PS Benedict Bistriteanul: NU VA TEMETI, TOTI CEI CARE IL CAUTATI PE HRISTOS! “Doamne, e vremea sa Te ridici, e vremea sa inviezi, e vremea sa Te scoli intru intampinarea noastra!” (VIDEO, TEXT)

2-05-2020 Sublinieri

PS Benedict Bistrițeanul – Nu vă temeți, Hristos nu ne va lăsa!

Cuvânt de învățătură al Preasfințitului Părinte Benedict Bistrițeanul, rostit după Sfânta Liturghie oficiată, în Sfânta și Marea zi de Sâmbătă, în Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca, 18 aprilie 2020:

“Preacuviosi si preacucernici parinti, iubiti frati si surori de acasa, din biserica din casa!

Am savarsit Sfanta Liturghie a Sfantului Vasile cel Mare in Sambata cea Mare dinaintea Invierii Domnului, Sambata asa numita “a tacerii, de aceea am fost indemnati pe parcursul Liturghiei “sa taca tot trupul omenesc”. Pentru ca in fata tainei care se intampla cea mai buna atitudine este tacerea. Si cand avem de-a face cu momente foarte intense din punct de vedere spiritual, cea mai buna apropiere de aceste momente este nu alta decat contemplatia si ingenuncherea in tacere. Este Sambata tacerii pentru ca Hristos se odihneste in mormant. Insa, dincolo de faptul ca este o zi a tacerii, ea ascunde cu sine sentimente, trairi puternice si foarte contradictorii.

Si as vrea sa calatorim impreuna in acele vremuri si sa ne imaginam sentimentele pe care le traiau apropiatii Domnului Hristos si cei care au primit cuvant de la El pe parcursul propovaduirii Sale. Sentimentele pot sa fie foarte contradictorii si foarte amestecate.

Poate, pe de o parte, era tristetea mare, pentru ca ucenicii isi pusesera nadejdea in Hristos, ca El avea sa ii izbaveasca, sa ii mantuiasca, si acum ce asteptare poti sa mai ai de la cineva care se odihneste in mormant? Ce putere mai are mortul? Zice Psalmistul, la un moment dat:Cei morti Te vor lauda pe Tine?“. Mai pot cei morti sa mai faca ceva? Deci, pe de o parte, era aceasta tristete cum nu ne-o putem inchipui, pentru ca a-ti pune nadejdea total in cineva si apoi a constata ca acel cineva se odihneste in mormant insemna lipsa oricarei licariri de speranta.

Pe de alta parte, poate ucenicii se vor fi revoltat cumplit in fata soldatilor romani, in fata arhiereilor evrei, in fata tuturor celor care au concurat la Rastignirea Domnului Hristos. Si probabil ca si in inimile lor era o ura foarte mare, pentru ca Invatatorul lor, Mantuitorul lor, fusese omorat pe nedrept, ei stiau acest lucru. Si de cine? De niste oameni care nu au inteles nimic din ce se intamplase acolo, care era taina lui Hristos pe care o facea cu omul in tacere, in smerenie, in umilinte, in osteneli, in suferinte si in dureri.

Pe de alta parte, poate ca traiau frica, care, de altfel, este evidenta: mai toti se refugiaza, se izoleaza in spatele usilor incuiate in momentul in care Hristos este rastignit, ca nu cumva sa fie si ei vaditi ca ucenici ai Lui si sa aiba aceeasi soarta. Ucenicii, cat fusesera ei de barbati la un moment dat – si zic aici de Sfantul Apostol Petru – se ascund, se pituleaza de frica, de frica durerii, de frica suferintei.

Si ca sa nu mai zicem ca poate sentimentul care poate ca era cel mai greu dintre toate era aceasta rusine pentru ca nu au fost in stare sa Il urmeze si L-au tradat. Intr-o forma sau alta toti L-au tradat, nu numai Iuda, nu numai Sfantul Apostol Petru, toti, prin faptul ca au fugit. Stim despre Fecioara Maria, ca a ramas aproape de cruce si de apostolul Ioan si cateva femei care priveau din apropiere, dar ceilalti s-au cam refugiat, au fugit si L-au parasit.

Sentimentul care acopera toate aceste trairi este unul care aproape ii paralizeaza. Cand stai in casa de frica, cand toata nadejdea ta s-a ispravit, sau cand nadejdea ta sta in mormant, de acolo de unde nu mai poti astepta nimic, starea pe care o ai este una de paralizie spirituala. Si cred ca intrebarea care se punea pe buzele lor era aceasta: Si acum cu noi ce va fi? Am slujit acestui Prooroc pe care l-am recunoscut cu gura noastra, prin descoperire de la Dumnezeu, ca este Fiul lui Dumnezeu, ce vom face acum ca L-am slujit, dar El sta in mormant? Aici se vadeste omul in ceea ce este el. E tare greu sa urmezi unui Dumnezeu rastignit, cu atat mai mult lui Hristos care a primit moartea. E tare greu si deznadejdea care te cuprlinde e de neimprastiat, este atat de apasatoare incat iti vine sa zici ca nu mai e nimic de facut.

Si in toata aceasta tacere, de fapt, Hristos isi facea lucrarea, pentru ca astazi praznuim Pogorarea la iad. Asta era lucrarea Lui. A coborat in cele mai de jos ale pamantului si i-a eliberat pe toti cei care sufereau din pricina pacatului pana la venirea Lui in lume. Si a vestit acolo marele miracolul, Taina Invierii, si i-a eliberat, si diavolul care stapanea acolo a fost luat prin surprindere pentru ca la Cruce el se credea biruitor. Asa cum raul se crede biruitor atunci cand o anumita stare specifica se extinde in aceasta lume si pare sa aiba ultimul cuvant, asa in fata Crucii diavolul credea ca a invins. Si acum, dintr-odata Hristos Se pogoara la iad si le cere sa deschida portile sa zdrobeasca portile, pentru ca de acum nu mai exista puterea pacatului, autoritatea pacatului, supunerea pe care o avea  pacatul fata de oameni, nu mai exista. Hristos este cel care a deschis usile iadului si a eliberat pe toti.

De altfel, si in viata duhovniceasca, tot timpul cand se savarseste o lucrare profunda, launtrica, dureroasa, de curatire a omului, starea pe care o resimti nu este una de pace, este una de incertitudine, de lupta, de neliniste launtrica. Si era firesc ca apostolii si ceilalti sa nu simta pace in acele momente pentru ca Hristos il curata pe om dinlauntru, oricand doctorul face o operatie pe dinauntru, nu poate omul sa se simta bine pentru ca doare, dar apoi ii aduce sanatate. Pe Apostoli ii durea si bineinteles ca aceasta stare de neliniste, de incertitudine, exprima intru totul lucrarea profunda, adanca, universala, pe care o facea Hristos in acele momente.

Si totusi se intampla ceva si pe pamant, căci daca omul nu este in stare sa vada taina dinainte si sa o traiasca cu toata inima, natura este cea care izbucneste. Pentru ca nu poate nimeni sa puna viata in mormant, nu poate nimeni sa ascunda viata in mormant, asa cum multi si-ar dori si in zilele noastre: dupa ce L-au rastignit, sa-L ascunda pe Hristos in mormant si sa Il inchida acolo, sa nu mai iasa niciodata. Nu se poate acest lucru, pentru ca nu poti sa tii Viata ascunsa. Viata izbucneste, viata apare peste tot, viata apare de acolo de unde nu te astepti, viata apare si din mormant. Ce se poate intampla intr-un mormant in afara de coruptie, putreziciune, deznadejde, tristete, tragedii? Si totusi acolo vine Hristos, acolo Se arata Viata. Acolo de unde nu te astepti. Aratandu-ne inca o data ca acolo unde nu ne asteptam poate sa invie Hristos ca Viata pentru mine. Pentru ca in aceste momente ne este greu sa traim. As zice ca mai degraba supravietuim decat traim. Si totusi, evenimentul Invierii vine ca sa ne ofere viata din belsug, nu doar sa supravietuim. Sa ne dea putere sa mergem inainte si sa intelegem ca orice ni se intampla este cu ingaduinta lui Dumnezeu si nu este decat spre binele nostru. Si ca o criza de genul acesta nu poate decat sa il subtieze pe om astfel incat Invierea sa fie mai aievea in viata lui, sa Il simta pe Dumnezeu mai adevarat, sa simta viata mai din belsug… pentru ca socotesc ca in ultima perioada tare greu mai simteam viata! Eram atat de preocupati de lucrurile ne-necesare care ne inconjoara si care ni se pareau noua importante, ba chiar esentiale. Ei, acum, Hristos, prin aceste momente grele pe care le parcurgem, selecteaza – [ne face sa deosebim mai clar si sa alegem] intre cele absolut importante esentiale si cele care sunt mai putin importante. Si inca o data zic, faptul ca Hristos invie din mormant, viata izvoraste din mormant, ne arata ca Hristos vine de acolo de unde nici nu te astepti si ca El este pretutindeni. Si primul cant de lauda, primul dans de bucurie pe care il face cineva in aceasta lume nu se intampla din partea oamenilor, ci din partea creatiei, pentru ca piatra mormantului (…) incepe sa tresalte de bucurie pentru ca Viata iese la iveala, biruinta Crucii este aratata.

De aceea ziua de astazi, iubiti frati si surori, este si o zi a Judecatii, asa am auzit la Liturghie un verset foarte frumos: Scoala-Te, Doamne, judeca pamantul, ca toate neamurile sunt ale Tale!“. Il chemam pe Dumnezeu in aceasta zi sa faca si dreptate oamenilor, sa Se ridice din morti. E un cuvant foarte indraznet din partea noastra, a oamenilor sa Ii spunem:

Doamne, e vremea sa Te ridici, e vremea sa inviezi, e vremea sa Te scoli intru intampinarea noastra! Judeca pamantul, arata-Ti Adevarul peste tot, sa simta oamenii Adevarul Tau si sa aiba incredere in Tine, ca toate neamurile sunt ale Tale. Noi toti suntem ai Tai, avem nevoie de Tine, acum mai mult ca oricand. Avem nevoie sa ni Te faci cunoscut, avem nevoie sa ne incurajezi, avem nevoie sa ne dai viata – ca parca nu mai traim, in spatele usilor incuiate.

De aceea, evenimentul Invierii, pe care il anticipam acum prin aceasta Liturghie, are putere asupra vietii noastre si asupra mortii. Si cei care ne-ati urmarit ati vazut ca am inceput Sfanta Liturghie in vesminte cernite, ca de inmormantare, pentru ca am continuat celebrarea Vinerii celei Mari, iar apoi, dupa Apostol, cand am zis aceste versete incurajatoare, Scoala-Te, Doamne, judeca pamantul, ca toate neamurile sunt ale Tale, ne-am schimbat odajdiile in alb si apoi Evanghelia este cea a proclamarii bunei vestiri, adica a Invierii lui Hristos. Deja traim Pastele, este Liturghia festiva care anticipeaza Sarbatoarea de la noapte. De aceea suntem optimisti, suntem luminosi, in biserica si acasa, pentru ca Hristos inca o data inviaza si constientizam ca noi toti suntem neamurile Sale si ca nu ne va lasa.

Iar in Evanghelia pe care am citit-o astazi, Ingerul mai intai se intalneste cu femeile mironosite si le spune: Nu va temeti, este mesajul Evangheliei, mesajul Invierii. Nu va temeti! Cu o singura conditie: daca Il cautati pe Iisus Hristos Cel rastignit. Toti cei care Il cautam pe Iisus Hristos Cel rastignit avem motive sa nu ne temem. Pentru ca daca Hristos a murit si a inviat, atunci si noi vom invia impreuna cu El. Invierea este un eveniment personal pana la urma. Toti cei care Il cautam pe Hristos avem motive sa nu ne temem, asa ne spune Ingerul: nu va temeti, voi, cei care Il cautati pe Iisus Hristos cel Rastignit! Iar apoi, Domnul Hristos Insusi se intalneste cu femeile mironosite si le adreseaza acelasi cuvant: Nu va temeti! Si adauga: mergeti in Galileea, spuneti ucenicilor ca voi merge mai inainte de ei in Galileea si acolo Ma vor vedea. Si acesta este cumva gandul final si urarea pentru dumneavoastra: ce inseamna ca va merge in Galileea? Galileea era locul de activitate al ucenicilor, locul de munca, locul in care ei isi desfasurau viata zilnica. Si noua in aceasta zi ne spune Hristos: nu va temeti, ca foarte curand va veti intoarce la locurile voastre de munca, la locurile unde va desfasurati viata si acolo voi veni sa va intampin pe voi. Dar este foarte important ca intorcandu-va, sa Il cautati pe Hristos, cel care Insusi ne cauta pe noi si vrea sa fim impreuna cu El. Este nadajduitor acest cuvant al Evangheliei, este incurajator, este imbucurator.

Si in aceasta atmosfera ne pregatim incet-incet pentru noaptea Pastilor, noaptea de Inviere, cand noi impreuna, toti, vom trece de la moarte la viata si de pe pamant la Cer.

Suntem impreuna cu dumneavoastra care stati in casa si va rugati impreuna cu noi, si in aceste momente. Noi nu avem alt rost in afara de a va sluji pe dumneavoastra si a sta inaintea lui Hristos impreuna. Asadar si astazi ne-am straduit sa stam impreuna inaintea lui Hristos cu dumneavoastra si pentru dumneavoastra. De aceea, avem aceasta nadejde ca Hristos care izvoraste din mormant ca un mire, va veni la masa noastra liturgica si in noaptea aceasta si va veni la toate mesele bunei cuviinte pe care dumneavoastra le veti organiza in casele dumneavoastra ca masa de Pasti. Si acolo, dupa cuvantul Sau, unde doi sau trei sunt adunati in numele Lui, El va fi prezent cu dumneavoastra si cu noi cu toti. Avem aceasta nadejde si, de aici, avem aceasta bucurie.

(…)

Legaturi:

NADEJDEA CARE IZVORASTE DIN MORMANTUL TOTALEI DESCUMPANIRI. CE NE RAMANE CAND RAUL PARE SA TRIUMFE, cand este dezlantuita prigoana “portilor iadului” impotriva crestinilor?

DRUMUL SPRE EMAUS talcuit de parintele Rafail. LUCA, CLEOPA si… STRAINUL. “Putem compara perioada noastra cu ultimele zile ale lui Hristos pe pamant. Doamne, dar cine va putea rabda acele zile?”

INTALNIREA INIMII CU “STRAINUL”. Drumul vietii noastre spre Emausul Invierii, intre FRANGEREA INIMII si FRANGEREA PAINII? “Nu seamana oare cu ceea ce traim noi astazi?”. Cand RAUL, CONFUZIA si TULBURAREA par sa fi pus deplina stapanire pe lume, care mai este SCAPAREA?

 

***

“Nu te teme, Domnul este cu tine! CU NOI ESTE DUMNEZEU…” – Preasfintitul BENEDICT: Cuvinte de intarire catre “Biserica de acasa” despre VREMEA TREZVIEI, VREMEA ALEGERII, MANGAIEREA IMBRATISARII LUI DUMNEZEU si AJUTORUL IN SUFERINTA AL MAICII DOMNULUI: „Singurul loc unde nu te cuprinde frica este în brațele lui Hristos. Depărtându-ne de El, fricile nasc pui și se transformă în panici. Să nu uităm asta!”

VREMEA STRIGATULUI mantuitor catre Dumnezeu. “Fa cu noi semn spre bine! Doamne, am nevoie de Tine! Acum, Doamne, vino in viata noastra!” – ALT CUVANT DE MANGAIERE SI INCURAJARE PENTRU CEI DE ACASA din partea Preasfintitului Benedict (si VIDEO)

“Domnul meu si Dumnezeul meu!”. PS BENEDICT – cuvânt sensibil și profund despre NEVOIA DE TRĂIRE A ÎNVIERII ca EXPERIENȚĂ A ÎNTÂLNIRII PERSONALE CU HRISTOS, nevoie vitală, “ca a unui pământ însetoșat” (VIDEO, TEXT)

“Sfântul Toma, Geamănul nostru…”. PREDICI VIDEO la Duminica Tomei. PS MACARIE: “Câtă nevoie avem de Hristos Euharistic acum, câtă nevoie avem de Sfintele Taine! Nu ne mulțumim cu un Hristos virtual”

“DUREREA VOASTRA ESTE SI DUREREA NOASTRA pentru ca acum bisericile noastre sunt goale, dar e mare nevoie sa traim aceste vremuri cu DOR dupa Domnul Hristos”. PS BENEDICT BISTRITEANUL (si video): “Rugaciunea pentru lume DOARE. E mare criza de oameni care sa SLUJEASCA, de lideri care sa isi plece genunchii. PUTEREA NE VINE DIN INGENUNCHERE”

PS BENEDICT VESA: “Vreme este sa Il lasam pe Hristos sa lucreze in noi, El sa fie inceputul si sfarsitul vietii noastre. SA NE RECUNOASTEM VULNERABILITATILE si SA II CEREM LUI HRISTOS SA VINA inlauntrul nostru” (VIDEO, TEXT)

“EXPERIENTA LUI DUMNEZEU iti da curajul de a trai, dar si CURAJUL DE A MURI. Ortodoxia se invata in Biserica si IN GENUNCHI”. Cuvinte puternice si de actualitate, in VREMEA SPAIMELOR MORTII, ale PREASFINTITULUI BENEDICT VESA, la Duminica Ortodoxiei si la pomenirea martirilor anticomunisti (VIDEO, TEXT): “Mantuirea este DE DIMINEATA PANA SEARA”

 

***

PREDICA VIE A PREASFINȚITULUI MACARIE la SFÂNTUL MARE MUCENIC GHEORGHE despre vremurile de PSIHOZĂ ANTICREȘTINĂ: “Suntem urâți pentru Hristosul nostru! Să nu ne descurajăm, preaiubiții mei! Vă spun din toată inima: NU VĂ TEMEȚI! Cu cât suntem mai denigrați și disprețuiți, cu atât mai mult prisosește harul” (VIDEO, TEXT)

PĂRINTELE EPISCOP MACARIE – MÂNGAIERE ȘI ÎNTĂRIRE pentru cei care se simt claustrați, singuri, zdrobiți, înfricoșați: “Chiar dacă ți-e greu, chiar dacă te simți zdrobit, nu ești singur, frate drag, nu ești singură, surioară scumpă. Hristos te așteaptă cu brațele răstignite pentru a te îmbrățișa!”. ÎNDEMN LA CITIREA despre SUFERINȚELE CELOR DIN TEMNIȚELE COMUNISTE

PLÂNSUL PREASFINȚITULUI MACARIE STRIGĂ LA CER împotriva CRIMELOR și NEDREPTĂȚILOR făcute lui Dumnezeu și oamenilor simpli: “CE-AȚI FĂCUT CU HRISTOS? Ce-ați făcut cu toți nevinovații acestei lumi, cu toți cei înfometați și asupriți pentru meschine interese? Vor să ne facă să trăim într-O LUME ÎN CARE HRISTOS SĂ FIE PUS SUB CARANTINĂ, în care comuniunea euharistică să nu mai fie posibilă”

“Hristos a îngăduit în aceste vremuri grele să fie PUS SUB PAZĂ, în bisericile păzite unde CREDINCIOȘII NU POT SĂ INTRE”. Episcopul Macarie Drăgoi – CHEMARE LA PRIVEGHERE pentru a primi LUMINA Duhului Sfânt “atunci când se așterne întunericul peste lume”

 

***

DATORIA DE A DUCE MARTURIA LUI HRISTOS IN LUME, PRIN VIATA NOASTRA – Predici (si audio) la DUMINICA FEMEILOR MIRONOSITE: “A crede in Hristos inseamna a-L lua din biserica in relatiile de fiecare zi dintre oameni”

“Hristos Cel Inviat, vazand dragostea pe care noi I-o aratam, intervine si dizloca toate pietrele, toate stavilele care stau in calea intalnirii cu El”. PREDICA insufletitoare a Inaltpreasfintitului IEROTHEOS la Iasi, in DUMINICA MIRONOSITELOR (video si text) despre EXPERIENTA PERSONALA A INVIERII

FEMEILE PURTĂTOARE DE IUBIRE sunt devotate până la capăt și nu părăsesc pe Cel rămas singur și batjocorit. GLASUL LUI DUMNEZEU NE CHEAMĂ PE NUME, IAR DRAGOSTEA LUI NE ÎNVIAZĂ. Însuflarea și curajul de a urma lui Hristos primite din AȘTEPTAREA VIE A ÎMPĂRĂȚIEI SALE (Predica video a PS Ignatie Trif și omilia Arhim. Zaharia Zaharou)

“Cine ne va desparti pe noi de iubirea lui Hristos?”. MARIMEA DE SUFLET, SMERENIA, EVLAVIA SI INIMA ARSA DE DORUL LUI HRISTOS BIRUIESC ORICE PERICOL, ORICE FRICA SI PRIMESC BUCURIA INVIERII. “Aceasta iubire le-a facut, din femei slabe, fricoase, mai tari decat toate protivniciile lumii, le-a facut mai tari ca moartea”

 

***

SAMBATA MARE – ZIUA TACERII. Cantari si cuvinte de meditatie

“BINECUVANTATA DEZNADAJDUIRE” – Pogorarea la iad impreuna cu Hristos

Sfanta si Marea Sambata: PUNEREA IN MORMANT SI COBORAREA LA IAD A MANTUITORULUI NOSTRU, IISUS HRISTOS. Cum Il putem insoti duhovniceste?

SAMBATA MARE. De la tanguirea de la mormant la explozia de bucurie a primirii Luminii


Categorii

Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Duminica Mironositelor, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, PS Benedict Bistriteanul, Sambata Mare, VIDEO, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

6 Commentarii la “PS Benedict Bistriteanul: NU VA TEMETI, TOTI CEI CARE IL CAUTATI PE HRISTOS! “Doamne, e vremea sa Te ridici, e vremea sa inviezi, e vremea sa Te scoli intru intampinarea noastra!” (VIDEO, TEXT)

  1. Pingback: PREDICA PS MACARIE la Duminica Mironosițelor: “Această lume care parcă s-a transformat într-un MORMÂNT peste care cineva a prăvălit o PIATRĂ GREA. O atmosferă de FRICĂ și de APĂSARE s-a lăsat peste tot. Și ne întrebăm, ca mironosițe
  2. Pingback: “RAMAI CU NOI, DOAMNE!” – PS Benedict Vesa despre INTALNIREA CU HRISTOS DE LA EMAUS si dorul nostru dupa Viata intalnita in LITURGHIE si in POTIR (video, text) | Cuvântul Ortodox
  3. Pingback: PS Benedict Bistrițeanul: MESAJ CATRE TINERI, chemare la CURAJ si la “NEASTAMPARUL CEL BUN” al cautarii intalnirii cu Dumnezeu si a IMPARTASIRII ACESTEI BUCURII SI CELORLALTI: “Voi acum sunteti cei chemati sa slujiti celor care sunt in
  4. Pingback: Părintele Tudor Ciocan despre BISERICA ÎN VREMEA NEFIRESCULUI. Între ÎNFRICOȘAREA indusă extrem de MASS-MEDIA, ascultarea de Biserică și FRICA DE DUMNEZEU. “Să nu vă gândiți că ne apropiem de sfârșitul încercărilor. De-abia a încep
  5. Pingback: PARINTELE ELPIDIE: “FRICA este cea mai mare putere în mâinile Satanei, ca să-i subjuge pe oameni. Prin intermediul fricii VOR FACE PE OAMENI SĂ SE FEREASCĂ de izvoarele fericirii și mântuirii, care sunt SFINTELE TAINE, BISERICA” (video,
  6. Pingback: PĂRINTELE GHEORGHE HOLBEA, cuvânt mărturisitor la Cincizecime în contextul NOILOR INGINERII SOCIALE cu aspect de “MASCARADĂ”: “De ce ne este FRICĂ mai mult de rău decât de a fi părăsiți de Dumnezeu? NU VĂ TEMEȚI, IUBIȚII ME
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate