Predica PS Sebastian al Slatinei la vindecarea slabanogului din Capernaum. II PURTAM PE CEILALTI IN SUFLETELE NOASTRE? NE PASA DE SUFLETELE LOR?

24-07-2011 Sublinieri

“Vazand credinta lor…”

VINDECAREA SLABANOGULUI DIN CAPERNAUM SAU DESPRE CUM IMBOLNAVESTE PACATUL TRUPUL

“Dreptmaritori crestini, in evanghelia de astazi Mantuitorul Hristos, intrand intr-o casa din Capernaum, vindeca un paralizat. Patru oameni il aduc pe o targa, iar El, vazand credinta lor, i-a zis aceluia: „Indrazneste, fiule! Iertate sunt pacatele tale!” Apoi urmeaza arhicunoscuta contestare din partea iudeilor: „Pentru ce vorbeste Acesta astfel? El huleste. Cine poate ierta pacatele fara numai unul Dumnezeu?” (Mc. 2, 7) Domnul Hristos, insa, nu intra in disputa cu ei. Le arata numai semnul puterii Sale: „Scoala-te, ia-ti patul tau si mergi la casa ta.” Ca sa inteleaga cu totii „ca putere are Fiul Omului pe pamant a ierta pacatele”, a tamaduit pe paralizat chiar in fata lor.

Iubiti credinciosi,

Trei lucruri as vrea sa subliniem astazi, plecand de la aceasta pericopa evanghelica. Intai, faptul ca, vazand credinta celor patru, a tamaduit Hristos pe paralizat. Ce inseamna aceasta? Aceasta ne incurajeaza pe noi sa credem ca putem cere de la Dumnezeu iertare de pacate, sanatate, implinirea bunelor cereri etc, si pentru cei ce nu sunt, pentru un motiv sau altul, impreuna cu noi la rugaciune: pentru cei de acasa, pentru cei aflati in nevoi, pentru cei din spitale, pentru cei din inchisori, pentru cei care nu pot sau nu vor sa vina cu noi la biserica. Putem sa purtam in sufletele noastre pe cei dragi ai nostri, vii sau adormiti, si sa-i „aducem” macar in felul acesta la altar, cerand Bisericii sa se roage pentru ei: pentru cei care nu pot, pentru cei care nu stiu si pentru cei care nu vor sa se roage.

Evanghelia de astazi ne incredinteaza ca, daca vom avea putina dragoste fata de aproapele si ne va pasa de sufletul lui, putem sa-l aducem chiar si in felul acesta inaintea lui Dumnezeu, iar El, care cauta spre noi cu atata iubire si ne asculta cu atata rabdare, priveste cu bunavointa spre rugaciunile noastre pentru ceilalti. Daca ar cauta Domnul numai la vrednicia faptelor, nu s-ar mai mantui nimeni, insa El cauta si la gandul nostru cel bun si la intentia noastra frumoasa, asa cum a cautat si la intentia si la credinta celor patru care l-au adus astazi pe paralizat. A primit gandul lor frumos, a cautat la jertfa lor si a ascultat rugaciunea lor tainica pe cand il purtau cu speranta pe targa. S-a aratat Dumnezeu „impresionat” de dorinta lor sfanta si n-a mai pretins paralizatului nimic, ci i-a zis doar: „Iertate sunt pacatele tale!”

Al doilea lucru demn de evidentiat in evanghelia de astazi ar putea fi sintetizat in zicala populara: „unde dai si unde crapa”. Cei patru l-au adus pe bolnav si, probabil, cei de fata se asteptau fie ca Mantuitorul sa faca cine stie ce preparate din plante sau medicamente si sa se aplece asupra lui ca un doctor asupra bolnavului, fie sa poarte cu paralizatul un dialog despre credinta si vrednicia lui, ca o conditie a vindecarii. Ce a facut insa Hristos, spre surprinderea tuturor, si chiar a noastra?

S-a adresat paralizatului astfel: „Iertate sunt pacatele tale!” Ce inseamna aceasta? Simplu! Bolnavul paralizase din cauza pacatelor lui. Era paralizat trupeste, pentru pacatele sale, probabil sufletesti. Iata ce legatura teribila exista intre suflet si trup! Iata ce mult conteaza sanatatea sufletului pentru trup! Vechii spuneau: „mens sana in corpore sano” (minte sanatoasa in corp sanatos), iar noi am zice, adaptand aceasta zicere la evanghelia de astazi: „suflet pacatos in trup neputincios”. Minunea savarsita astazi de Hristos ne atrage atentia ca noi nu suntem numai trupuri. Nu suntem doar ceea ce se vede, indeobste, ci suntem fiinte intregi, cu trupuri, dar si cu suflete, iar o sanatate precara a sufletului, constand in pacate nemarturisite, deci neiertate si netamaduite, poate aduce pana si suferinta fizica — paralizie in cazul slabanogului de astazi.

Asadar, sa avem grija si de sufletul nostru, dupa cum avem grija de trup — pe care il spalam, il curatim si il imbracam, fara insa a exagera ca doamnele, in special, care se vopsesc si se sulemenesc, intr-o incercare disperata parca de a-L corija pe Dumnezeu Care, draga Doamne, n-ar fi fost destul de inspirat atunci cand a creat femeia! Avem si fata de suflet la fel de multe datorii, ca fata de trup, daca nu cumva mai multe… Dupa cum, atunci cand ne imbolnavim, mergem la doctor, primim medicamente si cautam sa respectam cat mai strict prescriptiile medicale, asa trebuie sa procedam si cu sufletul din noi, obstructionat, de multe ori, de un trup care, parca, se voieste din ce in ce mai „independent” fata de suflet. Tot asa ar trebui sa alergam si la „Doctorul sufletelor noastre” si la duhovnic, pentru a ne ingriji „ranile” noastre sufletesti, caci altfel se distruge echilibrul sfant dintre suflet si trup, componente create de Dumnezeu ca sa traiasca impreuna in armonie, sa se completeze unul pe celalalt si impreuna sa duca o viata sfanta, iar nu sa se imbolnaveasca reciproc.

In fine, al treilea lucru care merita subliniat astazi este faptul ca toate duminicile din luna aceasta sunt consacrate unor vindecari. Am avut, acum doua duminici, vindecarea slugii sutasului din Capernaum, duminica trecuta vindecarea celor doi demonizati din Gadara, astazi s-a citit despre vindecarea paralizatului din Capernaum, iar duminica viitoare vom asculta evanghelia privind vindecarea a doi orbi si un mut. Tot atatea prilejuri pentru noi sa ne intrebam, pe de o parte, cum de au fost oamenii din vremea Mantuitorului atat de necredinciosi si de invartosati la inima ca, desi martori ai atator minuni, sa nu creada, totusi, in El? Sa-L considere, pana la urma, un mincinos si un profet fals, si sa-L rastigneasca pe cruce? Sau, altceva! Ne putem intreba, potrivit logicii omului de astazi: cum de nu „a abuzat” Mantuitorul Hristos de aceasta putere a facerii de minuni? Poate tindem sa credem, cei mai multi dintre noi, ca daca Domnul ar fi facut minuni in fiecare ceas, la fiecare pas, in fiecare cetate, pretutindeni, ar fi inteles necredinciosul iudeu din vremea Sa ca are de-a face cu Dumnezeu si nu L-ar mai fi dat la moarte!…

Mantuitorul Hristos, insa, a savarsit minunile pe care le cunoastem cu totii doar in situatiile in care se impunea sa fie infaptuite acestea. Asa, spre exemplu, a inviat pe fiica lui Iair la staruinta si credinta parintelui ei [Lc. 8, 41-56], iar pe fiul vaduvei din Nain de mila mamei care plangea nemangaiata (Lc. 7, 12-14) si, in general, savarsea minuni la solicitarea celor care sufereau sau il rugau, dar nu a abuzat niciodata de acestea. De ce oare, de vreme ce un calcul simplu — dar „ieftin” si fals — ne-ar putea determina sa credem ca minunile multe i-ar fi asigurat „succesul sigur” lui Hristos? Ei bine, Domnul n-a abuzat de darul acesta al facerii de minuni ca sa ne invete, in primul rand, pe noi, smerenia. Apoi, sa ne atraga atentia ca darurile si calitatile nu trebuie „afisate” sau „aruncate porcilor” (Mt. 7,6), ci pastrate cu sfintenie si discretie, asa cum isi pastreaza cineva bunurile sale cele mai de pret ca sa nu-i fie furate. Tot asa si darurile spirituale si insusirile cele frumoase, daruite noua de Dumnezeu, trebuie sa le folosim cu multa intelepciune si discretie, ca nu cumva afisandu-le sau laudandu-ne cu ele, diavolul ori lumea sa le smulga de la noi.

Dragii mei,

Asa trebuie sa fie si viata noastra in Hristos! Sa-i purtam permanent in inimile noastre, in rugaciune sfanta, si pe ceilalti — pentru ca Dumnezeu nu ne-a creat ca indivizi egoisti, ci pentru relatie de iubire cu El si cu aproa­pele — facandu-ne, astfel, datoria de buni crestini fata de El si fata de toti cei din jurul nostru!

Apoi, sa luam aminte ca nu suntem numai trup, ci sa dam si sufletului atentia si importanta spirituala care i se cuvin, si acestea toate intru smerenie, discretie sfanta si frica de Dumnezeu. Sa ne binecuvinteze Domnul, asadar, ca aceste adevaruri si invataturi sa le punem la inima si in practica vietii noastre, ca sa fim credinciosi adevarati, asa cum ne-a dat pilda El Insusi: intru smerenie si discretie, intru sfintenie si slujire deplina in viata aceasta si in viata de dincolo, Amin!”

(din: †  Sebastian, Episcopul Slatinei si Romanatilor, Predici la Duminicile de peste an, Slatina, 2011)

Legaturi:

Parintele a manifestat stare de receptivitate pentru durerile oamenilor. De ce v-ati indreptat atatia spre chilia Parintelui de-a lungul celor 35 de ani aici, [apoi] cati a zabovit in Manastirea Dintr-un Lemn din Valcea, sau din Moldova, din Oltenia, din Muntenia? De ce oare?

Pentru ca oamenii simteau povara pacatelor, necredintei, disperarii, pe umerii sufletelor lor si veneau la chilia lui si asezau sufletele lor in causul mainilor Parintelui, iar el avea darul sa-ti ia sufletul din tine, sa-l atinga de sufletul sau si pe amandoua sa le prezinte inaintea tronului Preasfintei Treimi.

(…)

Parintele Arsenie a fost un urmator al lui Hristos, luand asupra sa povara lumii, pentru ca avea asupra sa pecetea lui Hristos asezata pe sufletul lui, pecete care, dupa marturia Sfantului Simeon Noul Teolog, inseamna sa preiei pacatele altora si sa le consideri ca ale tale si sa plangi pentru ele ca si cum ar fi ale tale, dandu-ti chiar sufletul pentru sufletul aproapelui si, prin aceasta, ai pecetea lui Hristos in chipul tau.

***

Cititi si:


Categorii

Ce este pacatul?, Crestinul in lume, Egoismul, voia proprie, PS Sebastian, Talcuiri ale textelor scripturistice, Vindecarea slabanogului din Capernaum

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

43 Commentarii la “Predica PS Sebastian al Slatinei la vindecarea slabanogului din Capernaum. II PURTAM PE CEILALTI IN SUFLETELE NOASTRE? NE PASA DE SUFLETELE LOR?

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Aseara, recitind Apocalipsa si ajungand la versetele despre “minunile” pe care le va face antihristul parca m-a sagetat gandul, ca asa cum suntem azi prea avizi de minuni, de vindecari miraculoase, de dorinte (nu intotdeauna bune) implinite miraculos, suntem de fapt o buna prada pentru acela.
    Daca avem credinta, chiar daca nu vedem minuni extraordinare petrecandu-se, suntem sub protectia

  2. Ma iertati, am atins gresit o tasta si a plecat postul incomplet, voi continua aici:
    daca avem credinta, chiar daca nu vedem minuni extraordinare petrecandu-se, sau semne miraculoase aratandu-se, suntem sub protectia lui Dumnezeu si El ne va da ceea ce este bun pentru mantuirea noastra.
    Mare primejdie este aceasta “nebunie” de astazi a celor care sunt zilnic in cautare de minuni ! Acestia vor fi primii care vor cadea sub ghiara fiarei…
    Doamne, pazeste !

  3. O suflete, nu pizmui,
    Nu judeca și nu huli,
    Nu fii nici rece şi nici rău,
    Cu nici un semen de al tău
    Şi nu îl duşmăni.

    Că este om şi el ca tine.
    Şi el râvneşte’acelaşi bine,
    Pe care şi tu ţi-l doreşti
    Căci nepunţele firești
    Le are orişicine,

    Că orice semen de al tău
    La suferinţă şi la greu,
    Îndură, rabdă şi suspină,
    Dar oare a vazut lumina,
    Şi dragostea lui Dumnezeu ?

    Şi el trudeşte, rabdă, luptă
    Greşeşte, cade, nu ascultă
    Și chiar de conştient e rău,
    E rău, da-l rabdă Dumnezeu
    Și îndelung l’aşteaptă.

    Iar dacă-i încărcat de vină
    Dar plânge-n cuget, ori suspină
    Din inimă când a greşit,
    Își recunoaște-n chip smerit
    Păcatul, ori se’nchină.

    Nu-l osandi, nu-l judeca
    Ci sprinjina-l cu ruga ta,
    Cu dragostea, cu ajutorul,
    Cu ce ne-a dat Mântuitorul
    Prin răstignirea Sa.

    Că orice om în trup, cu greu
    Va fi plăcut lui Dumnezeu,
    Când totul trage spre păcat
    Și înșine ne’am învăţat
    Cu obiceiul rău.

    El bietul semen de-ţi greşeşte,
    Duşmanul vieţii îl sileşte,
    Prin curse, prin părutul bine,
    Căci egoismul pe oricine
    Oricând îl prabușește.

    Dar tu o suflete al meu,
    Invinge-ţi egoismul tău
    Despătimește-te pe tine
    Și-n lepădarea ta de sine
    Învinge-l pe cel rău.

    Căci conştient şi ajutat,
    Aluneci grabnic în păcat,
    Dar el sărmanul părăsit,
    De pace, har şi rătăcit,
    Cât e de vinovat?

    Nu eşti tu oare mult mai rău
    Când osândeşti semenul tău?
    Iar pe Hristos cum Îl iubeşti
    Când semenii ţii duşmăneşti,
    Sau îi vorbeşti de rău?

    O suflete al meu, gândeşte,
    La răul ce te stăpâneşte,
    Că răul tău e cel mai rău
    Când îl cunoști pe Dumnezeu,
    Căci răul tău smintește.

    Când prin ce spui și dovedeștei
    Nu simte nimeni că-l iubești
    Și când impui calea cea dreaptă
    Prin osândiri și judecată,
    Prin tot ce’nvinuiești.

    Pricepe cursa celui rău,
    Ce luptă prin semenul tău,
    Spre a vă pierde pe’amândoi
    La judecata de apoi,
    O suflete al meu.

  4. Prin minunile Sale,Domnul Hristos,
    a urmarit sa descopere lumii taine mai presus de fire;sa aduca bucurie si sa inlature durerea,pregatind astfel instaura rea Imparatiei Harului,ce urma sa vina.Dar evita sa-i converteasca pe oameni prin minuni,refuzand mereu miracolul menit sa uimeasca pe cei necredinciosi,rapindu-le astfel libertatea;minunile Lui sunt purtatoare de sensuri tainice,aducatoare de mantuire.
    Scopul vindecarii slabanogului,nu era tamaduirea,ci,ca sa arate lumii ca Iisus Fiul Tatalui,are puterea de a ierta pacatele oamenilor,pana atunci nimeni nu cutezase sa afirme ca poate ridica pacatul ce apasa pe constiinta.Asadar,aceasta minune este un mijloc de revelare
    a dumnezeirii Lui si a misiunii pentru care a fost trimis.Prin ea se face cunoscut lumii ca Domnul Hristos are puterea de a-l elibera pe om de pacat de unde si pricina de dezbinare cu conducatorii cei spirituali ai poporului,acuzat fiind ca Si-a arogat puteri divine care apartin doar Tatalui.Aceasta acuza a fost una dintre cele de baza care au stat la judecarea si osandirea Sa.

  5. Pingback: Pilda prietenilor slabanogului: SA NE RUGAM NEINCETAT, CU INDRAZNEALA SI STARUINTA. SA NE RUGAM SI PENTRU CEI CARE NU SE ROAGA!
  6. Pingback: Predica importanta a PS Sebastian la vindecarea a doi orbi si un mut: DISCRETIA DOMNULUI SI SETEA DE SPECTACOL SI DE SUCCES IEFTIN A LUMII
  7. Pingback: SUFERINTELE COPIILOR SI CAILE LUI DUMNEZEU. De ce mor copiii nevinovati?
  8. Pingback: FRATIETATEA DUHOVNICEASCA - SALVAREA IN ANII CEI GREI (II). O mai cautam?
  9. Pingback: CUM POATE INVIA SUFLETESTE UN TANAR? Puterea minunata a rugaciunii pentru ceilalti (PREDICI AUDIO) -
  10. Pingback: DUMINICA A DOUA DIN POSTUL MARE. Talcuirea Evangheliei vindecarii slabanogului din Capernaum: DESPRE PACAT SI BOALA, CRIZA SI IPOCRIZIE -
  11. Pingback: EVANGHELIA MANGAIERII SUFLETELOR. Predica Parintelui Aldea despre MIJLOCITORII NOSTRI si despre CUM SE APARA DREAPTA CREDINTA (si audio) -
  12. Pingback: Sa recitim impreuna: CUVINTE ESENTIALE DE LA PARINTELE SERGHIE SEVICI: “Pacatul pentru care-l osandesti pe celalalt se face pacat al tau“; “Dracii nu se scot din om cu vorbe…”; “La inima omului se-ajunge prin rugaciune&
  13. Pingback: Predici audio la Duminica slabanogului din Capernaum: RUGACIUNEA PENTRU CELALALT ARE MARE PUTERE -
  14. Pingback: Soborul SFINTILOR ARHANGHELI MIHAIL, GAVRIIL si al tuturor puterilor ceresti. PREDICI (audio + text) de la Manastirea Putna: ICOANA ADEVARULUI UNIT CU DRAGOSTEA -
  15. Pingback: Parintele Valentin Mordasov si Parintele Ioan Buliga despre MILOSTENIE si FAPTELE BUNE prin care putem castiga viata vesnica -
  16. Pingback: SFINTII TREI IERARHI. Predica Parintelui Sofian. Cum sa le vorbim altora despre Dumnezeu? -
  17. Pingback: MAICA GAVRILIA PAPAIANNIS: Harisma iubirii facatoare de minuni, fara odihna, fara hotare si fara zgomot -
  18. Pingback: MAICA GAVRILIA SI ADEVARATA MARTURISIRE A ORTODOXIEI – 20 de ani de la mutarea in Imparatia iubirii. “DRAGOSTEA ESTE DOAR PE CRUCE” -
  19. Pingback: DUREREA ALTUIA – DUREREA NOASTRA. Cum dobandim rabdare si ce folos avem din incercari? ISPITELE INSINGURARII -
  20. Pingback: Predici scurte, dar puternice la Duminica a IV-a dupa Rusalii: PUTEREA RUGACIUNII UNORA PENTRU ALTII si CERCETAREA CREDINTEI NOASTRE. “Nu va lasa Dumnezeu desarta o mare nadejde pusa in El de cel smerit” -
  21. Pingback: Parintele Nicolae Steinhardt despre “PROBLEMA PAINII” SI PREDICATORII FATARNICI AI FALSULUI IDEALISM -
  22. Pingback: INMULTIREA MILEI LUCRATOARE sau CUM AJUTA DUMNEZEU OMUL PRIN OM. De ce uitam binefacerile Domnului, cartind si tinand minte numai raul? -
  23. Pingback: Cuviosul Filotei Zervakos – talcuirea PARABOLEI SAMARITEANULUI MILOSTIV. Sa ne miluim intai sufletul ranit de demoni prin pacat -
  24. Pingback: Avva Efrem Filotheitul – sfaturi duhovnicesti de mare pret despre FOLOSUL SI PUTEREA MILOSTENIEI, mai ales a celei SUFLETESTI si DUHOVNICESTI -
  25. Pingback: CUVIOSUL PAISIE AGHIORITUL DESPRE RUGACIUNE. Pr. Marian Vild si Pr. Gheorghe Oprea ne introduc in tainitele unei carti-eveniment (VIDEO, Libraria Sophia) -
  26. Pingback: INCEPUTUL TRIODULUI. Predicile Sf. Iustin Popovici la Duminica vamesului si fariseului despre PUTEREA SMERENIEI SI A RUGACIUNII. “Mandria este dumnezeul acestei lumi! Trebuie lupta pe viata si pe moarte cu acest balaur” -
  27. Pingback: PREDICA la DUMINICA INMULTIRII PAINILOR de la Putna (audio). LECTIA COM-PATIMIRII: “Lasati-va inimile sa primeasca, sa poarte durerea fratilor, si cu astfel de inimi mergeti la Hristos. Dumnezeul nostru este APROAPE” -
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate