Azi, in Bucuresti, MARSUL GAYFEST – parada sodomiei/ OBIECTIVUL SECRET AL AGENDEI PENTRU DREPTURILE HOMOSEXUALILOR – LEGALIZAREA PEDOFILIEI?/ Biserica Bulgariei condamna parada gay. Biserica noastra tace si in acest an?/ “Revolutia familiala” in Franta: LEGALIZAREA CASATORIILOR SI ADOPTIILOR GAY

• Hotnews: Circulatia este restrictionata sambata in centrul Capitalei, pentru Marsul Diversitatii

Circulatia rutiera este restrictionata, sambata, intre orele 16.30 si 19.00, pe bulevardele Libertatii, Unirii si in Piata Natiunile Unite, pentru Marsul Diversitatii, la care sunt asteptate sa participe aproximativ 500 de persoane, informeaza Mediafax.

Marsul Diversitatii, organizat de Asociatia Accept in cadrul GayFest, va avea loc sambata, pe traseul Piata Unirii – Piata Constitutiei – metrou Izvor. Participantii se vor aduna, de la ora 17.00, pe Bulevardul Unirii, pe sensul de mers spre Piata Constitutiei, iar de la 17.30 vor pleca in mars.

Intre orele 16.30 si 19.00, traficul rutier va fi restrictionat pe Bulevardul Libertatii, intre Calea 13 Septembrie si Splaiul Independentei, pe Bulevardul Unirii, intre Bulevardul I.C. Bratianu si Piata Constitutiei, precum si pe Bulevardul Natiunile Unite, intre strada Hasdeu si Piata Natiunile Unite, potrivit Brigazii Rutiere a Capitalei.

Soferii pot circula pe rutele Calea Rahovei – Bulevardul Regina Maria – Bulevardul I.C. Bratianu – Piata Unirii – Piata Universitatii, pe Bulevardul Unirii, dinspre Piata Alba Iulia – Bulevardul I.C. Bratianu catre Piata Universitatii sau pe Splaiul Independentei catre Piata Operei Romane.

Loredana este ambasadoarea campaniei “Eu sunt! Tu?“, pentru construirea comunitatii LGBT, si va participa la Marsul Diversitatii.

“Aceasta ocazie sa fiu ambasadoare – e un titlu atat de onorant – a campaniei “Eu sunt! Tu?” ma si obliga si sper sa facem ca aceasta saptamana sa fie memorabila pentru comunitatea LGBT, dar si pentru prieteni, cunoscuti” ai acestor persoane, a spus Loredana, cunoscuta sustinatoare a drepturilor persoanelor LGBT.

Ea a mai mentionat ca are “foarte multi prieteni in aceasta comunitate, prieteni in adevaratul sens al cuvantului”, apreciindu-i pe acestia pentru deschidere, disponibilitate si latura lor creativa.

Loredana a mai spus ca situatia din Romania a persoanelor LGBT, care uneori simt nevoia sa se ascunda sau se simt complexate din cauza orientarii lor sexuale, a facut-o sa se implice, considerand totodata ca nu este vorba numai despre orientarea sexuala, ci despre discriminare in general, intoleranta si bigotism.

“Va asteptam la parada, nu numai pe cei care fac parte din comunitatea LGBT, ci si pe prietenii, cunostintele lor. (…) Este un mars al libertatii si al diversitatii”, a mai spus Loredana.

Jandarmeria Capitalei a precizat ca la Marsul Diversitatii sunt asteptate sa participe, potrivit organizatorilor, aproximativ 500 de persoane.

Tot sambata, intre orele 11.00 si 14.00, va avea loc Marsul pentru Normalitate, organizat pe traseul Piata Victoriei – Calea Victoriei – Splaiul Independentei – Unirii, la care, potrivit organizatorilor, vor participa aproximativ 300 de persoane.

Peste 200 de jandarmi vor asigura ordinea pe traseele de deplasare ale participantilor si in zonele aglomerate.

Jandarmeria Capitalei mentioneaza ca, potrivit prevederilor Legii 60/1991, este interzisa si constituie infractiune participarea la adunarile publice a persoanelor care au asupra lor arme de orice fel, materiale explozive sau incendiare, substante iritant-lacrimogene sau cu efect paralizant, dispozitive pentru socuri electrice ori alte obiecte ce pot fi folosite pentru actiuni violente sau de tulburare a desfasurarii normale a acestora.

• Familia Ortodoxa: Secretul mişcării pentru drepturile homosexualilor: pedofilia

(…) Copiii, copiii, copiii – ce au homosexualii cu copiii noştri?

Căutând „tinereţea fără bătrâneţe şi viaţa fără de moarte” aici, pe pământ, lumea modernă nu cinsteşte nicio altă vârstă mai mult decât vârsta tinereţii; nu există într-însa om mai aclamat decât adolescentul şi dorinţele lui, nici fiinţă aparent mai protejată decât copilul.
Ultimele evenimente ne confirmă însă că nu există categorii umane mai vulnerabile în epoca modernă decât copilul şi adolescentul. Sufletele şi trupurile lor au devenit parcă un câmp de bătălie pentru soarta lumii acesteia. Aşa cum am văzut în nr. 3 ale revistei noastre, dacă drumul de la legalizarea avortului la legalizarea şi normalizarea experimentelor ştiinţifice pe embrioni umani şi pe copii nenăscuţi este unul foarte scurt, realizat în decurs de numai câţiva zeci de ani, calea de la legalizarea şi normalizarea homosexualităţii în societatea contemporană la dezincriminarea şi normalizarea pedofiliei are loc într-un ritm tot mai alert.

Nu numai evenimentele cele mai recente, ci şi studiile ştiinţifice şi istoria mişcării homosexuale ne arată că, încă de la începuturi, aceasta a avut în agendă susţinerea pedofiliei. Am putea spune chiar că pedofilia este o componentă esenţială a mişcării homosexuale, fără de care aceasta, în mod practic, nu s-ar putea perpetua. Pentru că ce altceva înseamnă propaganda pro-homosexualitate din şcoli, de la cea mai fragedă vârstă, decât coruperea sufletelor copiilor prin educaţie, pentru a face din trupurile lor altare ale patimii sodomiţilor? Bineînţeles, pretextul este unul democrat: lupta împotriva discriminării minorităţilor sexuale, egalitatea de şanse şi libertatea de conştiinţă! Dar oare ce alt sens ar putea avea educaţia homosexuală în şcoli, decât câştigarea de adepţi?

Legalizarea tacită a pedofiliei

O simplă incursiune în istoria mişcării homosexuale şi în istoria legislativă a Occidentului ne va arăta că ceea ce campania pro-homosexualitate din mass-media a încercat să ascundă cu cea mai mare grijă este tocmai susţinerea pedofiliei. Peste tot în lume, acolo unde propaganda pro-homosexualitate şi-a impus agenda după cel de-al Doilea Război Mondial, una dintre principalele cerinţe a fost tocmai cea a anulării sau coborârii vârstei consimţământului sexual – de altfel, principala ţintă a grupurilor de pedofili care au acţionat şi acţionează în umbra mişcării homosexualilor. Cerinţă care, de regulă, a şi fost îndeplinită: în ţările în care homosexualii au primit drepturi, vârsta consimţământului sexual a scăzut dramatic şi a fost, în general, adusă la acelaşi nivel – atât pentru heterosexuali, cât şi pentru homosexuali.

Cehia | Până în 1961 actele homosexuale erau interzise. Noul Cod Penal, introdus în acelaşi an, dezincrimina homosexualitatea, dar stabilea vârsta consimţământului sexual la 18 ani. În 1990, însă, vârsta consimţământului sexual a fost egalizată pentru homosexuali şi heterosexuali la 15 ani.

Estonia | Până în 1992 legea interzicea actele homosexuale, dar, după ieşirea din URSS, homosexualitatea a fost legalizată, iar vârsta consimţământului sexual pentru homosexuali a fost stabilită la 16 ani, iar pentru heterosexuali la 14 ani. Vârsta consimţământului sexual a fost egalizată în 2001, pentru ambele categorii, la 14 ani.

Finlanda | Legea interzicea actele homosexuale până în 1971, an în care ele au fost dezincriminate, iar vârsta consimţământului sexual stabilită la 18 ani pentru homosexuali şi la 16 pentru heterosexuali. În 1998, legea egalizează vârsta consimţământului sexual la 16 ani pentru ambele categorii.

Ungaria | Până în 1961 legea interzicea actele homosexuale, dar, din acest an, ele au fost dezincriminate şi vârsta consimţământului sexual stabilită la 20 de ani, pentru a fi coborâtă apoi la 18 ani, în 1978. În 2002, Curtea Constituţională stabileşte vârsta consimţământului sexual la 14 ani, pentru toate persoanele.

Letonia | Actele homosexuale erau interzise până în 1992, când Parlamentul le legalizează şi stabileşte o vârstă a consimţământului sexual la 18 ani pentru homosexuali. În 2001, legea egalizează vârsta consimţământului sexual la 16 ani, pentru toate persoanele.

Lituania | Actele homosexuale erau interzise până în 1993, când sunt legalizate, iar vârsta consimţământului sexual stabilită la 17 ani pentru homosexuali. În 2004, legea egalizează vârsta la 14 ani, pentru toate categoriile.

Serbia | Legea interzicea actele homosexuale până în 1994, când ele au fost dezincriminate, iar vârsta consimţământului sexual stabilită la 18 ani pentru homosexuali şi 14 ani pentru heterosexuali. În 2006, Codul Penal stabileşte aceeaşi vârstă, indiferent de categorie, la 14 ani.

Spania | Vârsta consimţământului sexual este una dintre cele mai scăzute din lume: în 1995, ea a fost stabilită la 12, pentru a fi apoi ridicată, în 1999, la 13 ani.

Traseul legislativ este acelaşi şi pentru Cipru, Slovacia, Slovenia, Suedia, Marea Britanie.
Sursa: wikipedia.org
articolul: Age of Consentv

Oriunde propaganda homosexualităţii îşi face simţită prezenţa, pedofilia o urmează ca o umbră fidelă, în ciuda eforturilor de marketing pe care liderii mişcării homosexuale le fac pentru a ascunde acest fapt – cel puţin pentru moment.

În SUA, Camera Reprezentanţilor a votat o lege – pentru care s-a făcut un puternic lobby de către grupările homosexuale din întreaga ţară – ce liberalizează (dezincriminează) în mod tacit pedofilia. Legea pedepseşte instigarea la ură împotriva „minorităţilor sexuale” şi include în mod tacit, dar intenţionat, pedofilia în definiţia „minorităţilor sexuale”. La cererea expresă a reprezentaţilor Partidului Republican de a exclude pedofilia de sub umbrela minorităţilor sexuale, iniţiatorii proiectului de lege, membri ai Partidului Democrat, au refuzat explicit (cf. sitului traditionalvalues.org).

Aceeaşi dezincriminare tacită a pedofiliei a avut loc şi în Tratatul de la Lisabona, text ce se doreşte a fi o Constituţie a Europei.

Nu în ultimul rând, reprezentanţii la ONU ai homosexualilor sunt şi cei mai mari susţinători ai „drepturilor sexuale” ale copiilor. O menţiune specială merită Olanda, ţară care a conferit homosexualilor cele mai multe drepturi şi în care există un partid al pedofililor (ce a primit autorizaţie de funcţionare, în virtutea libertăţilor democratice) şi chiar câteva publicaţii pedofile. În această ţară, cei ce au dus o campanie puternică pentru recunoaşterea „drepturilor sexuale” ale copiilor au fost tocmai grupările de homosexuali: Asociaţia pentru Integrarea Homosexualităţii şi COC, obţinând cea mai scăzută vârstă a consimţământului sexual – 12 ani. Aici copiii pot fi abuzaţi în mod legal, pentru că legea permite sexul între copii şi adulţi dacă părinţii copiilor sunt de acord. (cf. F. York şi R. Knight, p. 5)

Iată ce spune unul dintre reprezentanţii homosexualilor din COC: „Eliberarea pedofiliei trebuie să fie considerată ca o problemă a homosexualilor, aşa încât vârsta consimţământului sexual ar trebui anulată. Prin recunoaşterea afinităţii dintre homosexualitate şi pedofilie, COC le-a dat homosexualilor adulţi posibilitatea de a deveni mai sensibili la dorinţele erotice ale membrilor mai tineri de acelaşi gen, lărgind astfel identitatea homosexualităţii” (cf. S. Baldwin, p. 278).

Astfel, toate datele arată că, prin susţinerea scăderii vârstei la care copiii pot fi abuzaţi sexual în mod legal, mişcarea homosexualilor nu face decât să sprijine pedofilia!

Studiile arată că băieţii molestaţi de homosexuali în copilărie au cele mai mari şanse să devină, la rândul lor, homosexuali – de altfel, majoritatea celor ce molestează copii au fost molestaţi în copilărie.
(cf. S. Baldwin, pp. 278-282, T. Dailey, pp. 1-8).

Homosexualitatea şi pedofilia: o istorie secretă

Faptul că pedofilia constituie o componentă esenţială a mişcării homosexualilor o dovedeşte prezenţa în rândurile sale a Asociaţiei Pedofililor Americani (NAMBLA) încă de la începuturile existenţei ei. Astfel, „Platforma drepturilor homosexualilor”, adoptată în 1972 de Coaliţia Naţională [Americană] a Organizaţiilor Homosexuale, prevedea ca ţintă anularea tuturor legilor ce guvernează vârsta consimţământului sexual şi, acolo unde nu este încă posibil, continua micşorare a vârstei. David Thorstad, reprezentant atât al mişcării pentru drepturile homosexualilor cât şi al NAMBLA, a stabilit atunci în mod clar obiectivele mişcării: „Ţinta ultimă a mişcării de eliberare a homosexualilor este obţinerea libertăţii sexuale pentru toţi – nu numai drepturi egale pentru homosexuali şi lesbiene, ci, de asemenea, libertate de exprimare sexuală pentru tineri şi copii” (cf. F. York şi R. Knight, pp. 3-4).

NAMBLA a fost, de altfel, mereu prezentă la marşurile homosexualilor din Statele Unite. Asociaţia a fost şi un membru activ al Asociaţiei Internaţionale a Lesbienelor şi Homosexualilor (ILGA), un ONG recunoscut de ONU ca reprezentând comunităţile de homosexuali din întreaga lume. La presiunea internaţională, ONU a fost nevoită să excludă ILGA în 1995 din cadrul său, tocmai pentru că aceasta refuza să renunţe la grupările pedofile (1). Una dintre principalele activităţi ale Asociaţiei Internaţionale a Lesbienelor şi Homosexualilor a fost şi este tocmai cea de a promova „dreptul fiecărui individ, indiferent de vârstă, de a-şi explora şi dezvolta propria sexualitate”, după cum ea însăşi afirmă (cf. S. Baldwin, pp. 272-273).

Iată, aşadar, că principala organizaţie a homosexualilor din întreaga lume susţine pedofilia!

Mai mult decât atât, publicaţiile homosexualilor din Statele Unite, printre alte genuri din cele mai diverse, abundă de articole care susţin pedofilia drept o formă de exprimare a „iubirii” dintre majori şi minori. Astfel, principalele ziare şi reviste ale mişcării homosexualilor din SUA, Advocate, Edge, Metroline, The Guide şi The San Francisco Sentinel au publicat nenumărate articole care susţin asociaţia pedofililor, NAMBLA, şi abuzarea sexuală a copiilor (cf. S. Baldwin, p. 274).

Journal of Homosexuality, principala publicaţie academică a homosexualilor din SUA, a publicat un număr dublu intitulat Intimitatea masculină intergeneraţională (o denumire academică sub care încearcă să se ascundă pedofilia), în care se afirma că părinţii ar trebui să-l perceapă pe pedofilul care îl „iubeşte” pe copilul (băiatul) lor „nu ca pe un rival sau competitor, nu ca pe un hoţ al proprietăţii lor, ci ca pe un partener în creşterea băiatului, care trebuie acceptat în casa lor” (cf. S. Baldwin, p. 274).

În 1995, revista americană Guide a mişcării homosexuale afirma în paginile sale: „Putem fi mândri că mişcarea homosexuală a primit în cadrul său puţinele voci care au avut curajul să spună cu glas tare că copii sunt în mod natural sexuali şi că merită dreptul să-şi exprime sexualitatea cu oricine aleg să o facă… Trebuie să ne ascultăm profeţii! În loc să ne fie teamă de a fi etichetaţi pedofili, trebuie să declarăm cu mândrie că sexul este bun, inclusiv sexualitatea copiilor… Trebuie să o facem de dragul copiilor!” (cf. S. Baldwin, p. 274).

În acelaşi timp, cercetările ştiinţifice nu fac decât să confirme această apropiere între homosexualitate şi pedofilie. Statisticile arată că rata homosexualilor pedofili care molestează băieţi este mult mai mare decât aceea a pedofililor obsedaţi de sexul opus.

În lumina acestor dovezi, faptul că propaganda homosexualităţii este tot mai prezentă în şcoli şi că, în unele ţări, homosexualii au dobândit dreptul de a adopta copii, ar trebui să tragă puternice semnale de alarmă cu privire la pericolul molestării copiilor de către homosexuali. Şi aceasta, sub acoperirea legii! În acest fel este, de fapt, legalizată pedofilia, iar copiii vor rămâne fără nici cel mai mic sprijin al legii, pradă traficanţilor de carne vie din întreaga lume. Deja există tot mai multe semnale că membrii unor asociaţii de homosexuali recunoscute de lege molestează copii.

Studiile ştiinţifice arată că homosexualitatea nu este înnăscută, aşa cum în mod mincinos insinuează propaganda homosexuală, ci ea comportă grave probleme psiho-fizice şi de comportament.
(cf. S. Baldwin, pp. 278-282, T. Dailey, pp. 1-8).

Ipocrizia societăţii moderne contemporane este aceea că, deşi la suprafaţă stabileşte nenumărate legi de protejare a copiilor în faţa pedepsei, a bătăii venite din partea părinţilor, în ascuns ea promovează „eliberarea sexuală” şi „drepturile sexuale ale copiilor”, legiferând de facto pedofilia. După cum ne anunţă deja vârfurile acestei fărădelegi generalizate, pedofilia va deveni următoarea ţintă în planul de distrugere a fiinţei omeneşti create după chipul şi asemănare a lui Dumnezeu. Oare îndepărtarea copiilor de proprii părinţi nu ar putea favoriza transformarea copiilor în victime uşoare pentru pedofilii care-i pot nenoroci pe viaţă?

Însă înainte de a încerca să-i protejăm prin măsuri legale pe copii, n-ar trebui oare ocrotiţi copiii noştri într-un cămin iubitor şi stabil, în care pâlpâie flacăra duhului comuniunii iubitoare dintre soţi – bărbat şi femeie, aşa cum i-a vrut şi i-a făcut Dumnezeu dintru început?
Propriu omului modern e patima cu care încearcă să-L omoare pe Dumnezeu, în el şi în afara lui, pasiunea cu care încearcă să distrugă orice i-ar aduce aminte de Dumnezeu în relaţiile cu oamenii şi în societate, strâmbându-I legile şi proclamând fărădelegea. Omul modern a pus, iată, în inima lui şi în inima cetăţii lui viţelul de aur – „pofta trupului şi trufia vieţii” (I Ioan 2:16)!

Omul poate explora două căi, în faţă îi sunt deschise două abisuri: abisul dragostei dumnezeieşti, care va şterge la sfârşit orice lacrimă din ochii noştri dacă L-am căutat pe Hristos, dacă am urmat calea Lui – calea Crucii – şi dacă am lucrat poruncile Lui cele dătătoare de viaţă, sau abisul căderii de la Faţa Lui cea preadulce în hăul lipsei de sens – unde „viermele lor nu moare şi focul nu se stinge” (Marcu 9:48) – pentru că ne vom fi făcut sălaş diavolului şi slugilor lui.

Astfel, omul se angajează încă din această viaţă pe calea aleasă dintre cele două abisuri, încât starea noastră viitoare nu va fi decât o urmare firească a stării de aici: a ceea ce am căutat, a ceea ce am urmat, a ceea ce am iubit. De aceea, „Cine e nedrept, să nedreptăţească înainte. Cine e spurcat, să se spurce încă. Cine este drept, să facă dreptate mai departe. Cine este sfânt, să se sfinţească încă. Iată, vin curând şi plata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după cum este fapta lui.” (Apocalipsă 22:11-12)

Petru Molodeţ

Articol aparut in nr 5 al revistei Presa Ortodoxa

• RFI: “Spun DA mariajului gay”

Dacă asociatiile de apărare a drepturilor homosexualilor apreciază această nouă politică, proiectul guvernamental riscă să ridice unele probleme în domeniul dreptului familiei. Spun da mariajului gay”. Anuntul este făcut de Dominique Bertinotti. Noul ministru delegat al Familiei îsi detaliază proiectul de lege în paginile ziarului Le Parisien căruia i-a acordat un amplu interviu.

Nu trebuie uitat că legalizarea mariajului homosexual figura pe pozitia 31 a listei de 60 de promisiuni electorale ale lui François Hollande. Iată deci că odată ales, presedintele socialist se tine de cuvânt. Proiectul de lege în acest sens va fi prezentat în primăvara anului viitor.

Tinând cont că socialistii dispun de majoritatea absolută în parlamentul de la Paris, adoptarea definitivă a textului până în vara lui 2013 nu va pune probleme. Dreptul la mariaj pentru toată lumea – ministrul Bertinotti spune că vrea să fie ministrul “tuturor familiilor” – deschide însă un alt drept, acela de a fonda o familie cu alte cuvinte de a avea copii. In rezumat, peste un an de zile cuplurile homosexuale căsătorite vor putea adopta copii, vor avea deci aceleasi drepturi – dar si îndatoriri – precum cuplurile heterosexuale.

Trebuie spus că o majoritate de francezi sunt favorabili atât mariajului homosexualilor – 63 la sută dintre ei – cât si adoptiilor de copii de către aceste cupluri – 56 de procente. Circa 200 de mii de copii din Franta ar trăi dealtfel déjă astăzi în sânul unor astfel de familii întrucât persoane oficial izolate, singure, pot adopta legal copii si acum.

Prin această “revolutie familială” Franta nu se va evidentia însă. Există déjă 10 tări în lume – majoritatea europene – în care cuplurile de acelasi sex se pot căsători legal: e vorba de Canada, Argentina, Islanda, Norvegia, Suedia, Olanda, Belgia, Spania, Portugalia si Africa de sud. Lăsând deoparte simbolistica acestei măsuri si opozitia între partizanii mariajului si adversarii săi, noua legislatie ar putea repune însă în cauză întregul drept al familiei.

Într-adevăr, se pune de exemplu întrebarea dacă cuplul – homo- sau heterosexual – să rămâna “unitatea de măsură” a celulei familiale sau dacă nu trebuie să cedeze locul de exemplu unei familii extinse. Filiaţia biologică trebuie să lase locul filiatiei alese, elective? Numărul de “părinti” trebuie să se limiteze la doi sau poate fi extins la trei sau patru persoane? Mai trebuie păstrată legătura între mariaj si filiatie?

Opozantii legii – catolicii dar nu numai ei – se tem de asemenea de un efect domino care să ducă în cele din urmă la legalizarea mamelor purtătoare si de ce nu la o repunere în cauză a legislatiei privind procrearea asistată medical. Fără îndoială că toate aceste întrebări si probleme vor fi puse si vor anima dezbaterea legislativă de anul viitor.

Nu e de mirare că asociatiile catolice integriste au fost primele care s-au mobilizat de îndată ce s-a anuntat intentia guvernului de a legaliza mariajul homosexualilor. Vârf de lance în această luptă s-a plasat deja organizatia Civitas despre care s-a vorbit îndelung toamna trecută cu ocazia unor piese de teatru prezentate la Paris împotriva cărora asociatia si-a manifestat violent ostilitatea.

Astăzi, în combaterea mariajului gay, Civitas utilizează un nou slogan: “Azi mariajul homo, mâine poligamia. Stop!” O mobilizare care va merge crescendo până la discutiile din Parlament, obiectivul fiind de a face presiune asupra episcopatului catolic, considerat de Civitas drept prea “indulgent”.

Discursul integristilor catolici ar putea avea un ecou în rândul tinerilor catolici practicanti din Franta care în proportie de aproape 30 la sută au votat la recentele alegeri prezidentiale cu candidata Frontului National, Marine Le Pen, reprezentanta extremei drepte.

• Adevarul [13 mai 2012]: Căsătoriile gay schimbă tabloul campaniei din SUA

Poziţia preşedintelui Obama în favoarea căsătoriilor homosexuale schimbă datele campaniei prezidenţiale din SUA – de la fondurile pentru campanie şi până la prezenţa la vot.

De o săptămână, dezbaterea despre căsătoriile dintre homosexuali ocupă în bună parte dezbaterea politică şi publică de peste Ocean. În urmă cu câteva zile, preşedintele SUA, Barack Obama, a declarat public că sprijină mariajele gay şi că în acest fel America va merge înainte. „Cuplurile de acelaşi sex ar trebui să se poată căsători”, a declarat Obama. Nu a promis că va face vreun gest concret în această direcţie dacă va fi reales. Din contră, a indicat că fiecare stat în parte va decide. Însă simpla poziţie, de aprobare publică a căsătoriilor de acest fel, a făcut istorie.

Administraţia Obama a dat de la bun început semne că protejează această minoritate: a încetat să mai apere în tribunale Legea pentru Apărarea Căsătoriei, a înmulţit drepturile civile ale cuplurilor homosexuale, a permis membrilor declaraţi ai acestei comunităţi să facă parte din armata SUA. Dar nu a avut niciodată o poziţie atât de tranşantă.  

Calcul financiar

Şi nu este vorba doar de convingeri, ci de un atent calcul politic şi financiar. În plan financiar, rezultatele sunt deja spectaculoase pentru campanie: în primele 90 de minute după declaraţiile lui Obama, s-au strâns donaţii de un milion de dolari. Apoi, la câteva zile după, la o strângere de fonduri organizată în locuinţa actorului George Clooney, unde Obama a vorbit din nou de mariajele gay, în cuferele de campanie au mai intrat 15 milioane de dolari. După ce marile bănci au încetat să contribuie la campania de realegere, se simţea nevoia unei surse noi de finanţare.

Necunoscute politice

Or, unul din şase contributori majori pentru tabăra democrată este homosexual, iar reticenţa preşedintelui de a  adopta o poziţie clară i-a nemulţumit mult timp. Acum, aceştia şi-au deschis mulţumiţi portofelele.

Pentru America, pare natural ca primul preşedinte de culoare (şi provenit dintr-o familie mixtă – un tip de uniune interzisă la acea vreme în multe state americane) să ia poziţie în apărarea unui grup discriminat. Politic însă, rămân încă multe necunoscute, care nu ţin de culoarea politică. Vârsta, opinia despre religie şi minorităţile sexuale, dar şi culoarea pielii  sunt în schimb elemente care determină anumite categorii de americani să aprobe poziţia lui Obama şi să îi acorde sau nu votul în noiembrie, la alegerile prezidenţiale.

Potrivit Centrului de Cercertare Pew, majoritatea celor care aprobă căsătoriile gay sunt americanii care au mai puţin de 30 de ani (65% din ei sunt pentru, 30% împotrivă). Aşa că anunţul îi poate aduce la vot pe tineri, notează „The Guardian”. În urmă cu câteva zile, alegătorii din statul Carolina de Nord (stat câştigat de Obama în 2008) au votat pentru interzicerea căsătoriilor homosexuale, dar şi a uniunilor consensuale. Alte 29 de state americane, au de asemenea, legi ce cuprinde clauze discriminatorii. Obama ar putea pierde şi Florida, unde populaţia e îmbătrânită şi cu vederi de modă veche în privinţa homosexualităţii.

Poziţia ar putea să îl coste o parte din voturile populaţiei de culoare. Afro-americanii şi bisericile lor s-au opus mai mult decât alte categorii căsătoriilor de acest fel (doar 39% sunt pentru, faţă de 47% din americanii albi). Obama riscă şi să inflameze baza conservatoare a electoratului republican. Liderul de la Casa Albă a trasat însă acum o linie clară faţă de Mitt Romney (aspirantul la învestitura republicană), care pare tot mai aproape de extrema dreaptă a politicii americane, notează „Guardian”. „Căsătoria ar trebui să fie doar între un bărbat şi o femeie”, a contraatacat conservatorul Romney. Chestiunea homosexualităţii poate influenţa şi o mare masă de votanţi încă indecişi.

Obama a anticipat bine mişcarea acestei plăci tectonice în societatea americană. Studiile arată că, dacă până în 2009 numărul celor care erau în favoarea mariajelor gay creştea cu 1% pe an, din 2010, creşterea a fost de 5%. În ansamblu, 49% din americani sunt pentru această idee, în timp ce 40% se opun. Schimbarea se produce, dar încă este una lentă. Un risc pe care Obama şi l-a asumat.

• Realitatea.net: DEZBATERE. Sunteţi de acord cu legalizarea căsătoriei între homosexuali?
• EvZ: Vedete care au recunoscut că sunt gay
• Jurnalul National: Un preot bulgar îşi îndeamnă enoriaşii să arunce cu pietre în homosexuali. Ce zice Biserica Ortodoxă

Părintele Evgheni Ianikiev, de la Eparhia Ortodoxă din oraşul bulgar Sliven şi-a îndemnat enoriaşii să arunce cu pietre în homosexualii care vor participa la a cincea ediţie a Bulgarian Liberty Gay Parade, ce se va desfăşura la Sofia, în ultima zi a lunii iunie.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe a Bulgariei a refuzat să se distanţeze de afirmaţiile lui Ianikiev, condamnând, într-un comunicat, organizarea paradei homosexualilor, informează agenţia bulgară de presă Novinite.

În oraşul Plovdiv au apărut banere publicitare ale extremei drepte din Bulgaria, condamnând parada prin următorul mesaj: „Parada gay este permisă, iar fumatul interzis (în Bulgaria, fumatul în toate spaţiile publice închise este interzis, de la 1 iunie 2012 – n.n.)! Care dintre acestea este mai dăunătoare pentru naţiune?”. Liderii VMRO-NIE susţin că respectă dreptul fiecăruia de a avea „opţiuni sexuale”. Dar „nu îi putem tolera pe cei care, în mod brutal, îşi proclamă orientarea sexuală, cerând o atenţie specială. Parada va crea confuzie printre copii, care nu vor înţelege de ce bărbaţii se plimbă pe mijlocul străzii în şlapi roz”.