URMAREA LUI HRISTOS PANA LA RASTIGNIRE. “Domnul a venit SA FIE CU NOI IN FIECARE ZI, Domnul TANJESTE SA FIE CU NOI SI IN CELE MAI ADANCI INTRISTARI ALE NOASTRE, chiar pana la moarte sa fie CU NOI”. Cuvant (audio, text) la Duminica dupa Inaltarea Crucii al unui preot american convertit

19-09-2015 Sublinieri

purtarea_sfintei_cruci._cruce._hristos

Cititi si:

***

Predica la Manastirea Putna in Duminica de dupa Inaltarea Sfintei Cruci (2013) a Pr. John Konkle (Michigan, SUA):

 

“În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

Ca multe dintre praznicele Bisericii noastre, şi praznicul Înălţării Sfintei Cruci vine împreună cu o duminică de înainte prăznuire şi o duminică de după prăznuirea praznicului. Aşa că acum, la începutul anului bisericesc, Sfânta Biserică ne aduce în faţa ochilor cinstita Cruce şi înălţarea ei, pentru a şti cum să pornim la drum.

În Evanghelia care s-a citit astăzi am auzit cuvinte foarte familiare nouă:

Cine vrea să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.

Aş dori să mă concentrez puţin asupra ultimelor cuvinte:

şi să-Mi urmeze Mie.

Sunt mulţi oameni în lumea aceasta care, într-un anumit sens, “se leapădă de sine”, trec prin multe “nevoinţe”, dar nu-L urmează pe Hristos. Lumea oferă propriul ei “ascetism”, propriile sale “nevoinţe” şi încercări de a se îmbunătăţi, dar nu astfel ne învaţă Hristos în Sfânta Sa Biserică. Noi nu numai că ne lepădăm de sine şi ne luăm crucea, ci Îl şi urmăm pe Hristos. Aceasta ne spune Mântuitorul în Evanghelia Sfântului Ioan:

Eu cunosc oile Mele şi ele Mă cunosc pe Mine şi Mă urmează.

Nu e suficient să-I auzim vocea, ci trebuie să-L şi urmăm. În Sfânta Evanghelie după Matei Îl auzim pe Mântuitorul spunându-ne că aceia care Îi ascultă cuvintele şi nu le împlinesc sunt asemenea celor care îşi clădesc casa pe nisip. Iar cei care ascultă cuvintele Mântuitorului şi le împlinesc sunt asemenea celor care-și construiesc casa pe stâncă, iar când va veni ploaia şi vor sufla vânturile, acea casă rezistă.

Iar când tânărul bogat vine la Mântuitorul şi-L întreabă:

Ce să fac ca să moştenesc împărăţia veşnică?,

El îi spune:

Ştii poruncile?

Şi îi spune câteva din cele pe care le-a dat Moise, iar tânărul bogat îi răspunde că le-a făcut pe acelea din tinereţea lui. Iisus i-a răspuns:

Dacă vrei să fii desăvârşit, vinde tot ce ai, dă-le săracilor şi apoi vino şi-Mi urmează Mie.

Aşadar, mesajul Sfintelor Scripturi este acelaşi şi, în mod repetat, Mântuitorul ne spune să Îl urmăm pe El. Sunt multe voci în această lume care ne spun: Veniţi la noi, faceţi ce vă spunem ca să vă îmbunătăţiţi viaţa!, dar atenţia şi concentrarea noastră trebuie să fie numai la a-L urma pe Hristos. Sfântul Pavel, în Epistola către Galateni, spune:

M-am răstignit împreună cu Hristos şi nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine.

Aşa că, atunci când Îl auzim pe Domnul spunându-ne să ne lepădăm de noi înşine, să ne luăm crucea şi să-L urmăm, noi trebuie să ne întrebăm: unde S-a dus Hristos după ce Şi-a luat crucea? Domnul nostru S-a dus pe Golgota pentru a fi răstignit. Dacă-L urmăm pe El, Îl urmăm pe Golgota, pentru a ne răstigni împreună cu El, ca şi noi să putem spune, cu Sf. Apostol Pavel:

M-am răstignit împreună cu Hristos şi nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine.

A te răstigni singur, a suferi de unul singur, nu aduce mântuire. Sfântul Prooroc Isaia, atunci când a prevestit venirea Domnului, a spus:

Domnul vă va da un semn. Iată, Fecioara va lua în pântece și va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel, care se tâlcuieşte Dumnezeu este cu noi.

Purtarea-CruciiAtunci când Sf. Apostol Matei citează aceste verset din Proorocul Isaia, adaugă: ceea ce înseamnă: cu noi este Dumnezeu. Domnul a venit ca să fie cu noi în fiecare zi, în evenimentele noastre de zi cu zi, când ne trezim, când ne culcăm, când mâncăm, când postim, când muncim, când ne jucăm, în familiile noastre, în mănăstire, Domnul tânjeşte să fie cu noi. Dar a venit să fie cu noi nu numai în momentele plăcute, obişnuite, ci chiar şi în cele mai adânci întristări ale noastre, chiar până la moarte să fie cu noi. Noi putem să ne răstignim împreună cu Hristos pentru că El nu a venit numai să fie cu noi în toate împrejurările vieţii noastre, ci să fie cu noi până la moartea noastră. El ni Se descoperă nouă nu numai pe Muntele Taborului, când S-a schimbat la faţă, ci şi pe Golgota, pe cruce. Crucea nu este străină de ceea ce este Dumnezeu, ci mai degrabă o manifestare a iubirii, a milei, a smereniei lui Dumnezeu, aşa cum Dumnezeu dintotdeauna este.

Iisus a venit ca să ni-L descopere nouă pe Tatăl. Sfântul Apostol Filip I-a spus:

Doamne, ne este suficient dacă ni-L arăţi pe Tatăl.

Şi ce a spus Domnul:

De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl.

Noi prin Mântuitorul am aflat despre Dumnezeu Tatăl că aşa de mult ne iubeşte încât a dat pe Unicul Său Fiu pentru a fi răstignit pentru noi.

Aceasta este chemarea noastră: de a ne răstigni, dar nu de unii singuri, pe cont propriu, ci de a ne răstigni împreună cu Hristos. Mântuitorul ne-a spus:

Poruncă nouă vă dau vouă: să vă iubiţi unul pe altul….

Dar nu Se opreşte aici, pentru că porunca aceasta era dată deja în Vechiul Testament, în cartea Levitic; a ne iubi unii pe alţii nu este o poruncă nouă. Porunca nouă este aceasta:

Să vă iubiţi unii pe alţii aşa cum Eu v-am iubit.

balti_-_biserica_sf_imparati_56Prin cruce El ne învaţă ce înseamnă iubirea. Vom învăţa, vom şti ceea ce este iubirea cu adevărat atunci când vom fi dispuşi să ne răstignim împreună cu Hristos.

M-am răstignit împreună cu Hristos şi nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa de acum, în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine.

Ne trăim viaţa pur şi simplu prin credinţă, nu putem trăi de unii singuri, ci Îi cerem lui Hristos să vină şi să trăiască alături de noi. Noi nici măcar nu facem semnul crucii sau o metanie fără a fi încredinţaţi că Hristos este Cel Care ne întărește să facem aceasta. A fi răstigniţi cu Hristos şi a ne lua crucea şi a-L urma e uşor. Ne gândim că vieţile fiecăruia sunt separate, poruncile acestea sunt ceva ce trebuie să facem separat unii de ceilalţi, dar nu ne mântuim de unii singuri. Evanghelia nu se adresează persoanei individual, ci este un mesaj pentru noi ca familie, ca şi comunitate, ca popor care merge pe calea mântuirii, face parte din trupul lui Hristos.

Şi nu poate ochiul să zică mâinii: N-am trebuinţă de tine; sau, iarăşi capul să zică picioarelor: N-am trebuinţă de voi.

La Pilde citim că

După cum fierul ascute fierul tot așa un om ascute pe un altul.

Atunci când fierul ascute un fier, se degajă căldură şi apar scântei. Avem nevoie unul de celălalt pentru mântuire, dar nu e întotdeauna uşor să fim unul cu celălalt. Acest fapt nu e numai adevărat în familiile noastre, în parohiile noastre, în ţara noastră, în mănăstirea noastră, dar e adevărat şi la nivel global. Avem nevoie unii de alţii, avem nevoie să învăţăm cum să ne iubim unii pe alţii, cum să ne rugăm unii pe alţii, să ne purtăm poverile unii altora.

Şi în acest context aş vrea să spun câteva cuvinte despre Ortodoxia în America, cum m-a rugat părintele stareţ.

0924alaskansaints02Sunt din America, dar nu am crescut în credinţa ortodoxă. Voi spune câteva cuvinte despre istoria Ortodoxiei în America şi apoi despre situaţia ei actuală. Ortodoxia a venit pe continentul nord-american la finalul anilor 1790. Atunci a sosit o misiune mare formată din zece călugări de la mănăstirea Valaam din Rusia în peninsula Alaska. Au venit nu numai să slujească ruşilor care erau acolo, ci pentru a propovădui adevărata Evanghelie şi adevărata Biserică a lui Hristos băştinaşilor din Alaska. Din acest grup de zece călugări se afla şi Sfântul Gherman din Alaska, pe care mulţi americani îl consideră sfântul ocrotitor al Americii. A fost un mare nevoitor, un isihast şi un făcător de minuni care a trăit acolo, în Peninsula Alaska. Şi, cu rugăciunile lui, Ortodoxia încă se menţine în Alaska. Ortodoxia s-a răspândit de acolo, din Alaska, în jos, pe coasa de vest a Canadei şi a Americii dar cei mai mulţi ortodocşi din America de acum nu provin din această evanghelizare de pe coasta de vest, ci prin intermediul imigranţilor care au venit din est.

În secolul XX au fost câteva valuri mari de imigranţi din ţările ortodoxe. Ei au venit şi au înfiinţat biserici, fie greceşti, româneşti, ruseşti sau sârbe. Îşi trăiau credinţa în America, dar scopul lor nu era atât să evanghelizeze America, cât era să asigure o continuare a credinţei lor într-un teritoriu pe care deseori îl percepeau ca fiind ostil credinţei lor.

Până în 1960 aveam încă foarte puţine texte ortodoxe în limba engleză şi doar şase mânăstiri în toată America de Nord. Începând cu 1960 a existat o înflorire a Ortodoxiei în America, mai ales în rândul americanilor care nu erau imigranţi sau nu erau imigranţi recenţi. În anii 1960 au fot înfiinţate trei mănăstiri al căror scop explicit era să-i primească pe toţi americanii. Iar în ultimii 50 de ani numărul mănăstirilor a crescut la 100. Multe sute şi mii de oameni s-au convertit la Ortodoxie, printre care mă număr şi eu. Cărţile liturgice, cărţile Sfinţilor Părinţi, învăţăturile, canoanele, au fost traduse în limba noastră nativă. Există o mişcare puternică şi o parte mare de populaţie care se îndreaptă spre Ortodoxie acum, deşi cifrele sunt încă destul de mici, aproximativ 3 milioane de ortodocşi în SUA, la o populaţie totală de 300 de milioane.

Russian_Orthodox_Church_on_GearyCei mai mulţi oameni nu ştiu ce este Ortodoxia. Eu însumi n-am auzit de Ortodoxie decât când mă apropiam de 40 de ani. Câteodată oamenii remarcă o biserică ce are turle ciudate şi aud sau citesc că aceea este o biserică rusească sau românească sau grecească. Dacă le spui că aceea este o biserică Ortodoxă, nu înţeleg, ei vor să știe că este una rusească sau românească sau sârbă. Când merg pe stradă sunt îmbrăcat în reverendă şi port crucea. Aceasta este o imagine ciudată în SUA. Deşi port crucea la vedere, nu e ceva neobişnuit să vină oameni la mine şi să mă întrebe dacă sunt musulman. Chiar dacă a avut loc o înflorire a Ortodoxiei în ultimii 50 de ani, încă e multă confuzie şi ignoranţă.

O altă provocare pentru credinţă ortodoxă în SUA este multitudinea jurisdicţiilor din America. Cu toţii slujim aceeaşi Liturghie, facem aceleaşi slujbe, dar putem avea doi sau trei episcopi din jurisdicții diferite în același oraş. Putem avea biserici una lângă alta, iar enoriaşii lor să nu se cunoască mai deloc sau chiar deloc, pentru că au aceeaşi credinţă, dar aparţin unor jurisdicţii diferite, unor comunităţi diferite. Lucrurile acestea se schimbă, însă lent. Dezvoltarea mănăstirilor a fost foarte benefică, pentru că oameni din toate categoriile sunt încântaţi să vină la mănăstiri. Deci ne întâlnim unii cu alţii şi descoperim că împărtăşim aceeaşi credinţă, fie greci, fie români, fie rus. Acesta este un mare dar pentru America. La Cincizecime sărbătorim inversarea turnului Babel. În America avem parte de o mare provocare, ca Duhul Sfânt să ne umple, ca Babelul să fie cu adevărat inversat în ţara noastră.

Mai sunt şi multe alte provocări cu care Ortodoxia se confruntă în America, dar am vrut pur şi simplu să vă aduc la cunoştinţă atât că Ortodoxia se dezvoltă, cât şi faptul că e încă mică şi tânără. Avem nevoie de rugăciunile şi de sprijinul vostru. Vrem să ştiţi că nu ne mântuim singuri, ci ne mântuim împreună cu voi. Vrem ca atunci când citiţi sau auziţi sau vedeţi ceva despre America la ştiri, să vă amintiţi că aveţi fraţi şi surori în Biserica Ortodoxă din acel teritoriu care se luptă în acelaşi fel în care şi voi vă luptaţi aici. Va vei un timp în care vom putea spune cu toţii împreună:

M-am răstignit împreună cu Hristos şi nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine.

Iertaţi-mă”.

IMG_2278

Legaturi:

***

***


Categorii

2. Special, Duminica dupa Inaltarea Sfintei Cruci, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Luarea Crucii si urmarea lui Hristos, Ortodoxia in America

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

5 Commentarii la “URMAREA LUI HRISTOS PANA LA RASTIGNIRE. “Domnul a venit SA FIE CU NOI IN FIECARE ZI, Domnul TANJESTE SA FIE CU NOI SI IN CELE MAI ADANCI INTRISTARI ALE NOASTRE, chiar pana la moarte sa fie CU NOI”. Cuvant (audio, text) la Duminica dupa Inaltarea Crucii al unui preot american convertit

  1. Slava lui Dumnezeu pentru minunile Sale , ca minunate flori a facut sa creasca chiar si printre spinii cei mari si desi ai indepartatului si prea tentantului occident .
    Doamne , ajuta !

  2. Pingback: Iubind cu “INIMA NOUA” a omului NASCUT DE SUS sau: LEGATURA CU DUMNEZEU ca TEMELIE A RELATIILOR CU APROAPELE – Conferinta de la Cluj a PARINTELUI ZAHARIA ZAHAROU (septembrie 2015; audio, video, text) | Cuvântul Ortodox
  3. Pingback: IUBIND CRUCEA LUI HRISTOS… Conferinta de la Ploiesti (aprilie 2016) a Parintelui Episcop MACARIE DRAGOI (audio+text) – prima parte: “Atunci cand cand simtim ca nu mai avem puterea de a merge mai departe, atunci cand simtim ca suntem slab
  4. Pingback: Cum sa pregatim loc descoperirii lui Dumnezeu in inima noastra? – CAUTAREA SI DORUL ARZATOR DUPA LEGATURA VIE SI PERSONALA CU DUMNEZEU, DEPASIND OBISNUINTELE FORMALISMULUI RELIGIOS. Omilie exceptionala la Duminica Tomei | Cuvântul Ortodox
  5. Pingback: Creștinul de azi – între A TRĂI DUPĂ MINCIUNA ÎNFRICOȘĂRII din partea “lumii” și A NE LUA CRUCEA pentru a trăi împreună cu Hristos. PREDICA PR. TUDOR CIOCAN la Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci (AUDIO, TEXT) | Cuvântu
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate