Cuvant patrunzator al IPS Teofan, de Rusalii: PRETENTIA SUPERIORITATII, DUHUL VICLENIEI SI JUDECATA APROAPELUI – PIEDICI SIGURE IN CALEA DUHULUI SFANT (VIDEO)
Cuvant duhovnicesc al Inaltpreasfintitului Teofan, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, la Sarbatoarea Pogorarii Sfantului Duh (Rusaliile) – 2011 –
“Suntem in ajun de mare sarbatoare: Cincizecimea, Rusaliile, Pogorarea Duhului Sfant. Maine la Dumnezeiasca Liturghie, credinciosii care vor fi in biserica, vor auzi cuvantul: “Cine este insetat, sa vina la Mine si sa bea, sa primeasca apa cea vie. Cel care crede in Mine – zice Domnul – rauri de apa vie vor curge din pantecele lui“. Si aceasta – continua Evanghelia – o spunea despre Duhul cel Sfant pe care aveau sa-L primeasca toti cei ce cred intr-insul.
Sfintii Apostoli, si prin ei, umanitatea intreaga asteptau minunea Pogorarii Duhului Sfant. Domnul Hristos, se adresasera ucenicilor cu cuvintele: “Sa nu va indepartati de Ierusalim pana nu va veti imbraca cu putere de Sus“. Iar in Ghetsimani, sau la Cina cea de Taina, inainte de Patima si Rastignirea Sa, Mantuitorul Hristos fagaduieste Apostolilor si lumii intregi, venirea Mangaietorului, a Duhului celui Sfant, care avea sa implineasca si sa desavarseasca lucrarea lui Hristos in lume pentru mantuirea lumii.
Si la cincizeci de zile dupa Inviere, la zece zile dupa Inaltare, Sfintii Apostoli, aflati din nou impreuna, primesc puterea Duhului Sfant care se pogoara peste ei. Din oameni fricosi, necunoscatori in cele ale misiunii, devin, prin puterea Duhului Sfant, martori si marturisitori ai lui Hristos Celui mort si inviat. Si manati de puterea Duhului Sfant vor merge pana la marginile lumii, cunoscute atunci, pentru a vesti, a propovadui Evanghelia iubirii lui Dumnezeu pentru lume.
Odata cu Cincizecimea, cu coborarea Duhului Sfant, istoria umanitatii intra intr-o alta faza. Este perioada descrisa de Sfantul Grigorie Palama, marele athonit, Arhiepiscop de Tesalonic si teolog al luminii celei necreate, cu urmatoarele cuvinte:
“Este timpul in care Dumnezeu-Omul, Iisus Hristos, urca la cer si Se coboara; Se coboara pentru a uni cele de jos cu cele de sus, a impreuna cerul si pamantul, intemeind Biserica pamanteana si cereasca, intru slava iubirii Sale de oameni“.
Suntem, cei de dupa Cincizecime pana astazi si pana cand Dumnezeu va mai tine lumea intru fiinta, suntem in aceasta asteptare a celei de-a Doua Veniri a Domnului nostru Iisus Hristos, suntem intr-o asteptare a Duhului Sfant, Care sa Se coboare ori de cate ori se savarseste dumnezeiasca Liturghie; sa Se coboare ori de cate ori, in duh de smerenie, omul, prin rugaciune, tine legatura cu Cerul. Sfintii Apostoli, inainte de Cincizecime asteptau pogorarea peste ei a puterii Duhului Sfant. Viata crestina, nu este altceva, in autenticitatea ei – sau n-ar trebui sa fie – decat o asteptare continua a Duhului Sfant, care sa-si gaseasca salas, potir binecuvantat, receptacol, in inima, sufletul si cugetul omului.
Rugaciunile cele mai intense ale Bisericii se refera tocmai la nevoia omului de a trai sub ocrotirea Duhului Sfant:
“Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul Adevarului, vino si te salasluieste intru noi…“
Este rugaciunea cu care, atat in particular crestinul, cat si in comunitate, in Biserica, incepe orice slujba, orice ruga indreptata catre cer.
“Doamne, Cel ce-ai trimis pe Prea Sfantul Tau Duh in ceasul al treilea Apostolilor Tai, pe Acela, Bunule, nu-L lua de la noi, ci ni-L innoieste noua, celor ce ne rugam Tie…“.
Este rugaciunea continua a Bisericii in timpul Sfintei Liturghii, ca Duhul Sfant sa se coboare peste lume si peste darurile de paine si vin, care devin Trupul si Sangele Mantuitorului Hristos.
Cum putem tinde spre dobandirea Duhului Sfant?
Mai intai, poate, ar trebui sa aratam care sunt obstacolele care stau impotriva salasluirii Duhului Sfant in noi. Sunt multe. As aminti doar trei, poate cele mai importante:
Duhul Sfant nu poate cobori intr-o inima mandra, intr-un suflet orgolios. Pretentia diabolica la superioritate in relatia cu ceilalti constituie un obstacol de netrecut pentru ca Duhul Sfant sa patrunda in noi.
In al doilea rand, duhul vicleniei, care nu lasa loc in niciun caz prezentei Duhului Sfant in noi.
Si [in al treilea rand] judecata aproapelui, care opreste orice revarsare de har in inima celui care arata cu degetul spre celalalt.
Daca am amintit trei dintre nenumaratele obstacole care pun zid de despartire intre noi si Duhul Sfant, sa amintim, dintre multe altele, si care sunt trei cai prin care Duhul Sfant se salasluieste intru noi:
Duhul libertatii, fara de care Duhul Sfant nu poate fi prezent. Iar aceasta libertate, cum a fost descrisa de un Parinte al Bisericii din veacul trecut [Cuviosul Sofronie Saharov], aceasta libertate are doua trepte, si anume: capacitatea de a te elibera de dorinta de a-i domina pe altii, si cea de-a doua treapta, foarte greu de implinit pentru noi oamenii obisnuiti: lipsa razvratirii launtrice fata de cel care incearca sa te domine. Prin aceasta dobandim libertatea cea autentica. Iar in aceasta situatie Duhul Sfant este cu noi.
Cea de-a doua cale este smerenia. Acolo unde este smerenie, Duhul cel Sfant al lui Dumnezeu, Duhul cel smerit al lui Dumnezeu Se salasluieste. Pentru ca smerenia este contrariul ambitiilor nemasurate, care, asa cum aminteam, impiedica venirea Duhului Sfant in noi.
Si in al treilea rand iubirea de vrajmasi. Este calea cea mai sigura, este dovada cea mai clara ca Duhul Sfant se afla in om. Caci acolo, unde nu este iubire – incluzand in aceasta si pe dusmani – acolo nu este Duhul Sfant.
Nu ne ramane decat, cu ochii mintii indreptati catre cer, sa cerem pogorarea Duhului Sfant in noi, pentru ca o viata autentica, in lumina Evangheliei, nu poate fi decat viata in Duhul Sfant.
Vino Duhule, vino Mangaietorule, vino, Dumnezeule Duh Sfant si te salasluieste impreuna cu Tatal si cu Fiul in fiinta noastra cea mai dinlauntru!
Asa sa fie!
Vino Doamne!
Amin”.
Legaturi:
- HARUL DUHULUI SFANT – SINGURA ARMA A CREDINCIOSILOR in fata lui Antihrist si a inaintemergatorilor lui
- “Din Viata si din Duh”. PARINTELE SOFRONIE SI SINGURA INTREBARE FUNDAMENTALA: “Cum sa dobandim pe Duhul Sfant in noi si sa-L pastram?”
- ARHIM. SOFRONIE – Despre cainta, libertate si razboiul nostru duhovnicesc
- Munitie pentru razboiul duhovnicesc de la Sfantul Siluan Athonitul
- DE CE TREBUIE… “SA NU OSANDESC PE FRATELE MEU”?
- Predica Sfantului Luca al Crimeei (11 iunie) pentru ZIUA CINCIZECIMII (RUSALII): „IMPARATE C ERESC, MANGAIETORULE…”.Unde (nu) locuieste Sfantul Duh?
- CUVINTE TARI ALE PARINTELUI COMAN LA CINCIZECIME: “Cine crede ca
trebuie sa faca biserici mari pentru a-L face vizibil pe Dumnezeu se amageste!” - Pogorarea Duhului Sfant – taina esentiala a vietii noastre. FARA PLANS SI FARA IUBIRE NIMENI SA NU SE AMAGEASCA, NU VA DOBANDI HAINA DUHULUI!
- PUTINI SUNT ADEVARATII CRESTINI!
- Pogorarea Duhului Sfant, ziua de nastere a Bisericii: “VINO, MANGAIETORULE!”
- Sf. Iustin Popovici: BISERICA ORTODOXA CA CINCIZECIME CONTINUA
- Parintele Arsenie Muscalu: VIATA IN BISERICA. “FOC AM VENIT SA ARUNC PE PAMANT!”
- Ce avem noi de facut astazi pentru a ne mantui si pentru a ne pregati de incercarile ce vor veni?
Doneaza pentru filmul "Scrum"
http://www.youtube.com/watch?v=oMK_1gx09Fc&NR=1
“lipsa razvratirii launtrice fata de cel care incearca sa te domine.” cred ca este unul din cele mai grele lucruri de infaptuit. Te poti abtine sa te razvratesti in fapta, ca om te poti controla… dar ca inlauntrul tau sa mai fie si liniste si pace cand celalalt incearca sa te domine, aceasta deja inseamna o masura duhovniceasca mult mai inalta…
As vedea ca unul din pericolele aflate pe drumul spre dezpatimire in relatia cu celalalt, poate fi si indiferenta. Sa nu-ti pese de cel care vrea sa te domine, sa ai tendinta sa-l minimizezi, sa ti se strecoare in suflet un fel de mila falsa combinata cu dispret si atunci iara nu e bine caci asta inseamna lipsa dragostei. E apriga aceasta lupta dar spre asta suntem chemati daca vrem ca Duhul Sfant sa Se alasluiasca in noi.
Cu lacrimi fierbiniti si dorinta puternica de a avea pe Duhul Sfant cu noi si cu ajutorul lui Dumnezeu stim ca se poate. Asa sa ne ajute pe toti Bunul Dumnezeu.
Citesc și’aud.
(Din ce citesc).
Dar cât ascult ?
Cât mă smeresc ?
Și ascult ??
(Citind cuvântul spus)
Spre mântuire
În Iisus ??
Că în Cuvânt
Sfânta chemare
Mă cheamă doar
La ascultare.
Mă cheamă doar
La împlinire,
Prin ascultarea
Din iubire.
Mă cheamă glasul
Părintesc,
(Smerindu-se)
Să mă smeresc.
Și glasul lui smerit,
Smerește,
Căci cheamă (nu ne
poruncește).
Și duhul simte că ce-a spus
Nu are scop nici gând ascuns.
Inima-i simte curăţia
Ce mi-a smerit în duh mândria,
Că orice inimă smerită
De cei curaţi este iubită.
Că dragostea nu stăpânește.
Nici cel smerit nu poruncește.
Iubirea-și pune în cuvânt
Ce-i mai curat și ce-i mai sfânt.
Fiindcă aceasta e firesc
Și natural duhovnicesc.
Că-n ce gândim și-n ce râvnim
Ori ajutăm ori răzvrătim.
Duhul transmite ( în ce-am spus)
Tot ce e gând și scop ascuns.
Și duhul nostru e ” citit”
De cel curat, blând și smerit.
Puternic este în Cuvânt
Cel ce trăiește’n Duhul Sfânt.
De ce in ultima vreme foarte multe fete bisericesti pronunta numele Mantuitorului “Cristos” ? Care este diferenta intre pronuntarea sau scrierea cu “C” in loc de “H” ?…Multumesc anticipat pentru lamurire…Doamne ajuta
@ Ninie:
Noi nu am sesizat asa ceva. Asta e tot ce aveti de comentat referitor la cuvantul IPS Teofan? Deci e gata, e papistasit clar, nu? 🙂 Ce treaba avem noi cu mandria, cu ambitia, cu viclenia si judecarea despre care e vorba aici… Nimic decat ca ne deranjeaza cand auzim despre astea… si atunci vine firesc: de ce vindeci in zi de sambata? de ce nu te speli pe maini? de ce stai la masa cu vamesii si curvele?. Altceva? Cum inchide ochii nu e suspect? De ce zice “Vino, Doamne”, asta nu o fi ceva sectar?
Nimic nou sub soare:
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/01/07/fariseul-ii/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/05/16/predica-ps-sebastian-pascanu-episcopul-slatinei-si-romanatilor-despre-formalism-si-neputinta-de-a-ne-bucura-de-binele-aproapelui/
PS: Cristos sau Christos era o grafie foarte folosita in perioada interbelica, fiind ulterior inlocuita cu cea – corecta – de Hristos. Ioan Ianolide, de pilda, o folosea frecvent in manuscrisele sale. Pronuntiativ forma Cristos a ramas destul de folosita, chiar daca grafia respecta forma corecta, deoarece H-ul in limba romana e un h moale si cand e pus ca prima litera inaintea unei consoane de obicei se “stinge” in favoarea acesteia sau tinde, cum e cazul aici, sa dea loc unei consoane de substitut.
A-ti iubi vrasmasul, in final, este in putinta fiecaruia. Altfel Mantuitorul nu ne-ar fi cerut-o. Bineinteles ca este lucrarea Duhului Sfant in om si nu doar a omului lipsit de Duh Sfant.
Dar mi-am pus intrebarea, si recent am gasit acesta intrebare si la un Parinte induhovnicit – ce te faci cu diavolul, care cu adevarat este singurul vrasmas al omului? Oare trebuie sa ajungi sa-l iubesti pana si pe el? Este o intrebare cutremuratoare.
Si sa nu mai vorbim de faptul ca un vrasmas important al omului, chiar dusman, adica vrasmas de moarte, este omul insusi. Evident ca nu ne putem iubi pe noi insine, altfel neputand a-L iubi pe Hristos.
Deci se vede clar ca a-ti iubi vrasmasul, in persoana aproapelui tau, ne este lucrul cel mai la indemana si usor de realizat.
@admin
Dvs. ati spus ca e papistasit nu eu….Departe de mine intentia de a judeca…era pur si simplu o intrebare pe langa subiect si ceva ce am remarcat in ultimul timp, atata tot. Puteati da un raspuns simplu, nu inteleg de ce ironizati si intepati asa gratuit.
@ Ninie:
Poate pentru ca nu ne plac insinuarile, ispitirile si “intrebarile pe langa subiect”. Cand la un asmenea cuvant duhovnicesc, noi avem numai de carcotit si de asudat la… strecurarea tantarului, daca numai atat avem de spus, atunci… e bine, e foarte bine.
Mda, uitati cam cat de “papistasit” este:
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2011/01/17/episcopul-romano-catolic-de-iasi-gherghel-disperat-de-refuzul-ips-teofan-de-a-mai-participa-la-octava-de-rugaciune-ecumenista-din-luna-ianuarie/
@admin
Probabil ca aveti dreptate, repet ,a fost doar o nelamurire si atat. Nu e absolut nimic de comentat in fata acestui cuvant si nu sunt eu in masura sa judec pe nimeni, cu atat mai putin un ierarh. Numai Dumnezeu stie inimile si faptele fiecaruia. Scuze pentru deranjul pricinuit si multumesc pt raspuns. Doamne ajuta.
@ Ninie:
Atunci va rugam sa ne iertati. A fost insa si o descarcare a unei tristeti mai generale privind modul in care oamenii mai recepteaza astazi un mesaj duhovnicesc, o acumulare a unor dezamagiri in aceasta directie, plus ca exista si acest curent foarte la moda de a vana pana la detaliu greseli reale sau presupuse ale unor anumiti ierarhi. Inca o data, iertati-ne ca v-am judecat gresit.
Acest articol a avut rolul de a ma lamuri cu ceva ce banuiam eu ce este cu mine.
Capacitatea de a te elibera de dorinta de a-i domina pe altii. – Aici pot spune ca stau destul de bine, nu imi place sa domin pe nimeni, in general prefer ca totul sa se realizeze prin comunicare si incredere.
Lipsa razvratirii launtrice fata de cel care incearca sa te domine. – Aici pot spune ca stau foarte rau, dorind si facand tot posibilul in a distruge pe oricine care ar indrazni sa-mi incalce libertatea, totul cu o viclenie feroce, incetand lupta doar dupa ce dominatorul este infrant si dupa ce i s-a administrat o lectie pe care o sa o tina minte toata viata.
Din pacate acesta sunt eu, un om doar pe jumatate care se intreaba de ce nu reuseste nimic duhovnicesc.
Admin !
Nu stiu cati il respecta…admira si il iubesc mai mult pe IPS TEOFAN decat mine..:) Am mai vorbit despre asta..si cu alte ocazii…Sintetizez : Este un Preainalt Ierarh cu totul si cu totul deosebit ! ( natural…firesc…bland…smerit..cald…inima buna…modest…umor fin,placut…) )…parca desprins din Cartile Sfinte ! Si totusi…asta e singurul recunosc – amanunt…care ma zgandara…asemenea unui tantar…si ma face sa tresar usor neplacut…atunci cand pronunta Cristos…in loc de Hristos…
Doamne ! Iti multumim ! iarta-ne…si…ajuta-ne…
Sa avem inima buna ! si…Dreapta Credinta !
…!
Am postat de multe ori si pe facebook poze si cuvinte de folos ale IPS TEOFAN..! din impulsul firesc de a face cunoscut si a impartasi o bucurie si altora…( sper ! sa nu fi provocat zavistie…:)
De asemeni…nu cred ca …ultimul timp am auzit o urare mai frumoasa ca aceasta : ” SUS SA INALTAM INIMILE ! ”
Am spus…uneori..poate ca nu ne dam seama…nu intelegem si nu apreciem modul…Caile prin care Dumnezeu ne binecuvanteaza ! ….referindu-ma si considerand ca IPS TEOFAN este o binecuvantare a lui Dumnezeu pentru Moldova…pentru ieseni…!
Doamne ! Iti multumim ! iarta-ne…si..ajuta-ne…
Sa avem inima buna ! si…Dreapta Credinta !
Admin !
As avea o rugaminte : eu…nu am pus “acel emoticon” – care sugereaza rasul ;….sau…bine…sa spunem ca…daca a aparut ,e doar o greseala….si…d.p.meu d.v. …prezenta lui la sfarsitul frazei..nu este potrivit… !
Va rog mult ! sa-l stergeti !
Doamne ! Iti multumim ! iarta-ne…si…ajuta-ne…
Sa avem inima buna si…Dreapta Credinta !
Admin ! VA MULTUMESC !!!
@ mihaela:
Pentru (prea) putin 🙂
Doamne, ajuta!