Iata ca a sosit si POSTUL CRACIUNULUI…. Ce trebuie sa facem?
“Iata ca a sosit si postul Craciunului, vreme de pocainta pentru pacatele proprii, de curatire a constiintei noastre. Pocainta ne deschide calea care duce la cer. Ce avem de facut?
Pregateste-te de pocainta. Cerceteaza-ti constiinta in lumina poruncilor. Nu spune: „Am facut toate pacatele!” Nu este bine nici sa-ti atribui pacate pe care nu le-ai facut, dar nici sa le ascunzi pe cele pe care le-ai facut. Trebuie sa urasti pacatul pentru care te pocaiesti si sa nu-l mai faci.
Ia seama ca si talharul intelept, care s-a pocait pe cruce, a rabdat totusi chinurile rastignirii cateva ceasuri. Straduieste-te sa faci roade vrednice de pocainta; daca te pocaiesti de zgarcenie, manifesta generozitate; daca esti lacom, consuma mancaruri simple; daca slujesti pantecelui, fii mai retinut la mancare; daca esti lenes, fii iubitor de munca; daca est mic de suflet, fii plin de barbatie; daca esti neglijent, fii grijuliu; daca esti invidios, fii iubitor; daca esti elegant, imbraca-te modest; daca ai citit carti lumesti, citeste-le pe cele duhovnicesti, daca ai dansat, bate metanii etc.
La multi pocainta este doar pe buze. Le pare rau, plang, dar nu lucreaza binele. Pentru un pacat mai mare este nevoie de o pocainta mai mare, aratata prin fapte! Pacatele se spala cu lacrimi. Doi frati se pocaiau cu lacrimi. La unul dintre ei, pacatele s-au sters de tot, iar la celalalt doar in parte, din cauza ca erau pacate mult mai grele. Cei care se pocaiesc trebuie sa lectureze carti duhovnicesti, mai ales despre pocainta; sa afle cum sa discearna binele de rau, pentru ca necunostinta este tot un pacat.
Cand te pregatesti de spovedanie nu te cerceta cu superficialitate, enumerand simplu pacatele, aminteste-ti cum ai gresit. Valoarea marturisirii nu consta doar in iertarea pacatelor, ci si in ajutorul lui Dumnezeu pentru a renunta la acele pacate. In post evita distractiile. Uita de televizor, de filme etc, nu te antrena in discutii fara rost. Concentreaza-ti atentia la propriile caderi, nimicindu-le prin marturisire. Renunta la podoabele exterioare. Taci, pazind intelepciunea. Asculta muzica duhovniceasca. Nu mustra pe nimeni, ci, dimpotriva, bucura-te si rabda cand esti mustrat. Nimiceste mandria. Renunta sa bei cand esti in vizita la cineva. Defaimarea si judecarea aproapelui paraseste-le, vorbeste ce este de folos. Nu te rusina de credinta si nu te teme sa suferi pentru Dumnezeu. Nu te desfata de caldura si in baie, foloseste-te de ele doar cat este nevoie. Stai acasa. Nu te supara si nu supara pe nimeni. Nu refuza cand ti se adreseaza o rugaminte. Nu invidia. Educa-te doar pe tine, copiii si nepotii. Aminteste-ti de moarte si iubeste oamenii. Tine minte ca pocainta este intelegerea cu Dumnezeu pentru indreptarea vietii.
Pacatele se uita. Cand uitam o carte folositoare, o luam si o recitim. Odata cu noua lectura, gasim in ea nu doar ce ne-a placut inainte, ci si multe lucruri noi, pe care nu le bagasem de seama la prima lectura. In acelasi fel, si marturisirea cu cainta trebuie innoita in memorie. Daca, dupa spovedanie, constiinta ta nu s-a linistit, trebuie sa implinesti canonul. Imbunatateste pregatirea pentru spovedanie: noteaza-ti in fiecare zi tot ceea ce iti nelinisteste constiinta. La spovedanie, citeste notitele parintelui tau duhovnicesc. Daca trebuie, el te va intreba in plus. Raspunde fara sa ascunzi ceva.
Dupa spovedanie trebuie sa te lupti cu gandurile, care le indeamna la deprinderile rele. Tine minte: pacatul repetat distruge spovedania! Orice pacat cere pedeapsa ispasitoare. Pentru pacatul nemarturisit, omul este chinuit de demon si aici, pe pamant. De aceea, nu tine pacatul in inima nici o zi, nici un ceas. El te lipseste de indraznirea in rugaciune. Rabda suferintele si neputintele daca este necesar. Dar este gresit si sa te ocupi cu pacatele tale mai mult decat cu cugetarea la Dumnezeu“.
(din: Pr. Valentin Mordasov, duhovnicul de la Pskov: Invataturi si intamplari minunate, Editura Sophia, 2011)
Cititi si:
- SFANTUL PAISIE DE LA NEAMT (15 nov.) SI INCEPUTUL POSTULUI NASTERII DOMNULUI: “Postul moderat si cumpatat este baza si capul tuturor virtutilor”
- Sf. Grigorie Palama despre CUM SA PETRECEM POSTUL NASTERII DOMNULUI
- PARINTELE AMFILOHIE: CUM PUTEM GUSTA BUCURIA UNICA A NASTERII DOMNULUI?
- Parintele Amfilohie de la Diaconesti: SA TINETI CONT CA SUNTEM IN POST!
- CEI CE MANANCA DIN CARNEA APROAPELUI…. Sf. Ioan Gura de Aur, Parintii Arsenie Papacioc si Nicolae Tanase (VIDEO) despre POST, CLEVETIRE, DEFAIMARE
- PARINTELE EFREM FILOTEITUL, sfantul ucenic al lui Gheron Iosif Isihastul: “DACA IL OSANDIM PE FRATELE NOSTRU, NU NE ESTE DE FOLOS POSTUL!”
- POSTUL DUHOVNICESC. Sfantul Luca al Crimeii despre lupta cu patimile si deprinderea copiilor cu postul
- PARINTELE NICHIFOR HORIA (Sfintii Trei Ierarhi) DESPRE POST SI MARTURISIREA CREDINTEI: “Biserica Ortodoxa nu face aggiornamento la moda timpului”
- K. V. Zorin: Postul sufletului si al trupului. LEACUL LACOMIEI SI AL BOLILOR. NEVOIA DE DREAPTA SOCOTEALA IN POSTIRE
- Sfaturi si raspunsuri importante de la FERICITUL PARINTE EPIFANIE DESPRE POST
- Sa postim cu marime de suflet! CUVIOSUL PAISIE AGHIORITUL DESPRE NEVOIA DE POST, INFRANARE, ASCEZA
- CUVANT VIU SI LAMURITOR DESPRE SENSUL, FOLOSUL SI MASURA POSTULUI de Ieromonahul Ioan Buliga
- Cum sa postim cu folos si cu discernamant? De ce avem nevoie si de paza limbii?
- Postul ca parte a duhului ascetic, esential vietuirii crestinesti
- Parintele Rafail Noica: DE CE POSTIM? DE CE SA IERTAM? CARE NE E VOCATIA?
- Sfantul Simeon Noul Teolog: POSTUL SI BINEFACERILE LUI
- Incepe Postul! Lasa-vom sec si de rautate, de cleveteala, de duh lumesc?
- Care este sensul postirii? “…. NUMAI CU POST SI CU RUGACIUNE”
- “STILUL DE VIATA” AL POSTULUI
- CE SI CUM PUTEM MANCA SANATOS IN POST… SI NU NUMAI? (video)
- In fata oamenilor lumesti trebuie sa recunoastem ca postim? PUTEM CALCA POSTUL DACA SUNTEM SERVITI CU MANCARE DE DULCE, “CA SA NU SMINTIM”?
***
- TAINA BOTEZULUI SI TAINA SPOVEDANIEI, AL DOILEA BOTEZ. Este normal sa pacatuim? Cum scapam de complexe si de sentimentele de vinovatie?
- “Nu e pacat care sa tina piept pocaintei. Pentru ce sa intarziem?”
- Pregatirea pentru Taina Spovedaniei
- “Totdeauna recomand pocainta SI marturisire. Niciodata nu recomand DOAR marturisire”!
- SPOVEDANIA – LEGAREA RANILOR. CUM SA O FACEM CORECT?
- CUVIOSUL PAISIE DESPRE NEVOIA DE SPOVEDANIE SI DE POVATUITOR DUHOVNICESC
- Sfantul Teofan Zavoratul NE AJUTA SA NE SPOVEDIM AUTENTIC SI LUCRATOR
- Cum incepe caderea de la pacate mici si cum trebuie sa fie ridicarea si intoarcerea. PREDICI EXCEPTIONALE ALE SF. TEOFAN ZAVORATUL
- CE INSEAMNA O SPOVEDANIE BUNA? Raspunsuri de mare folos de la Parintele Ciprian Negreanu (Cluj-Napoca)
- FRANGEREA INIMII PENTRU PACATE SI HOTARAREA DE A RENUNTA LA ELE – conditiile esentiale ale pregatirii de Impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului
- CONFERINTA DE LA CLUJ A PARINTELUI ZAHARIA DE LA ESSEX DESPRE RUSINEA LA SPOVEDANIE (video): “In ceasul caintei si al rusinii omului, mana Domnului se odihneste peste el si tot cerul ii vine in ajutor”
- PREFACEREA RUSINII in lupta impotriva patimilor, in Taina Pocaintei si a Sfintei Spovedanii
- ARHIM. SOFRONIE – Puterea curatitoare a caintei
- PARINTELE SOFIAN BOGHIU DESPRE SPOVEDANIE SI CANONUL CEL MARE. De ce este nevoie sa ne marturisim si cum biruim frica si rusinea?
- “PARINTELE ARSENIE BOCA – TAINA IUBIRII” (audio, documentar radiofonic): “Draga mea, nu te teme, asa incepe calea cea buna: recunoscandu-ti neputintele si mandria! Mandria da o placere mintii, dar o intuneca”
- CHIAR IL VREM PE HRISTOS SAU DOAR O STARE PSIHOLOGICA? De ce nu ne schimbam, de ce ne pierdem in detalii? Ce facem cand suntem dezamagiti de noi insine?
- Arhim. Simeon Kraiopoulos: PAREREA DE SINE – idolul din noi, “bunii crestini”. SA NU ASCUNDEM LIPSA NOASTRA DE POCAINTA!
- Arhim. Simeon Kraiopoulos: CUM SE POATE PIERDE CHIAR SI UN CRESTIN “PRACTICANT”? CE FACEM CU OMUL CEL VECHI?
- Intre constiinta adanca a pacatului si Iubirea “nebuna” a lui Dumnezeu. PS MARC NEMTEANUL despre PREGATIREA DE IMPARTASANIE SI SPOVEDANIA DEASA
- Sfaturi athonite de la PARINTELE EFREM FILOTHEITUL: “Ai reusit sa rusinezi diavolul, care mult se bucura cand cineva isi ascunde gandurile…”
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Din fragedă pruncie, moartea,
Ne-a învăţat să ne păzim,
De foc, de apă, de primejdii,
(De orice rău), – ca să trăim -.
Moartea ne-a pus să facem case
Să învăţăm să ne’apărăm,
Să folosim trupul şi mintea
Să ne hrănim şi să lucrăm.
Moartea-i alături totdeauna,
În orice zi, în orice ceas
Şi să ne’nhaţe nu-i nevoie
Decât de-o clipă sau de’un pas.
C’un pas dac’am făcut alături
De pe’nălţimi neprotejate,
În stradă, pe gheţuş, pe punte,
E pasul cel făcut în moarte.
Moartea ne-apus să facem ziduri
Şi gărduleţe protectoare,
Ne cere medici şi spitale,
Stat, poliţişti, legi,apărare…..
Ea ne-a’nvăţat că e nevoe
Oricând şi’oricum să ne păzim
Să-i studiem (mereu) limbajul,
Să fim atenţi şi să gândim.
Dar moartea nu e doar pe faţă.
Ea-i mult mai mult în chip ascuns
Şi nu ucide numai trupul
(Spune Scrptura în Iisus).
Ea ne consumă însăşi viaţa
Golindu-ne de energie,
De Adevărul viu al vieţii
De tot ce-i sfânt, de curăţie.
Ea soarbe zi de zi puterea,
Şi viul nostru, (prin păcate).
În orice viciu se ascunde
Şi’orice păcat aduce moarte.
(Stă chiar în noi), luptând de’apururi
Să ne ucidă prin păcat.
Să ne târască-n boli cumplite,
În ură’crimă’n chin şi’n iad.
Ea ne momeşte cu plăcerea.
Cu’abuzul, cu destrăbălarea…
În care-a pus crunta-i otravă
(Şi’n care nu-i vedem pierzarea).
A pus sămânţa nimicirii,
A dezbinării şi a urii
În orice bine de pe lume
(În care nu-i simţul măsurii).
Orice abuz ne-o dăruieşte.
(În trup şi’n duh, în chip ascuns)
Şi nu avem altă scăpare,
Decât prin Dumnezu, Iisus.
Că El ne-a spus ce-i Adevărul,
Ce-i Dumnezeu, ce-i nemurirea,
Ce-i dragostea (de om ca frate),
Ce-i mila, jertfa, ce-i iubirea.
El ne-a spus totul despre viaţa
În Dumnezeu şi în dreptate,
Despre mărimile de suflet,
Despre vrăjmaşi şi despre moarte.
Omu-i întreg, cu trup şi suflet.
Dar noi cu toţii, ne păzim
Abia de câteva primejdii
(Şi… socotim că ne iubim),
Când ne’aruncăm de bună voie
În ghiara morţii prin beţie,
Prin ură şi prin nedreptate,
Prin drog, prin hrană, prin curvie…,
Ne consumăm vitalul’n vicii
(Şi curăţia în păcate),
Uitând că sufletul nu piere,
Că chinu-i veşnic după moarte
Şi că de-avem aici o şansă
Şi-o cale sfântă de salvare
Dincolo, sigur nu mai este,
Nici spovedit şi nici iertare.
Că tot abuzul duce-n moarte.
Că ne ucide tot ce-i rău.
Că viaţa şi salvarea noastră
E unică. E’n DUMNEZEU,
Că moartea stă în ignoranţă,
În nepăsare, în mândrie,
Că se ascunde’n tot şi-n toate
Şi’i aprigă’n ne-modestie.
Unde dispreţul ne hrăneşte
Şi egoismul ne desparte,
Unde şi fratele ni-i duşman,
ACOLO, stă vicleana moarte.
Doar frica morţii ne trzeşte,
Ne ţine’n cele de folos,
În paza vigilent trăită,
În har şi’n mila Lui Hristos.
Să nu uităm nicicând de moarte
De veşnicie, ori de iad,
Ca moartea-i sigură, (şi vine),
Ca plată, oricărui păcat.
Odata (si nu numai odata) gresisem fata de cineva, si mi-am cerut scuze, dar incercam din rasputeri sa cred ca-s sincere. De fapt voiam pacalesc, nestiind ca nu rezolv nimic. Expermentam multe, si pana si culmea sinceritatii poate fi fatarnicie, uneori amestecata cu indiferenta.
Odata criticam sistemul medical, doctorii care sacrifica batrani, ca oricum or sa moara (mentalitate traditionala), sau ca trebuie sa moara (planul de reducere a populatiei, in special a celei in etate). Mai tarziu am primit provocarea…cine se satura primul de boala unei rude, sistemul sau eu? Am avut momente de oscilatie, nu le-am depasit. I-am acuzat si-i acuz pe altii, dar chestia cu paiul si barna e foarte simpla: defineste un blocaj social sistemic-daca fiecare se uita la ceilalti, stagneaza si chiar involueaza.
Cel mai static sistem poate fi ultradinamic, si viceversa. In progresul spiritual nu exista trepte calcate si depasite, ci un suis-coboras continuu, capcana fiind sa credem ca am depasit o etapa.
Am ceva de spus si sper ca nu din pacate doar pentru cei care stiu iar cei care nu stiu nici nu vor afla: omul are fiziologie, psihologie si spiritualitate. Fiziologia si psihologia sunt atacate de job-uri, birocratie si orice alt mijloc prin care diavolul ne mananca din timp, atentie, ca sa nu ne mai gandim la altele. Gandim atat de multe incat nu mai avem timp sa gandim, de fapt. Nu discut aici despre ignorarea unor proiecte de viitor din cauza nevoilor prezente, ci despre tirania asupra sufletului. Ca sa nu mai ajungem la noi, ni se baga necesitati pe gat ca sa functionam tipizat, ca niste roboti.
Vine postul? Trebuie spuse cate ceva despre el si din punct de vedere profan. Postul echilibra odata speciile. Mancand carne in nesimtire si imbuibandu-ne, riscam sa distrugem ecosistemul. Postul insemna si o purificare biologica, carnea de peste de exemplu fiind mult mai usoara decat cea de porc. Dar postul e o perioada a alternantei si fara o anume intelegere si simtire, procedam sinusoidal-intre imbuibare si abtinere. Dezlegarea la peste e o posibilitate, nu o invitatie sau un ordin. Daca am renunta la sacrificarea animalelor pentru carne ar fi un mic progres, nu intru in detalii de ce.
Craciunul ar trebui sa fie Anul Nou, dar atat comunistii cat si fratii lor (intru diavol) capitalisti s-au pus de acord ca 31 decembrie aduce anul nou. Pun problemele astea din punct de vedere ritualic…ce aduce anul nou? Aceleasi lucruri, nici o schimbare de esenta! Pe langa faptul ca e pagan, trecerea dintre “ani” e intovarasita de ghiftuiala, adica mancare si bautura cat incape, prima zi din an insemnand strazi pustii in orele diminetii. Nu vreau sa vad asta.
Si mai am ceva de spus, foarte important, operationalizabil in orice situatie. Ingoranta colectiva pe care o avem fata de suflet permite haosul lumii actuale, crizele, smenurile, tzepele, erorile de tot felul, esecurile in afaceri, in familie! Ii vad pe multi debusolati ca se incred in cutare sau cutare politician samd. E suficient sa te relaxezi de fizic si psihic un pic, si vezi privirea nenorocitului, goala, impaienjenita, pierduta, cu taisuri de fiara care inca nu-i gata sa atace prin acel individ-marioneta. Am zis odata…singura metereaza, singurul transeu neinfrant inca de diavol sunt ochii nostri, e o salvare divina ca exprimam ceva prin ei si-i putem citi si pe altii.
Suntem acelasi lucru si inaintam in aceeasi directie.
@ghiuju:
Ce vrei sa spui, mai exact?
Imi pare rau, dar nu pot continua cu psaltirea…am zile cand nu citesc deloc si am zile cand citesc mai mult, deci nu am o frecventa constanta…imi cer scuze inca o data,
Eu unul reusesc sa vad destule, dar sunt si priviri greu citibile-asta e un semn rau insa. Cei care fac parte din organizatii secrete au antrenament si masca lor se decodeaza mai greu. Astea-s cazuri particulare, dar in genere cand cineva are intentii rele sau chiar actioneaza parca nu-si mai controleaza privirea, si fiara iese la suprafata. Am spus de relaxare pentru ca, intr-o lume schizofrenica a dedublarii si disimularii, in care copilul de mic e invatat sa minta, sa-si ascunda opiniile, apoi convingerile, tendinta este de a ascunde. Daca omul ar putea sa-si controleze perfect privirile, mimica, tonul, am fi pierduti.
Exemple: politicieni care privesc fix in obiective, inexpresiv, politicieni, moderatori care privesc dispersat, defocalizat si au o mimica de gheata, aparent impenetrabila, deloc inocenti. Inocentii sunt cei mai citibili si exploatabili, capcana intinsa lor fiind esecul in lumea actuala. Ei ar putea sa accepte usor New Age, care se extinde in continuu.
In timp ce securistii si in fine, serviciile secrete isi antreneaza sclavii sa decripteze non-verbalul, noi suntem usor prostiti si mintiti; in loc sa privim un minut interlocutorul, il lasam sa palavrageasca minute, fie ca-i vorba de oferte (produse la super pret, rate convenabile la banci samd), fie de realizarile sau chiar persoana lui. Dar cum sa fim invatati inca din scoli sa vedem? Sclavia maselor mereu a fost controlata de o mana de vanduti, si asta de milenii. Asa cum a ajuns lumea acum e insa contributia tuturor.
@ Irina:
Nu va descurajati! Continuati asa cum si cand puteti, fara sa va tulburati!
@ghiuju:
Exista o mare ruptura intre lumea veche si lumea moderna. Numai din acest punct de vedere daca am …privi lucrurile, adica istoria, atunci afirmatia ta cade. Pe vremea Voievozilor Stefan cel Mare, Neagoe Basarab sau Constantin Brancoveanu nimeni nu controla pe nimeni, caci toti gandeau la fel, de la domnitor la mosnean. Notiunea insasi de control, disciplinare, dresare este moderna.
Si cu ce ne-am folosi daca am exersa tehnici de decodare a expresiilor non-verbale? Daca nu ne dam seama daca cel din fata noastra e un amagitor sau un om sincer, adica daca nu avem discernamant, compensam prin astfel de tehnici?
Doamne ajuta!
As vrea sa stiu daca mai initiati actiunea de citire a Psaltirii in acest post.
@ osoramaimica:
Nu, din pacate. Am explicat aici: http://www.cuvantul-ortodox.ro/2012/11/15/psaltirea-postul-nasterii-domnului-sa-ne-rugam-impreuna/comment-page-1/#comment-123290
Asta seara cand a avut loc meciul România Grecia am avut presentimentul rezultatului si ca atare am avut de ales între a fi un simplu spectator la voia lui Dumnezeu urmărind meciul si banuind rezultatul sau de a dormi si la trezire sa aflu rezultatul meciului pe care l am anticipat. Am ales ca un experiment sa dorm si atunci cand ma trezesc sa fiu mai puțin dezamagita de rezultat pe care l as fi dorit altfel. Am pierdut momentele in care as fi fost alături de echipa ,emotiile,rugaciunile pentru ei si speranța de fiecare clipa ca vom câștiga.dar am suferit mai puțin. Sunt atât de linistita acum cand scriu fata de ceilalți din casa care sunt mihniti.de ce va scriu toate aceste lucruri ? Pentru ca in viata duhovniceasca trăiesc multe momente de simplu spectator la voia lui Dumnezeu, am ajuns sa nu ma mai rog si sa nu mai am nadejde . Ii multumesc Bunului Dumnezeu pentru tot ajutorul cand voia Sa imi aducea multa suferită si din multa Sa iubire rugandu ma cu lacrimi schimba toata situația si greutatile prin care treceam si făcea voia mea. Ii scriu cu multa recunostinta si Ii multumesc cu lacrimi ca M a înțeles si M a ajutat . Va rog sa ma ajutati cu un sfat pentru perioada prin care trec . Nu mai am nadejde ,nu mai am nadejde sa ma rog, am pierdut credința simpla si curată cu care am fost crescută de oameni cinstiti, cu frica de Dumnezeu cu multa credința si nadejde in Dumnezeu așa cum erau oamenii de la tara înainte. Eu in toata viata lor nu i am văzut pe acești oameni sa își piardă credința sau nadejdea si duceau o viata duhovniceasca mult mai simpla ca a noastră. Noi avem atâtea cărți , articole pe internet, pelerinaje, atâtea icoane afine si sfinte moastele la care ne închinam , atatia sfinti rugaciuni către ei ajutorul lor imediat, atatia părinți duhovnicesti la care putem sa mergem oricând si cu toata acestea nu avem credința inaintasilor noștri care aveau o viata duhovniceasca atât de simpla.eu recunosc si sunt recunoscatoare pentru toate darurile duhovnicesti care mi au imbogatit sufletul si viata si cu care ma hranesc zi de zi , dar recunosc cu multa durere ca am pierdut credința simpla dar atât de puternica , cu care am fost crescută. Poate ca eu nu am fost credința de darurile duhovnicesti cu siguranță sunt de vina ca ele nu lucrează in mine si Dumnezeu nu lucrează prin mine așa cum ar voi. Dar cand vad si la ceilalți din jurul meu care merg la biserica toate ispitele , putina credința si mai ales dezbinarile nu pot sa nu ma întreb ce se întâmpla cu noi ca si crestini . Ce este de făcut cu noi si pentru noi? va multumesc ca existati si ca cititi , va rog un sfat ,
@ eln:
Asta suna, iertati-ne, a mare ispita “de-a dreapta” si indulcire cu inselarile cu care ne batjocoreste vrajmasul, pe care le luam drept “presentimente” si “voia lui Dumnezeu” (oare alta treaba decat un meci de fotbal nu are Imparatul cerurilor?! si, coborand discutia in ipotetic si in derizoriu, oare pe cine sa ajute, intre doua echipe ortodoxe, daca ar fi sa o faca?), iar dupa aceea ne da in schimb deznadejdea… Trebuie sa iesim din amagirea ideii de predestinare si sa credem in puterea rugaciunii (avem atatea pilde adevarate in acest sens). Mai departe… sfaturi mai bune pentru problemele (adevarate si generale) ale generatiei noastre le dau mai bine niste duhovnici contemporani:
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2013/08/27/interviu-arhimandritul-tihon-rus-adu-ti-aminte-de-dragostea-ta-dintai-familia-ortodoxa/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2013/05/06/parintele-arsenie-muscalu-interviu-lumina-duminica-pasti-inviere-har-bucurie-insuflare-inviorarea-credintei/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2012/06/25/parintele-anthony-karbo-america-familia-ortodoxa-interviu-secularizare-copii-adolescenti-astazi-parinte-trebuie-sa-fii-om-de-rugaciune/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/12/15/duhovnicul-si-ucenicul-criza-vietii-duhovnicesti-a-credinciosilor-practicanti-si-pericolul-banalizarii-celor-sfinte-urgenta-iesirii-din-inertie-a-retrezirii-la-pocainta-adevarata-la-nevoin/
multumesc foarte mult. Bunul Dumnezeu si Maica Domnului sa va ajute