Analiza importanta a lui George Friedman despre urmatoarea statie a crizei: COSMARUL SOMAJULUI MASIV, perspectiva DESTRAMARII UNIUNII EUROPENE si resurgenta MISCARILOR POLITICE ANTISISTEM

6-03-2013 17 minute Sublinieri

ANALIZA STRATFOR

Cum obliga Germania intreaga Europa la austeritate pentru supravietuirea propriei sale economii

Demonstratiile din Portugalia: SEMNELE UNUI SEISM

somaj

Criza globala financiara a anului 2008 s-a transformat, incet, intr-o criza a somajului global. Aceasta criza a somajului va duce, destul de rapid, la o criza politica. Criza va afecta toti cei trei piloni ai sistemului global: Europa, China si SUA. Nivelul intensitatii difera, raspunsul politic difera, iar raportul cu criza financiara difera si el. Dar exista un element comun: somajul, care devine, in locul finantelor, problema centrala a sistemului financiar.

Europa este focarul acestei crize. Saptamana trecuta Italia a tinut alegeri, iar partidul care a luat cele mai multe voturi – aproximativ un sfert din total – este un grup nou aparut numit Miscarea Celor Cinci Stele, ce este condus de un comediant. Doua lucruri sunt relevante legat de aceasta miscare. Primul, cererea ca o parte din datoria Italiei sa fie anulata. Al doilea este ca Italia, cu 11,2% simaj, este departe de a fi cel mai rau exemplu de tara afectata de somaj din UE. Totusi, Italia a dat nastere unor partide radicale ce se opun politicilor austeritatii ce sunt puse in aplicare.

Miezul dezbaterii din Europa a fost cum sa fie rezolvata criza datoriilor suverane si riscul asociat al bancilor. Problema a fost cineva va suporta povara stabilizarii sistemului. Argumentul ce a fost admis, mai ales de catre elitele Europei, a fost ca Europa are nevoie de austeritate, ca cheltuielile bugetare trebuie restranse drastic astfel incat datoria suverana – oricat de restructurata ar fi – nu va da in faliment.

Una din consecinte a fost recesiunea. Economiile multor tari europene, in special cele din eurozona, sunt, acum, contractate, de vreme ce austeritatea inseamna ca mai putini bani vor fi disponibili pentru a fi achizitionate bunuri si servicii. Daca scopul prioritar este stabilizarea sistemului financiar, are sens. Dar pastrarea stabilitatii financiare ca scop prioritar depinde de un consens ce implica largi parti ale societatii. Cand somajul apare, consensul se schimba si obiectivul se schimba si el. Cand somajul devine intens, atunci intregul sistem politic se poate schimba. Din punctul meu de vedere, alegerile italiene au fost primul semn previzibil.

harta-somaj-stratfor

Harta somajului in Europa realizata de Stratfor. Click pe imagine pentru a mari. 

Un pattern apare in Europa 

Sa avem in vedere geografia somajului. Doar 4 tari din Europa sunt sub 6% somaj: tarile apropiate geografic Germania, Austria, Olanda si Luxemburg. Periferia imediat invecinata are un somaj mai mare: Danemarca, 7,4%, UK, 7,7%, Franta cu 10,6%, si Polonia cu 10,6%. In periferia indepartata, Italia are 11,7%, Lituania cu 13,3%, irlanda cu 14,7%, Spania cu 26,2% si Grecia cu 27%.

Germania, economia a 4-a din lume, este centrul gravitational din Europa. Exportul bunurilor si serviciilor constituie 51% din PIB-ul Germaniei, si mai mult de jumatate din exporturile germane sunt catre celelalte tari europene. Germania priveste zona de comert liber a Uniunii Europene ca esentiala pentru supravietuirea sa. Fara acces liber la aceste piete, exporturile sale s-ar contracta drastic si somajul ar exploda. Euro este un instrument pe care Germania, cu influenta sa, il foloseste sa-si administreze relatiile sale comerciale – si aceasta administrare pune ceilalti membri ai eurozonei in dezavantaj. Tarile cu salarii relativ mici ar trebui sa aiba un avantaj competitiv fata de exporturile Germaniei. Cu toate acestea, multe au o balanta a comertului negativa. Astfel, cand criza financiara a lovit, abilitatea de a o controla a fost insuficienta si a dus la criza datoriilor suverane, care a subminat pozitia lor fata de austeritate, in special din cauza faptului ca apartenenta la eurozona le-a impiedicat sa aplice propriile lor politici monetare.

Acest lucru nu inseamna ca nu au fost exagerate in cheltuielile sociale, dar cauza funamentala a esecului acestor tari este mai complexa. In ultima instanta, ea este inradacinata in crearea unei zone de comert liber in jurul unei economii masive care depinde de exporturi. (Germania este al treilea cel mai mare exportator al lumii, imediat dupa China si SUA). Zona de comer liber in America de Nord este construita in jurul unui importator net. Marea Britanie a fost un importator net in Imperiul sau. Puterea Germaniei dezechilibreaza intregul sistem. Comparand ratele de somaj dintre blocul german si Europa de Sud, e dificil sa-ti imaginezi ca aceste tari fac parte din aceeasi zona de comert liber.

Chiar si Franta, care are o rata a somajului relativ mica, are o istorie mai complexa. Somajul, in Franta, este concentrat in doi mari poli din sud si nord, cu sud-estul Frantei ca cel mai mare bazin dintre ele. Astfel, daca ne uitam pe harta, sudul Europei a fost lovit greu de somaj, Europa de Est nu chiar atat de rau, pe cand Germania, Austria, Olanda si Luxemburg au scapat relativ ieftin. Cat timp va mai dura acest lucru, avand in vedere recesiunea din Germania, este o alta problema, dar contrastul ne arata multe in ceea ce priveste geopolitica emergenta a regiunii.

Portugalia, Spania si Grecia se afla in depresie. Rata somajului este cam ca aceeasi a SUA din timpul Marii Depresiuni. Ca regula, cred ca pentru fiecare persoana aflata in somaj, trei altele sunt afectate, fie ca e vorba de soti, copii sau altceva. Acest lucru inseamna ca atunci cand ai 25% somaj practic toti sunt afectati. La 11% somaj aproximativ 44% sunt afectati.

Poate fi spus ca numarul nu este chiar asa mare, de vreme ce oamenii lucreaza in economia informala. Acest lucru poate fi real, insa in Grecia, spre exemplu, framaceuticele se afla acum in penurie de vreme ce banii pentru importuri au secat. Guvernele locale din Spania sunt pe cale sa dea afara mai multi angajati, Trei tari au atins un punct critic de la care e greu sa fie imaginata o recuperare. In restul periferiei Europene, criza somajului se intensifica. Numarul precis conteaza mai putin decat impactul vizibil asupra societatilor care se clatina din temelii.

Consecintele politice ale somajului ridicat

E important sa se inteleaga consecintele acestui gen de somaj. Exista un somaj de termen lung al claselor de jos. Acest val al somajului a lovit clasa mijlocie si mijlocie de sus a clasei muncitoare. Ganditi-va la un arhitect pe care-l stiu, din Spania, care si-a pierdut slujba. Casatorit cu copii, el a fost somer atata timp incat a ajuns sa traiasca o viata cu totul diferita si neasteptata. E greu sa te descurci cu saracia, dar cand ea este insotita cu pierderea statusului, se produce durerea si o putere politica se afirma.

Ideea ca regimul austeritatii mandatat de Germania va putea supravietui politic este greu de sustinut. In Italia, cu “doar” 11,7% somaj, succesul Miscarii celor Cinci Stele reprezinta un raspuns inevitabil la criza. Pana recent, falimentul reprezenta prima frica a europenilor, cel putin la nivelul elitelor somaj2financiare, politice si jurnalistice. Au batut o cale lunga pentru a rezolva problema bancilor. Dar au facut-o generand o criza masiva sociala. Aceasta criza sociala genereaza o confruntare politica ce va impiedica desfasurarea strategiei Germaniei. Pentru Europa de Sud, unde criza sociala se instaleaza pe termen lung, ca si pentru Europa de Est, nu este deloc clar in ce masura plata datoriei le aduce beneficii. Pot fi alungati din pietele financiare, dar costurile de a ramane in ele este impartit atat de inegal incat baza politica favorabila austeritatii se dizolva.

Acest lucru produce o ositilitate in crestere fata de Germania. Germania se percepe pe sine ca fiind virtuoasa pentru frugalitatea sa. Altii o percep ca fiind rapace in exportul sau agresiv,  cel mai important produs de “export” fiind, acum, somajul. Care anume perceptie este corecta nu conteaza. Fapt este ca observam o diferentiere crescanda intre blocul german si restul Europei iar acest lucru este una din cele mai semnificative evolutii de la inceputul crizei.

Tensiunea tot mai mare intre Franta si Germania este de o importanta particulara. Relatiile franco-germane nu au fost doar unul din principiile fondatoare ale Uniunii Europene ci unul din motivele pentru care aceasta uniune a existat. Dupa doua razboaie mondiale, s-a inteles ca pacea din Europa depinde de unitatea dintre Franta si Germania. Aceasta relatie e departe de a fi rupta, dar este pusa sub presiune. Germania vrea sa vada BCE continuandu-si politica de controlare a inflatiei. Acest lucru e in interesul Germaniei. Franta, cu aproape 11% somaj, are nevoie ca BCE sa stimuleze economia Europeana pentru a-si reduce somajul. Asta nu este o dezbatere academica. Este o dezbatere despre cine controleaza BCE, care sunt prioritatile Europei si, in fine, cum poate exista Europa cu astfel de diferente in somaj.

Unul din raspunsuri ar fi ca rata somajului din Germania va creste. Acest lucru ar putea modera sentimentele anti-Germane, dar nu va rezolva problema. Somajul atins in numeroase tari pare ca este persistent si submineaza puterea politica a guvernelor de a urmari politicile necesare administrarii sistemului financiar. Argumentul Miscarii celor Cinci Stele in favoarea falimentului nu provine dintr-un partid marginal. Elita poate dispretui in continuare miscarea, dar a castigat 25% din voturi. Si isi poate reaminti ca eroul eurofililor, Mario Monti, abia a atins 10% din voturi la doar un an de cand a fost “celebrat” de Europa.

Fascismul isi are radacinile in esecurile economice masive europene in care elitele financiare au esuat sa recunoasca consecintele politice ale somajului. Au ras in fata partidelor conduse de barbati care fusesera vagabonti ce vineau carti postale pe strazi si care promiteau miracole economice daca cei responsabili de mizeria tarii vor fi indepartati. Barbatii si femeile lasate fara viata confortabila a micii burghezii nu au ras, ci au raspuns acestei sperante. Rezultatul a fost aparitia unor guverne care si-au inchis economia si care si-au condus activitatea prin directive si manipulare.

Asta s-a intamplat dupa primul razboi mondial. Nu s-a intamplat dupa al doilea razboi mondial pentru ca Europa a fost ocupata. Dar cand ne uitam la ratele somajului de astazi, diferentele intre zone, faptul ca nu exista nicio perspectiva de imbunatatire si ca clasa mijlocie este aruncata in randurile celor lipsiti, vedem cum se formeaza patternul.

republicaIstoria nu se repeta chiar asa net. Fascismul din 1920 si 1930, intr-un anume sens, e mort. Dar emergenta noilor partide politice care vorbesc pentru someri si noii saraci este greu de imaginat ca nu se va intampla. Ca e vorba despre Zorii Aurii din Grecia sau de miscarea catalana de independenta, cresterea partidelor care vor sa redefineasca sistemul este inevitabila. Italia a fost pur si simplu doar prima care a incercat acest fenomen.

Este dificil sa vezi cum se vor descurca tarile cu acest lucru, dar si cum va putea fi evitata alta criza financiara, de vreme ce vointa politica de a indura austeritatea este rupta. Este si mai greu sa vezi cum va supravietui zona de comert liber in fata nevoii urgente a Germaniei de a exporta cat de mult posibil pentru a se sustine. Divergenta intre interesele Germaniei si cele ale Europei de Sud si de Est a fost profunda si a crescut pe masura ce un compromis care sa salveze bancile parea posibil. Aceasta pentru ca un efect neintentionat al compromisului a fost sa declanseze forta care-l submineaza: somajul.

E greu de imaginat o politica comuna Europeana in acest moment. Inca exista una, intr-un anume sens, dar cum poate o tara cu 5,2% somaj sa creeze politici economice comune cu una care are peste 11% sau 14% somaj este greu de inchipuit. In plus, odata cu somajul vine si o cerere scazuta de bunuri si mai putin apetit pentru exporturile germane. Cum se va descurca Germania cu acest fapt e un mister.

Criza somajului este o criza politica, si aceasta politica criza va submina tot ceea ce institutiile Europei au produs. Timp de 17 ani Europa a crescut, dar acest lucru s-a intamplat intr-una din cele mai prospere timpuri din istorie. Nu s-a confruntat cu unul din cosmarurile tuturor tarilor si cu unul din vechile si profundele cosmaruri europene: somajul pe scara masiva. Testul Europei nu este datoria suverana. Este daca poate evita vechi si rele obiceiuri inradacinate in somaj.

– traducere razbointrucuvant.ro. Preluarea nu se poate face fara acordul nostru explicit – 

Peste un milion de persoane de toate vârstele au ieşit în stradă, pe 2 martie, pentru a cere să se pună capăt austerităţii. O nemulţumire în creştere care ar putea să bulverseze sistemul politic stabilit după căderea dictaturii.

Daniel Oliveira

Youngsters shout slogans during a demons

Până la urmă, 15 septembrie nu a fost doar un episod. Până la urmă, totul nu se rezuma la Taxa socială unică, urmată de un masacru fiscal. Până la urmă, marea majoritate a portughezilor nu este la cheremul schimbărilor stării de spirit a CDS [democrat creştin, membru al coaliţiei guvernamentale] şi nu mai aşteaptă ca preşedintele Republicii, Aníbal Cavaco Silva, să iasă din profunda sa letargie sau ca, așa numita opoziţie internă a PSD [Partidul Social Democrat al premierului Pedro Passos Coelho, centru-dreapta] să estimeze că a venit în sfârşit şi ora sa. Până la urmă, oamenii au ieşit în stradă în mijlocul unei evaluării a troicii pentru a arăta că nu sunt “poporul blând” pe care îl credeau birocraţii.

În ciuda antipatiei evidente faţă de întreaga clasă politică, manifestaţiile din 2 martie nu au fost antipolitice. Ele au marcat mai mult tristeţea şi decepţia decât cele din septembrie, dar nu au fost încă, disperate. Au fost manifestaţii ce au avut conţinut politic şi în simbolismul lor, au fost încadrate de sentimente democratice. Și asta dacă ţinem cont de situaţia socială pe care o trăim şi de blocajul instituţional cu care ne confruntăm, este extraordinar. Poate că asta nu se poate explica decât prin faptul că democraţia noastră este încă relativ recentă.

Am spus “încă” deoarece, dacă opoziţia nu reuşeşte să aducă un răspuns acestei revolte construind o alternativă credibilă – şi nu limitându-se să pregătească alternanţa sau încercând să capitalizeze sprijin pentru viitoarele alegeri -, următorul pas ar putea fi cu totul altul.

Protestul pensionarilor

Sunt convins că dacă anul următor ceva nou ar apărea în spectrul electoral şi ar fi capabil să entuziasmeze sau să atragă atenţia portughezilor, rezultatul ar fi surprinzător. Acest “ceva” poate fi pozitiv dar este mai probabil să fie inconsistent, ba chiar periculos politic.

Există ceva care sare în ochi când ne referim la manifestaţiile de sâmbătă: vârstele participanţilor. Am remarcat, mai mult decât în cazul celei din 15 septembrie, prezenţa a numeroşi pensionari. În jurul lor se concentrează toate problemele. Problema de a se fi născut şi de a fi crescut într-o ţară înapoiată din punct de vedere social, economic şi cultural. Și de a purta, mai mult ca alţii, povara acestei întârzieri.

Pensiile mizerabile pe care le primesc majoritatea dintre ei, ca dovadă zdrobitoare a ideii în care crede Passos Coelho, şi la care el vrea să adere ţara, potrivit căreia avem un stat al bunăstării prea generos sunt o idee care nu poate veni decât din imaginaţia cuiva care nu cunoaşte ţara decât prin intermediul culiselor partidelor şi a birourilor companiilor prietenilor săi.

Cel mai mult sâmbătă s-a vorbit despre tinerii care emigrează, care sunt în şomaj, care sunt disperaţi. Și de absenţa de perspective pentru nepoţi. Într-o societate precum cea portugheză, unde familia este un fel de stat al bunăstării complementar (sau chiar principal), bătrânii acumulează suferinţa tuturor generaţiilor. Și ei sunt cei mai sacrificaţi.

Împinşi să iasă în stradă

Mulţi pensionari care au ieşi în stradă sâmbătă participau la o manifestaţie pentru prima oară în viaţă. Cu alte cuvinte, au trecut prin dictatură, prin PREC [Procesul revoluţionar în curs, adică tradiţia democratică după revoluţia din 1974] şi prin democraţie fără să recurgă niciodată la acest drept. Și doar acum, la peste 60 de ani şi după 40 de ani de democraţie, s-au simţit împinşi să iasă în stradă.

Trăim un moment de revoltă pacifică înscrisă încă în sistemul politic, aşa cum îl cunoaştem astăzi. Dar a intrat în faza sa decadentă. Dacă lumea politică persistă să nu mai răspundă ţării, lucruri imprevizibile vor avea loc. Cred (sau măcar sper) că ele vor avea loc într-un spaţiu al democraţiei şi fără a o pune sub semnul întrebării. Dar, după doi ani de austeritate şi de mizerie, totul poate să se schimbe. În contestarea socială, schimbarea este deja foarte importantă. Ea nu este doar corporatistă – nici măcar nu este omogenizată – de structurile sindicale şi partizane. Nu mai ştiu dacă e bine sau rău. Este pur şi simplu aşa.

Dacă opoziţia nu reuşeşte să materializeze o alternativă credibilă şi dacă principalul partid al dreptei portugheze intră în dezintegrare, primii care vor profita, că sunt serioşi sau populişti, comedianţi sau oameni de stat, vor putea provoca un seism politic. Pentru că seismul social este pe cale să aibă loc. Fără ca, se pare, instituţiile şi partidele să reacţioneze.

Criză economică, excludere a tinerilor, discreditare a partidelor politice: situaţia care a încurajat succesul Mişcării 5 Stele în Italia ar putea avea acelaşi efect în cealaltă ţară importantă aflată în dificultate, din Sudul Europei, previne sociologul Enrique Gil Calvo.

Enrique Gil Calvo

Victoria listei lui Pepito Grillo (aşa cum s-a tradus întotdeauna în Spania personajul lui Pinocchio de Collodi) la recentele alegeri italiene a adus în prim plan reapariţia populismului ca efect al contradicţiilor între capitalism şi democraţie, care au deschis o criză politică ce a venit ca o consecinţă a speculaţiei financiare.

Secvenţa am văzut-o deja în Grecia, când sistemul său de partide s-a dărâmat în faţa presiunii pieţelor aducând beneficiu electoral pentru două populisme antisistem de semn opus (cel de extremă dreapta Zori Aurii şi Syriza, stânga radicală), după o perioadă de excepţie sub guvern tehnocrat kazanevski-490de strictă obedienţă financiară.

De aici imediata întrebare care ne vine în minte: ar putea să se întâmple în Spania ceva asemănător când se convoacă primele alegeri, adică în 2015 sau chiar înainte dacă se prăbuşeşte actualul partid de la putere? Există semne, într-adevăr, că actualul model democratic va traversa o profundă criză politică, foarte acutizată de gravele efecte sociale ale nedreptei ajustări fiscale. Catalonia se independizează de facto în timp ce partidul său majoritar se prăbuşeşte din punct de vedere electoral.

Mobilizări masive

Partidul Socialist ameninţă să se dividă de asemenea, în timp ce conducerea sa se arată incapabilă să se reorganizeze, să exerseze o opoziţie cu ceva şanse de câştig şi să recupereze un minimum de credibilitate electoral. Partidul de la putere rămas fără credit se clatină între neîncredere şi neputinţă, în fața lipsei de capacitate a conducerii sale de a da socoteală pentru multiplele cazuri de corupţie care îl înconjoară.

Și, între timp, societatea civilă întoarce spatele atât elitei instituţionale precum clasei politice, după cum arată masivele mobilizări ale mareei clasei medii. De aceea nu ar fi deloc ciudat ca la următoarele alegeri să se impună o candidatură populistă, de genul Mişcării 5 Stele (M5S).

Într-adevăr, după cum încep să avertizeze nu puţini observatori, fenomenul Beppe Grillo nu trebuie să se interpreteze de parcă ar fi un flautist al lui Hamelin capabil să-i înşele pe copiii cei inocenţi ci mai degrabă invers: figura aleasă de o mişcare socială pluralistă şi reprezentantă a unei adunări pentru a reuni şi împacheta într-un singur kit toate vocile multiple şi eterogene ale societăţii civile, de respingere a clasei politice.

De fapt, atât prin vârstă şi provenienţă socială (tineri de clasă medie cu studii medii şi universitare) precum şi prin instrumentele de organizare (reţelele sociale) și de mobilizare (ocuparea festivă a pieţelor publice), cel mai mult Mişcarea 5 Stele (moştenitoare a girotoni de acum 10 ani-mişcări de mobilizare din Italia pentru apărarea democraţiei) seamănă cu mişcarea spaniolă a indignaţilor din 15-M şi cu sechelele ei: mişcarea Rodea el Congreso din 15-S (Încercuieşte Congresul), Stop Desahucios (Stop Evacuărilor) a PAH (Platforma pentru Victimele Evacuărilor) şi mareele cetăţeneşti de toate culorile (alb, verde, negru, portocaliu, etc.).

Două feluri de… colesterol

Și, aşa cum se întâmplă în cazul colesterolului, trebuie să facem diferenţa între un populism bun (legat de capitalul social universal care generează încredere pozitivă) şi un populism rău (capital social particular care secretă neîncredere negativă). Populismul rău sau negativ este cel al lui Berlusconi şi ceilalţi generali asemenea: un naş mafiot care îi sechestrează pe susţinătorii săi în beneficiul propriu. Și populismul bun sau pozitiv (teorizat de Ernesto Laclau) este cel reprezentat de girotondi, indignaţii, 15-M şi M5S: o mişcare universală şi integratoare, capabilă să articuleze şi să interconecteze o pluralitate de reţele sociale eterogene pentru a le organiza într-o singură mobilizare colectivă dispusă să pună în comun vocea întregii societăţi civile.

Diferenţa specifică a cazului italian faţă de cel spaniol este existenţa lui Beppe Grillo ca mască teatrală: un purtător de cuvânt colectiv care acţionează ca ventriloc al mişcării sociale. Un rol pe care nu a ştiut nimeni să-l reprezinte în cazul spaniol, şi cam în acest punct ne aflăm.

Mi se va spune că Beppe Grillo este doar un clovn (sau nimic mai puţin, după cum a subliniat candidatul social-democrat german la cancelaria federală). Dar în realitate este un speculant care a pariat pe jocul politicii şi a câştigat. La fel cum speculanţii financiari pariază pe jocul pieţei cu chef să câştige. Așa că, dacă se admite că speculaţia este consubstanţială logicii pieţei financiare, de ce nu s-ar admite că la fel este şi populismul speculant pentru logica democratică a jocului electoral?

[…]

Dar să revin la cele trei știri rele. JP Morgan Chase anunță că va concedia 19.000 de angajați în următorii doi ani, Danone renunță la 900 de posturi de management, în subsidiarele sale din Europa, iar Washington Post dă afară câteva zeci de redactori. Scurt, într-o singură zi, doliu în trei domenii către care erau trimiși căutătorii de job-uri, după lozincile de genul: e drept că nu mai sunt  locuri de muncă în fabrici, dar reinventează-te, mergi spre servicii, acolo unde industriile cresc, și apar noi oportunități, bla, bla, bla. Vrăjeala cu IT-ul, cu descoperirea de nișe și inventarea de nevoi nu prea mai ține. E greu de crezut că o treime din forța de muncă va face jocuri pe calculator, cumpărate de altă treime, care se ocupă de coafat caniși sau de curățat acvarii, în vreme ce restul fac bani din administrarea averilor oamenilor din primele două categorii…

La ”Cum se fabrică” nu vezi oameni, ci doar roboți. Internet banking-ul nu angajează prea multe casierițe, iar în ultima vreme, cu atâtea mașinării, nici de manageri nu prea mai ai nevoie, mai degrabă îți trebuie prize.

Grecia a început, duminică, o nouă rundă de discuţii cu reprezentanţii UE, BCE şi FMI, pentru a obţine luna aceasta acordarea următoarei tranşe din pachetul de asistenţă financiară acordat Atenei, în valoare de 2,8 miliarde de euro, transmit AP şi Xinhua.

De asemenea creditorii internaţionali ai Greciei vor analizat săptămâna aceasta cu oficialităţile elene posibilitatea unor concedieri în sectorul public, surse anonime afirmând că ar fi vorba de concedierea a 150.000 de angajaţi până în 2015.

Duminică, reprezentanţii UE, BCE şi FMI au avut discuţii preliminare cu oficiali de la Ministerul de Finanţe al Greciei privind reducerile de personal în sectorul public, dar nu s-a adoptat nici o decizie. Trei oficiali la Ministerul de Finanţe al Greciei au declarat, sub protecţia anonimatului, că reprezentanţii creditorilor internaţionali insistă că sunt necesare concedieri în sectorul public ca parte a planului de reorganizare pentru a face statul elen mai eficient. De asemenea, inspectorii UE, BCE şi FMI vor să analizeze progresele înregistrate în procesul de privatizare, de colectare a taxelor şi de recapitalizare a băncilor.

Ministrul elen de finanţe, Yannis Stournaras, a declarat după întâlnirea cu reprezentanţii UE, BCE şi FMI: ‘Climatul a fost extrem de pozitiv, creditorii recunoscând eforturile făcute în ultimele luni’. ‘Nu mai putem face concedieri’, a mai afirmat Stournaras, referindu-se la presiunile creditorilor internaţionali de reducere a numărului de angajaţi în sectorul public până în 2015.

În ultimii doi ani, a explicat ministrul elen de finanţe, din sectorul public au plecat aproximativ 75.000 de angajaţi prin pensionare, iar noua schemă privind mobilitatea şi estimările referitoare la numărul celor care urmează să se pensioneze ar trebui să îndeplinească cerinţele UE, BCE şi FMI până în 2015.

Conform celor mai recente estimări ale FMI, economia Greciei se va contracta cu 4,2% în acest an, după o cădere de 6% înregistrată anul trecut, dar va reveni în teritoriul pozitiv anul viitor, cu o creştere de 0,6%.

Mii de mineri și angajați din sectorul energetic din Bulgaria au protestat, marți, la Sofia. Muncitorii s-au revoltat împotriva măsurilor de austeritate și a eventualelor concedieri din aceste sectoare. Manifestațiile de stradă din Bulgaria au fost declanșate de facturile mari la electricitate, protestele  ducând la demisia Guvernului Borisov pe 20 februarie, informează Novinite.

Precedentul protest de amploare a avut loc duminică, atunci când zeci de mii de bulgari au protestat în mai multe orașe din țară față de corupția din Bulgaria și de nivelul de sărăcie, solicitând înlocuirea elitei politice cu noi reprezentanți ai cetățenilor.

Comisarul european pentru afaceri economice şi monetare, Olli Rehn, a pledat pentru continuarea politicii de austeritate vizând consolidarea bugetară în Uniunea Europeană, avertizând că nu vor exista concesii faţă de încălcarea prevederilor Pactului de Stabilitate, informează agerpres.ro.

Într-un interviu acordat publicaţiei germane Der Spiegel, Olli Rehn consideră “vitală” continuarea reformelor în Uniunea Europeană şi finalizarea uniunii economice şi monetare.

“Toţi vrem să vedem creştere sustenabilă şi creare de locuri de muncă, însă nu ne putem rezolva problemele de creştere prin acumularea de noi datorii peste cele vechi”, a subliniat comisarul Rehn, cu referire la apelurile tot mai numeroase de renunţare la austeritate, mai ales după recentele alegeri legislative din Italia. “În lumina unei rate medii a datoriei publice de 90% din PIB în Uniunea Europeană, nu văd spaţiu de manevră pentru abandonarea drumului consolidării bugetare”, a insistat Olli Rehn.

Referindu-se la Franţa, care, potrivit previziunilor, va rata în acest an aducerea deficitului public sub pragul de 3% din PIB, Rehn a declarat că guvernul de la Paris “a început reformele structurale, dar perspectivele economice s-au înrăutăţit în mod neaşteptat”. Franţa “trebuie acum să convingă Comisia Europeană şi partenerii europeni că îşi va pune finanţele în ordine pe termen mediu”, a afirmat Rehn, subliniind că nu face “niciun fel de concesii în ce priveşte prevederile Pactului de Stabilitate”.

“Pactul reformat pune accentul pe a face finanţele publice sustenabile pe termen mediu. Pe termen scurt, o anumită abatere poate fi acceptată, cu condiţia ca un stat să aplice reforme. Aşadar, ne bazăm pe parteneriate, dar suntem pregătiţi şi să declanşăm instrumente de sancţionare la nevoie”.

În ceea ce priveşte Republica Cipru, comisarul european a estimat că orice membru al zonei euro, indiferent de dimensiunile sale, este “relevant pentru sistem”, iar, dacă Ciprul ar intra într-un faliment dezordonat, consecinţa foarte probabilă ar fi ieşirea sa din zona euro.Toate statele din zona euro s-au angajat să facă tot ce le stă în puteri pentru a menţine unitatea euro. Această promisiune a calmat pieţele. Nu ar trebui să facem nimic care să pună în pericol acest succes”, a subliniat el.

Comisarul Rehn a exclus o eventuală reducere a datoriei Ciprului sau o participare a deponenţilor la băncile cipriote la ajutorul financiar pentru această ţară, arătându-se încrezător că va fi găsită “o soluţie care va ţine cont de toate preocupările statelor din zona euro”. 

In prognoza cu privire la evolutia economiei mondiale in 2013, FMI s-a aratat mai putin optimist decat fusese la inceputul anului si mai ales rezervat cu privire la dinamica europeana. Concret, in timp ce cresterile prevazute in lumea emergenta produc vizibile efecte favorabile in Statele Unite, Europa va trebui sa se descurce in suc propriu, continuindu-si programul de austeritate, cu toate inconvenientele sale atat sociale, cat si politice.

Pericolul “cresterii negative”

Pe plan global, anul 2013 ramane sa marcheze cresteri mai bune decat 2012, asa cum prevazuse FMI inca din decembrie, dar este probabil ca prevederea de 3,5%, apreciata la inceputul anului, va trebui sa suporte mici corectii, poate in limitele unui 0,1 puncte procentuale. Recent, atat ministrul de Finante german Wolfgang Schauble, cat si presedintele francez Francois Hollande si-au exprimat opinia despre criza, afirmand ca trebuie sa o consideram depasita.

Un asemenea punct de vedere ar putea fi mai mult politic decat economic, intrucat FMI sustine ca Europa “continua sa reprezinte un risc considerabil asupra economiei mondiale”, relateaza La Tribune. De altfel, insusi Fondul este foarte indecis cu pivire la propria opinie. Dupa ce, cu numai doua luni in urma, prognoza pentru Europa arata o usoara crestere economica, apreciata la 0,2%, acum considera ca 2013 va fi un nou an de recesiune, cu o crestere negativa, respectiv – 0,2%.

Periculoasa austeritate

Ca urmare, FMI profita de ocazie sa pune in garda oficialii europeni asupra faptului ca se afla pe muchie de cutit. Criza pare depasita, dar nu este exclusa o revenire si chiar o agravare a crizei in orice moment. Periculoasa este chiar si o “stagnare prelungita”, care ar putea bloca elanul reformatorilor, dornici sa vada rapid pus in practica proiectul Uniunii Bancare – bagheta magica, socotita capabila sa scoata Europa din amorteala care a cuprins-o.

In conceptul FMI, oficialii politici trebuie sa dea dovada de multa abilitate pentru a impune, in continuare, masuri de austeritate care sa fie acceptate de factorii sociali, iar societatea insasi trebuie sa fie constienta de faptul ca propriul sacrificiu inseamna propria salvare. Cu totul alta este optica FMI cu privire la Statele Unite, care vor trebui sa renunte la reducerea deficitelor pe termen scurt, pentru a permite o crestere, chiar si fragila, sub plafonul de 2%.

Pana cand mai strangem surubul?

Totusi, chiar si FMI recunoaste ca succesul fragilei economii americane sau al celei Europene, aflata cu surubul strans la maximum, depinde in mare masura de factorii externi. In conditiile secolului XXI, nu putem trece cu vederea nici tarile emergete, nici chiar cele afate in curs de dezvoltare, toate fiind jucatori importanti in economia lumii. Din aceste directii vin materii prime, vine forta de munca, vin avantajele unui intens schimb de produse si servicii.

Trebuie remarcat ca, in fata unui asemenea partener, nu atat volumul schimburilor este important, cat eficienta acestuia. O politica economica inteligenta, acceptata bineinteles si de partener, poate echilibra deficitele mai eficient decat un comert intens, dar condus la voia hazardului.

Planeta are multe sectoare prospere

Fireste, China este numai un caz. Cresterea economica a Indiei, estimata la 5,9%, poate avea efecte aproape la fel de spctaculoase atat in UE, cat si in SUA, daca expertii acestor economii ar reusi sa-si asume relatii comerciale eficiente si durabile cu noua forta economica din Asia. Potrivit FMI, Brazilia asteapta sa inregistreze o crestere de 3,5%, iar Africa Subsahariana – o zona cam neglijata de economisti – de 5,8%.

Observand ca sectorul cel mai dezvoltat al globului suporta o ciudata involutie, in timp ce este inconjurat de sectoare prospere care asteapta sa se dezvolte, chiar FMI face observatia ca extraordinarul lor potential nu este suficient exploatat de cei carora le este necesar, ca oxigenul. Pe scurt, viitorul economiilor dezvolate depinde de folosirea ofertei din partea emergenta a lumii. Daca nu va intelege acest lucru, Europa n-are alta sansa decat sa continue austeritatea non stop, in stilul “tras-impins”.

Presedintele american Barack Obama a semnat, vineri, ordinul care declanseaza aplicarea automata de taieri bugetare, dupa ce liderul de la Casa Alba si Congresul nu au reusit sa se puna de acord asupra unui plan bugetar alternativ, informeaza Reuters.

Casa Alba a facut publica o copie a directivei intitulata “Ordin de Sechestru pentru anul fiscal 2013”. Intrarea in vigoare a ordinului presupune taieri bugetare totale de 85 miliarde de dolari suportate de agentiile guvernamentale in urmatoare sapte luni ale anului bugetar (pana la 1 octombrie).  Biroul de buget al Casei Albe a ordonat diferitelor agentii guvernamentale sa ia dispozitiile necesare in fata acestor masuri de austeritate.

Dispozitivul de austeritate, cunoscut sub  numele de “sechestru”, a fost realizat in urma cu doi ani, pe fondul esuarii realizarii un compromis intre republicani si democrati in ceea ce priveste reechilibrarea conturilor publice, in contextul cresterii vertiginoase a nivelului de indatorare a SUA.

Discutiile de vineri la Casa Alba, menite sa evite taierile inainte de termenul limita, s-au incheiat fara un acord. Fondul Monetar International a avertizat ca taierile dure din SUA ar putea incetini cresterea economica mondiala, potrivit BBC. Presedintele american Barack Obama a avertizat vineri ca taierile bugetare, pe care le-a catalogat drept “stupide”, vor distruge locuri de munca si vor afecta cresterea economica, acuzandu-si adversarii republicani ca sunt vinovati de aceasta situatie, scrie AFP.

Obama si-a manifestat ingrijorarea in repetate randuri, in ultimele zile,  fata de consecintele concrete ale acestor taieri, care reprezinta 8% din bugetul Apararii si 5% in cazul altor posturi, in special concedii fara plata pentru sute de mii de functionari sau alti angajati. Potrivit AFP, noul sef al Pentagonului, Chuck Hagel, a subliniat vineri ca aceasta situatie “ameninta capacitatea (Statelor Unite) de a indeplini eficient ansamblul misiunilor” lor.

Obama a apreciat ca aceste taieri “inutile” vor “slabi economia, vor costa locuri de munca si vor arata clar ca cele doua partide trebuie sa poata gasi un compromis”. Fondul Monetar International a estimat efectul negativ al acestor masuri la 0,5 puncte procentuale dintr-o crestere deja in convalescenta. Pe de alta parte, agentia de rating Standard and Poor’s a dat asigurari vineri ca masurile nu vor avea decat un efect “limitat” asupra economiei, cu conditia ca ele sa se aplice pe o perioada de timp limitata.

*


Categorii

Acordul cu FMI, America, Bulgaria, Criza datoriilor suverane, Criza mondiala, George Friedman/ Stratfor, Germania, Grecia, Noua ordine mondiala, guvern mondial (Pasi catre Antihrist?), Revolte populare, revolutii, Traduceri, Uniunea Europeana, globalizare, guvernarea europeana (UE)

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

34 Commentarii la “Analiza importanta a lui George Friedman despre urmatoarea statie a crizei: COSMARUL SOMAJULUI MASIV, perspectiva DESTRAMARII UNIUNII EUROPENE si resurgenta MISCARILOR POLITICE ANTISISTEM

  1. Stratfor e o unealta de propaganda a intelighentiei americane. Ce omit ei sa spuna e ca SUa sunt intr-o situatie mult mai jalnica si ca Germania poate duce in spate toate celelalte state daca accepta sa dea drumul la tiparnita, totul e doar problema de vointa si pentru asta e nevoie sa se ajunga iar pe muchie de cutit pentru ca nemtii sa accepte si sa taca.

    Protestele actuale ca si alegerile nu vor schimba mare lucru: cel mai bun exemplu este chiar Franta unde revolutionarii socialisti tac malc desi au promis marea cu sarea.

    Nu ne asteapta altceva decat o saracire treptata si ferma, fara sanse de intoarcere. Sa nu uitam insa ca ei au de unde sa coboare, problematic e ca noi nu prea vrem sa urcam. Dupa 4 ani de criza si dupa ce despre Grecia s-a tot vorbit ca va parasi UE si ca abia e mentinuta pe linia de plutire, deocamdata, standardul de viata in Grecia este inca mult superior celui din Romania si poate chiar si celui din SUA din anumite state.

  2. @Gigel Chiazna:

    Stim ce e Stratfor si nu e doar propaganda. O analiza poate fi buna si poate sa arate lucruri corecte, chiar daca acele lucruri sunt folosite pentru o agenda anume. Ca SUA ar vrea in Europa modelul obamiano-sorosian si ar vrea o UE care sa puna in acelasi loc costurile si beneficiile, taxele si economiile e una. Ca arata la Germania cu degetul (oricum, la un nivel ultra-informal, ca nu fac nimic pe plan politic si oricum, probabil e vorba de niste “think-tankuri”, nu de intreaga SUA) ca face nenorociri arogante si egoiste in Europa e alta si e corect ce spun. Noi aratam acelasi lucru, insa cu o concluzie diferita: nu o UE super-stat e solutia, ci desfiintarea ei din forma pe care o are acum. In orice caz… in presa mainstream romaneasca, ce e si ea abonata la newsletterul Stratfor, pe care il citeaza deseori, n-ai sa vezi analiza asta citata. Ca nu e bine sa gandeasca oamenii diferit, sa vada cat castiga Germania din actualul aranjament si ce ii asteapta… Nu, ei trebuie sa n-aiba somn ca le facem suparari europenilor ca suntem naspa si nedemni de Schengen. Iata, spre pilda, ce poate sa emita hotnews: http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-14356072-clovnii-populisti-europei-nostri.htm Cand vezi o astfel de analiza care eludeaza fix acele conditii structurale care conteaza si care explica formarea acelor miscari, cand vezi propaganda basista de 2 lei strecurata pe acolo, atunci “propaganda” CIA a lui Friedman zici ca-i rupta din soare si nu alta…

  3. Şi noi avem aceiaşi soartă.
    Şi noi tot astfel am ajuns.
    Şi noi purtăm aceiaşi vină,
    Şi’nstrăinare de Iisus.

    Din libertatea dobîndită
    (Şi ţara fără datorii),
    Ne’a rămas dreptul la… proteste
    Că n’avem…!..(pâine la copii).

    A zi suntem liberi…! ( Fără muncă )!
    C’amvâdut fabrici, c’am distrus…
    (Că…, nu erau… eficiente)
    C’am vrut un “rai” fără Iisus.

    N’am mai crezut în Adevărul
    Şi’n sfântul ce ni-l dă credinţa,
    Ci’n “adevărurile” lumii
    Şi’n ce va rezolva…, “ştiinţa”.

    N’am mai păzit nici curăţia
    Nici crezul nostru vechi şi sfânt,
    Crezând şi ascultând de’aceia
    Ce… aduc “Raiul” pe pământ.

    Azi liberi…, (fără de nădejde)
    Încă mai credem în apus,
    (În “adevărurile” lumii)
    Nu’n Adevărul lui Iisus.

    Încă mai credem în salvarea
    Şi-n raiul pământesc al lumii,
    Clădit pe banii şi puterea
    Şi bogăţiile minciunii.

    Încă mai credem că-i posibil
    Să găsim căi de’mbogăţire
    Fără de cinstea ortodoxă,
    Fără de sfânt, fără iubire.

    Încă mai credem mincinoşii
    (Ce promit “raiul” pe pământ)
    Fără a fi curaţi şi vrednici
    (Prin trai cinstit şi cuget sfânt).

    Credem în vorbe, în persoane…,
    Findcă nu-l credem pe Hristos
    Fincă n’ăuntru (azi) tot omul
    E fur, viclean şi mincinos.

    Fincă mai credem că “ştiinţa”
    Ne va salva (economia),
    Nu cinstea, munca în credinţă
    Traiul curat, ortodoxia.

    Iată durerile căderii
    Cum au prins glas şi au ajuns
    Să se cunoască (şi să ardă)
    Din răsărit până’n apus.

    E mai aproape nimicirea
    Decât putinţa de-a scăpa
    Dacă tot lumea şi păcătul
    (Nu pe Iisus) vom căuta.

  4. De 100 de ani toate problemele majore din Europa si toate conflictele au avut in centru Germania. Oare europenii nu s-au invatat minte? Pana cand sa-i lasam sa-si faca mendrele pe seama noastra? Chiar nu se poate face nimic?

  5. @ Silvia

    Cand a intrecut masura, cu Hitler, s-a facut “ceva” si Germania a fost pusa cu botul pe labe de americani si rusi…pentru o perioada.
    Ce a adus asta pentru romani ? Tratatul de la Yalta si comunismul bolsevic…

    E poate cinic, dar nu cred ca pentru noi, romanii, ar avea vreo relevanta orice s-ar face impotriva Germaniei. Nu cred ca vom avea vreun beneficiu pentru ca pur si simplu am fost intotdeauna “cantitate neglijabila”.

    Germania este un stat mare, puternic dpdv economic si cu o populatie ale carei valori sunt bine ierarhizate si respectate. Nu are Romania nicio sansa in lupta cu Germania, fiindca si mentalitatea romaneasca, si politica romaneasca, si tziganiada…converg sigur catre o infrângere…

    O solutie ar fi desfiintarea UE, cea mai buna de altfel, dar si asa nu cred ca Germania va pierde din putere in Europa. In orice situatie este si va ramane o tara care va avea un cuvant de spus la nivel mondial.

    Insa, din pacate Germania, ca si Rusia, este o tara puternica ale carei tendinte politice si economice deviaza repede si ciclic, spre extremism, rasism etnic sau social, expansiune…

  6. joaca asta , a statelor puternice , cu noi si cei de nivelul nostru , acest “dute-n colo , vino-ncoace , lasa-ma dar nu-mi da pace ” are un scop precis , bine definit , strategic . Ne-au atras intr-o hora din care nu vom iesi decat dupa ce vom fi fost secatuiti complet de toate resursele posibile si poate nici atunci . Suntem victime ale unui neocolonialism rapace si cu mult mai periculos decat colonialismul clasic , tocmai prin subtilitatea lui . Ne mai poate salva , cred , doar o revolutie zonala , nu una nationala . Una nationala , de altfel , nici nu cred ca mai este posibila , atat din cauza noastra , a nivelului de autoanesteziere in care ne complacem , dar si din cauza “punerilor la punct” de catre “sefii” europeni care n-ar tolera in ruptul capului o iesire a noastra in/din decor . Iar o “primavara balcanica” sau est-europeana nu are cine sa o declanseze , nu mai exista comuniune , nici macar in saracie .

  7. @fane eu nu zic ca suntem victima; suntem o tara mica cu potential mai mare decat cel pe care il aratam acum; nu vom putea sa fim nici liberi si nici prosperi fara aliantele din care facem parte, nu vom putea avea niciodata o politica independenta prea eficienta, singura problema este daca alegem bine si cat de bine ne jucam cartile acolo unde suntem; cel putin cu un lucru cred ca suntem toti de acord: cel putin nu jucam bine; si apoi mai e un lucru: cat de mult putem pierde, caci pierderea poate fi doar neatingerea potentialului maxim, dar poate fi si cu consecinte mai grave pe termen lung; daca nu ne-ar feri Dumnezeu, ar putea insa sa fie si fatala, iar cateva previziuni al sociologilor cam catre asta arata spre viitor

    @admin marea intrebare care este si la care nu raspunde Stratfor este cine sta mai bine Europa sau SUA? sau si mai bine pusa intrebarea: cine va pica mai intai, pentru ca asa cum stim din Al doilea Razboiu Mondial, au castigat cei care au intrat in razboi dupa ce ceilalti se macelarisera deja oleaca; cam asa e si de data asta, care butoi explodeaza primul; eu am o mica mare speranta ca Germania poate duce in spate restul Europei mai mult timp decat poate supravietui dolarul presiunii la care e supus

  8. @Gigel Chiazna:

    Germania duce in spate Europa? Vax, acuma… As duce si eu in spate pe oricine daca mi-ar asigura piata de desfacere cu care imi asigur economia si statul social. Daca avem scrupule si nu-i credem pe americani, macar sa-i credem chiar pe nemti, ca si ei o recunosc: http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2012/07/17/germania-exporturi-uniunea-europeana/

    Germania fara spatiul comun e praf. Daca se isterizeaza la cativa imigranti romani si bulgari, o rata a somajului de 10% o sa-i arunce in acelasi de turbulente ca pe vremea Rep. de la Weimar.

    Stratfor a avut analize si pe situatia din SUA. O considera cu perspective intunecate, cel putin la nivelul middle class-ului american.

  9. Pt Gigel Chiazna: “nu vom putea sa fim nici liberi si nici prosperi fara aliantele din care facem parte, nu vom putea avea niciodata o politica independenta prea eficienta, singura problema este daca alegem bine si cat de bine ne jucam cartile acolo unde suntem”. Total greşit! Şi din pdv creştinesc, şi dpdv istoric. Creştineşte noi ştim, că avem ca neam un destin. Pe care tb să ni-l urmăm, aşa după cum şi fiecare om are un rost, o vocaţie, o chemare pe care tb să le urmeze. Altminteri apar distorsiuni grave, care duc până la boală, nebunie, etc. Deci cum să-şi împlinească poporul român rostul său dat de Dumnezeu, în condiţiile în care face parte din Uniunea Europeană Sovietică şi din NATO, care ambele i-au rezervat un rost cu totul diferit?
    Apoi, vedem din istoria noastră, că numai atunci când ne-am bazat pe Dumnezeu şi pe popor, am avut şi câte un conducător luminat, iar în momentul acela al istoriei am progresat într-adevăr. Mi-e f greu să-mi amintesc acum, în ce moment istoric a venit vreun domn sau stat străin şi ne-a ajutat în devenirea noastră aici pe pământul acesta aşa de bântuit de barbari, migratori şi imperiali. Parcă şi fraţii noştri ortodocşi greci, ruşi, bulgari, sârbi ne-au mau băgat beţe-n roate. Sau, mai mult i-am ajutat noi pe ei (bulgarii).
    Ar mai fi şi alt motiv logic pt care n-avem ce căuta în UE şi NATO, dacă chiar dorim să ne meargă mai bine: uite-te la Elveţia şi Norvegia, care-şi joacă cărţile f bine, fără a face parte din UE (Norv, Elveţia) şi NATO (Elveţia).
    Aşadar, dacă rămânem acolo unde suntem şi ne jucăm bine cărţile, ne ducem la fund ca şi până acum. Prin consecinţă soluţia este ca să ieşim de-acolo, să devenim neutri perpetuu, să ne bazăm pe forţele noastre proprii şi să facem ceea ce Dumnezeu aşteaptă de la noi. În rest, cu sau fără analizele lui Friedman şi Stiglitz, corabia se afundă tot mai mult. Şi nimeni n-o va opri. Ori că nu are interes, ori că nu poate!

  10. @Gigel Chiazna ,

    ” sau si mai bine pusa intrebarea: cine va pica mai intai …” – Europa , evident , din mai multe puncte de vedere , dar in nici un caz pentru ca ACUM , SUA ar sta mai bine decat Europa .
    Problema principala este ca EUROPA NU FUNCTIONEAZA , n-a functionat niciodata si nici nu va functiona vreodata , asa cum un puzzle nu va fi niciodata un intreg ci doar un surogat , iar Europa , asta este , un puzzle de state care nu au nimic in comun , intre care nu se aplica aceleasi reguli , aceleasi principii ci se folosesc permanent unitati de masura diferite . Iar strategia “dezbina si stapaneste ” pe care au aplicat-o in Europa , doar-doar o vor face sa porneasca pe drumul bun , s-a dovedit a fi principalul lor inamic . Un imperiu nu se creaza faramitand . Imperiile functioneaza dupa regulile fortei brute aplicate asupra celor peste care ai trecut . Doar prin forta ar putea sa ajunga Europa sa functioneze , dar oare in acest caz , mai putem vorbi de a functiona sau de a impinge , a forta ? Un razboi sau o dictatura severa ne-ar putea lamuri asupra acestui aspect .
    In acelasi timp , avem o federatie de state , SUA , care functioneaza , pentru ca asa a fost creat sa functioneze iar cand acest principiu s-a clatinat , SUA a inventat rapid un razboi , o campanie ” de eliberare” , care le-a asigurat permanent suprematia mondiala . Forta lor nu sta in unitatea lor ci unitatea lor are ca suport forta lor si aceasta forta isi trage seva din … cuceririle lor , fie prin razboi armat , fie prin razboi economic , fie prin cel financiar . Simplul fapt ca ei au , oricand si oricum , acces la hartie si la cerneala , pentru tiparnita , le creeaza un permanent avantaj in fata ORICUI . In acest joc , ei nu au arbitru , EI SUNT ARBITRUL . Ce vrei mai mult de-atat ?! Ca vor cadea , asta cu siguranta se va intampla , mai devreme sau mai tarziu , dar , oricum , dupa oricare alta zona de pe pamant .

    In privinta ” Germania duce in spate Europa ” , cred ca este ACUM ceva de genul fifty-fifty ( dar ma cam indoiesc sa fi ajuns la acest procent ) , cu alte cuvinte , Germania a ajunsa sa plateasca , corect , dar au creat ( ei si ceilalti vampiri ai Europei ) acest conglomerat in avantajul LOR , nicidecum al celor de la periferie . Noi si ceilalti pigmei , n-am fost NICIODATA invitati la masa stapanilor , decat in calitate de ” caini ” care aduna firimiturile cazute printre degetele celor mari , timp in care le-am pus la picioare , mai mult de voie , decat de nevoie , toata zestrea noastra . Acuma , ca in lada cu zestre , s-a nimerit sa fie si mizerie , este partea a doua , o accepti asa sau o refuzi cu totul , indeferent ca te numesti Germania , Franta , Anglia . Dar sa iei doar ce iti convine si apoi sa spui ceea ce spui despre un INTREG , fara sa mai faci vreo diferenta , mi se pare o atitudine execrabila ( dar una care ar putea sa ne faca , pana la urma , doar bine ) .

  11. „cum să-şi împlinească poporul român rostul său dat de Dumnezeu?” aceasta este esentialul cind este vorba de starea in care sunt Romania si romanii, cind analizam ce avem de facut in prezent si in viitor. Daca analizam, vorbim, actionam, dar nu stim sau nu luam in considerare rostul dat de Dumnezeu poporului roman, atunci ratacim prin intuneric si este cazul sa ne rugam ca sa fim luminati.
    Amin.

  12. http://www.ziare.com/bani/banci/bancile-americane-ar-rezista-unei-crize-severe-1222987

    “Bancile americane au destul capital propriu pentru a trece peste o criza economica severa, potrivit Rezervei Federale, care a efectuat un test de stres anual.” -Cum sa nu aiba destul capital , dupa ce Bernanke a pompat in ele dolari sute de miliarde , si reali , si virtuali ? Ma mir ca nu dau pe-afara de-atata banet !

    Observati , va rog , ce scenariu au luat in calcul , pentru acest test !!!!! Practic , au mers pana la a simula , ceea ce analistii economici de pretutindeni numesc , ” apocalipsa financiara ” . Se spune ca ” nu iese fum , pana nu faci foc ” , deci … singura intrebare pertinenta care mai ramane este : CAND ?

  13. Crizele acestea economice,care duc la crize sociale si politice, mai au si un alt substrat ( pe linga cele amintite de voi ) si bat si in alta parte.Ele mai sint si intretinute,chiar si declansate,atunci cind nu au cauze naturale,sa zicem.In aceste perioade,valoarea proprietatilor private si de stat scade,aceste momente sint f prielnice pentru cei bogati sau care pot tipari bani din nimic,sau crea conturi de miliarde de dolari prin bancile lor,tot din nimic ( cine sa-i controleze ? caci tot ei fac si aceasta munca ) sa cumpere tot ce se poate cumpara.Valori imobiliare,insule,porturi,terenuri agricole,firme,zacaminte naturale,etc pe bani cit mai putini( neinbogatindu-i nici pe cei care vind ).Daca cineva ar avea acces la drumul banilor prin bancile lumii,ar vedea ca in aceste perioade se face un transfer masiv de proprietate de la cei multi sau de la tari,spre un grup preponderent sionist de elitisti,bancheri,oameni politici,mass-media.Sau cum se spune:bogatii devin tot mai bogati iar saracii tot mai saraci.Urmarile sint previzibile:fara firme autohtone,fara zacaminte naturale,fara terenuri agricole,fara porturi…o tara isi pierde independenta de facto si ajunge la cheremul stapinilor cu cipilica.Iar oamenii,care incet incet isi pierd casele si proprietatile,ajung sa ia credite de la aceiasi stapini si sa plateasca dobinzi pe zeci de ani si sa intre intr-o forma de sclavie economica care ii va impinge spre compromisuri morale si de credinta mai tirziu.

    Inca citeva crize economice ( si razboaie totusi prin tarile mai sarace si fara aparare ) si toate tarile lumii si bogatiile lor si ale oamenilor lor or sa ajunga in miinile acelorasi citiva elitisti,hai sa-i numim Cipilica atotacaparatore sau guvernul mondial nedeclarat, inca.Dupa care pot sa se declare si la vedere drept guvern mondial si sa-si puna progenitura si stirpitura din neamul lui Dan drept lider mondial.

  14. Cit despre miscarile anti-sistem,pina la urma ele tot sistemului ajuta,mai devreme sau mai tirziu,sint si acestea deturnate spre scopurile stapinilor si privatizate de catre stapini.Cum se spunea si in Romania dupa anii 1990,ca firmele straine nu vin inca ca nu este ” cadrul democratic si pachetul de legi economice si justitia pusa la punct,coruptia mare adica )…desi dupa parerea mea,firmele straine nu veneau pentru ca nu isi privatizasera oamenii de incredere,nu se formasera inca partidele politice pe care sa le privatizeze,ONG-urile pe care sa le privatizeze,judecatorii,nu privatizasera ziarele si televiziunile.Ei stiu ca oamenii sint importanti si functiile pe care le detin…si nu legile si cadrul si pachetele si toata vorbaria lor de lemn.

    In tari extrem de corupte,dictaturi absolute,gen Arabia Saudita,Qatar,Bahrain,Iranul pe vremea sahului ( omul americanilor ),Irakul pe vremea lui Saddam ( omul americanilor pina aproape de sfirsit ) ei faceau si fac sute si mii de miliarde de dolari din afaceri profitabile( exporturi de armament in principal,plus promisiunea acestor tari mari exportatoare de petrol de a cere ca plata pentru petrol numai dolari americani ),deci nu legile si tarile ci oamenii de acolo si functiile lor sint importante.

    Ce ar insemna ca in Romania sa existe un partid si un lider care sa puna firmele straine sa plateasca taxe pe profit ?
    Sau cind privatizeaza firme romanesti sa nu le distruga ?
    Sau sa respecte credinta poporului si sa nu impuna ateismul, pornografia si homosexualitea ca normalitate ?
    Sau sa lase poporul sa-si cinsteasca sfintii si martirii,personalitaile istorice,sa-si pastreze traditiile ?
    Sau sa-si pastreze fiinta nationala,tara in integralitatea ei teritoriala si spirituala ?

    Nu ar fi acestia un dusman pentru ei ?

    Pina la urma separarea puterilor politice,executive si judecatoresti are ca substrat tocmai impiedicarea aparitiei unor astfel de oameni.
    …..

    La fel si cu miscarile anti-sistem,pina la urma liderii lor vor fi privatizati si cumparati de stapini,redusi la tacere si anihilati cei care au omenie si constiinta.

  15. Pingback: CONSTITUTIA NEOFASCISTA A UNGARIEI, ipocrizia euroatlanticilor si REALPOLITIK-ul Germaniei - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  16. Pingback: Germania si eurocratii preseaza pentru MAI MULTA AUSTERITATE/ Junker face trimiteri la PRIMUL RAZBOIUL MONDIAL/ DIRECTIVA EUROPEANA ce instituie TUTELA BRUXELLES-ului asupra BUGETELOR NATIONALE/ Parlamentul European face figuratie pe tema BUGETULUI UE - R
  17. Pingback: George Friedman despre PRECEDENTUL CIPRIOT si JOCUL GERMANIEI. Orizontul CRIZEI MASIVE DE LICHIDITATI in Europa/ Premierul rus Medvedev critica JAFUL BANCAR - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  18. Pingback: "Crearea locurilor de munca" in viziunea guvernului USL: DISPONIBILIZARI MASIVE IN COMPANIILE DE STAT. Pe lista, printre altele: Posta Romana, Hidroelectrica... - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  19. Pingback: NOUA ORDINE COMUNISTA EUROPEANA: instaurarea deplina a DIKTATULUI GERMAN si regim de APARTHEID pentru "IMIGRANTII" din EST. "DEZASTRUL DEMOCRATIC" ce prefigureaza TULBURARILE SOCIALE - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  20. Pingback: UNIUNEA EUROPEANA A SARACIEI SI A SUPRAVEGHERII - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  21. Pingback: UNIUNEA EUROPEANA ANTI-EUROPA/ Sfatul unui economist laureat cu Nobel catre Romania: IESITI DIN UE!/ "Euro-iobagii" GERMANIEI/ Propaganda austeritatii: CEA MAI MARE MISTIFICARE DIN ISTORIE - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  22. Pingback: Uniunea Europeana: RISC MAXIM DE TULBURARI SOCIALE. Mii de copii din SPANIA sufera de MALNUTRITIE - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  23. Pingback: GRECIA SACRIFICATA PENTRU "SALVAREA EURO". Surprinzator: FMI arunca vina impasului austeritatii grecesti pe COMISIA EUROPEANA - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  24. Pingback: Gigantul bancar JP MORGAN cere instituirea de REGIMURI AUTORITARE in tarile din periferia Uniunii Europene. NOI SUNTEM DEJA APROAPE… - Recomandari
  25. Pingback: “Homofobia”: factor al LIPSEI DE SOLIDARITATE si al EXTREMISMULUI POLITIC. Analiza a doua “STUDII” corect politice si a unui ”pericol”: ”ANONIMII EXTREMISTI” DE PE INTERNET - Recomandari
  26. Pingback: “Homofobia”: factor al LIPSEI DE SOLIDARITATE si al EXTREMISMULUI POLITIC. Analiza a doua “STUDII” corect politice si a unui ”pericol”: ”ANONIMII EXTREMISTI” DE PE INTERNET - Recomandari
  27. Pingback: “HOMOFOBIA” – stigmatizata ca factor al lipsei de “coeziune sociala” si al “EXTREMISMULUI”. Analiza a doua “STUDII” mistificatoare produse de ideologii CORECTITUDINII POLITICE. Tinta: DISCURSUL ORTODOX
  28. Pingback: “HOMOFOBIA” – stigmatizata ca factor al “lipsei de coeziune” si al “EXTREMISMULUI”. Analiza a doua “STUDII” mistificatoare produse de ideologii CORECTITUDINII POLITICE. Tinta: DISCURSUL ORTODOX SI ANTI
  29. Pingback: Mircea Platon: Cat timp stam la mana marilor puteri, ele isi vor plati politele pustiindu-ne holdele - Recomandari
  30. Pingback: Academicianul Dinu C. Giurescu: “AJUNGE CU TARAREA IN GENUNCHI IN FATA CELOR PUTERNICI. Fara fermitate si demnitate in relatia cu marile puteri nu putem obtine nimic! Intotdeauna cei mari s-au inteles intre ei” - Recomandari
  31. Pingback: NOILE GRANITE ALE EUROPEI. Germania vrea INTEGRARE mai stransa a EUROPEI CENTRALE. Romania, izolata in PERIFERIA ESTICA - Recomandari
  32. Pingback: GRECIA SUB TUTELA – o analiza economica. “Nici-o tara nu ar trebui sa intre vreodata intr-o uniune momentara ca zona euro” | Cuvântul Ortodox
  33. Pingback: DEMONTAREA MITURILOR NEOLIBERALE DESPRE CRIZA GRECIEI – o analiza factuala/ “Ajutorul” financiar acordat Atenei – SANTAJ pentru RECUNOASTEREA KOSOVO?/ Premierul Tsipras demisioneaza – GRECIA SPRE ALEGERI ANTICIPATE | Cuvântu
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare