CINE ESTE IN BISERICA? “Cum ar putea fi inlauntrul Bisericii cel care minte, care umbla cu viclenii si siretlicuri ca vulpoiul, cel ce rapeste ca un lup?”

30-09-2011 Sublinieri

Vedem in lume ca exista corabii construite pentru felurite nevoi, care plutesc pe mare dintr-un loc intr-altul. Ceea ce este corabia pe mare, aceea este Sfanta Biserica in lume. Biserica este asemenea corabiei. Corabia pluteste pe mare, iar Sfanta Biserica se afla pe marea lumii acesteia. Corabia este condusa de carmaci, iar carmaciul Sfintei Biserici este Iisus Hristos, Domnul nostru. Corabia, atata timp cat pluteste pe mare, este expusa furtunii, timpului urat si vantului si se zdruncina din cauza valurilor. Sfanta Biserica, atata timp cat aceasta lume exista, este expusa oricarei furtuni a nenorocirii, a necazurilor, ispitelor si ademenirilor lumii acesteia; se leagana astfel, ca pe valuri si patimeste din cauza prigoanei iubitorilor acestei lumi. Dar Carmaciul Iisus Hristos, legat fiind de ea, ne-a spus spre mangaiere ca „portile iadului nu o vor birui” (Matei 16:18).

Corabia, plutind pe mare, se indreapta spre limanul la care merge. Sfanta Biserica, aflandu-Se pe marea vietii acesteia, se indreapta spre limanul linistit al vietii vesnice; acolo va fi liniste pentru ea. Cei ce se afla pe corabie gandesc, cugeta si nadajduiesc intotdeauna sa ajunga nevatamati la locul spre care merg. Tot asa si crestinii adevarati, aflandu-se in Sfanta Biserica, in toata vremea au in minte, in toata vremea se ostenesc si poarta de grija sa ajunga la limanul odihnei celei vesnice. De aceea nu sunt preocupati de comorile vremelnice si lumesti, cum ar fi: cinstea, slava, bogatia si celelalte din lumea aceasta, ci se multumesc cu cele pe care le au din mila Domnului. Ei spun impreuna cu Apostolul:

„Noi n-am adus nimic in lume, tot asa cum nici nu putem sa scoatem ceva din ea afara; ci, avand hrana si imbracaminte, cu acestea vom fi indestulati” (I Tim. 6: 7-8).

Cand se pornesc furtuna si vremea rea, corabierii au obiceiul sa arunce in adancul marii ancora si astfel sa-si intareasca si sa-si pazeasca corabia. Tot asa si adevaratii crestini, cand se ridica impotriva lor marea furtuna a ispitelor si a necazurilor, isi arunca ancora nadejdii in adancul milostivirii si al bunavointei lui Dumnezeu, al preasfintelor Lui juraminte (vezi Evr. 6:17-19). Şi se apropie cu rugaciune si cu lacrimi de Iisus, ca de Carmaciul lor, spunand: „Doamne, mantuieste-ne, ca pierim” (Matei 8:25).

Corabia lui Noe este prefigurarea Sfintei Biserici. In corabia lui s-au adunat felurite animale – dobitoace si pasari. Tot asa si in Sfanta Biserica sunt adunate diferite popoare.

„Şi iata cei de alt neam si Tirul si poporul etiopienilor, acestia acolo s-au nascut. Mama va zice Sionului omul si om s-a nascut in el si insusi Cel Preainalt l-a intemeiat pe el. Domnul va povesti in cartea popoarelor si a capeteniilor acestora ce s-au nascut in el” – canta Prorocul pentru Sfanta Biserica (Psalm 86:3-5).

Este lucru minunat ca in arca lui Noe animalele fioroase au fost blande si in armonie unele cu altele. Aceasta s-a facut prin porunca dumnezeiasca; ele si-au lepadat ferocitatea, caci altfel nu ar fi putut intra in corabie laolalta. Tot asa si cei ce intra in Sfanta Biserica isi leapada deprinderile cele vechi, ca pe unele dobitocesti, imblanzindu-le si statornicind pacea inlauntrul sufletului. Caci prin Botez se innoiesc toate, si primesc preasfanta fire a lui Hristos, si astfel se adauga Sfintei Biserici. De aceea este scris in Faptele Apostolilor despre primii crestini:

„Iar inima si sufletul multimii celor ce au crezut erau una” (Fapte 4: 32).

Toti oamenii, toate animalele, dobitoacele si pasarile care au ramas in afara corabiei lui Noe au pierit sub apa. Tot asa si oamenii care se afla in afara Sfintei Biserici vor pieri cu totii pe veci.

Crestine, cugeta de te afli inlauntrul Sfintei Biserici. Biserica este „sfanta” (Ef. 2: 21; 5: 26-27), de aceea si fiii ei trebuie sa fie sfinti. Compara firea ta cu modelul aratat noua de Cuvantul lui Dumnezeu si vezi daca este asemenea aceluia. Acela reprezinta „omul nou” (Ef. 4: 24), adica adevaratul crestin si fiu al Bisericii.


Ce folos sa te numesti crestin, daca nu esti crestin? Sa te numeri printre oamenii Bisericii, dar inaintea fetei lui Dumnezeu sa fii ca o salbaticiune, in afara Bisericii? Toti nelegiuitii care in lumea aceasta petrec in trufie, belsug si lux se afla in afara Bisericii, chiar daca ei se lauda ca marturisesc numele lui Hristos.

„Caci ce insotire are dreptatea cu faradelegea? Sau ce impartasire are lumina cu intunericul? Şi ce invoire este intre Hristos si Veliar?” (II Cor. 6:14-15).

Cugeta la aceasta, crestine, si caieste-te, si indrepteaza-te, si te roaga, ca sa fii socotit madular adevarat al Sfintei Biserici si sa te izbavesti de mania dumnezeiasca care va sa vina, precum Noe din marele potop. Cugeta tu insuti: cum ar putea fi inlauntrul Sfintei Biserici cel care minte, care umbla cu viclenii si siretlicuri, ca vulpoiul; cel care rapeste ca un lup; cel care se infurie si turbeaza de manie, ca leul cel feroce; cel ce desfraneaza ca un armasar; cel care este plin de rautate, ca vipera; cel care se mandreste ca paunul; cel care se imbuiba si este iubitor de desfatari ca porcul; cel care doreste si cauta lucruri lumesti, ca si cum ar fi pagan; cel care nu cauta odihna vietii vesnice, ca si cum ar trai vesnic in lumea a ceasta si ca si cum nu ar fi auzit de invierea mortilor si de viata vesnica? Dar ce sa mai zici de omul care singur intrupeaza toate insusirile dobitocesti? Un asemenea om este chiar mai rau decat dobitocul. Omul se distinge nu prin aspectul sau exterior, ci prin cele din launtru, prin firea sa omeneasca. Vezi deci crestine, ca nu este cu putinta celui ce nu s-a indreptat si nu s-a curatat prin pocainta sa ramana in Biserica lui Dumnezeu.

Un astfel de om, daca nu se pocaieste si nu se indreapta, este in primejdie sa piara pe veci, asa cum au pierit toti cei ce se aflau in afara corabiei lui Noe.

„Carnea si sangele nu pot sa mosteneasca imparatia lui Dumnezeu” (I Cor.15: 50),

„Afara cainii si vrajitorii si desfranatii si ucigasii si inchinatorii la idoli si toti cei ce lucreaza si iubesc minciuna!”(Apoc . 22:15).

Pocaieste-te si te indrepteaza si schimba-te tu insuti, preschimband firea dobitoceasca intr-una crestineasca, ca astfel, innoindu-te, sa devii fiu adevarat al Bisericii, aflandu-te in nadejdea buna a vietii vesnice.

Al cui esti tu?

Auzim ca oamenii se intreaba unul pe altul: al cui esti tu? Iar cel intrebat raspunde: eu sunt robul cutarui stapan sau sunt fiul cutarui tata, s.a.m.d. Daca insa crestinul este astfel intrebat, ce ar trebui el sa raspunda? Cu adevarat, fiecare crestin trebuie sa raspunda: Eu sunt robul lui Hristos”,

„caci robul care a fost chemat in Domnul, este un liberat al Domnului” (I Cor. 7: 22; Rom. 10:9; Col. 3: 24).

Insa cerceteaza-ti, crestine, constiinta si vezi daca lucrezi tu oare pentru Hristos, daca faci voia lui Hristos precum robul face voia Stapanului. Sfintii mucenici, cand erau intrebati de chinuitorii lor: „Ai cui sunteti voi?”, raspundeau cu indrazneala:

„Noi suntem crestini, noi suntem robi ai lui Hristos”.

Dar ei au fost cu adevarat credinciosi Domnului Hristos, incat nu  si-au  crutat  sangele  si  viata pentru marturisirea sfantului Sau nume. Asa l-au iubit, incat nici cinstea, nici slava, nici bogatia lumii acesteia, nici plangerea si lacrimile parintilor lor, ale sotiilor si copiilor, nici chinurile infricosatoare nu i-au amagit.

Caci sunt incredintat ca nici moartea… nici o alta faptura nu va putea sa ne desparta pe noi de dragostea lui Dumnezeu” (Rom. 8: 38-39).

Iata adevaratii robi ai lui Hristos, iata adevaratii crestini, fiii luminii, fiii Sfintei Biserici, blandele oi ale lui Hristos, soldatii neinfricati ai imparatului Hristos, madularele preaiubite ale trupului lui Hristos, copiii Dumnezeului Celui preainalt si mostenitorii imparatiei Lui!

Iar tu, crestine, care il marturisesti pe Hristos, dar traiesti nesocotind invataturile Lui, tu, zic, intreaba-te: „Sunt eu rob al lui Hristos?” Intr-adevar, mare vrednicie este sa fii rob al lui Hristos. Aceasta cinste si vrednicie este cu mult mai mare si mai inalta decat a fi odrasla vreunui cneaz slavit sau a unui imparat pamantesc. „In Domnul se va lauda sufletul meu” (Psalm 33: 3).

Multi se lauda: „Eu sunt robul cutarui stapan binecunoscut sau sunt sluga acelui cneaz, sau mosier, sau a acelui imparat”. Dar crestinii, cu dreptate si cu vrednicie, se lauda cu Domnul lor: „Noi suntem robii Imparatului Ceresc, ai lui Iisus Hristos”. Intr-adevar, aceasta si este adevarata lauda, slava, cinstea si vrednicia cea mai aleasa – sa te numesti rob al lui Hristos. Dar cum sa se numeasca robul lui Hristos cel care slujeste pacatului, lumii si propriei persoane, iar nu lui Hristos? Ce folos ai sa te numesti robul lui Hristos, daca nu esti robul Lui; sa fii crestin dupa aspectul exterior si dupa marturisire, iar inlauntru, cu firea sa fii pagan sau – chiar mai rau decat atat – sa fii dobitoc?

Sfantul Apostol ne face cunoscute trasaturile robilor lui Hristos, ca sa ne cercetam pe noi insine si sa cunoastem de suntem robii lui Hristos.

„Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus si-au rastignit trupul impreuna cu patimile si cu poftele” (Gal. 5: 24).

Iata insusirile oamenilor si robilor lui Hristos!

Rastigneste-ti, crestine, trupul, cu patimile si cu poftele lui, si vei fi cu adevarat robul lui Hristos. Prin marturisire si fapte vei fi crestin. Altfel, mincinos este cel ce se numeste crestin, dar nu are fire crestineasca si nu traieste crestineste. Fii crestin inlauntrul inimii, iar nu [doar] in afara, si atunci vei fi rob adevarat al lui Hristos.

„Şi pentru ce Ma chemati: Doamne, Doamne, si nu faceti ce va spun?”, spune Domnul (Luca 6: 46).

Implineste voia Domnului si atunci il vei numi Domnul tau si El te va recunoaste de rob al Sau.

(din: Sfântul Ierarh Tihon de Zadonsk, Comoară duhovnicească, din lume adunată, Editura Cartea Ortodoxă, Editura Egumeniţa, 2008, Traducere din limba rusa de Rasofora Domnica Talea – Manastirea Nera)


Categorii

2. Special, Ce este pacatul?, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Sfantul Tihon din Zadonsk

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

28 Commentarii la “CINE ESTE IN BISERICA? “Cum ar putea fi inlauntrul Bisericii cel care minte, care umbla cu viclenii si siretlicuri ca vulpoiul, cel ce rapeste ca un lup?”

  1. Frumos… Pacat ca nu toata lumea cunoaste aceste invataturi… Pacat, dar..

  2. Nu se mai laudă virtutea
    În artă, în literatură
    Ci pofta, dorul de păcate,
    Mândria’n tot ce e “cultură”.

    Tot ce cântăm și tot ce scriem
    E construit subtil pe…”eu”
    Că-n setea noastră de mărire
    Nu mai încape Dumnezeu.

    Ne cântăm dorul pentru lume
    Artistic, strașnic de frumos
    Nu dorul pentru curăţie
    Și viaţă sfântă în Hristos.

    Ne zugravim până și chipul.
    Ne facem artă. .. golociunea.
    Din trup un idol, din mândrie,
    Valoarea ce-o admiră lumea.

    Ne construim o lume “a noastră”
    -Cât mai deșteaptă- …prin cultură ,
    Din care-am stins tot ce e sacru
    În duh, în minte, în natură.

    Vibrăm de pofte, de emoţii
    Când admirăm “pacatul artă”
    Și-i dăm “deștept” noi înţelesuri
    Instinctelor ce le deșteaptă.

    Nu ne mai place ce ne cântă
    În cuget liniștea naturii
    Că nu ne’aprinde senzualul
    Ca bucuriile “culturii”.

    Nu mai privim cerul cu stele
    Spre’al preamări pe Dumnezeu
    Ci spre’nălţimile în care
    Râvnim să ne slăvim prin “eu”.

    Și nu mai au nici o valoare
    Nici simfoniile naturii
    Fiindcă ne’arată Autorul
    Nu mareţiile “culturii”.

    Totul e ritmul și’armonia
    Emoţia și desfatarea
    Că fără ele’n lumea noastră
    “Cultura” își pierde valoarea.

    Nu mai iubim sincer, lăuntric
    Cultura cea adevărată,
    Trăită viu și autentic,
    Nici cinstea cea nevinovată.

    Nu mai iubim virtutea sfântă
    Și nici biserica creștină,
    De când ne’aduce Hollywood-ul
    Cu starurile lui lumină.

    Nu mai iubim viaţa curată
    Nici cinstea vieţii creștinești,
    De când iubim și practicăm cu toţii
    Virtuţile actoricești.

    Toţi ne dorim un loc de cinste
    Și (de se poate) cât mai sus,
    Dar nu pe cruce. Nu-n asceză.
    Ci doar la “bine” ( și-n… Iisus).

    Virtuţile vieţii creștine
    Și lauda lui Dumnezeu
    Nu pot sa’ncapă în “cultura”
    În care totul este’n “eu”.

    Omul este deschis și foarte sincer
    Când se hrăneste cu păcate
    Când gândul, fapta și credinţa
    Îi sunt de lume lăudate.

    Virtutea nu ne mai atrage
    Deși e singura valoare
    Care ne’nălţă-n demnitate
    În viaţa asta trecătoare.

    În locul ei ne’aducem cultul
    “Deșteptaciunii” noastre-n”eu”
    (Și tot ce facem prin mandrie)
    Neascultând de Dumnezeu.

    Fără virtuţi pe lume însă
    Iubirea nu este iubire
    Și tot ce laudă “cultura”
    E doar pacat și amăgire.

    Toţi ne dorim slavă și cinste
    Cât mai înaltă, cat mai sus,
    (Acum), ușor și-n desfătare
    Nu după moarte în Iisus.

    Nu-L îndrăgim pe Iisus Domnul
    Nici sfanta Lui învăţătură.
    Ci’o șifichiuim batjocorind-o
    Și’ndepărtand-o din “cultură”.

    Ce scriitor mai ostenește
    Să-l laude pe Dumnezeu ?
    Și câţi din cei ce fac cultura
    Se leapădă sincer de “eu” ?

    Literatura, arta noastră
    Pretinde că este lumină
    Făcând păcatele virtute.
    (În ţară ortodox crestină).

    Toţi ne’aburcam -chiar și-n credinţă-
    Cît mai cu forţă, cât mai sus
    Chiar de știm bine ce ne cere
    Și’a învăţat Domnul Iisus.

  3. Pingback: Sfantul Tihon din Zadonsk: VEZI-TI, OMULE, SARACIA!
  4. Pingback: VEACUL ANTIHRISTIC AL MINCIUNII. Cand si cum ne mintim singuri? -
  5. Pingback: DUMINICA ORTODOXIEI. Predici ale Sfantului Ioan de Kronstadt in prima duminica din Postul Mare. NOI SUNTEM ORTODOCSI IN CARE NU ESTE VICLESUG? -
  6. Pingback: Pr. Ioan Istrati denunta RELIGIOZITATEA DE FATADA A ROMÂNILOR SI ANEMIA DE HAR A LUMII: "Suntem cei mai religiosi dintre europeni, insa cei mai putin morali" - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  7. Pingback: Ceausescu "razbunat": OMUL NOU, REEDUCAT FACE LEGEA ASTAZI. E delator si calomniator, lingusitor cu cei mai puternici si tiranic cu cei mai mici - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  8. Pingback: EGOISMUL CRESTINULUI - "MORTUL" CARE REFUZA SA MOARA SI IA MASCA VIETII "NOI"/ Neomenia "ortodoxa” sau Cum fentam "BANALA" MORALA in Biserica?/ De ce nu facem auzit oamenilor GLASUL VIU AL LUI HRISTOS? (Recomandari duh
  9. Pingback: Episcopul IGNATIE MURESANUL la Petru-Voda: “In lume purtam foarte multe masti, suntem ipocriti, dar la Judecata PE DUMNEZEU NU-L VOM PUTEA MINTI IN NICIUN FEL!” - Recomandari
  10. Pingback: Meditatie trezitoare la Paremia Vecerniei Intampinarii Domnului despre OAMENII RELIGIOSI CARE NU ASCULTA(M) ADEVARUL LUI DUMNEZEU -
  11. Pingback: Meditatie trezitoare la Paremia Vecerniei Intampinarii Domnului despre OAMENII RELIGIOSI CARE… NU ASCULTA(M) ADEVARUL LUI DUMNEZEU -
  12. Pingback: “CRESTINUL DUPA INCHIPUIRE” si VIATA DUHOVNICEASCA FARISEICA (I): “Majoritatea oamenilor se tem sa patrunda mai in adanc in sufletul lor, ca nu cumva vreun monstru sa iasa din ei… Prefera sa faureasca o imagine inchipuita” -
  13. Pingback: Mitropolitul cipriot Atanasie despre BOALA… SLUGII VICLENE: “Cum este cu putinta sa te rogi si sa fii plin de fiere fata de semenul tau? Se poate sa nu mananc mancare cu untdelemn, dar sa-l mananc pe fratele de dimineata pana noaptea. TU, CARE
  14. Pingback: Mitropolitul cipriot Atanasie despre BOALA… SLUGII VICLENE: “Cum este cu putinta sa te rogi si sa fii plin de fiere fata de semenul tau? Se poate sa nu mananc mancare cu untdelemn, dar sa-l mananc pe fratele de dimineata pana noaptea. TU, CARE
  15. Pingback: Predici si talcuiri audio la PESCUIREA MINUNATA aplicate la realitatile vietii noastre (PARINTII IOANICHIE BALAN si CIPRIAN NEGREANU): “Aceasta e smerenia lui Dumnezeu: ca Se coboara pana si la cele mai mici!” -
  16. Pingback: PARINTELE ADRIAN FAGETEANU (video): “Divide et impera e sistemul diavolului si al slugilor lui… Sa se parasca unii pe altii, sa se vanda unii pe altii. Acest sistem il aplica ei peste tot”. SI DESPRE ANTIHRIST, LEPADARE, PRIGOANA -
  17. Pingback: ZIUA CAND SE TERMINA PIESA DE TEATRU, SE ARUNCA MASTILE SI SE ARATA ADEVARUL DESPRE FIECARE: “Nu‑mi judeca dupa cele dinafara ale omului, ci dupa cele dinauntru…”. CINE ESTE OM si cine lup, leu sau naparca? -
  18. Pingback: TRADAREA LUI IUDA PRIN SARUT FATARNIC si formele posibile de NECREDINCIOSIE din partea noastra: “Dar si noi insine oare nu Il tradam adesea pe Hristos?“. FIDELITATEA MARTURISITOARE – CONDITIA MANTUIRII -
  19. Pingback: SFANTUL SPIRIDON AL TRIMIDUNDEI sau lectia SIMPLITATII care vadeste si biruieste MINCIUNA VICLEANA si “INTELEPCIUNEA” HULITOARE A LUMII. Predici audio ale Pr. Ciprian Negreanu si Arhim. Nichifor: NEW AGE – NOUL ARIANISM -
  20. Pingback: CEARTA CRESTINULUI CU LUMEA: Incorporand lumea sau intrupand Evanghelia? -
  21. Pingback: CUM SE APROPIE DUMNEZEU DE INIMILE NOASTRE SI CUM II RASPUNDEM NOI? “Credem mai mult cuvantului lui Hristos sau cuvantului lumii acesteia, care pe toate le rastalmaceste? SA NU PLECAM DIN BISERICA SI SA AVEM O ALTA VIATA, PARALELA”. Predica au
  22. Pingback: LUPUL CU CHIP DE MIEL si… CEI DUPA CHIPUL SAU: “Pe cand la exterior par neprimejdiosi, in interior te rod prin rautatea lor, prin invidie, ura si osandire” | Cuvântul Ortodox
  23. Pingback: Sfantul Tihon din Zadonsk despre RAZBOIUL CRESTINILOR IMPOTRIVA FRATILOR LOR: “O, in ce stare de plans a ajuns crestinatatea: sa se chinuiasca si sa se manance unul pe altul! ODINIOARA CRESTINII SE AJUTAU UNUL PE ALTUL, DAR ASTAZI SE ALUNGA SI SE ST
  24. Pingback: DE CE O IUBIM ATAT DE MULT PE MAICA DOMNULUI?/ Care este cel mai mare dar al Preasfintei Fecioare? Parintele Cleopa despre FLAGELUL AMBITIEI NEBUNE DE “A FI IN RAND CU LUMEA”: “Cine se mai osteneste astazi sa alunge ciuma mandriei din in
  25. Pingback: CAND NE DEVINE ZADARNICA LUCRAREA DUHOVNICEASCA? Predica Pr. Valentin Mordasov la Duminica pescuirii minunate despre FATARNICIE si ROSTUL FAPTELOR EXTERIOARE: “Sa nu fim credinciosi doar cat timp stam la slujba!” | Cuvântul Ortodox
  26. Pingback: SUTASUL si SIMTAMANTUL PROFUND AL NEINSEMNATATII PROPRII: “Nu ne mântuim numai pentru că suntem creştini ortodocşi şi susţinem aceasta în mod intelectual. Luaţi aminte, voi credincioşii, care CREDEȚI CĂ SUNTEȚI DEJA MÂNTUIȚI… Ca
  27. Pingback: EGOISMUL CRESTINULUI – “MORTUL” CARE REFUZA SA MOARA SI IA MASCA VIETII “NOI”/ Neomenia “ortodoxa” sau Cum fentam “BANALA” MORALA in Biserica?/ De ce nu facem auzit oamenilor GLASUL VIU AL LUI HRISTOS? | C
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate