ÎPS Neofit de Morfou: “Pentru un creștin ortodox, CREDINȚA trebuie să învingă DEȘTEPTĂCIUNEA. Să căpătați INIMA CURATĂ care să învingă LOGICA OMENEASCĂ”

Maica Domnului în fața credincioșilor și a gândurilor (26.12.2020)

Predica Mitropolitului Neofit de Morfou in cadrul Liturghiei arhieresti ce s-a slujit cu ocazia Sarbatorii Soborului Maicii Domnului la Biserica Sfintilor Varnava si Ilarion, comunitatea Peristerona, din mitropolia Morfou:

(traducere de E.P.):

„Ani binecuvântați să aveți, dragii mei copii, liberi de orice frică, de orice înrobire, de orice exagerare. Doar o exagerare este îngăduită în viața noastră: să Îl iubim fără măsură, din toată inima noastră, din toată puterea noastră, cu tot sufletul nostru și ființa noastră, pe Dumnezeul Treimic, pe Tatăl, pe Fiul Său și pe Sfântul Duh, și, în al doilea rând, pe aproapele nostru, indiferent de limba pe care o vorbește, de neam sau credință, ca pe noi înșine.

Ce lucruri frumoase cere de la noi să facem credința pe care o avem! Și totuși, există oameni care au reușit să îndeplinească aceste lucruri mari, aceștia sunt Sfinții noștri. Și Sfinții noștri, să știți, au avut și ei gânduri, îndoieli, și câteodată puțină-credință. Precum a fost Apostolul Petru căruia i-a spus Domnul Iisus: „Puțin-credinciosule, de ce te-ai îndoit?”, atunci când s-a scufundat în mijlocul mării și nu a reușit să meargă pe apă. Totuși, Hristos nu l-a îndepărtat, ci l-a ajutat ușor-ușor, să își întărească credința. Mai apoi, Petru a slăbit din nou în credință și când Hristos a fost legat și dus în fața fariseilor și a lui Pilat, Petru a fugit. Și când l-au întrebat dacă nu este și el ucenic al Nazarineanului, a răspuns că nu este. „Dar și vorba ta te trădează că ești din Nazaret”. „Nu, nu sunt!”. De trei ori s-a lepădat. Și totuși, Hristos nu l-a părăsit. De ce? Pentru că a plâns. Cum a auzit cântatul cocoșului, a plâns și lacrimile sale nu s-au oprit până în ora în care a mucenicit, când și-a dat sângele pentru Acela pe Care L-a iubit cu toată inima sa, cu toată puterea sa, cu toată ființa sa.

Și noi, acum, nu vă gândiți, cu toate aceste situații prin care trecem, cu refugierea noastră de 46 de ani, acum cu epidemia, pandemia, frica din 2020, groaza din 2021 și încă mai avem de tras. De aceea, tot ce am spus despre Apostolul Petru sunt valabile și pentru noi. Și pentru noi vin zile de puțină-credință. Știți de ce? Cu cât este mai deștept un om, cu atât mai mult este încercată credința sa. Deoarece, credincios  este un om care se ridică deasupra “deșteptăciunii” sale, fiindcă, peste deșteptăciune și cunoștință, pune credința sa. Cei din Katokopi au această ispită. Sunt foarte deștepți și copiii din liceu au o foarte bună așezare la învățătură, mai mult decât alții, dar, din această cauză se mândresc mult. Dar să știți că nu întotdeauna este folositoare deșteptăciunea. Pentru un creștin ortodox, credința trebuie să “învingă” deșteptăciunea. Și vine ceasul să dăm examene: ce este mai puternic înlăuntrul nostru, credința noastră sau deșteptăciunea noastră? (…) Credința, zice fratele nostru cel simplu din Peristerona. Nu crede așa toată lumea, frate! Cei deștepți sunt cu măscuțele lor, sunt la căsuțele lor, în izolare, în carantină, nu sunt lângă Maica Domnului. De ce se tem? Pentru că sunt oameni responsabili, pentru că sunt oameni înțelepți. Noi, ceilalți, suntem „iresponsabili”, suntem niste „conspiraționiști încețoșați”. Așa ne consideră unii chiar dacă nu ne-o zic în față. Unii chiar ne-o zic, sunt mai sinceri.

Dar pentru noi, când o iubești pe Maica Domnului cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta, cu toată inima ta, îți dai seama că există ceva deasupra logicii, a raționalului și a deșteptăciunii, și aceasta este CREDINȚA pe care o aveau sfintele femei mironosițe. Acestea știau că acolo unde se vor duce, la mormântul lui Hristos, sunt soldați romani. Dar nu le-a oprit acest lucru, gândindu-se că vor fi arestate. Dragostea pentru Hristos a învins logica lor. Credința a învins rațiunea omenească. Apoi s-au gândit: Este o piatră mare la mormânt, cine ne va da la o parte piatra, ca să intrăm înăuntru? Aveau, așadar, și ele îndoieli, dar dragostea pentru Hristos era atât de puternică încât aceasta făcea ca credința lor să se întărească și să biruiască gândurile omenești și neputințele și greutatea pietrei. Să mergem, au zis, și are grijă Dumnezeu. Așadar, au mers și au văzut că piatra fusese dată la o parte, iar pe aceasta stătea Arhanghelul Gavriil și mormântul era gol. Vedeți? Aceasta face credința. Astfel că mironosițele au fost cele dintâi să vadă minunea Învierii Mântuitorului Hristos deoarece logica lor a rămas pe al doilea plan. Pe primul loc au pus credința care le-a dat aripi și le-a îndepărtat frica. Fiindcă dragostea desăvârșită alungă frica. Ce le-a spus Arhanghelul: Să le spuneți ucenicilor și lui Petru că a înviat Domnul. Vedeți? Și puțin credinciosului Petru, care se lepădase de Hristos și Îi strigase când se scufunda: Doamne, ajută-mi mie! Mă pierd! Mă înec! Și Hristos i-a spus: De ce te-ai îndoit? Dacă tu crezi că Eu sunt Învierea și Viața, de ce te temi? Cel ce crede în Mine a trecut de la moarte la viață. Moartea a fost învinsă, păcatul a fost învins. Ajunge să ne pocăim, ajunge să ne curățim inimile. Așadar, să tragem concluzia.

Dar înainte de a trage concluzia, să vorbim și de un personaj pe care îl sărbătorim azi, despre logodnicul Iosif, un bătrân căruia i-a fost dată în pază Maica Domnului. Acesta avea și patru copii mai mari decât Maica Domnului, așa de înaintat în vârstă era Iosif. Când a văzut că Maica Domnului este însărcinată s-a tulburat. Apoi a văzut-o să nască într-o peșteră în chip tainic, fără dureri, apoi să coboare și să urce îngeri, să vină magi să se închine, să vină păstori să i se închine ei și Pruncului. Și acesta a început să aibă gânduri de îndoială. Ce se întâmplă cu această Fecioară care mi-a fost dată în grijă? Cine a făcut Acest Copil minunat? Totul era peste puterea de înțelegere a rațiunii lui omenești. Până când a fost nevoie să îi apară înger să îi spună: Iosife, ia copilul și pe mama sa și fugi în Egipt deoarece vor să Îl omoare pe prunc. Și, ca să se împlinească și vechea profeție care spunea: Din Egipt L-am chemat pe Fiul Meu, a plecat în Egipt doi ani. Refugiat, Hristos, refugiată, Maica Domnului. (…) Vedeți? Și marii Sfinți, precum Dreptul Iosif, precum Apostolul Petru, s-au “certat” cu logica omenească. A venit ora când au dat examene. Așa cum dăm și noi acum. Și au învins. Ce a învins? Credința din inima lor a învins rațiunea omenească.

Acum, revenind la noi, ca să învingă credința asupra rațiunii noastre nu este lucru ușor. Să nu spunem vorbe mari care au nevoie de multă lucrare ca să aducă rod. Ca să învingă credința trebuie să se îndeplinească două condiții, după Sfântul Isaac Sirul: Fie să fii un om foarte simplu, și să te încrezi în Domnul cu ușurință, fie să îți cureți zi de zi inima de gânduri și patimi, și, pe măsură ce se curăță inima, pe atât crește credința, încrederea, credința luminată, credința adevărată, că are grijă Dumnezeu de mine. (…) Cum mi-a spus un om învățat, din Mani: Înaltpreasfințite, și dacă îngăduie Dumnezeu să murim, și jos e viață, și sus e viață. Așa credea și Sfântul Auxentie și eroii noștri. Ei credeau că murind trec “puntea” către Viața Veșnică. Aceasta este credința sfinților și a eroilor noștri, credința pe care noi astăzi am pierdut-o. (…) Acum putem să îi sărbătorim pe eroii noștri în practică și să spunem: Vom merge la Biserică și să spună ce vrea Europa. Europa gândește “logic” de 1000 de ani. Au fost păcăliți de Papa. Și astfel logica a învins inima. Deoarece au pierdut lucrarea care spune: “Inimă curată zidește întru mine, Doamne și Duh drept înnoiește întru cele dinăuntru ale mele”. Au pierdut lucrarea pocăinței, a curățirii inimii. Au confundat mintea – nous – ochiul sufletului, cu creierul. Ce oameni tragici! Și astfel Europa s-a umplut de tragedii!

Și acum trebuie să fie o mare încercare, o mare răsturnare ca să se răscumpere și să se arate greșelile a multor secole. Secole! Coronavirusul este doar începutul, nu e sfârșitul. Vin multe și diferite. Dar una singură trebuie să facem: să învățăm să ne curățăm inima. Și atunci pleacă și frica de la noi, și știm să luăm și decizii bune și să mergem din slavă în slavă. (…) Unul poate să-i salveze pe mulți. (…)

Mă rog pentru voi toți, și voi să vă rugați pentru mine, să căpătați inima curată care să învingă logica omenească, care să învingă creierul. Și în acest fel ne vom elibera și de turci, și de pseudo-greci și de pseudo-creștini!”

Legaturi: