“CU MANTUIREA NU NE PUTEM JUCA! Nu putem arde tamaie si la idoli, si la sfinti”. PS MACARIE DRAGOI – adevaruri dureroase despre ORTODOXIA IN LUMEA IDOLATRA DE ASTAZI: “Nu am ajuns noi să trăim în vremuri în care rațiunea şi bunul simț sunt sfidate în modul cel mai strident? Cum altfel să înțelegi legile care desființează familia, care desființează diferența dintre femeie şi bărbat?”

18-03-2019 ~~Sublinieri~~

Mărturie de ortodoxie într‑o lume idolatră și iconoclastă¹

În Duminica Ortodoxiei am dat cu toții o mărturie de credință prin procesiunea cu icoanele. Astfel, am împărtăşit harul, lumina şi frumusețea Ortodoxiei pe aceste meleaguri, dând o mărturie de Ortodoxie celor cu care conviețuim în această lume secularizată, în această lume iconoclastă şi idolatră, în această lume care a uitat chipul lui Dumnezeu şi care, prin urmare, uită chipul şi firea adevărată ale omului.

Dar ce înseamnă, mai exact, că trăim într‑o lume secularizată, iconoclastă şi idolatră?

Înseamnă că omul, de îndată ce se desparte de harul dumnezeiesc, cade pradă idolatriei şi îşi pierde rațiunea, ajungând să trăiască nu doar nelegiuit, din perspectiva poruncilor lui Dumnezeu, ci chiar împotriva firii.

Nu există cale de mijloc în această privință. Nu putem fi depărtați de Dumnezeu şi lipsiți de har şi, totodată, să continuăm să alcătuim o societate întemeiată pe bine, pe dreptate, pe rațiune. Istoria neamului omenesc, aşa cum o vedem în Sfintele Scripturi, ilustrează din plin această realitate, această lege duhovnicească.

Pierderea harului este urmată de căderi grele

Neamul omenesc de dinaintea Legii date lui Moise a rătăcit atât de cumplit, încât a fost nevoie de un potop care să înece şi să spele toată ruşinea faptelor strigătoare la cer ale strămoşilor noştri. Sodoma şi Gomora căzuseră atât de rău în adâncul răutății, încât, din iubire pentru om, Dumnezeu a pierdut aceste cetăți în foc şi pucioasă, pentru a nu rămâne ceva de pe urma acestor aşezări.

După Legea dată poporului israelit, avem în mărturiile date de prorocii mari şi mici istoria căderilor, negărilor, regăsirilor şi recăderilor acestui popor de la fața lui Dumnezeu. Avem plângerile lui Ieremia, atât de pătrunzătoare, avem psalmii plini de durere şi de pocăință, avem istoriile sfinte din Cartea Regilor sau din alte cărți care ne arată că pierderea harului este urmată de căderi grele, de nelegiuiri de neînchipuit făcute de cei chemați la înalta demnitate de popor ales, nelegiuiri care, la rândul lor, atrag nenorociri, războaie, foamete, luări în robie şi alte plăgi.

Odată cu întruparea Mântuitorului, neamul omenesc este restaurat deplin în demnitatea sa de chip şi asemănare a lui Dumnezeu. Și am fost martori, un răstimp relativ îndelung, ai unei răspândiri a creştinismului în lume, ai unui [a]flux de har, care a îmblânzit neamuri sălbatice, de neînchipuit. Să ne gândim, de pildă, la strămoşii popoarelor nordice, la cumplitul neam al vikingilor, la cruzimea recunoscută a acestora şi la idolatriile sângeroase care țineau loc de religie.

Puterea Bisericii a fost într-atât de mare, încât a transformat şi astfel de neamuri, aducându-le sub umbra Crucii şi a harului.

Dar, urmare a îndepărtării omului de Dumnezeu, valul creştinismului a intrat în reflux. Popoarele îmblânzite odinioară de Cruce au început să uite, iar apoi să se dezică tot mai vehement de ea. Aceasta este secularizarea, de fapt o scoatere a lui Dumnezeu şi a poruncilor Sale din viața omului, din viața societății, care, treptat, începe să funcționeze după alte principii, după alte idealuri. Dar care idealuri? În lipsa lui Dumnezeu, aceste idealuri sunt, de fapt, idoli. Sunt „valori” seculare, cum ar fi dominarea altora, avuția, plăcerea, iar apoi căderea în cele împotriva firii.

Nu există a treia cale!

Nu există a treia cale! Nu există altă cale, pentru cine se îndepărtează de la harul lui Dumnezeu! Nu poți să fii şi cu Mamona, şi cu Dumnezeu! Această ordine socială pe care o vedem în lumea occidentală şi pe care de multe ori o invidiem, gândindu-ne la dezordinea şi neorânduiala din țară, este doar o aparență, iar acest lucru este tot mai evident. Căci nu am ajuns noi să trăim în vremuri în care rațiunea şi bunul simț sunt sfidate în modul cel mai strident? Nu este vizibil că, din ce în ce mai mult, se trăieşte şi se conduce după legi şi reguli care desfințează natura umană şi care destabilizează profund înseşi fundațiile pe care orice societate umană stă?

Cum altfel să înțelegi legile care desființează familia, care desființează diferența dintre femeie şi bărbat ? Cum altfel să înțelegi amestecarea haotică şi hazardată a neamurilor prin deschiderea fără discernământ a granițelor? Nu trăim, oare, deplin într‑o lume descrisă astfel de Sfântul Apostol Pavel:

„Pentru că, cunoscând pe Dumnezeu, nu L-au slăvit ca pe Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit, ci s-au rătăcit în gândurile lor şi inima lor cea nesocotită s-a întunecat. Zicând că sunt înţelepţi, au ajuns nebuni. Și au schimbat slava lui Dumnezeu Celui nestricăcios cu asemănarea chipului omului celui stricăcios şi al păsărilor şi al celor cu patru picioare şi al târâtoarelor. De aceea Dumnezeu i‑a dat necurăţiei, după pofele inimilor lor, ca să‑şi pângărească trupurile lor între ei, ca unii care au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună şi s‑au închinat şi au slujit făpturii în locul Făcătorului, Care este binecuvântat în veci, amin! Pentru aceea, Dumnezeu i‑a dat unor patimi de ocară, căci şi femeile lor au schimbat freasca rânduială cu cea împotriva frii; asemenea şi bărbaţii, lăsând rânduiala cea după fire a părţii femeieşti, s‑au aprins în pofta lor unii pentru alţii, bărbaţi cu bărbaţi, săvârşind ruşinea şi luând cu ei răsplata cuvenită rătăcirii lor” (Romani 1, 21‑27)?

Acestea le vedem cu ochii noştri, le trăim şi le mărturisim cu durere şi dragoste şi cu gândul la mântuirea tuturor. Odată ce renunțăm la adevărul dumnezeiesc şi ne luăm după minciună, căderea este inevitabilă, nu doar în cele nelegiuite, ci şi în cele împotriva naturii noastre.

Cu mântuirea nu ne putem juca

De aceea, cu atât mai mult, noi avem o responsabilitate față de adevăr, față de creația lui Dumnezeu, față de mântuirea noastră şi a aproapelui nostru.

Avem o datorie sfântă de a da mărturie acestei lumi secularizate şi idolatre, care alunecă tot mai iute pe calea stricăciunii şi a pierzării, asupra rostului omului, asupra chemării şi demnității sale. Avem o vocație profetică de a fi martori ai dreptății lui Dumnezeu, ai lumii celei nevăzute pe care o mărturisim în Crez. Fiecare după măsura sa, la locul său, cu înțelepciune, cu dragoste evanghelică, dar şi cu fermitate, căci mântuirea nu este opțională, cu mântuirea nu ne putem juca. Nu putem fi şi secularizați, şi în Biserică, şi ghidându-ne după minciuna acestei lumi, şi închinându-ne la sfintele icoane. Nu putem arde tămâie şi la idoli, şi la sfinți. Să ne ajute Bunul Dumnezeu să înțelegem aceasta şi să ne punem, cu hotărâre, sub umbra aripilor dumnezeieşti, lepădând orice părtăşie cu lucrarea întunericului şi a răutății!

Cinstirea icoanelor, în special astăzi, dar nu numai, este o mărturie de credință adevărată într‑o lume iconoclastă şi idolatră, într‑o lume care a uitat Chipul lui Dumnezeu şi, prin urmare, uită şi adevăratul chip şi adevărata fire ale omului. Pentru că icoana nu este doar despre reprezentarea lui Dumnezeu. Icoana este o fereastră către un alt univers, către lumea cea nevăzută pe care o mărturisim în Crez. Aşadar, prin icoană avem o străvedere despre lumea de care aparținem, de fapt despre destinația vieții noastre şi despre cine suntem noi cu adevărat. De aceea, respingerea icoanelor nu înseamnă doar refuzul unei reprezentări prin imagine a Cuiva, fie El şi Dumnezeu, ci înseamnă o orbire duhovnicească, o negare şi o dezicere de lumea celor nevăzute, de împărăția harului.

Prin procesiune, prin acest act de mărturie publică, împărtăşim şi celor de aici din harul şi din frumusețea Ortodoxiei noastre. Nu de puține ori, cei străini de Ortodoxie au devenit interesați intrând în contact, la început, cu frumusețile acesteia.

_{1 Duminica Ortodoxiei, 25 februarie 2018, în biserica parohiei ortodoxe române „Naşterea Maicii Domnului şi Sfnții Cuvioşi Grigorie Decapolitul şi Nicodim cel Sfnțit de la Tismana” din Copenhaga, Danemarca.}

(†Macarie, Drăgoi, Episcopul Europei de Nord, Să topim ghețarii sufletului! 10 ani cu Hristos în Scandinavia, Editura Sophia, 2018)

Vedeti si:

MĂRTURIE DE ORTODOXIE ÎN LUMEA SECULARIZATĂ ȘI IDOLATRĂ – Procesiune în Danemarca a Părintelui Episcop Macarie cu Icoana Maicii Domnului “Arătătoarea Căii” (FOTO, VIDEO)/ Părintele GHEORGHE HOLBEA – CONFERINȚĂ despre ICOANA ORTODOXĂ vs. IMAGINEA MEDIATICĂ, FANTASMELE LUMII VIRTUALE și FALSA ICONOGRAFIE OCCIDENTALĂ (video)

PASTORALA SFANTULUI SINOD din Duminica Ortodoxiei AVERTIZEAZA SEVER asupra pericolelor aduse de “ERA VIDEOCRATIEI” si asupra patimilor din sfera NARCISISMULUI si (AUTO)IDOLATRIEI induse de RETELELE DE SOCIALIZARE: “Suntem captivi, fără niciun simţ critic, civilizaţiei vizualului artificial, considerând că imaginea exprimă adevărul (…) fără să mai realizăm că ‘IMAGINILE POT ÎNȘELA MAI MULT DECÂT CUVINTELE’. Postez cât mai multe fotografii, deci exist”

Duminica Ortodoxiei. CE INSEAMNA SA FIM CU ADEVARAT ORTODOCSI?

“ACESTA ESTI TU. Ia aminte, omule, cum traiesti! Nu sluti chipul lui Dumnezeu din sufletul tau si nu-L rani pe Hristos”. CE FACEM CU ICOANA DIN NOI? Predici la Duminica Ortodoxiei ale Sf. IUSTIN POPOVICI si Parintelui IOANICHIE BALAN

OMUL – ICOANA LUI DUMNEZEU: “Aceasta este valoarea pe care El ti-o da tie!”. De la Adam cel vechi la Noul Adam, Hristos sau DE LA RUSINEA GOLICIUNII LA RE-IMBRACAREA IN VESMANTUL DE HAR AL NEMURIRII

PROCESIUNEA ICOANELOR, “LUMINA ORTODOXIEI” – mărturisirea credinței în frig și ninsoare în Capitală (VIDEO)

Documentar despre icoana bizantina VS. agresiunea imaginii bestializate/ LIBERTATEA DE “A AVEA TIMP” SA SI TRAIM, IN AFARA DELIRULUI LUMII…

PASTORALA DE INVIERE (2017) a IPS ANDREI – avertisment cu privire la ROBIA IMAGINII

“DISTRACTIA CARE OMOARA” – traducerea unei carti profetice/ Interviu cu profesorul american Read Schuchart. DE CE NU SUNT TEHNOLOGIILE NEUTRE? SE POATE FOLOSI BISERICA DE NOILE TEHNOLOGII ALE COMUNICARII?/ Studiu despre FACEBOOK: majoritatea celor care posteaza stiri sau le comenteaza pe retea o fac fara a le citi!

FARD – un film interpretat in cheie duhovniceasca: CAPTIVITATEA VIRTUALA IN CARE VOR SA NE INCHIDA STAPANII LUMII NOI

DUMINICA ORTODOXIEI, BIRUINTA ICOANELOR. Jean-Claude Larchet ne explica ce este icoana si care este rolul ei: ICONARUL SI ARTISTUL

DE CE ICOANA NU E IDOL SI DE CE NE INCHINAM LA ICOANE?/ Sensul duhovnicesc al Duminicii Ortodoxiei: “Frumosul liturgic in absenţa rigorii dogmatice esueaza in sentimentalism siropos”/ INTERVIU CU IPS IUSTINIAN despre POST (video)

ORTODOXIA – CREDINTA MANTUITOARE, BISERICA INTEMEIATA DE HRISTOS. De ce icoana NU este “chip cioplit” si in ce fel o cinstim? SFANTUL SINOD NE INDEAMNA SA SUSTINEM “familia creştină tradiţională” si “identitatea noastră spirituală românească”