Predica Mitropolitului Neofit de Morfou la sarbatoarea Sfantului Antonie cel Mare despre MODELE SFINTE, LINISTIRE si OSTENEALA ODIHNITOARE: “Gasiti timp, lipsiti-va de putin somn ca sa dobanditi mai multa trezvie”

Daca avem nazuinte mari, sa avem si modele mari!

Predica Mitropolitului Neofit de Morfou la sarbatoarea Sfantului Antonie cel Mare (17.01.2021)

(traducere de E.P. pentru Cuvantul ortodox):

„Ani binecuvantati sa aveti! Cat de frumos este ceea ce am auzit astazi de la ieropsaltii nostri, ceea ce in mod deosebit a retinut sufletul meu, mintea mea, si anume Condacul zilei de astazi, care spune despre Sfantul Antonie ca a ales sa traiasca o viata de linistire (isihie), departe de zgomot si de multele griji. Si avea, se zice, ca model al sau, pe Sfantul Ioan, Botezatorul Domnului, pe cinstitul Inaintemergator. Vedeti? Le este necesar, chiar si marilor sfinti, sa aiba modele de urmat. Modele! Si Sfintii nu au ezitat sa isi aleaga modele mari. Unuia caruia ii place fotbalul are ca model un mare fotbalist, unuia caruia ii place muzica are ca model un mare cantaret, unuia caruia ii plac banii are ca model un armator sau un bancher, unuia caruia ii place faima are ca model fie un om politic, fie un actor. Acestia doi se aseamana intre ei. Sfintii aveau si ei modelele lor. Modelul Sfantului Antonie, repet, a fost cinstitul Inaintemergator. Cine a fost modelul cinstitului Inaintemergator? A fost profetul Ilie, marele profet ascet al Vechiului Testament. Cine a fost modelul Sfantului Ilie? Profetul Moise care a trait 40 de ani in desertul Sinai.

Acesta a trait pe Sinai, unde a vazut-o pe Maica Domnului, nu ca femeie, ci ca un Rug aprins care nu ardea. Si acesta zicea in sinea sa: Ce lucru strain, de neinteles: foc arde in acest Rug si Rugul nu se arde. Si a auzit o voce iesind din Rug si strigandu-l: Moise! Moise! Vedeti? Cand Dumnezeu ne vorbeste, ne cheama pe nume, ne vorbeste personal. Este valabil pentru fiecare dintre noi, pentru ca noi suntem casnicii lui Dumnezeu. El este Tatal nostru. Chiar si pe Fiul Sau ni L-a daruit si ni-L daruieste la fiecare Liturghie, spre iertarea pacatelor si spre viata de veci. Si i-a zis: Moise! Moise! Locul pe care stai este sfant. Scoate-ti incaltarile! Si si-a scos incaltarile Moise si asa, cu picioarele goale, a ingenuncheat. Si si-a spus si el, ca om, mirarea sa: Cine esti, Tu, Cel ce imi vorbesti si imi cunosti numele, Cel a Carui prezenta arde dintr-un Rug, iar Rugul nu se arde? Si i-a spus: Eu sunt Cel ce sunt.

Sa va zic: eu daca eram in locul lui Moise, I-as fi spus: acum m-ai lamurit… ce inseamna: Eu sunt Cel ce sunt? (…) Toate icoanele lui Hristos au pe aureola cuvintele grecesti: «Ο Ων», adica “Cel ce Este” inainte de veacuri, pe Care nimeni nu L-a creat. Eu sunt Cel ce cu adevarat SUNT. Noi ceilalti, oamenii, plantele, planetele, galaxiile si toate celelalte ne datoram existenta altcuiva: tatalui nostru, tatal nostru-bunicului nostru, si asa mai departe pana la Adam, si Adam lui Dumnezeu. Si I-a zis Dumnezeul Treimic lui Moise: Eu sunt Cel sunt, Creatorul, Cel ce nu are nevoie de nimeni. Viata voastra, a tuturor, depinde de Mine. Ca sa existati aveti nevoie de Mine. Deoarece sunt Eu, existati si voi. Aceasta a fost prima revelatie a lui Dumnezeu catre om atat de clara. Si i-a spus: Sunt Dumnezeul parintilor tai, al lui Avraam, al lui Isaac si al lui Iacov; este asadar Cel ce I s-a aratat lui Avraam, lui Isaac si lui Iacov. Daca L-am fi vazut noi, ce ne-ar fi spus? Sunt Dumnezeul lui Paisie, sunt Dumnezeul lui Porfirie, sunt Dumnezeul lui Iacov. Hristos, ieri si astazi si in vecii vecilor, Acelasi este.

Pe acest Dumnezeu L-a cautat sa Il gaseasca in inima sa, pe calea isihiei, departe de zgomote si griji, bogatul egiptean Antonie. Si-a lepadat bogatiile, a avut grija de sora lui, si la inceput a mers sa-si gaseasca linistea in afara satului sau, in cimitir. Acolo erau niste morminte zidite si a gasit unul vechi in care s-a asezat. De ce? Pentru ca a cautat sa isi gaseasca inima sa, inima sa adanca. Si aceasta lucrare avea nevoie sa se faca in liniste. E nevoie de liniste pentru a face aceasta lucrare. Inca nu era monah pe atunci, era din lume. Dar avea aceasta adanca dorire: sa aplice Evanghelia in viata sa. Si in acel mormant, atunci cand a vrut sa se linisteasca si sa renunte la placeri, si la slava lumeasca si la desertaciunile acestei lumi, a inceput sa ii dea tarcoale vrajmasul, acela care nu vrea ca chipul lui Dumnezeu – omul – sa devina asemenea lui Dumnezeu. Lui Dumnezeu nu poate sa Ii faca nimic, de aceea incearca sa raneasca chipul lui Dumnezeu, adica pe om. Cand vede [diavolul] ca un om se lupta duhovniceste ca sa agoniseasca Duhul Sfant, atunci incep ispitele, oprelistile, umilintele, barfele, prigoanele. Omul trebuie sa aiba aceasta in vedere, sa se astepte ca vor veni. Nu sa zica: de ce? si de ce? si sa carteasca, sa se planga. Asa si pe Sfantul Antonie l-a vizitat ispititorul in mormant, l-a si batut rau. Apoi a plecat Sfantul in pustia Egiptului si acolo, odata, cand isi punea sandalele, a vazut pe cineva langa el care facea acelasi lucru. Si l-a intrebat: Cine esti tu? Eu sunt satana, unde mergi tu, te urmez si eu. Si a mers in deșertul din adancul Africii, inspre Etiopia. A gasit acolo un castel vechi, de pe vremea romanilor, s-a zavorat acolo, si l-a rugat pe un locuitor al acelor locasuri sa ii aduca o data pe saptamana putina apa si putina paine. Si astfel a trait aproape 40 de ani, precum si Sfantul Neofit, al nostru, din Pafos. Si apoi, cand au inceput sa vina ucenici sa il cerceteze, a iesit din zavorare si a devenit cel mai mare ascet al lumii, Marele Antonie. Aceasta este pe scurt, viata Sfantului Antonie.

In zilele noastre, cu totii, si oamenii din lume, si monahii, si cei casatoriti si cei singuri, avem o mare problema: suntem tulburati, nu reusim sa ne gasim linistea. Marea noastra problema sunt grijile, si pe cat progreseaza tehnologia in viata noastra, pe atat de mult cresc si grijile noastre, desi ar trebui sa se intample invers. Dar tot ce este tehnic (artificial) are in sine si o parte de minciuna. Nu este adevarat, de aceea se numeste tehnic. Sa avem acest lucru in vedere. Doar Adevarul poate sa il odihneasca pe om. Dragii mei, tehnologia nu poate sa il odihneasca pe om deoarece ii odihneste doar trupul, si omul nu este doar trup, este si suflet.

Asadar, noi trebuie sa gasim aceste cai prin care se odihneste si trupul, dar si sufletul nostru. Si exista un paradox din acest punct de vedere: cand se oboseste trupul nostru pentru dragostea lui Hristos sau din dragoste catre aproapele nostru, al unui bolnav, al unui om aflat in primejdii sau al unui sarac, al unuia mai mic frate al nostru, cand obosim fie din dragoste pentru Hristos sau din dragoste pentru un frate al nostru, ne vine o minunata odihna, mai intai in sufletul nostru, iar mai apoi sufletul o daruieste si trupului. Aceasta odihna, aceasta bucurie, acest har l-au cunoscut sfintii. Dar ca sa vina aceasta odihna este nevoie de har, de energie dumnezeiasca. Ca sa vina energia necreată [a harului] trebuie sa ne nevoim, sa iubim asadar nevointa si pentru Dumnezeu si pentru aproapele nostru. Doar dupa aceea linistirea ne va fi folositoare.

Sa ne straduim sa avem ore de linistire. Sfantul Antonie avea 24 de ore pe zi, si Sfantul Neofit la fel. Noi sa gasim cateva minute de liniste, mai ales noaptea. Sa nu va cheltuiti noptile cu tehnologia digitala sau cu alte feluri de indeletniciri sau [numai] cu somnul. Multi cand aud de noapte, se gandesc la somn. Gasiti timp, lipsiti-va de putin somn ca sa dobanditi mai multa trezvie, adica sa fiti “destepti/ treji”. Asta inseamna sa fii destept(at), sa nu fii adormit, sa fii treaz. Si, in acest fel vom incepe sa avem si noi drept model pe Sfantul Antonie, pe Cinstitul Inaintemergator, pe Profetul Ilie, pe Profetul Moise. Si ne vor ajuta cu totii, si Hristos si Maica Domnului, asa cum i-au ajutat si pe acesti sfinti inaintea noastra. Dar sfintii, cu totii, au avut aceasta mare dorire: sa dobandeasca harul, energia Duhului Sfant; isihia si rugaciunea si postul nu erau pentru ei un scop in sine, ci erau mijloace. Scopul este: „inima curata, zideste intru mine, Dumnezeule, si duh drept innoieste intru cele dinauntru ale mele!”. Dumnezeu sa ne invredniceasca sa avem aceste nazuinte! Dar ca sa avem nazuinte frumoase si inalte este nevoie sa avem modele mari. De aceea, va rog sa cititi vietile sintilor, daca vreti sa intrati in aceasta lucrare, sa se nasca in inima voastra dorirea linistii, a rugaciunii si a sfinteniei, altfel vom imbatrani si ne vom topi, in loc de a ne sfinti. (…) Asa, si noi, sa avem drept modele pe sfintii nostrii, sa le citim vietile si sa iubim linistirea. Repet, tuturor celor din orase le spun de pe acum: vreti sa deveniti moderni? Plecati din orase! Gasiti sate linistite. Dar daca este sa mergeti la sat si sa luati cu voi viata de la oras, veti strica si satul unde veti merge. Daca mergem la sat, sa iubim linistea satului, mai ales noaptea, dar si dupa-amiaza. Asa si voi, in aceste ore de liniste, pe care le putem dobandi mai ales la sat, sa le folosim spre castig, sa studiem Scripturile, sa ne rugam, sa vorbim Dumnezeului Treimic, cu Maica Domnului, cu sfintii nostri. Si sa avem modele.

Imi amintesc de Sfantul Iacov Tsalikis, putini stiu care era modelul sau. Toata lumea credea ca era Sfantul David. Nu! Modelul Sfantului Iacov era un sfant stalpnic, Daniil Stalpnicul. Cand era Pasti, il rugam sa guste putin din friptura de iepure. Si se intorcea spre mine si imi zicea: Neofite, oare manca si Sfantul Daniil iepure acolo, pe stalp? Si ii ziceam: Dar sfintia voastra nu sunteti stalpnic. Si nu ii placea cand ii ziceam asa. Ar fi vrut sa fie. Si acum este la masura Sfantului Daniel Stalpnicul, are slava aceluia. De aceea, va repet: sa aveti modele mari si ore de linistire. Linistea singura vorbeste. Linistea singura este rugaciune. Si sa cititi si din Psaltire ca sa Il gasiti in ea pe Hristos, pocainta, lacrimile si bucuria. Mi-a zis o femeie, acum cateva zile, care a indragit mult Psaltirea: Eu nu am invatat la scoala greaca veche, limba in care citesc din Psaltire; citesc, citesc, citesc, inteleg doar 5 cuvinte, dar am asa o bucurie cand o termin pe care nu o pot primi de oriunde altundeva. De unde vine aceasta bucurie? Ii zic: bucuria este rodul Duhului Sfant.

De aceea, si voi, orice ati fi, casatoriti sau singuri, sa le iubiti pe acestea, sa aveti exemple frumoase, si din aceasta lucrare veti avea mult castig si veti primi si zestre pentru copiii si pentru nepotii vostri!”

Legaturi: