu putem exprima ni­mic mai mult prin ea decat caderea si actiunea patimi­lor noastre.

„Deschide-ti inima spre cuvintele rugaciunilor scri­se de Sfintii Parinti”, spune parintele Ignatie. Pentru ca toate rugaciunile din Molitfelnic sunt scrise de oameni sfinti — cele de dimineata, de seara, inainte si dupa Sfan­ta Impartasanie, atunci simtamintele sfinte exprimate acolo ni se vor transmite neindoielnic.

Cand rostim cu atentie, fie si monoton, Rugaciunea lui Iisus si incercam sa intelegem cu mintea sensul cuvin­telor sfinte, atunci, mai devreme sau mai tarziu, inima va consimti si va trai pocainta. In exterior, rugaciunea poate parea monotona, dar inima va reinvia cu adevarat.

Cuvintele, dupa cum spune Sfantul Teofan, sunt ur­zeala rugaciunii, definita de Sfintii Parinti drept inaltare a mintii si a inimii catre Dumnezeu sau putere rugatoa­re a sufletului. Aceasta putere alterneaza de fiecare data. De exemplu, cand va intalniti cu un prieten foarte bun, discutati, probabil, cam aceleasi subiecte (cel putin, re­latati cu exactitate anumite momente, situatii etc). Cu toate acestea, in repetate randuri, ii receptati diferit me­sajul. Daca ati avea aceleasi impresii la fiecare intalnire, probabil v-ati fi plictisit de el. Daca e posibila asemenea comunicare in randul oamenilor, atunci in relatia sufle­tului cu Dumnezeu cu atat mai mult. Sfantul Ioan de Kronstadt a spus ca acela care se roaga cu atentie gases­te in rugaciune ceva nou pentru sine: ganduri si simta­minte noi. Numai persoana care se roaga cu adevarat cunoaste asemenea trairi.

– In brosura Cum sa ne pregatim de primirea Sfin­tei Impartasanii am gasit un citat care apartine Sfan­tului Simeon Noul Teolog: „Dupa Cuvantul lui Dumnezeu, cei care mananca Trupul si beau Sangele Mantuitorului au viata vesnica. Noi insa, daca ne-am impartasit, dar nu am simtit ca am primit in noi ceva mai presus decat simpla mancare si bautura, ca am primit o noua viata, atunci este vadit faptul ca ne-am cuminecat numai cu paine, si nu cu Dumne­zeu.” Cum comentati aceste afirmatii?

 De fapt, sfantul s-a referit la cei sporiti duhovniceste. Pentru ca nu simtim intotdeauna bucurie cand primim Sfanta Impartasanie, ne vom rusina de cuvin­tele Sfantului Simeon, incercand sa ne schimbam viata prin pocainta. Daca aveam un trai curat, atunci Hristos Se salasluia in sufletele noastre, iar inimile nu ramaneau seci si indiferente la primirea Sfintelor Taine.

Din cauza pacatelor nu simtim bucuria unirii cu Hristos. Prin urmare trebuie sa ne caim si sa nu le mai repetam.. Daca omul se fereste de pacate de moarte, posteste, se spovedeste si se impartaseste, atunci Sfanta Taina se savarseste si lucreaza in el. Adica Ii face loc lui Dumnezeu in sufletul si inima sa. Cand sufletul se uneste cu cele sfinte, el se transfigureaza.

Daca se impartaseste cineva spre judecata si osanda, sufletul sau va simti acest lucru si se va acoperi cu matalavia_095tristete. Deci omul se poate impartasi fie cu vrednicie, fie spre ju­decata si osanda. O alta cale nu exista. Este altceva cand sufletul ne este impietrit si nu simte nimic sau simte foar­te putin. Cauza acestei nesimtiri este pacatul distrugator.

– Cum actioneaza Sfanta impartasanie asupra su­fletului omului nesimtitor? Este el cercetat de harul lui Dumnezeu?

– Sfantul Teofan Zavoratul afirma ca nu trebuie sa fie incercat omul de simtaminte inalte de fiecare data cand se impartaseste. Acest moment ii poate fi chiar da­unator. Sfantul spune ca Domnul daruieste bucurie ce­lor vrednici, desi ea poate sa devina uneori prilej de tru­fie. Harul actioneaza in mod obiectiv asupra noastra, chiar daca nu simtim imediat influenta sa.

Una este sa se impartaseasca omul si sa dobandeasca harul lui Dumnezeu si altceva cand se osandeste pe si­ne odata cu primirea Sfintelor Taine. Impartasania ii es­te spre osanda numai cand Il supara extrem de mult pe Dumnezeu. Cu toate acestea, mila Domnului este nema­surata. Cunosc situatii cand necredinciosii, dupa ce se cuminecau, doreau sa se apropie mai mult de Dumnezeu.

Sfintii Parinti spuneau ca harul actioneaza asupra noastra in mod nevazut. Persoanele care afirma ca simt bucurie harica dupa ce s-au impartasit e posibil sa se in­sele. Aceasta ar putea fi autosugestie sau inselare de sine. Sa ne apropiem de Sfanta Impartasanie in speranta iertarii de catre Domnul a multimii pacatelor noastre, iar nu din alte considerente. Sa ne apropiem de ea asa precum bolnavii apeleaza la medic — spre dobandirea harului vindecator de patimi si boli, iar nu pentru ex­perimentarea unor extaze si stari de adoratie dupa mo­delul catolic.

– Sfintii Parinti spun ca dupa primirea Sfintei Im­partasanii simtim uneori tristete, indusa de ispita diavoleasca. Prin ce se se deosebeste aceasta de tristetea care vine in urma impartasirii cu nevrednicie?

Avem un Dumnezeu foarte milostiv. Daca este osandit vreun om din primirea Sfintei Impartasanii, inseamna ca a pacatuit grozav de mult. Cand insa persoa­na este incercata de ispite usoare dupa ce s-a cuminecat, ea le constientizeaza ca pe niste stari nefiresti, straine, de care se lupta sa scape. De pilda, in scrierile sale, Sfantul Teofan Zavoratul consemneaza ca nu putem simti in­totdeauna bucuria Sfintei Impartasanii, ceea ce repre­zinta o stare normala pentru omul cazut. Pentru cresti­nul imbunatatit insa este, cu certitudine, o stare anormala. Dupa cum afirma Sfantul Ignatie Briancianinov,

“perceperea si implinirea poruncilor evanghelice — pana sa fie unite mintea si inima in Rugaciunea necontenita a lui Iisus — sunt simtaminte straine una de alta”.

Theias-Koinonia-Dexioi-nef-2010Cui i s-a dat mult, i se va cere mult: incepatorul va da un raspuns inaintea Domnului, iar cel imbunatatit — altul. De aceea, atunci cand lecturam scrierile Sfintilor Parinti, vom deosebi sfaturile care vizeaza persoanele duhovnicesti de cele care se refera la noi — incepatorii.

Sfantul Ignatie subliniaza urmatoarele: „Invataturile Sfintilor Parinti de demult destinate neofitilor sunt valabile astazi pentru cei sporiti duhovniceste, atat mireni, cat si calugari”. De aceea scrierile sfinte trebuie citite cu mult discernamant.

– Sfantul Grigorie Sinaitul scrie: „Munca fizica si du­hovniceasca, neinsotite de suferinta si boala, nu aduc rod.” “Multpatimitorul are puritate, iar cei ce s-au opus suferintei s-au instrainat, de fapt, de impartasi­rea cu Sfantul Duh”, spune Sfantul Teofan Zavoratul. Credeti ca boala reprezinta pentru om nevointa as­cetica sau post? Este boala, dupa cum afirma Sfantul Ignatie Briancianinov, mantuire garantata?

– Singur Dumnezeu sa ne fie nadejde de mantuire, si nu altceva. Ne mantuiesc nu atat nevointele si virtutile, cat preamarita Sa mila. Suntem mantuiti in dar, prin credinta. Iar credinta se materializeaza prin fapte, in impli­nirea poruncilor Evangheliei, in rabdarea necazurilor.

Domnul nu ne-a indemnat doar la munca si la rabdarea scarbelor, ci ne-a dat o seama de porunci. Una dintre ele se refera la cruce: Cine nu-si ia crucea si nu-Mi urmeaza Mie, nu este vrednic de Mine.

 (din: Ieromonah Serghie Rabko, “Este posibila mantuirea in secolul al XXI-lea?“, Editura Sophia, 2010)

 OLYMPUS DIGITAL CAMERA

LEGATURI:


Categorii

1. Slider, Deasa impartasire, Despre inselare, Ieromonah Serghie Rabko, Impartasania, Invierea Domnului (Sfintele Pasti), Razboiul nevazut, RUGACIUNEA LUI IISUS (Rugaciunea mintii/ inimii), Saptamana Luminata, Spovedanie si Impartasanie (Sfintele Taine)

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

31 Commentarii la “Cum sa parcurgem cu vrednicie SAPTAMANA LUMINATA? Cum sa ne IMPARTASIM si cum sa evitam INSELAREA LA RUGACIUNE? Sa cautam sau nu starile de BUCURIE?

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. In cele ce urmeaza (desi in limba engleza) putem vedea si raspunsurile Parintelui Paisie Agioritul cu privire la bucuria pascala:

    – Elder, how can we live the joy of the Resurrection?

    – We should cultivate joyful mourning, in order for true joy to come to us. If we live Holy Week with reverence and solemnity, we will live with spiritual jubilation and divine joy the Holy Resurrection.

    – Elder, is it natural to not feel much joy on the night of the Resurrection?

    – Yes, it’s natural. Because the feeling of sorrow is greater than the feeling of joy, we cannot in one day get over this condition of the soul. However, slowly-slowly, during Renewal Week, which is like one paschal day, the pain of Holy Week departs and the soul is filled with resurrection joy.

  2. @ Corina:

    Daca trebuia sa fie un link in dreptul cuvantului “vedea”, el nu a intrat…

  3. Mi-a atras atentia ingerasul asta de fetita, din poza! 🙂

    Cat de scumpa, cat de dulce e…cum sta ea cu lumanarea in mana, cu baticutul pe cap, cu o mina de copil cuminte si usor mirat!

    Referitor la ceea se sfatuiesc duhovnicii, mie mi-a spus de cativa ani ca e BINE, ca imediat dupa Sf.Psti pana la Inaltare sa citesti Ac.Sf.Invieri in fiecare zi, iar dimineata, cum te-ai dat jos din pat, sa faci trei metanii in fata icoanei spunand “Hristos a inviat” si raspunzand “Adevarat a inviat”.

  4. Pingback: CUVIOSUL IOAN DE LA VALAAM (I): “Nu trebuie sa tanjim dupa stari inalte… Sarcina noastra este sa facem tot ce ne sta in putinta si sa ne oste­nim spre lucrare – restul tine de har” -
  5. Pingback: Fericitul IOAN DE LA VALAAM (II): “Nu te inspaimanta, chiar de cazi in fiecare zi! Nu te increde in tine!” – Din viata si scrisorile foarte folositoare ale unui MARTURISITOR AL SMERENIEI, la 55 ani de la adormire (†6 iunie 1958) -
  6. Pingback: CUM SE PASTREAZA SI CUM ESTE ALUNGAT DUHUL SFANT? -
  7. Pingback: INVATATURI FUNDAMENTALE PENTRU MANTUIREA SUFLETULUI (III): Impartasania cu pregatire, leacurile bolilor, faptele milosteniei, pocainta, trezvia si lupta cu gandurile, citirea Evangheliei… -
  8. Pingback: INVATATURI FUNDAMENTALE PENTRU MANTUIREA SUFLETULUI (III): Impartasania cu pregatire, leacurile bolilor, faptele milosteniei, pocainta, paza gandurilor, citirea Evangheliei… -
  9. Pingback: Parintele Dumitru Staniloae – studiu putin cunoscut, dar esential: MARTURISIREA PACATELOR SI POCAINTA IN ISTORIA BISERICII. Spovedania si lupta cu pacatul – conditiile IMPARTASIRII CU SFINTELE TAINE si primirii milei lui Dumnezeu -
  10. Pingback: Cuvinte la Duminica Invierii: “PRAZNUIM OMORAREA MORTII, SFARAMAREA IADULUI SI INCEPATURA ALTEI VIETI, VESNICE”. Cum “sa ne curatim simtirile” ca sa vedem Invierea lucratoare si intru noi, simtind si bucuria ei? -
  11. Pingback: PARINTELE TEOFAN de la Nera: “INVIEREA nu poate fi inteleasa decat cu un «CUGET DE OM NEBUN». Vacanta de Pasti pentru multi este un concediu din care Dumne­zeu a fost ‘concediat’“ si prin care SE ADANCESC IN MOARTE -
  12. Pingback: Sfantul Macarie de la Optina: AVERTISMENT CELOR AFLATI IN PRIMEJDIA INSELARII SAU CAZUTI IN CURSELE “SATANEI CARE IA CHIP INGER DE LUMINA” -
  13. Pingback: Sfantul Isaac Sirul despre FOLOSUL INCERCARILOR si TINDEREA SPRE “CELE DE PRET” ALE LUI DUMNEZEU: “Tot ce se primeste usor repede se si pierde. Fiecare lucru dobindit cu du­rerea inimii e si pazit cu grija“ -
  14. Pingback: SFANTUL AMBROZIE DE LA OPTINA despre diferite forme de INSELARE: “Nu orice dorinta ce pare buna e de la Dumnezeu. Tot ce insufla vrajmasul este ori INAINTE DE VREME si PESTE PUTERI, ori cu SEMETIE si cu slava desarta” -
  15. Pingback: STARETUL NICON DE LA OPTINA – sfaturi si indreptari duhovnicesti pentru SPOVEDANIE, NADEJDE si DISCERNAMANT cuprinse in scrisorile sale (I): “Nu deznadajdui cand vezi in tine feluritele ne­putinte. Rabda-te si pe tine!“ -
  16. Pingback: PARINTELE CLEOPA: Paza mintii si rugaciunea inimii. IMAGINATIA – “pod al dracilor” care impiedica rugaciunea curata – si ISPITA RATIUNII “TEOLOGHISITOARE”, de care “RADE DRACUL CU GURA PANA LA URECHI”: ̶
  17. Pingback: Bucuria duhovniceasca. MAICA DOMNULUI A ADUS IN LUME BUCURIA -
  18. Pingback: SFANTUL SERAFIM DE SAROV, invatatorul pocaintei si TAMADUITORUL DEZNADEJDII (II). Ce rugaciuni – “antidot” recomanda in mod special Cuviosul? NECESARA CORECTARE A UNEI PARERI GRESITE: “Fara a merge pe calea pocaintei, oamenii incea
  19. Pingback: CUTREMURATOAREA BUCURIE A INTALNIRII CU HRISTOS: “Unde vom gasi un stapan mai bland, un Tata mai bun, un Frate care sa puna umarul acolo, cand ne este greu, un Mire care sa Se jertfeasca in locul nostru si pentru noi?” | Cuvântul Ortodox
  20. Pingback: SFANTUL TEOFAN ZAVORATUL – sfaturi intelepte despre INSELARE si IMPARTASANIE | Cuvântul Ortodox
  21. Pingback: Sfantul Ignatie Briancianov despre SUFLETESC si DUHOVNICESC: “Sa nu va inselati! Sa nu socotiti INFIERBANTAREA omeneasca a fi lucrare a DUMNEZEIESCULUI FOC!” | Cuvântul Ortodox
  22. Pingback: Important de inteles: VINUL NOUL AL DUHULUI NU SE TOARNA IN BURDUFURI VECHI – “Exersarea virtutilor care NU SE POTRIVESC felului de vietuire al omului face aceasta viata NERODITOARE. Si viata se iroseste, si virtutile pier” | Cuvântul O
  23. Pingback: PE CRUCE, IMPREUNA CU HRISTOS… De ce este SUFERINTA o realitate duhovniceasca de neocolit pentru un crestin? “Dacă fugim de Cruce, vom sfârşi în sistemul NEW AGE – un fel de CREȘTINISM FĂRĂ CRUCE” (Arhim. Zaharia) | Cuvântu
  24. Pingback: INTALNIREA CU MIRELE NOSTRU, LA CINA CEA DE TAINA. Cum sa avem candelele aprinse, cum sa ne pregatim pentru Impartasire si cum sa PARTICIPAM LA DENII pentru A TRAI INVIEREA CA EVENIMENT LAUNTRIC, NU EXTERIOR? | Cuvântul Ortodox
  25. Pingback: PAZA LUMINII IN CAUSUL INIMII: “Nu poţi să te bucuri de Învierea lui Hristos, şi cu Hristos dacă nu mergi pe calea Lui. Este o bucurie care nu este din lumea aceasta, nu este o bucurie sentimentală sau trupească – şi atunci va trebui SĂ
  26. Pingback: VIAȚA CA O SĂPTĂMÂNĂ LUMINATĂ: “Acum toate s-au umplut de Lumină: și cerul, și pământul, și cele dedesubt”/ “FĂCLII SĂ FIȚI ACOLO UNDE MERGEȚI!” | Cuvântul Ortodox
  27. Pingback: “În zilele noastre atât de viclene, în care criza îi îngenunchează pe mulți, CUM SE POATE BUCURA CINEVA DE ÎNVIERE?” – Parintii Moise Aghioritul si Zaharia Zaharou ne invata CUM SA PRIMIM HARUL INVIERII SI SA GUSTAM PREZENTA LUI
  28. Pingback: “Atunci când ne pregătim să ne împărtăşim cu Sfintele Taine…”: Mitropolitul Antonie de Suroj DESPRE ÎMPĂRTĂŞIRE: “Să intrăm în viaţa cea nouă, oricât ne-ar costa aceasta” | Cuvântul Ortodox
  29. Pingback: CUVINTE SFINTE DE ATENȚIONARE DUHOVNICEASCĂ ASUPRA RISCURILOR DE A IROSI CELE ADUNATE ÎN VREMEA POSTULUI ȘI A ÎMPĂRTĂȘIRII CU SFINTELE TAINE: “Păziţi-vă, fraţilor! Iată că vine un anotimp în care mai mult decât oricând NE PÂNDESC I
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate