“De ce oare talharii se aduna imprejurul Bisericii si o batjocoresc?” PENTRU CA NU NE MAI DOARE SI NU MAI APARAM BISERICA ATUNCI CAND ESTE TERFELITA, “pentru ca nu ne mai identificam cu ai nostri” (PREDICA AUDIO)

19-11-2014 Sublinieri

pr_hrisostom_radasanu

Vedem in jurul nostru multa contestare a acestei cetati a Ierusalimului, care este Biserica, vedem in jurul nostru multa lucrare impotriva…

Stabilitatea, credinciosia, atasamentul fata de valorile Bisericii si fata de oamenii Bisericii sunt singurul lucru care conteaza cu adevarat”.

***

Vedeti si:

parabola samarineanului milostiv

Predica Arhim. Hrisostom Radasanu la Pilda Samarineanului Milostiv (2011) – Manastirea Sihastria Putnei:

AUDIO:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Nota: Bine ar fi daca am putea si asculta (audio), nu doar citi, cuvantul cu putere si cu… durere multa al acestui parinte, cuvant atat de actual in aceste zile…

“In numele Tatalui, si al Fiului, si al Sfantului Duh, Amin!

Parintilor, fratilor si surorilor,

Citim la inceputul Evangheliei pe care a randuit-o Sfanta Biserica sa fie pusa acolo, in lacasul de taina al sufletului nostru, urmatoarele cuvinte:

Un om se pogora de la Ierusalim la Ierihon.

Ce nebunie! Ce grozava nebunie! Auzi, sa te pogori de la Ierusalim la Ierihon! De la Ierusalimul care adapostea casa regelui si ale dregatorilor celor inalti, a Ierusalimului care era capitala, a Ierusalimului care era cetate aleasa a lui Dumnezeu, a Ierusalimului unde salasluisera odinioara imparatii cei vestiti: David, si Solomon, si cei de un neam cu dansul, a Ierusalimului in a carui inima se afla Templul Domnului, locasul slavit in care Dumnezeu Isi asezase si Isi aratase slava Sa. De la Ierusalim asadar, de la acest Ierusalim asadar, se pogora un om. Catre ce? Catre Ierihon. Ierihonul era acea cetate veche, prima dintre cetati care a fost cucerita de catre Iosua, dupa ce, impreuna cu poporul lui Dumnezeu, a trecut Iordanul. Acea cetate care, prima, a stat impotriva poporului lui Dumnezeu. Si prima care a fost si nimicita. Caci, spune Scriptura, de 7 ori au inconjurat preotii lui Dumnezeu, impreuna cu Chivotul Legii, in sunet de timbal si de cetera, in sunet de trambita si de organe, acea cetate, pana ce zidurile ei au cazut cu totul. Spre acel Ierihon despre care se stie ca si in ziua de astazi este zidit sub nivelul marii, in apropierea unui loc despre care se stie ca adapostise odinioara cetatile faradelegii: Sodoma si Gomora. Ce nebunie asadar, sa lasi cetatea lui Dumnezeu pentru a te pogori la o cetate a pacatului!

Caci, dorind sa fuga de Ierusalim, toti cei pacatosi mergeau la Ierihon. Era viata mai dulce, traiul poate mai linistit. Pe inaltimile Ierusalimului vantul batea cu putere, la Ierihon lumea era mai ferita. Pe inaltimile Ierusalimului poate si soarele era mai neindurator, pe malurile Iordanului insa, la Ierihon, clima era mai racoroasa, poate mai blanda. Nu degeaba acolo regii Idumeii, printre care si Irod cel Mare, isi facusera palatul de iarna, unde se retrageau atunci cand vremea aspra de la Ierusalim ii alunga de acolo.

Un om, asadar, se pogora de la Ierusalim la Ierihon. Si ce nebunie, ce grozava nebunie! In acel om vedem destinul fiecaruia dintre noi, vedem destinul umanitatii intregi. Caci daca este adevarat ca parabola samarineanului milostiv vorbeste despre vindecarea pe care Domnul o aduce neamului intreg omenesc, atunci trebuie sa intelegem ca acel om suntem noi, cu totii impreuna, si fiecare in parte. Iar Domnul, ca un medic desavarsit ce este, Doctorul sufletelor si al trupurilor noastre, uitandu-Se la starea noastra spune intr-o simpla propozitie totul: Oamenii acestia, umanitatea intreaga, se pogoara! Se pogoara de la Ierusalim la Ierihon.

Evanghelia de astazi, dreptmaritorilor crestini, doreste sa traga un semnal de alarma in ceea ce ne priveste pe noi. Atunci cand mergem la medic pentru a ne tamadui vreo boala trupeasca, incepem prin a-i spune despre ce este vorba, care sunt simptomele, cum se manifesta aceasta boala, cum este ea aratata, ce ne doare. Si iata, si pe omul nostru, care se pogora de la Ierusalim la Ierihon, il doare ceva. Si din pacate il doare tare ca, spune Evanghelia, a cazut intre talhari. Nu unul, ci mai multi – caci pe unul poate l-ar fi biruit, cu unul s-ar fi incumetat poate sa se razboiasca, dar nu unul, ci mai multi. Si mai multi fiind, acestia l-au batut. Si si-au batut joc de dansul, si-au batut joc de starea lui si de firea lui omeneasca. Si-au batut joc de demnitatea si de onoarea lui. Si-au batut joc de sanatatea lui, si-au batut joc de virtutea lui. Si dupa ce au facut aceasta, se spune ca s-au dus, lasandu-l abia sufland, lasandu-l in agonie.

tara-sfantaUmanitatea, din pacate, din momentul in care a ales sa se separe de cetatea lui Dumnezeu, unde salasluieste tronul slavei Lui Dumnezeu in templul cel sfant al Lui, umanitatea nu face altceva decat sa se pogoare, nu face altceva decat sa coboare, si sa coboare intr-un ritm atat de alert, incat doar nenorocirile cateodata o mai pot opri. Si eu indraznesc sa cred ca talharii aceia care au intalnit si au batjocorit pe omul nostru, n-au facut decat sa implineasca un soi de dreptate dumnezeiasca. Pentru ca, in momentul in care tu te cobori singur pe o cale care stii ca este vizitata de talhari, pe o cale care stii ca trece prin pustiu, un pustiu unde salasluiesc, alaturi de talhari, si fiare salbatice, un pustiu atat de neprimitor prin chiar firea lui, ce sa mai zicem de prezenta si a raufacatorilor intr-insul. Este curata nebunie sa faci lucrul acesta! Este curata nebunie sa te cobori, si mai curata nebunie este sa stii ca te pogori intr-un loc periculos, si sa nu iti iei nici o masura de precautie! Cu totii suntem intr-un moment de pogorare. Toate – sa spunem – elitele noastre intelectuale – politice, sociale, economice – ne asigura de faptul ca suntem intr-o criza. Ne asigura de faptul ca mergem intr-o depresiune, sau intr-o depresie. Ne asigura de faptul ca aceasta perioada de criza nu se stie cand se va termina. Si vedem pentru a cata oara, umanitatea pogorandu-se de la Ierusalim la Ierihon, ajunsi fiind in pustiul acesta, ajunsi fiind in lipsa, ajunsi fiind in necaz, nu ne luam nici o masura de precautie, si ne livram, ne oferim, ne dam batjocurii, chinului pe care talharii il fac cand lucreaza asupra sufletelor noastre.

Pentru ca, dreptmaritorilor crestini, orice lucrare din aceasta a crizei, sa spunem, economice, sociale, politice sau de alta natura, este consecinta fireasca a deciziilor noastre gresitesi nu neaparat a deciziilor noastre gresite legate de politic, de social sau de economic, ci a deciziilor noastre gresite legate de viata noastra spirituala. Suntem atrasi, suntem fascinati atat de mult de Ierihonul acesta lumesc, incat uitam ca a noastra chemare este sa ramanem in Ierusalimul cel de Sus, Patria noastra cea adevarata, despre care marturiseste Scriptura. Adevarata noastra chemare nu este sa ne pogoram.

Tot timpul in Evanghelii Mantuitorul Iisus Hristos este prezentat ca urcandu-Se, suindu-Se la Ierusalim. Ducandu-Se inspre acea cetate unde, Doamne!, va fi rastignit, va fi batjocorit, va fi dat la o parte si desconsiderat. Dar El Se urca la Ierusalim. Se incapataneaza sa faca ceva de care pana si ucenicii Sai se smintesc: De ce Te sui acolo daca stii ca Te urasc? De ce te sui acolo daca stii ca vei muri?Cruta-Te pe Tine! spune Petru. Iar Domnul ii raspunde: Inapoia mea, satano! Ca nu cugeti cele ale Lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor”. Si oamenii ce fac? Se pogoara. De la Ierusalim, la Ierihon. Se pogoara oamenii! Atunci cand vine vorba sa marturiseasca despre puterea lui Dumnezeu si nu o fac, se pogoara! Atunci cand doresc mai mult decat orice lucrarea aceasta comoda a vietuirii in trup, oamenii coboara! Atunci cand se leapada de Cerescul Intemeietor al Patriei noastre celei de Sus, al Cetatii celei binecuvantate, oamenii se pogoara! Si se pogoara din ce in ce mai mult. Si tare ma tem ca nici o catastrofa, nici un talhar, nici o alta nemernicie nu ne mai poate opri. Absolut nimica!

Vedem in jurul nostru multa contestare a lucrarii lui Dumnezeu, vedem in jurul nostru multa contestare a acestei cetati a Ierusalimului, care este Biserica, vedem in jurul nostru multa lucrare impotriva. Si ne inchipuim ca noi facem un lucru bun [cand atacam Biserica, ierarhii, preotii], credem ca facem o lucrare bineplacuta lui Dumnezeu – daca nu, macar oamenilor. Si acest lucru este cu desavarsire rau, este cu desavarsire mincinos. Si, fratilor si surorilor, ne aflam in inselare, ca, desi ne pare noua ca ne urcam, noi de fapt ne pogoram. Desi ni se pare ca ne inaltam, nu facem decat sa ne afundam. Si viata noastra, si credinta noastra dau marturie despre aceasta. Ca este o viata petrecuta in pacat, si este o credinta pe care noi nu o mai slujm, o credinta in a carei date nu ne mai recunoastem, o identitate de care ne lepadam de foarte multe ori cu placere chiar. De ce oare cei faradelege au curaj sa se ridice impotriva noastra? De ce oare talharii se aduna imprejurul Bisericii si o batjocoresc? Ii batjocoresc demnitatea si onoarea, ii batjocoresc lucrarea, ii batjocoresc Intaistatatorii, ii batjocoresc Sfintii si Proorocii, ii batjocoresc lucrarea binecuvantata? De ce? Pentru ca noi am ales sa ne pogoram, am ales sa dam prilej de judecata celuilalt, am ales sa da dam prilej acestei lucrari de rautate indreptata impotriva noastra.

Nu se mai poate astazi sa mai iesi in lume pentru a vesti Cuvantul lui Dumnezeu, pentru ca imediat esti batjocorit. De ce? Pentru ca batjocura este viata noastra. Ne numim crestini si salasluim intre talhari, si intre talhari fiind, nu stim sa dam buna marturie despre lucrarea de crestin. Ne numim crestini si ne pogoram de la Ierusalim, lasandu-l in spatele nostru, intorcand asadar spatele lucrarii lui Dumnezeu, intorcand spatele vointei lui Dumnezeu si la tot ce a facut Dumnezeu pentru noi. Si ne mai miram ca ne merge rau, ne mai miram ca, uitandu-ne la noi, ne vedem de-abia vii, de-abia respirand, de-abia tarandu-ne, de-abia indraznind sa ridicam capul pentru a merge, poate, mai departe. Spre care departe intreb?! Spre Ierihon, spre groapa, spre Sodoma si Gomora, spre lucrurile acestea care nu ne fac cinste, spre lucrurile acestea care ne osandesc! Spre ce coboram? Care este destinatia calatoriei noastre? Care este?

Am ajuns subiect de glume. Pe la televizor, daca vrei sa te dai mare, incepi sa razi de Patriarhi, de Mitropoliti si de Episcopi. Daca vrei cumva sa iti vinzi ziarul, te apuci sa batjocoresti lucrarea vreunei manastiri eventual. Daca vrei sa fii grozav, trebuie sa spui un banc cu Stefan cel Mare alias “Fane babanul”. Si ne simtim bine in aceasta lucrare. Nu ne plecam capul rusinati ori de cate ori ai nostri sunt aratati cu degetul si terfeliti. Nu ne plecam genunchii cerand iertare atunci cand ai nostri sunt aratati cu degetul si a caror lucrare este batjocorita in toate, sa spunem, mijloacele acestea de propagare – chipurile – a „informatiei”. Nu ne este rusine pentru ca nu ne mai identificam cu ai nostri. Nu ne mai este rusine pentru ca nu ne mai identificam cu Cel Care a spus: „Iata, Eu sunt alaturi de tine!”, si Cel Care ne-a invatat: „Purtati-va sarcinile unii altora si asa veti implini legea lui Hristos”. Caci asta inseamna credinta, nu inseamna batjocura si aratat cu degetul, inseamna purtatul sarcinii.

The Good Samaritan-Church of Panagia DexiaCredeti ca samarineanului milostiv i-a convenit ca i s-a stricat calatoria pentru a ajuta un nemernic? Credeti ca i-a convenit [i-a fost usor, n.n.] samarineanului milostiv sa il puna pe asinul sau, sa toarne pe ranile aceluia untdelemn si vin si apoi sa il duca la o casa de oaspeti si sa cheltuiasca cu el? Nu i-a convenit [nu i-a fost usor, n.n.] deloc. Dar a facut-o! A facut-o! Cati dintre noi mai suntem in stare sa purtam neputintele altora, sa purtam sarcinile altora, sa purtam necazurile altora, sa purtam supararile altora? Nu mai avem nimic sfant in noi tocmai pentru ca nu mai stim sa purtam pe celalalt in spate. Rau, prost, nemernic, greselnic, dar il purtam! Pentru ca este al nostru. Pentru ca Dumnezeu ni l-a incredintat, pentru ca Dumnezeu ne-a facut, cu o legatura nedezlegata, ai Sai. Si ca in prezenta Sa stand, nu mai avem voie sa fim talhari, nu mai avem voie sa fim batjocoritori, nu mai avem voie, dreptmaritorilor crestini, sa ne coboram! Nu mai avem voie sa ne infundam!

Ioan-Hrisostom-icoană-bizantină-s10-IN-LDe aceea, in zi de praznuire a Sf. Ioan Gura de Aur, sa ne aducem aminte si de persoana, si de lucrarea acestui om care a considerat ca stabilitatea, credinciosia, atasamentul fata de valorile Bisericii si fata de oamenii Bisericii este singurul lucru care conteaza cu adevarat. In viata sa vedem ca a fost contestat uneori chiar dinlauntrul Bisericii, a fost trimis in exil de imparati care se numeau pe dansii „crestini”. A fost aratat cu degetul de oameni care se considerau poate ei insisi botezati. Si cu toate acestea, ocarat fiind, batjocorit fiind, trimis fiind in exil, fiind deposedat de toata demnitatea sa episcopala si-a sfarsit viata aceasta pamanteasca inchinand lui Dumnezeu un imn de slava si zicand: „Slava lui Dumnezeu pentru toate!.

Slava lui Dumnezeu si pentru ocara, slava lui Dumnezeu si pentru necinste, slava lui Dumnezeu pentru deposedare de demnitate si de onoare, slava lui Dumnezeu pentru lucrarea Sa binecuvantata aratata in necazuri, in suparari si necinste, slava lui Dumnezeu pentru cuvantul de mangaiere – putin poate – pe care l-am regasit aici si acolo, slava lui Dumnezeu pentru atingerea binecuvantata a harului Sau adresata inimilor noastre, prin care ne-am intarit, prin care am indraznit si noi sa ridicam capul, prin care am indraznit si noi sa privim spre cer, prin care am indraznit sa mai speram si noi ca poate se va opri cineva pe drum, si – in aceasta stare de pogorare si de suparare si de necaz si de contestare fiind – se va gasi cineva care sa ne intinda mana de ajutor, mana de mangaiere, mana de binecuvantare.

Sa ne apropiem asadar cu smerenie de rugaciunea care a mai ramas din Liturghia cea pusa sub numele sau – a Sfantului Ioan Gura de Aur – si, in aceasta stare fiind, sa cerem lui Dumnezeu putere ca sa trecem de ispitele pe care ni le aduc in viata noastra talharii diavoli, sa trecem – cu bucurie, poate – de incercarile pe care lumea ni le aseaza in fata.

Si sa mai facem ceva: sa cerem lui Dumnezeu sa intervina in viata noastra in asa fel incat pogorarea noastra catre pacat, pogorarea noastra catre necinste, pogorarea noastra catre lasitate, sa fie oprita! Sa fie oprita, si mai mult decat aceasta, sensul calatoriei noastre sa fie inversat, sa nu ne mai coboram, fratilor, de la Ierusalim la Ierihon, ci sa indraznim, sa indraznim si sa credem ca si pentru noi este posibila urcarea de la Ierihonul patimilor si a oricarui fel de necinste, spre Ierusalimul cel de Sus, patria noastra cea cereasca, adevarul mantuirii noastre si binecuvantarea care se afla in mainile lui Dumnezeu si in inimile noastre in veci de veci. Amin!”

sursa audio: Manastirea Sihastria Putnei

arhim.-hrisostom-radasanu_0

Legaturi:

***

***

***


Categorii

1. SPECIAL, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Marturisirea Bisericii, Parintele Hrisostom Radasanu, Prigoana impotriva crestinilor, Samarineanul Milostiv, Sfantul Ioan Gura de Aur, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

22 Commentarii la ““De ce oare talharii se aduna imprejurul Bisericii si o batjocoresc?” PENTRU CA NU NE MAI DOARE SI NU MAI APARAM BISERICA ATUNCI CAND ESTE TERFELITA, “pentru ca nu ne mai identificam cu ai nostri” (PREDICA AUDIO)

  1. Ultima strofă din imnul național, unde sunt cei ce nu mai sunt…

    ,,Preoți cu crucea-n frunte! Căci oastea e creștină,
    Deviza-i libertate și scopul ei preasfânt.
    Murim mai bine-n luptă, în glorie deplină,
    Decât să fim sclavi iarăși în vechiul nost’ pământ!” (Andrei Mureșanu)

  2. “”Omul fara credinta seamana cu orbul ce orbecaie in intuneric.
    O societate fara valori si idealuri este un trup neinsufletit ce se descompune.
    Astazi multi oameni fara credinta”sfarsitus-au deodata,pierit-au pentru faradelegile lor”(Psalm 72,19).
    Societatea noastra,din nefericire,da semne de descompunere,si de autodistrugere.
    Care este pricina tuturor relelor?
    “Pentru ca nu este Domnul Dumnezeul meu intru mine,m-au aflat relele acestea”(Deuteronomul31,17).
    Asceti in lume-Ierom.Stefan Nutescu

  3. http://ro.wikipedia.org/wiki/Sf%C3%A2ntul_Calinic_de_la_Cernica

    “Episcopul Calinic a fost și un însuflețit patriot. În calitatea sa de episcop, Calinic a participat la Adunările obștești ale țării și a fost deputat în Divanul ad-hoc, care a pregătit Unirea Principatelor”

  4. Bine ar fi daca am putea si asculta (audio), nu doar citi, cuvantul cu putere si cu… durere multa al acestui parinte, cuvant atat de actual in aceste zile…

  5. Cred ca e bine de reluat si aici o selectie din cuvintele Cuv Paisie Aghioritului (preluate din vol 2, “Trezire duhovniceasca”) ref la atitudinea crestinului in lumea de azi.

    […]
    Astăzi unii încearcă să dărâme credinţa, de aceea iau incet-încet câte o piatră, ca să prăbuşească clădirea credinţei. Insă cu totii suntem responsabili pentru prăbuşirea aceasta. Nu numai aceia care iau pietrele, ci şi cei care vedem că se dărâmă şi nu încercăm să o sprijinim. Cel care împinge la rău pe altul, va da şi el socoteală lui Dumnezeu pentru aceasta. Dar şi cel de alături va da socoteală, pentru că a văzut pe acela că face rău aproapelui său şi nu a reacţionat. Pg 21

    […]
    Odinioară, dacă un credincios se interesa de starea lumii, nu era considerat sănătos la minte. Unul ca acesta era bun de închis în turn. Astăzi, dimpotrivă, un credincios care nu se interesează şi pe care nu il doare pentru situaţia ce domneşte in lume este bun de închis in turn. Pentru că atunci cei care stăpâneau aveau pe Dumnezeu inlăuntrul lor, în timp ce astăzi mulţi din cei ce stăpânesc nu cred. Acum sunt mulţi aceia care urmăresc să le dizolve pe toate: familia, tineretul, Biserica.

    A se interesa cineva acum şi a se nelinişti de situaţia in care se află naţiunea noastră este o mărturisire, pentru ca statul s-a pus rău cu legea dumnezeiască. Votează legi care sunt împotriva legii lui Dumnezeu.

    Sunt şi unii indiferenţi, care nu cred nici în legislatia Bisericii, nici nu admit naţiunea şi, ca să aiba conştiinţa împăcată, spun: “Sfîntul Apostol Pavel zice să nu te interesezi de lucrurile lumii” şi astfel stau nepăsători. Dar Sfântul Apostol Pavel la altceva s-a referit. Pe vremea aceea stăpânirea o aveau neamurile idolatre. Unii s-au desprins din stat şi au crezut in Hristos. Unora ca acestora Sfântul Apostol Pavel le spunea: Sa nu vă ocupati cu lucrurile lumii, ca să se deosebească de lume, pentru că toată lumea era idolatră. Dar din clipa când Marele Constantin a luat stăpănirea şi a impărăţit creştinismul, s-a creat încet-încet marea tradiţie creştină, cu biserici, mănastiri, arta, tipicul cultului etc. Avem aşadar responsabilitate sa le păstram pe toate acestea şi să nu lasăm pe vrăjmaşii Bisericii să le strice. Am auzit si pe unii duhovnici spunând: “Voi sa nu va preocupaţi cu acestea”. Daca unii ca aceştia ar fi avut sfinţenie mare si ar fi ajuns cu rugăciunea într-o astfel de stare încât să nu-i intereseze nimic, le-aş fi sărutat şi picioarele. Dar acum stau nepăsători, pentru ca vor să se pună bine cu toti şi să petreacă bine.

    Nepăsarea nu se îngăduie nici celor lumeşti, cu cât mai mult oamenilor duhovniceşti. Un om cinstit, duhovnicesc nu trebuie să facă nimic cu nepăsare. Blestemat este cel ce face lucrurile Domnului cu lenevie, spune Proorocul Ieremia. Pg 23-24
    […]
    Omul nu crede în Dumnezeu şi după aceea nu ţine seama nici de părinti, nici de familie, nici de sat, nici de patrie. Şi acestea sunt cele care sunt pe cale să le distrugă acum, şi in acest scop creează o situaţie de răzvrătire. Pg 33

    […]
    Am în vedere şi un alt ateu, un hulitor pe care il lasa să vorbească la televiziune, deşi a spus atâtea cuvinte hulitoare despre Hristos şi despre Maica Domnului. Şi Biserica nu ia poziţie ca să-i afurisească pe câţiva. Pe aceştia trebuie să-i afurisească Biserica. Oare le pare rău de afurisire?

    – Părinte, ce vor înţelege din afurisire, daca nu primesc nimic?

    – Cel puţin să se vadă că Biserica ia poziţie.

    – Tăcerea ei, Părinte, este ca şi cum ar consimţi?

    – Da. A scris unul nişte blasfemii despre Mica Domnului şi nimeni n-a vorbit. Ii spun unuia: “N-ai văzut ce scrie acela?” “Ei, ce să-i faci”, îmi răspunde. “Te murdăreşti dacă te preocupi de ei”. Adica se tem să vorbească.

    – De ce se tem, Părinte?

    – Se tem ca nu cumva sa se scrie ceva despre ei şi astfel să se compromită. De aceea suportă să fie hulita Maica Domnului. Să nu vrem sa scoată celălalt şarpele din gaură, ca sa avem noi linişte. Dar aceasta este lipsă de dragoste. Pe urmă omul începe să se mişte potrivit interesului. De aceea vezi un duh astăzi: “Sa avem
    legături cu cutare, ca să ne vorbească de bine. Cu celălalt să ne avem bine, ca să nu ne clevetească etc. Să nu ne ia drept imbecili, sa nu ne expunem la represalii”. Altul este nepăsător şi nu vorbeşte. “Sa nu vorbesc”, spune el, “ca sa nu apar in ziare”. Adică cei mai mulţi sunt complet nepăsători. Acum a început să se mai mişte câte ceva. Atâta timp, insa, n-a scris nimeni nimic. Cu câţiva ani mai înainte am strigat la unul in Sfântul Munte. “Ai mult patriotism”, imi răspunde el. Peste puţin timp a revenit şi m-a găsit. “Pe toate le-au distrus”, îmi spune, “familia, învăţământul…”. Ii spun şi eu la rândul meu: “Mult patriotism ai!”.

    Toată această stare a făcut un rău şi un bine. Răul este că şi aceia care au avut ceva bun inlăuntrul lor încep să fie nepăsători, pentru ca spun: “Pot eu să îndrept situatia?”. Binele este că mulţi au început să-şi facă probleme de conştiinţă şi sa se schimbe. Unii vin şi, aflandu-mă, încearcă să justifice un rău ce l-au făcut mai
    înainte, pentru că işi fac probleme.

    – Părinte, trebuie ca totdeauna să ne mărturisim “crezul” nostru?

    – Este trebuinţă de discernământ. Sunt momente când nu trebuie să vorbim, şi momente când trebuie sa mărturisim cu îndrăzneală “crezul” nostru, pentru că suntem răspunzători dacă nu vorbim. In aceşti ani grei fiecare dintre noi trebuie să facă tot ce este omeneşte posibil şi ceea ce nu se poate face omeneşte să lase in seama lui Dumnezeu. Astfel vom avea conştiinţa liniştită că am făcut ceea ce am putut face. Dacă nu vom reacţiona, se vor scula strămoşii noştri din morminte. Aceia au suferit atâtea pentru patrie, iar noi ce facem pentru ea? Grecia [sau Romania – nota mea…], ortodoxia, cu tradiţia ei, cu sfinţii şi eroii ei sa fie luptată de grecii [romanii] înşişi, şi noi sa nu vorbim? Este înfricoşător! Am spus cuiva: “De ce nu vorbiţi? Ce înseamnă lucrurile pe care le face cutare?”. “Ce să mai discutam? “, îmi spune. “Miroase urârt”. “Daca miroase, de ce nu vorbiţi?” Loviţi-l!”. Dar nu fac nimic si îl lasa asa. Pe un politician l-am scuipat: “Să spui: Nu sunt de acord cu aceasta!””, ii zic. “Vreau ca lucrurile sa fie cinstite. Vrei ca pentru folosul tău sa le distrugi pe toate?”.

    Daca creştinii nu mărturisesc şi nu se impotrivesc, aceştia vor face mai rău. Dar daca se împotrivesc, aceia se vor mai gândi. Dar nici creştinii de azi nu sunt luptători. Primii creştini erau nuci tari, schimbau toata lumea. In epoca bizantină, dacă scoteau o icoană din biserica, se împotrivea toată lumea. Hristos S-a răstignit pentru noi ca să înviem, iar noi sa rămânem nepăsători! Daca Biserica nu vorbeşte ca să nu între in conflict cu statul, dacă mitropolitii nu vorbesc ca să fie bine cu toti căci îi ajuta la Fundaţii etc, aghioriţii iarăşi nu vorbesc, ca sa nu le taie veniturile, atunci cine să vorbească? Am spus unui egumen: “Dacă vă spun că vă vor tăia veniturile, să le spuneţi: “Vom tăia şi noi primirea de străini”, ca să îşi facă probleme”. Profesorii de teologie etc. nu strigă, pentru că zic: “Suntem funcţionari, ne vom pierde salariul şi apoi cum vom mai trăi?”. Pg 38-40
    […]

    – Părinte, diferitele mişcări, protestele ce se fac de creştini au vreun oarecare rezultat?

    – Prezenta creştinilor este mărturisire de credinţă. Cineva poate ajuta mai mult cu rugăciunea, dar tăcerea lui o vor exploata ceilalţi şi vor spune: “Cutare şi
    cutare n-au protestat, prin urmare sunt de partea noastră, sunt de acord cu noi”. Dacă nu încep unii să lovească răul, adică să mustre pe cei care smintesc pe
    credincioşi, se va face mai mare rău. Astfel se vor întări puţin cei credincioşi, dar vor fi împiedicaţi puţin şi cei ce luptă Biserica. Biserica nu este corabia lor cu
    care să facă plimbări, ci este corabia lui Hristos. Pg 46

    […]
    Altii iarasi din…”bunătate” spun: “Ereticilor nu le spuneti că sunt in rătăcire, ca să le arătăm dragoste”. Şi aşa pe toate le nivelează. Dacă aceştia ar fi trăit în primii ani ai creştinismului, n-am fi avut nici un sfânt. Atunci spuneau creştinilor: “Aruncă numai tămâie in foc şi nu te lepăda de Hristos”. Dar nu au primit. “Fa-te numai că arunci!”. Nici aşa n-au primit. “Nu vorbi despre Hristos şi du-te liber in altă parte!”, şi nici pe aceasta n-o primeau. Astăzi vezi o lume fără vlagă. Pg 49

    […]
    – Părinte, unii însă spun: “Mai bine tăcere şi rugăciune”.

    – Dar nu poţi fi nepăsător atunci când toate ard în jurul tău. Trebuie sa stingi focul. Durerea nu te lasă să taci. Desigur, lucrul cel mai de temelie este să se străduiască fiecare să trăiască duhovniceşte pe cât poate. Iar dacă va trebui să ia poziţie intr-o problemă serioasă, va lua poziţia pe care o va îngădui Dumnezeu.

    Să trăiti in chip smerit, simplu, duhovniceşte, astfel încât într-o clipă grea să nu fiţi nevoite sa faceţi compromisuri. […] pg 370-371

    Cuvintele sunt preluate (si corectate dupa volumul scris – editia 2003) on-line de aici:
    https://archive.org/stream/CuviosulPaisieAghioritul-Vol2-TrezireDuhovniceasca/cuviosul-paisie-aghioritul-vol-2-trezire-duhovniceasca_djvu.txt

    Doamne, ajuta!

  6. Pingback: Avertismentele profetice ale Parintelui Ioanichie: “SA NU RAVNITI LA FERICIREA CELOR DIN OCCIDENT! E vremea sa ne rugam! Vremea s-a scurtat, anii cei grei s-au apropiat“. CAT TIMP MAI POATE DAINUI ROMÂNIA? -
  7. Pingback: Cuvinte de trezire de la staretul Manastirii Putna, Parintele Melchisedec: “CRESTINII SUNT PRIGONITI, parca pacea s-a luat de pe pamant, ispitele s-au inmultit mai mult ca oricand. SA NE RUGAM PENTRU CRESTINII DIN SIRIA, MULTI DINTRE EI SUNT MUCENIC
  8. Pingback: HRISTOS SI PĂSTORII – Pastorala de Craciun a PS SEBASTIAN, Episcopul Slatinei, despre asaltul anticlericalist din zilele noastre si despre denigrarea si marginalizarea Bisericii din pricina caderilor unor slujitori -
  9. Pingback: TRAGEDIA CRACIUNULUI FARA HRISTOS. “Craciunul” sau “Nascutul”? CE SI CUM SARBATORESTE OMUL DE AZI? De la TAINA INTRUPARII la IZGONIREA LUI DUMNEZEU din lume. In cautarea duhului pierdut al Nasterii Domnului -
  10. Pingback: PASTORALELE CRACIUNULUI 2014. “Oare suntem noi, cei de azi, autorii ultimului act din tragedia neamului nostru romanesc?” DESPRE PRIGOANA RELIGIEI, DUHUL BETLEEMULUI SI REZISTENTA FATA DE CULTURA ANTI-HRISTICA - Recomandari
  11. Pingback: SFINTII TREI IERARHI, INVATATORII ADEVARATEI TEOLOGII: “Sa invatam cu totii sa iubim si ne aparam Biserica. S-o protejam de atacurile celor ce voiesc s-o distruga! Ce bine ar fi daca am simti dragostea, dorul si ravna Sfintilor Trei Ierarhi pentru a
  12. Pingback: IPS Teofan, la Pelerinajul de Florii (2015 – Video) – CHEMARE LA MARTURISIREA “IN CETATE”, FARA RUSINE, A CREDINTEI NOASTRE SI LA APARAREA BISERICII ATUNCI CAND E ATACATA/ Noul Episcop al Covasnei si Harghitei: “IMBRACATI HAI
  13. Pingback: FURTUNA INFRICOSATOARE S-A RIDICAT… | Cuvântul Ortodox
  14. Pingback: Bunule Samarinean…, DR. MENGELE N-A MURIT | Cuvântul Ortodox
  15. Pingback: Pentru UN NOU INCEPUT BUN IN VREMURI FOARTE RELE pentru Biserica si pentru tara. GANDURI LA RASCRUCE DE ANI SI DE ISTORIE despre cele ce au fost si cele ce vor veni asupra noastra… | Cuvântul Ortodox
  16. Pingback: Predica Parintelui IOANICHIE BALAN (†22 nov. 2007) la PILDA BOGATULUI CARUIA I-A RODIT TARINA: “Bogatia noastra este dreapta credinta ortodoxa pe care o ataca in toate ziarele cei care nu sunt ortodocsi, cei care cred in bani! Nu cu noi se lupta,
  17. Pingback: Noul Episcop al Covasnei si Harghitei: “IMBRACATI HAINA NEAMULUI ROMANESC!”/ IPS Teofan, la Pelerinajul de Florii (2015 – Video) – CHEMARE LA MARTURISIREA “IN CETATE”, FARA RUSINE, A CREDINTEI NOASTRE SI LA APARAREA BIS
  18. Pingback: ”IROD TRAIESTE PRINTRE NOI”. “Stapanitorii acestei lumi Il doresc pe Dumnezeu AFARA nu numai din scolile publice, ci si din mintea si din inima copiilor”, cauta sa distruga chiar Biserica. LUCIFER SI IROD – cele doua profiluri al
  19. Pingback: Cuvant puternic al Preasfintitului Ignatie Muresanul la Nicula despre ATACURILE SI MANIPULARILE LA ADRESA BISERICII in numele fals al “tolerantei”: “EUROPA ESTE MURIBUNDĂ, n-are nevoie de Biserică, de familie, de Dumnezeu. AVEȚI GRIJ
  20. Pingback: DE LA IERUSALIM LA IERIHON. Vrem să locuim în duplicitatea plăcerilor sau în pacea împlinitoare a rugăciunii? PR. EMIL JURCAN despre PERVERTIREA COPIILOR si DISTRUGEREA FRUMUSETII SI A NORMALITATII: “Faceţi ce vreţi, aveţi drepturile omului
  21. Pingback: “NU-ȚI ȚINE RĂNILE INIMII DOAR PENTRU TINE!”/ “Binecuvântată fie neputința mea!” | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate