PREDICA MITROPOLITULUI NEOFIT DE MORFOU la praznicul Sfintilor Ingeri: “Zilele si lunile care vin sunt FOARTE CRITICE pentru omenire, cele indepartate devin apropiate. Toti se pregatesc de RAZBOIUL GENERAL pe care l-au profetit oamenii lui Dumnezeu”. NU SUNTEM SINGURI, TREBUIE SA CHEMAM SI SA IMPREUNA-LUCRAM CU PUTEREA LUI DUMNEZEU!

Kalomira, omul curateniei – predica la vecernia sarbatorii Sfintilor Arhangheli Gavriil si Mihail (7.11.2019)

Frati si surori,

Biserica noastra a randuit ca, in cadrul Liturghiilor si Vecerniilor pe care le facem, printre multele binecuvantari si ectenii pe care le spunem, sa se numere si aceasta: ”Inger de pace, credincios, indreptator, pazitor sufletelor si trupurilor noastre, de la Domnul sa cerem”.

Asadar, nu suntem singuri. Fiecare om, mai ales cei ce sunt botezati si mirunsi in Biserica ortodoxa, isi are ingerul sau pazitor. Dar Dumnezeu nu este nedrept. Oare, oamenii care nu cunosc Biserica si nu s-au botezat, dar care fac fapte bune dupa constiinta, acestia oare nu au si ei ingeri?

Ne spun oamenii sfinti care vad cele ale Duhului, cele nevazute, pentru ca noi, cei mai multi, vedem doar lucrurile vazute si, cateodata, si pentru acestea avem nevoie de ochelari… Sunt si oameni ai lui Dumnezeu care si-au curatat ochii sufletului prin post, priveghere, rugaciune si lacrimi de pocainta, si mai ales prin impartasire deasa cu Sfintele Taine, cu Trupul si Sangele Mantuitorului Hristos – acestora li se deschid ochii duhovnicesti. Si cele ce noua ni se par imposibile, paradoxale, reprezinta lucruri obisnuite, de zi cu zi pentru oamenii induhovniciti. Si acestia vad si Tainele care au loc in cadrul Liturghiei dar si taina vietii noastre, a fiecarui om. Pentru ca fiecare om este o mare taina, creatia Tainicei Dumnezeiri Treimice. De ce subliniez mereu cuvantul “taina”? Pentru ca sunt lucruri pe care ratiunea noastra nu le poate explica. Acestea apartin de lumea tainelor. Numai simtirile noastre sufletesti se pot deschide acestor taine, in functie de starea duhovniceasca a fiecaruia, si sa inteleaga ce se petrece in viata fiecaruia om si mai ales in viata Bisericii.

Asadar, oamenii lui Dumnezeu vad ingerii, si pe aceia care sunt daruiti de Domnul chiar si semenilor nostri ne-crestini care au o inima buna. (…)

Imi amintesc de un om bun, pe care cei mai multi dintre voi l-ati cunoscut – a trait si in Zodia de Sus, si mai apoi aici, in Astromeritis, ca refugiat. Si aici si-a incheiat viata pamanteana si a plecat sa traiasca alaturi de ingeri. Vi-o amintiti pe Kalomira? Parca am vazut niste rude de-ale ei mai devreme.

Am inteles ca aceasta femeie era traitoare in duh. Se auzea, de altfel, si prin sat ca aceasta Kalomira vede ingeri, vede sfinti, chiar si pe Maica Domnului. Totusi, multi nu credeau aceste lucruri, le considerau prostii. Pe vremuri, cand eram baiat in corul bisericii, o vedeam pe Kalomira si pe sotul ei cum ingrijeau biserica Maicii Domnului. Mergea din casa in casa, si din sat in sat, ca sa faca rost de bani pentru a construi un Paraclis Maicii Domnului in Zodia de Sus (Pano Zodia). Mai tarziu, am intalnit-o, in calitate de episcop, inaintata in varsta, plina de evlavie si mereu alergand in ajutorul celor cu probleme din Astromeritis. Si am vazut cum lumina lui Hristos se odihnea asupra ei, si harul pe care il dobandise se vedea in bucuria ei, pe fata ei care era aproape tinereasca. N-am vazut-o niciodata sa fie intristata, suparata, sa carteasca. Si am inteles ca, asa cum zice si Evanghelia, intr-adevar, Domnul cauta la inima celui bland si smerit.

Kalomira era blanda si smerita cu inima. Nu s-a nascut asa. S-a luptat ca sa ajunga asa. A avut si ea greseli si patimi dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, al Preasfintei Fecioare, Maica Domnului nostru Iisus Hristos, pe care a iubit-o nespus si de dragul careia a devenit cersetoare, ca sa ii construiasca o biserica, si cu a Sfantului Arhanghel Mihail la care au atata evlavie cei din Zodia de Sus, incet-incet a devenit Kalomira asemenea numelui pe care il purta (n.tr: Kalomira: cea cu soarta buna, binecuvantata). Si am intrebat-o odata pe mama mea, care parea sa fie mai inteleapta decat Kalomira: “Mama, cum ti se pare Kalomira?”. Si mi-a raspuns cu doua cuvinte: “Un om bun”. Ca sa intelegeti cat de mult ne-am stricat din anii `70 pana azi, ii zic mamei: ”Vrei sa spui ca nu e in toate mintile?” (n.tr : agathos anthropos (αγαθος ανθρωπος) care se traduce prin “om bun, curat” are astazi si semnificatia de om simplu, care nu pricepe multe).

Poetul Theodosis Nikolaou ne indeamna sa cautam adevaratele intelesuri ale cuvintelor. Numai asa vom reusi sa ne intelegem unii cu altii, cand vom da cu totii aceeasi greutate cuvintelor in sufletele noastre.

Ii zic mamei: “Vrei sa spui ca este saraca cu duhul?”. “Vai, fiule, ditamai episcopul si vorbesti asa! Om bun, adica om al lui Dumnezeu, care Il simte pe Dumnezeu. Kalomira era un astfel de om. Rugaciunea ei era auzita. Daca aveam nevoie sa ploua, ceream anumitor sateni sa se roage, toti posteam si ne rugam cu totii, dar daca nu o vedeam pe Kalomira si pe Hadzigeorgi sa planga in timpul Sfintei Liturghii, nu ploua! Cand ii vedeam sa lacrimeze si sa suspine, stiam ca Dumnezeu ne va asculta si pe noi, pacatosii”. Vedeti? Cum un om simplu din Zodia de Sus – mama mea – vedea un om curat, “sarac cu Duhul”- in intelegerea Bisericii. Cum reusise Kalomira sa aiba atata trecere in fata lui Dumnezeu si a semenilor sai? Nu a tuturor, pentru ca exista si oameni rau-voitori. De asemenea, zice poetul: “Vai de cei ce isi doresc slava de la cei puternici si de la filosofi”. Acestia vor zice ce vor. Ce spun insa oamenii intelepti si cei smeriti cu inima despre noi, acestea sa ne intereseze.

Kalomira, si toti cei ca ea, avea o legatura tainica cu Hristos, cu Maica Domnului, cu Sfantii si cu Ingerii. Si ceea ce am spus la inceput “inger de pace, credincios, indreptator, pazitor sufletelor si trupurilor noastre”, il aveau si il au toti oamenii buni ai locurilor noastre care cer sa se faca voia Domnului si nu voia lor. Acesti oameni daca ii intrebai: “Ne vom intoarce in locurile noastre? Se va elibera Ciprul?”, iti raspundeau cu liniste: “Da, daca vrea Domnul”. “Cand ne vom intoarce?”, “Cand vrea Domnul!”. “Ce vrei tu, bunica?”, “Vreau sa ma intorc acasa, fiule, cand vrea Dumnezeu!”. Auziti cuvinte care vadesc adancimea oamenilor lui Dumnezeu! Acesti oameni, va reamintesc si voua, iubeau Sfanta Liturghie, iubeau postul, iubeau rugaciunea, il iubeau pe Arhanghelul Mihail si pe Maica Domnului. Daca vrem si noi sa ni se schimbe “lungimea de unda”, sufletul nostru sa aiba bucuria si harul sfintilor ingeri, sa avem inger de pace in inima si nu inger de tulburare si razboi in inima, sa ne schimbam “frecventele”, sa iubim postul si rugaciunea.

Vorbeam cu un ieromonah, la care vine multa lume si cer sa li se citeasca rugaciunile impotriva duhurilor viclene, duhuri pe care le-a invins puterea rugaciunii si a smereniei Arhanghelului Mihail cand a spus in timpul rebeliunii din cer: “Sa stam bine, sa stam cu frica, sa luam aminte” si doua treimi dintre ingeri au stat, iar cealalta treime a urmat pe Lucifer si au devenit demoni. Acestia sunt ingerii rai, care nu sunt pazitori ai omului, care razboiesc omul si pe care fiecare om bun, precum Kalomira, ii va avea dusmani. Acestor duhuri rele trebuie sa le facem fata si sa ii razboim. Cu ce arme? Cu rugaciunea, veghea de noapte, postul, duhul smereniei, iertarea celorlalti, cu pocainta zilnica si deasa, prin chemarea numelui lui Hristos in rugaciunea “Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma!” si cu ajutorul puterilor ceresti, mai ales a ingerului de pace, pe care fiecare dintre noi l-a primit la botez si mirungere. Asa se poarta razboiul nevazut. Si omul, incet-incet, prin aceasta lucrare zilnica a razboiului nevazut, capata experienta, si mai apoi se coboara harul Duhului Sfant in inima noastra.

Paradoxul este ca expresia “Harul lui Dumnezeu” si numele “Mihail” au aceeasi semnificatie in limba ebraica, adica “putere dumnezeiasca”. Singuri nu putem. Nu putem sa credem ca omul are puteri si, daca le dezvolta, poate sa devina autonom. Asta este inselarea Europei moderne. “Cogito, ergo sum” – gandesc, deci exist. Noi, ortodocsii, zicem asa: “iubesc, deci exist”. Cunoasterea (“gnosis”) nu este lumina, ci Lumina este cunoastere. Aceasta este experienta Sfintilor. De aceea e nevoie de impreuna-lucrare cu ingerul de pace pe care l-am primit, ca sa plece de la noi ingerii tulburarii si ai razboiului, diavolii, si sa vina Harul lui Dumnezeu, puterea lui Dumnezeu. Cand cei din vechime ziceau: “vino, putere a lui Dumnezeu”, poate nu intelegeau ce cereau, dar simteau. Este mai mare cel care simte (in duh) decat cel care intelege. Sunt multi cei care inteleg rational, dar nu simt. De aceea ne-am umplut de ne-simtitori. Ce intelegeau cand ziceau: “Vino, putere a lui Dumnezeu”? Poate nimic la nivel rational, dar la nivel al simtirii noetice, in inima, simteau o putere superioara lor care se cobora peste ei si se unea cu ei si, deodata din slabi deveneau puternici, deveneau oameni treji, cu trezvie, oameni care puteau sa faca fata unor situatii grele, fara frica, spre deosebire de noi care vrem sa le intelegem pe toate rational, dar nu simtim harul lui Dumnezeu, adica puterea lui Dumnezeu. Si Mihail este putere a lui Dumnezeu. Deci cand ziceau: “vino, putere a lui Dumnezeu!”, venea Harul lui Dumnezeu, venea Arhanghelul Mihail si se unea cu slabiciunea lor. Si, saraca Kalomira devenea bogata, deoarece avea din preaplin harul lui Dumnezeu, puterea lui Dumnezeu, pe Arhanghelul Mihail. Asadar, sa luam aminte ca fara aceasta putere a lui Dumnezeu, foarte putine putem face noi singuri. Si, stiti ce este cel mai important? Ca noi toti murim, dar sufletul nu moare. E suficient sa ne unim cu puterea lui Dumnezeu. Ii vad pe marii oameni politici, vedete, oameni bogati si faimosi…unde sunt acum? Si totusi, smeritul Iacob, smeritul Porfirie, smeritul Paisie cu care am mancat impreuna, am glumit, sunt mereu cinstiti si in cer si pe pamant. Deoarece au cautat puterea lui Dumnezeu, au cautat legatura cu sfintii si ingerii, mai ales a Arhanghelului Mihail. Acestia sunt oamenii lui Dumnezeu cu adevarat intelepti care nu au cautat slava oamenilor si faima. Oamenii astazi ne maresc si maine ne hulesc!

De aceea, sa avem luare aminte: zilele si lunile care vin sunt foarte, foarte, foarte critice pentru omenire, dupa cum simtiti si domniile voastre, cele indepartate devin apropiate. Toti se pregatesc de razboiul general pe care l-au profetit oamenii lui Dumnezeu. Toti, de la vest la est. Sa intelegem asta. Si are si Ciprul, dupa cum am spus si altadata, rolul sau in aceste evenimente. Acum toti vorbesc despre infiintarea statului Kurdistan despre care vorbea odata psaltul Arhanghelului Mihail, Dimitris Protopapas, si nu il credea nimeni. “Vom ajunge refugiati, copiii mei”. ”Vom ramane pribegi mereu?”, il intreba fiica sa… “Nu. Cand veti auzi ca se va crea o noua tara, care se va chema Kurdia, cei care vor mai trai si urmasii vostrii, se vor intoarce acasa”.

Si vedeti cum se intampla lucrurile azi…

Eu nu sunt profet, eu sunt comentatorul stirilor profetite. Asadar, sa avem luare aminte. Evenimentele ce se vor petrece vor avea dimensiuni uriase si deja au inceput in curtea noastra, in vecinatatea noastra, in Orientul Mijlociu, in Ucraina – acolo are loc si un razboi duhovnicesc, ecleziastic, din pacate.

Trebuie sa avem ochii sufletului larg deschisi ca sa putem sa infruntam evenimentele ce vor veni; si, dupa parerea mea, trebuie sa fim foarte atenti la FRICA, sa nu ne fie frica, sa nu ne fie frica! Multi isi doresc sa se teama grecii. Grecii sunt nascuti pentru sfintenie si pentru eroism. Daca ne cuprinde frica, nu vom mai putea da dovada de curaj, vom deveni de tot rasul. Daca ne cuprinde frica, nici cu post si rugaciune, nici prin impreuna-lucrare cu sfintii ingeri nu vom putea face nimic pentru noi. De aceea, va rog, mai ales ca aveti o experienta capatata in urma pribegiei prin care ati trecut, ati devenit mai intelepti. Dar sa nu ramanem doar cu intelepciunea acestei lumi, sa cautam intelepciunea care ne vine de sus, intelepciunea lui Dumnezeu. Si intelepciunea lui Dumnezeu ne vine in mod paradoxal prin duhul smerit, nu prin mandrie, si mai e nevoie si de post si multa rugaciune.

Vreti sa puteti trece cat mai bine prin evenimentele care deja au inceput si care se vor agrava mult in anii ce vin? Sa inmultim rugaciunea, sa tinem posturile Bisericii! In curand va incepe un post usor, de 40 de zile, de pe 15 noiembrie, pana de Craciun. Sa il tinem! (…) Cat puteti, sa iubiti Sfanta Liturghie, rugaciunea si postul si nu se va apropia de voi duhul cel rau si Arhanghelul Mihail se va odihni in voi si se va bucura si ingerul vostru pazitor.

Voi relua ceea ce am spus la inceputul cuvantului meu: nu suntem singuri, avem inger pazitor al sufletelor si trupurilor noastre. Si orice se va intampla, Dumnezeu va fi cu noi!

Eliberare binecuvantata! Si inimiilor noastre si locurilor noastre!

(Traducere de E.P. pentru „Cuvantul ortodox”)

Legaturi: