“Lasa mortii sa-si ingroape mortii lor…”
“Cand cineva I-a spus Domnului: Da-mi voie sa merg mai intai sa-l ingrop pe tatal meu, El i-a raspuns: Lasa mortii sa-si ingroape mortii lor, iar tu vino de-Mi urmeaza Mie. Mortii sunt oamenii cu sufletul mort. Cei morti duhovniceste sunt cei in care nu viaza Duhul lui Dumnezeu, care nu-L cunosc pe Tatal Ceresc, care nu se roaga si nu-I cer nimic. Ei sunt niste orfani pe pamant. Se zbat, aduna, chefuiesc si mor. Exista si altfel de morti duhovniceste: cei care se roaga si merg la biserica, dar vorbesc de rau, injura, beau, se bat, adica asculta, dar nu implinesc cuvantul lui Dumnezeu. Cele cinci fecioare intelepte si cele cinci nebune: acesta este chipul duhovnicesc al celor care frecventeaza biserica.
Cei morti duhovniceste sunt cei care nu se lupta cu patimile si cu deprinderile daunatoare: a vorbi intinat, a bea, a implini pofta pantecelui, a injura. Placerea pantecelui pare o deprindere nevinovata, dar staretii invata ca pantecele satul te duce in iad.
Mai sunt si aceia care in viata au parte de vreo suferinta: saracie, boala sau altceva. Daca traiesc cartind, injurand, invidiind, band, si ei sunt morti sufleteste. In Imparatia cerurilor vor intra cei care Il slavesc pe Dumnezeu, ca acel monah care a suferit toata viata din cauza unei rani la picior care nu se vindeca. Desi nu dusese o viata ireprosabila, cand a murit si a trebuit sa treaca prin vamile vazduhului, lumina care provenea de la rana sa ii alunga pe toti demonii-vamesi, sufletul sau fiind indreptatit prin faptul ca isi purtase suferinta fara cartire. De aceea, lasa si tu mortii sa-si ingroape mortii lor si urmeaza Domnului!”
(Din: Pr. Valentin Mordasov, duhovnicul de la Pskov: Invataturi si intamplari minunate, Editura Sophia, 2011)
***
- Doxologia: Sală arhiplină, la conferința ASCOR susținută de IPS Nicolae, Mitropolit de Mesogias şi Lavreotiki
[…]
„Cu compromisuri și cu hotărâri care nu sunt decisive nu poate cineva să meargă pe drumul cel drept”
În continuare, IPS Nicolae a vorbit această legătura puternică ce există între tinerețe și viața Bisericii, aducând și câteva argumentări biblice:
„În primul rând, tinerii sunt decisivi, hotărâți, apoi, în interiorul lor, au o anumită doză de eroism, de entuziasm, un simț al libertății, iar în al treilea rând, ei se identifică cu noul, cu schimbarea, cu revolta. În plus, ei au viziunea viitorului. Aceste elemente și caracteristici se află și în viața și în învățătura Bisericii noastre. Despre duhul decisiv ne spune Hristos că «cel ce nu este cu mine, este împotriva Mea” și că nimeni nu«poate sluji și lui Dumnezeu și lui mamona», iar când și-a chemat la slujire ucenicii, aceștia au decis singuri alegerea lor. Un om care este îmbătrânit și obosit de viață nu poate să facă cu ușurință și în mod rapid alegerile. Când Hristos i-a spus unui ucenic «Vino după Mine», iar acela i-a răspuns «Lasă-mă mai întâi să-mi îngrop tatăl», Mântuitorul nu s-a temut că o să-l piardă replicându-i: «Lasă morții să-și îngroape pe morții lor», ci l-a pus în fața unei decizii definitive. Așa funcționează Biserica. Cu compromisuri și cu hotărâri care nu sunt decisive nu poate cineva să meargă pe drumul cel drept și să facă alegerea corectă. La fel, în invitația de a-L urma, Hristos îndeamnă pe cel care face acest lucru să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-L urmeze. Nu există deloc în această invitație promisiuni lumești. În acest mod i-a chemat și pe ucenicii Săi, și aceștia I-au urmat, ucenici care erau majoritatea tineri și hotărâți. Așa s-a comportat Biserica cu marile ei mesaje, punându-i pe oameni în fața unor dileme clare. La fel, în episodul cu tânărul bogat din Evanghelie, căruia Mântuitorul îi spune că dacă vrea să fie desăvârșit, să-și vândă toată avuția, să o împartă la săraci, iar apoi să-i urmeze Lui, se spune că acesta s-a întristat. El era un tânâr cu o gândire îmbătrânită, a preferat siguranța bogăției sale în loc să-și asume riscul desăvârșirii”.
Cele trei poveri care îl îngreunează pe om
IPS Nicolae a vorbit la conferința ASCOR, printre altele, și despre ce cum putem găsi adevărata libertate:
„Există trei poveri care ne îngreunează: o povară este voința, cealaltă dreptul pe care fiecare dintre noi îl cerem, iar a treia este părerea pe care o avem. Dacă cineva și-ar face o spovedanie interioară, ar vedea cum voința îi este sugrumată de păcate, sentimentele îi sunt astupate de mulțimea drepturilor pe care le cere, iar mintea îi este prinsă ca într-o închisoare de mulțimea gândurilor și părerilor pe care le are. Peste toate aceste poveri, vine cuvântul lui Dumnezeu, care ne cheamă să ne eliberăm mai întâi de eul nostru, de noi înșine, cu alte cuvinte, să ne eliberăm de egoismul nostru. Așadar, nu există o predică mai bună pentru și despre libertate decât predica Bisericii, fiindcă ea ne spune «Iubește pe Hristos, și fă ce vrei»”.
[…]
Legaturi:
- CHEMAREA PRIMILOR APOSTOLI. Cum Il urmam noi pe Hristos? Conditiile bunului raspuns la chemarea lui Dumnezeu: SMERENIE, ASCULTARE SI RAVNA
- Evanghelia chemarii primilor Apostoli: CINE L-AR MAI URMA AZI PE HRISTOS?
- “Urmati-va calea, fara sa priviti inapoi sau in jurul vostru. Nu luati seama la cele ce va inconjoara; nu ascultati vorbe goale!”
- Nu putem sluji la doi domni…
- UN SINGUR LUCRU TREBUIE…
- PREDICI AUDIO pline de seva si putere duhovniceasca la DUMINICA TANARULUI BOGAT: “Toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam!”
- Duminica tanarului bogat: CUM FUGIM DE HRISTOS?
- “Dreptatea lui Dumnezeu si dreptatea oamenilor”. SURPRIZELE FRUMOASE ALE DUHULUI SI CHEMAREA INCOMODA A CRUCII. Provocarea cea buna VS. duhul lumii – Parintele Coman
- SF. TEOFAN ZAVORATUL – Alte predici puternice la Duminica Mariei Egipteanca: “INTARITI-VA HOTARAREA DE A REZISTA in impotrivirea fata de naravurile lumii”
- Sfantul Teofan Zavoratul despre TIRANIA “OPINIEI PUBLICE” IMPOTRIVA A TOT CEEA CE ESTE CRESTINESC SI DESPRE RENUNTAREA LA OBICEIURILE LUMESTI – CUVANT AL SFANTULUI TEOFAN ZAVORATUL IN DUMINICA DE DUPA BOTEZUL DOMNULUI (si audio)
- Sfantul Teofan Zavoratul: CE PACE POATE FI INTRE CRESTIN SI LUME?
- Sf. Teofan Zavoratul – “DUMNEZEU SAU LUMEA: NU ESTE CALE DE MIJLOC!”
- CE RASTIGNIRE FATA DE LUME I SE CERE SI MIREANULUI?
- Legile duhovnicesti ale luptei cu patimile si tragedia sufletului slab, sovaielnic sau: DE CE NU SUNT SUFICIENTE BUNELE INTENTII PENTRU MANTUIRE?
- PUTINI SUNT ADEVARATII CRESTINI!
- Sf. Tihon din Zadonsk: ADEVARATII SI FALSII CRESTINI
- Parintele Seraphim Rose: “Nu trebuie sa asteptam nimic altceva decat sa fim rastigniti”
- Intre Cruce si tradare. CARE ESTE LECTIA MUCENICULUI EVGHENIE PENTRU NOI SI VREMURILE NOASTRE? (II)
- El a ales Crucea. NOI CE VOM ALEGE? (I)
- Predica PS Sebastian al Slatinei: VIATA CA O CRUCE. Cine se menajeaza, se complace si refuza LUPTA, cum va castiga Imparatia?
- Radicalismul Evangheliei lui Hristos. Crestinismul nu este ceva comod (PS SEBASTIAN, PR. COMAN)
- PREDICA P.S. SEBASTIAN LA DUMINICA TUTUROR SFINTILOR: Sfintenia este posibila si este poruncita si pentru mireni, si pentru cei casatoriti!
- “DREPTATEA” CRUCII. LEGEA LUI HRISTOS CERE RASTIGNIRE. Scrisori ale Sf. Ignatie Briancianinov despre necazuri, lepadare de sine, dragoste si indreptatire
- Predania ortodoxa, apostolica despre NECESITATEA LEPADARII DE LUME (de patimi) PENTRU TOTI CEI CARE CAUTA MANTUIREA: “Exista un singur crestinism, o singura invatatura crestina, care vine de la Domnul Insusi”
- URMAREA LUI HRISTOS, ALEGERILE DUREROASE SI MARTURISIREA LUI INTREAGA
- LECTIA MARTIRILOR CARE AU BIRUIT LUMEA. “Fiecare din noi e chemat la o forma de marturie sau martiriu pentru Hristos”
- ODINIOARA SI ASTAZI… “Singurul duh care domneste astazi este acela al unei vitrine impodobite, dar false, artificiale”
- Predica la scoaterea Sfantului Epitaf: TREBUIE SA MERGEM PANA LA CAPAT, SA NE INGROPAM IMPREUNA CU HRISTOS, SA NU MAI FIM CEI DE DINAINTE!
- MUCENICII SI NOI: marturisirea lui Hristos sau dorinta de a placea lumii?
- Ierom. Ioan Buliga: IUBIREA LUMESCULUI NE OPRESTE DE LA JERTFA
- CEL CARE ISI IUBESTE VIATA SA O VA PIERDE…
- Cum ne purtam crucile vietii? SUNTEM HOTARATI SA RENUNTAM LA NOI INSINE sa ne dedicam total lui Dumnezeu?
- Pr. Vasile Mihoc catre tineri: E NEVOIE DE SERIOZITATE SI LUPTA CU “CEL VICLEAN”, HRISTOS NU E “NICE”! Lumea de azi ii fragilizeaza programatic pe tineri si proclama NORMALE si patimile impotriva firii (VIDEO)
- Parintele Paisie Aghioritul: CUM SA DUCEM “LUPTA CEA BUNA” SI CUM SA SPORIM DUHOVNICESTE?
- Parintele Petroniu: “Otrava pacatului nu se poate taia cu apa de flori, trebuie leacuri puternice; nu cu jumatati de masura, ci cu lupta pe viata si pe moarte”
***
- Anturajul ca o troaca de porci. URACIUNEA si OTRAVA VORBELOR MURDARE sau DESARTE. Puterea de corupere a tovarasiei pacatoase. TERIBILUL AVERTISMENT IMPOTRIVA PARTASIEI CU PACATUL
- Cuviosul Paisie despre FOLOSUL CE SE DOBANDESTE DIN PRIETENIA DUHOVNICEASCA si despre CAT DE VATAMATOARE SUNT MEDIILE SI TOVARASIILE LUMESTI
- Trei cuvinte importante despre LEPADAREA LUMESCULUI si a IUBIRII DE SINE
- Sfantul Luca al Crimeei: CUVANT IMPORTANT DESPRE INTINAREA DE LA LUME: Sa fugim de nerusinare, de clevetire, de ura si aroganta ucigase, de sectanti!
Da. Dumnezeu, a vorbit lumii,
(Pe faţă, nu doar în ascuns).
Sa făcut om, (cel din Teime),
Căci Dumnezeu este Iisus.
Da. Dumnezu a vorbit lumii.
Nu ca tot omul, care piere,
(Ca cel, ce din ce poate, ştie),
Ci ca Stăpân (şi ca putere).
Nu nu ne-a vobit din ale lumii.
(Nu despre cele care pier),
Ci despre Viaţa şi Lumina
Şi Adevărul (cel din cer).
Nu ne-a vorbit despre ştiinţă.
Despre…”supremul”, pe pământ,
Ci despre noi şi despre Tatăl,
(Şi despre El şi Duhul Sfânt).
Ne-a spus, ce nimeni (nici o dată),
Nu a ştiut. (Şi nu va şti,
Prin ce suntem, prin noi…,
Prin cele, ce pier şi pururi vor pieri ).
Nu ne-a vorbit în vobe’nalte,
(Ce’s anevoe de pătruns)
Ci ca acel ce arată minţii
Viul concret, ce e’n acuns.
Ca cel cre’a zidit făptura
(Şi-i poate lesne arăta,
Ce ea, nu ştie despre sine)
Şi doar prin El, poate vedea.
În simplitatea vorbei sale,
Se vede cerul şi pămâtul.
Se vede clar Dumnezeescul,
Nemărginirea, infinitul.
Da. Dumezeu a vorbit lumii.
A spus tot ce era de spus,
Direct şi faţă către faţă.
Că om şi Dumnezeu’i Iisus.
Oricine vrea să îl cunoască,
Nu-l caută în ce-i pământ.
(În roci…, în… plăsmuirea minţii)
Ci’n ce ne spune prin Cuvânt.
Căci vorba Lui este viaţă.
E Adevăr viu. E putere.
Este lumina ce renaşte
(Din moarte) şi dă înviere.
E Adevărul care lumea
La Răstignit (şi la’ngropat).
Acel ce’anvins puterea morţii
Şi’a treia zi a înviat.
Da. Dumnezeu a vorbit lumii
Şi ne vorbeşte, (de voim
Să îl cunoaştem), din scriptură,
Să-l ascultăm şi să-l iubim.
Dar Noul Testamet stă’n rafturi,
(Cu foile’i îngălbenite).
Cu slovele’i pline de viaţă,
Ce nu au fost (sau nu’s) citite.
Păctul, (cu povara’i cruntă)
Ne’a înrobit (şi ne’a supus)
Şi nu ne mai permite astazi,
Să-l ascultăm pe Iisus.
Ne’atrage la plăceri spurcte
La adevăruri din pământ…,
La cinstea şi concretul lumii,
Care respinge tot ce-i sfânt.
L’ am îngopat (şi noi), în rafturi
Şi… nu mai vrem să’l auzim,
Că… n’avem timp, că…ni se pare,
Că ce ne’ar spune, deja… ştim.
“Intr-o buna zi,deodata
A venit asa…o piatra
De putini ea fu primita,
Caci era cam…necioplita.
Fiecare-a luat o dalta
Si-a-nceput sa dea in piatra.
Unii indiferenti dadura.
Altii au lovit cu ura.
Multi lovira cu mandrie.
Cativa doar cu bucurie.
Si din piatra necioplita,
Ce de data fu lovita,
Sub lucrarea lui Hristos
Se nascu un chip frumos.
Am si eu o intrebare:Ce-a avut piatra?
RABDAAAAAAAREEEEE!!!”( Maica N.)
Problema este ca numai cei care sunt vii duhovniceste pot sa-i vada pe cei morti cu sufletul. Ceilalti ar cam trebui sa se fereasca de a judeca in vre-un fel oamenii, chiar daca vad anumite pacate la semenul lor. Aceasta pentru ca adancimile sufletului nu pot fi cunoscute de orisicine. Si cine oare poate sa cunoasca sufletul omului? Numai Dumnezeu si cei care se invrednicesc de lumina harului Lui.
“Lasă morții să-și îngroape pe morții lor” trebuie citit intotdeauna impreuna cu indemnul Domnului: “Vino după Mine”. Altfel duce la o impietrire a sufletului, la o nepasare fata de aproapele si la mandria de a fi mai presus decat altii. Adica implicit la o cadere.
Aceste cuvinte din Scriptura ne amintesc ca urmand lui Hristos vom fi vii si vom castiga Imparatia Cerurilor, in schimb urmand lumii acesteia, ne cufundam in moartea pacatului. Sunt doua lumi care nu se impaca: lumea aceasta si Lumea Cealata. Intre ele nu exista compromis, intre ele crestinul trebuie sa aleaga si la aceasta se refera decizia definitiva pe care trebuie sa o luam.
Si atunci cine sunt cei “vii duhovniceste” si cine sunt “ceilalti”? 🙂
Fireste ca indemnul are sens numai duhovnicesc, legat indisolubil de urmarea lui Hristos.
Cei vii duhovniceste sunt in primul rand sfintii. Daca citim de exemplu cartea “Langa Parintele Porfirie” vedem acolo cum Sfantul Porifire avea aceasta capacitate sa vada in ce stare era sufletul omului. De unii spunea ca in ciuda aparentelor au un suflet bun, de altii ca sufletul lor este mort. Aceasta este cu neputinta pentru noi, ceilalti, oameni obisnuiti care nu putem decat sa ne dam cu parerea, dar fara sa avem vre-o certitudine duhovniceasca. De aceea consider ca este mai bine ca omul sa ia amite la pacatele lui propii, decat sa imparta lumea in vii si morti sufleteste. Altfel, nevazand asa cum trebuie pe aproapele nostru, ajungem asemenea fratelui cel mare, al fiului risipitor, care refuza sa intre in casa tatalui, numai pentru ca fratele sau a fost primit de parintele sau bucuros, caci “acesta mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat”(Luca 15, 24)
A fi viu duhovniceste inseamna a-L avea pe Hristos in launtrul nostru, caci El este Viata. Si ca sa fie asa, asta presupune sa avem o vietuire crestina, sa implinim poruncile evanghelice, in care se gaseste Hristos. Ori daca ne gasim multumiti ca am facut acestea, insusi acest lucru presupune ca suntem foarte departe de ceea ce trebuie sa fim si sa implinim, ca nici nu am patruns in adancul inimii noastre in care se afla multa necuratie. Cred ca foarte multi dintre cei care se numesc crestini habar nu au de inima lor duhovniceasca.
Si de vom fi vii, dar suntem paralitici, numai uitandu-ne la unul care este mort putem sa ne bucuram, sau sa ne linistim cat de cat constiinta, poate psihologic mai mult, dar daca ne uitam la Hristos, ar fi cazul sa ne vedem mai mult moartea sufleasca.
P-aia duhovnicesti, ii stie Dumnezeu!
Te mai cerceteaza Harul cand si cand…intrand in vasul trupului tau, din mila pentru sufletul tau chinuit! In rest – esti lumesc, alteori – diavolesc!
E greu, e foarte greu AZI, sa ramai bun, fiindca lumea e din ce in ce mai demonizata datorita demonitizarii credintei, acum ‘purtandu-se’ mastile, cel mult – o spoaia de arama…
Smintiti sunt si in Biserica…chiar dintre cei ‘duhovnicesti’!
Eu ma recunosc tot din tagma smintitilor duhovnicesti, pentru aplecarea spre Biserica si rugaciune, dar ORICAND pusi/dispusi sa schimbe foaia, sa puna mana pe par sau sa mustruluiasca aspru, intrebuintand artilerie grea!
Dupa mine, asistam la o indiavolire, la o satanizare accentuata, care este legiferata deja, (cuprinzand o arie de raspandire, din ce in ce mai larga) si care, va culmina cu batai, puscarii si altele…care, mai de care…
Lumea si-a pierdut demult sensul, rostul…vorbeste in deradere despre un Dumnezeu fabricat dupa inchipuirea ei bolnava;
– cei din lume urasc pe monahi si pe preoti, parandu-li-se ca nu-si (mai) au rostul in lume, nerealizand paguba adusa prin acestia vistieriei Iadului, care este obligat sa expulzeze din Iad mii de suflete prin mijlocirea lor (d)in fata Altarului, a taierii legaturilor diavolesti, nevazute, prinse bine de grumaji, piept, brate sau picioarele crestinilor aflati in lume – iar acestia – drept ‘multumire’ urasc visceral sau batjocoritor, pe preoti, Biserica!
P.S. In Romania – cel putin – la cum/cat se manifesta lumea…daca n-ar fi Bisericile si rugaciunile preotilor, cred ca am vedea LIVE dracii de-a stanga a fiecaruia, cazand in fund de frica! bine ca n-a ingaduit Dumnezeu sa-i vedem, bine ca ne apara Botezul; altfel – ne-am fi iesit din minti sau din papuci!