Articole din categoria: Articolele saptamanii

Posturile mainstream, cum ar fi BBC, ca și marile universtități, tind să împingă conservatorismul la periferia dezbaterilor și a gândirii, sau chiar să presupună că a fost înfrânt și nici măcar nu mai există. Aceasta este o strategie mult mai subtilă decât cenzura, iar pentru că este mai puțin scandaloasă este mult mai eficientă. Dar indivizii fără putere, nu jurnaliștii și profesorii universitari, ci învățătorii și asistentele care lucrează în sectorul de stat trebuie să fie foarte atenți la ceea ce spun sau își vor pierde locurile de muncă, ceea ce înseamnă represiune. În zilele noastre avem șomaj în loc de Gulag. Fără îndoială că este într-un fel o îmbunătățire, deoarece lipsa unui loc de muncă este mai puțin dură decât o închisoare fără doar și poate, dar tot reușește să le țină gurile oamenilor închise. Iar oamenii nu protestează față de acest fapt.

Nimic nu se poate construi pe ură și pe răzbunare, pe minciună și pe manipulare grosolană. Nimic nu se poate construi pe furt, jaf și crimă. Creștinii nu pot să contribuie la răspândirea minciunii și a dezordinii. Ei nu pot sluji tirania nimănui, cu atât mai puțin a anticreștinilor declarați. Nu poți iubi România înjosind-o permanent, degradând-o continuu, urând-o dintr-un teribil complex al urii de sine, prezent în special la așa-zișii intelectuali publici, pentru care orice este românesc, este minat de un soi de mizerie apocaliptică și de otrava degradării permanente.

În mod cât se poate de evident, pentru oricine mai are ochi să vadă, organizarea protestului a fost asociată de la bun început cu incitări explicite la violență și cu întreținerea unui climat al lipsei de civilitatea a cărui legătură cauzală cu violența fizică doar naivii sau ipocriții refuză să o vadă. Deja de pe la ora 16:00, era clar că lucrurile vor degenera. De fapt, cred că obiectivul urmărit de la bun început a fost forțarea demisiei guvernului prin violență, mizându-se fie pe frica guvernanților, fie pe scandalul și presiunea emoțională generate de soarta victimelor. Povestea e veche: au trebuit să moară oameni ca să…

În susținerea tezei prorusismului și antioccidentalismului Bisericii Ortodoxe, se tot citează – și dl Schmitt reafirmă – campaniile în favoarea familiei zisă „tradițională“, cea întemeiată pe căsătoria dintre bărbat și femeie. Logica e simplă, de – iertați-mă! – cretini, și tocmai de-aia – iarăși, iertați-mă! – prinde ca focul în pădurile încinse de veri toride: nu crezi că trebuie permisă căsătoria homosexuală, păi nici Putin nu crede, te-am prins, ești putinist! Las la o parte că acest tip de deducție este de un bolșevism pur, din acela al anilor 1930. Asemănările dintre activiștii progresismului ateu și bolșevicii exaltați ai „vîrstei de aur“ a comunismului leninist sînt frapante, uneori. Dar, în acest caz, ar trebui să ne întrebăm dacă o Biserică creștină ar putea avea o altfel de poziție.

Știați ca “opoziția” PNL a votat alături de “ciuma roșie”, alias PSD, proiectul guvernului condus de “civilul” Tudose prin care sunt cedate resursele noastre naturale din Marea Neagră către mai marii și stăpânii noștri? De ce, oare, avem unanimități doar atunci când se votează împotriva interesului național???

Şi câştigând partida superb, perfect, cu un as. Şi peste as, crucea aceea mare, frumoasă, de la sfârşit. O cruce de mulţumire: mulţumesc, Doamne, pentru tot ajutorul. Dar şi de mărturisire, într-o lume a tenisului şi a sportului în care pentru astfel de mărturisiri rişti să pierzi sponsori şi coloane pe prima pagină a ziarelor.

Concluzia a fost năucitoare. Asa cum afirma unul dintre conducătorii programului de cercetare, s-a descoperit ca 9 din 10 specii de animale de pe planeta au apărut în același timp cu oamenii (!!!) în urma cu aproximativ 100.000 și 200.000 de ani: “Aceasta concluzie este foarte surprinzătoare”, a ținut să precizeze David Thaler, de la Universitatea din Basel, “și am luptat împotriva ei cât de greu am putut.”

Ce contează că violenţa politică şi socială este explicit predicată de Marx, ce contează că formula „dictatura proletariatului” îi aparţine şi înseamnă exact asta – violenţa organizată de clasă. Ce contează 20 de milioane de oameni ucişi în URSS, 65 de milioane în China, peste 2 milioane în Europa de Est, alte 2 milioane în Coreea de Nord, jumătate din Cambodgia, 4 milioane de morţi în America de Sud şi în Africa – sunt, nu-i aşa, doar „victime colaterale” ale găsirii căii bune de a pune în aplicare teoria lui Marx. Poate va reuşi dl Jean Claude Juncker să o pună în aplicare, în sfârşit, aşa cum trebuia, pornind de la instituţia pe care o conduce?

Așadar, NU familia, ci căsătoria face obiectul proiectului de lege care va sta la baza Referendumului pentru Căsătorie. Prin avizul constituțional dat de CCR în iulie 2016, se arată în mod expres că „prin înlocuirea sintagmei între soți cu un bărbat și o femeie, se realizează doar o precizare în sensul stabilirii exprese a faptului că aceasta se încheie între parteneri de sex biologic diferit, aceasta fiind, de altfel, chiar semnificația originară a textului”.

Corespondentul de razboi Robert Fisk nu s-a multumit cu promisiunile lui Macron si nici cu videourile de pe net. S-a dus la Duma. A constatat ca nu a existat atac cu gaz. A scris. In The Independent. Niste americani de la OANN, o retea TV conservatoare, nu s-au multumit, ca CNN sau FoxNews, cu propaganda. S-a dus omul lor la fata locului si a constatat: nu a fost atac cu gaz.

Ca să rezumăm: nu furtul datelor este subiectul central al indignării care a cuprins presa și politica lumii, de vreme ce acest abuz se produce de multă vreme în scopuri comerciale. De asemenea, nu manipularea în sine provoacă îngrijorare (propaganda mincinoasă împotriva lui Donald Trump nu a fost niciodată luată în vizor cu atâta exigență etică), ci manipularea de un anumit semn. În calitate de perdanți, liberalii au desigur motive să fie nemulțumiți. Dar indignarea lor este lipsită de obiectivitate și în plus este ea însăși manipulatoare. Căci campania declanșată contra Cambridge Analytica recurge la tot soiul de efecte cu impact emoțional sigur (furtul datelor personale sau asasinarea unui consultant politic în Kenia), care nici măcar nu au o legătură cu subiectul și care nu este altul decât declinul influenței globale a orientărilor liberale.

De fapt, epidemia aceasta de indignare nu face ea însăși decât să manipuleze bunele sentimente democratice ale oamenilor din toată lumea în beneficiul exclusiv al unui curent politico-ideologic care dă semne că își pierde supremația. Cei care denunță manipularea par să fie primii manipulatori.

Faptul că Hans Klemm și Klaus Iohannis sunt la fel de nevăzători față de abuzurile comise în anticorupția L.C Kovesi mă sperie de moarte. În acest mod, americanii, împreună cu binomul român, pot pune de orice crimă și pot trece peste orice abuz. (Să nu uităm de colaborările fructuoase ale SUA cu faimoasele dictaturi ale lumii.)

Aici se ascunde miza susținerii cu orice preț la putere a unei persoane pe care poporul ei nu o mai dorește: în scopurile anexioniste ale antantei. Laura Kovesi nu este nicidecum o persoană de neînlocuit. Ea doar este prezentată astfel, pentru a putea fi valorificată mai bine ca instrument și pretext. Instrument de epurare politică și pretext de dezbinare națională. Strategie care, până în prezent, a funcționat. Prima fază a procesului anexionist a fost slăbirea țării prin dezbinare și deznaționalizare. Apoi a urmat distrugerea mediului de afaceri autohton. În prezent ne aflăm în faza de transfer total al controlului politico – economic asupra țării în mâinile de încredere ale „aliaților” de antantă.

Conform tratativelor care au avut loc până în prezent, a demersurilor insistente ale ambasadorului Hans Klemm, atât la cel mai înalt nivel guvernamental, cât și la cele mai înate nivele parlamentare, România este pe cale să-și piardă definitiv acestă uriașă resursă de hidrocarburi și gaze naturale din platforma continentală a Mării Negre, în beneficiul exclusiv a trei giganți. Exxon Mobil, american, OMV Petrom, austriac și Lukoil, rusesc.

Ilie Șerbănescu/ Cotidianul: Dacă nici asta nu-i comandă externă, sunt eu popă! În timp ce reprezentanții „sistemului“, politicieni sau analiști, se strofoacă să demonstreze, nevoie mare, că românii sunt de vină pentru că țara n-are autostrăzi, dovezi peste dovezi se …

Judecată astfel, conferința de presă, un dezastru dacă o raportăm pe Codruța Kovesi la postura de șef al DNA, a fost o lovitură, o mare lovitură. Ea ne-a făcut cunoștință cu un om politic, desigur, un om politic român, care se adresează românilor, exploatîndu- le cu brio marile slăbiciuni, precum patima paranoică pusă în poziția față de oamenii politici, identificarea scenei politice cu scena unei chelfăneli de mahala, absența totală a spiritului critic, preferința bolnăvicioasă pentru slogane, pentru clișee, pentru repetarea lor papagalicească… Acest electorat mestecă sloganele fără noimă, e convins că toți cei considerați de el drept corupți trebuie să fie împușcați fără judecată, că vorba lor, numai așa vom reuși să curățăm țara de hoți! Tot mai dezamăgit de Klaus Iohannis acest electorat și-a găsit în Codruța Kovesi idolul. Luptă pe viață și pe moarte cu corupții, evident, cu cei din PSD, apără Justiția de asaltul Penalilor bla, bla, bla.

Proiectul va începe cu instruirea unui grup de formatori ACCEPT şi CNCD în trei domenii cheie, unul dintre acestea fiind: standarde/ recomandări profesionale şi modele de bune practici pentru prevenirea şi combaterea discriminării la nivel european, în domeniul justiţiei, sănătăţii, educaţiei şi asistenţei sociale. Alt domeniu cheie este contracararea utilizării abuzive a libertăţii religioase pentru a genera intoleranţă la adresa minorităţilor şi pentru a limita alte drepturi ale omului, inclusiv drepturile persoanelor LGBTI. Cel de-al treilea domeniu cheie este reprezentat de drepturile persoanelor transgender, în privinţa recunoaşterii juridice a identităţii de gen şi a asigurării suportului medical în tranziţie.

Dacă vrem cu adevărat să schimbăm lumea noastră în bine, nu o putem face continuând să mergem pe drumul minciunii și al imposturii. Iar acest lucru este valabil atât la nivel național, cât și la nivel internațional! Eu nu am de gând să pup pe nimeni pe chelie și nici să tac atunci când IMPOSTURA ar trebui evidențiată cu glas tare. Tocmai de aceea, o spun fără rezerve: Jean-Claude Juncker e un impostor! Nu are ce să caute în funcția pe care o deține și este o #RUȘINE pentru Uniunea Europeană faptul că un astfel de personaj se află la vârful ierarhiei comunitare!

Este ceva fără precedent în ultima vreme. Eu cred că în România, reţeaua de socializare e în mâna ONG-urilor Soros, altfel nu-mi explic incidenţa crescută a cazurilor. Nu cred că există în lume o cenzură mai mare pe acest canal de irigat societatea cu apă de ploaie ideologică. E limpede, România reprezintă un punct nodal, trebuie desfiinţată orice reflecţie critică mai pronunţată asupra tăvălugului totalitar. Suntem importanţi în geostrategia celor care au făcut Primăvara arabă, Colectiv, cei care modifică fin rezultatele alegerilor şamd. Pare că pregătesc ceva de amploare şi nu vor absolut nicio abatere de la proiect, niciun ciot conservator.

Uniunea Europeană nu este nimic altceva decât o super-structură federală, o gigantică maşinările administrativă aşezată deasupra Statelor europene; simpla sa existenţă reprezintă o punere în discuţie a existenţei statelor naţionale, adică a structurilor care, din Evul Mediu încoace, au încarnat naţiunile. Statele se supune incontestabil constrângerilor europene. […] Ca şi Imperiul Roman, UE s-a dotat cu un corpus ideologic încă de la înfiinţarea sa: de altfel, tocmai aici există cea mai mare divergenţă. Într-adevăr, în timp ce Imperiul a adoptat creştinismul, Uniunea a ales liberalismul economic, globalizarea şi tripticul: abolirea frontierelor, fluiditatea identităţilor, marketizarea totală.

Sistemul juridic autohton de la noi este unul eminamente mafiot, în care o mână de teleghidaţi îşi fac de cap. Nu de capul lor, ci de cel al celor care-i conduc şi care le-au asigurat o imunitate dubioasă. Scopul declarat al acestei mafii este asigurarea spatelui invadatorilor economici.

Unde vom ajunge? Vom vedea noi. Dacă cei în vârstă credem că nu vom ajunge să vedem sau să primim pedeapsa, ne înșelăm. Dacă cei tineri credeți că veți scăpa să nu treceți prin momente deosebit de grele, iarăși vă înșelați. Nu criza economică, nu criza financiară sau alte crize prin care trece lumea sunt greutățile cele mai mari, ci greutățile care cu adevărat apasă asupra neamului și amenință existența lui sunt păcatele pe care noi le săvârșim, le îngăduim și le acceptăm uneori cu nepăsare.

Evanghelia nu propovăduieşte însă o iubire siropoasă şi fără discernământ. Oare Sfântul Ioan Botezătorul nu a dat dovadă de iubire sau a jignit cumva pe fariseii şi saducheii care veneau la el să fie botezaţi, întâmpinându-i cu aceste cuvinte aspre: „Pui de vipere, cine v-a arătat să fugiţi de mânia ce va să fie?” (Matei 3, 7)? Nu cumva le-a atras atenţia, prin aceste cuvinte aparent dure, că gestul lor era unul formal, iar în inima lor nu era o pocăinţă sinceră? Poate aşa, măcar unii dintre ei să se fi trezit, să-şi fi dezmorţit conştiinţa. Nu cumva Mântuitorul avea un discurs politic incorect atunci când îi numea pe unii dintre „fariseii şi cărturarii făţarnici” (v. Matei 23, 13-33) cu apelative precum: „călăuze oarbe”, „nebuni şi orbi”, „şerpi, pui de vipere” ori „neam viclean şi desfrânat” (Matei 12, 39)?

Poate că pare incredibil, dar omul modern a dobândit capacitatea de a fi de acord, de a accepta şi a se conforma fără dubii, fără întrebări, fără preget. Victimă sau complice, el se lasă tras şi dus de curentul principal (main stream) al influenţării automate şi al persuasiunii. În aceste situaţii generate de societatea post-modernă, nu prea se mai poate vorbi de liberul arbitru. Conştiinţa se ascunde în umbră, de bună voie. Oamenii se lasă atraşi de bună voie în întunericul unei nopţi care pare calmă

România este evaluată, nu doar din cauza lui Ceauşescu, ci şi din cauza succesului interbelic al mişcărilor legionare, ca un mediu social premodern cu un puternic potenţial naţionalist (fie prin manipulare externă, maghiară sau rusească, fie prin forţa charismatică a unor lideri politici autohtoni). Pentru ca acest potenţial să rămână latent, inactiv, fără expresie publică, în 2005, SUA (prin CIA) au convins preşedintele României să accepte reţeta FBI pentru Mexic. Sub masca unei mari campanii Anticorupţie urma să fie implementate, în secret, toate ingredientele unei noi poliţii politice, a cărei misiune esenţială trebuia să fie neutralizarea germenilor naţionalişti. Misiunea a reuşit. Azi, în UE, România este cel mai puţin expusă unor mişcări eurosceptice ori naţionaliste. Din păcate, în colateralele ei, misiunea a fost exploatată şi pentru răfuieli politice de interes personal sau partinic, lăsând în urmă multe abuzuri judiciare.

Dar ambianța aceasta de război civil care ne înconjoară de câteva zile nu ar putea fi cu adevărat explicată decât prin voința ”mecanismului judiciar” de a-și păstra redutele cucerite. Ca să nu piardă teren, este necesar ca legea grațierii să nu treacă, să fie, într-un fel sau altul, stopată. Eliberarea fie și a unui singur politician dintre cei condamnați în ultimul ani pentru acte de corupție i-ar diminua capacitatea de a influența cursul politicii interne. O veche militantă pentru libertățile civile, care în mod cert nu este ”aliniată”, spunea la un post de televiziune că manifestațiile surprinzător de ample și de prompte din seara de miercuri vor fi fost organizate de un serviciu secret. Nu sinceritatea participanților ar fi de pus la îndoială, spunea ea, ci capacitatea de mobilizare a societății civile, care nu ar fi reușit să adune atâția oameni într-un timp atât de scurt.

Puterea lui Coldea asupra colegilor şi asupra celorlalte instituţii vine din relaţiile de explusivitate pe care le are cu Kovesi. Amândoi sunt, de fapt, ofiţeri ai unui serviciu secret străin. Serviciu secret al unei ţări partenere României, dar totuşi un serviciu secret străin.

Cu Dacian Cioloş, lucrurile sînt mult mai simple, căci omul se întoarce liniştit la Bruxelles, pe un salariu uriaş, primind în plus, în continuare, şi indemnizaţia de 12.000 euro! Acum poate să se ducă liniştit la şedinţele ONG-ului lui Soros, pentru că nimeni nu-l va mai băga în seamă vreodată. Aşa cum a venit, din laboratorul serviciilor de pretutindeni, tot aşa pleacă Dacian Cioloş din fruntea unui Guvern clădit malefic pe cadavrele de la „Colectiv”.

De la desantul Komintern-ului din 1944 nu am mai văzut așa ceva! Impresia de asalt este covârșitoare. Executanți cu dublă comandă – internă și externă – sunt chemați să-și îndeplinească misiunea pentru care au fost pregătiți. Vă asigur, nu este una de eliberare. Creații de eprubetă, își joacă stângaci rolul, prezențe publice încă mai schimonosite decât politicienii vechi despre care spun că vor să-i înlocuiască.

Anul ăsta îmi par chiar mai ‘la zi” aceste rânduri decât în 2015, când le scriam. Fiindcă, între timp, presiunea s-a întețit pe toate canalele iar subversivul, propaganda și manipularea au atins cote neîntâlnite până acum. De parcă fiecare an ce ne apropie de centenarul Marii Uniri îi îndârjește și îi strunește pe cei care vor să nu prindem suta de ani împreună, în granițele României. Dar…

Stăpânii afacerilor cu “socializarea” online au decis să se implice în combaterea a ceea ce au numit “știri false”. Ca întotdeauna când se pune la cale o mișcare ticăloasă, primul pas, născocirea unui brand, e cel mai important. “Războiul” era deja un substantiv activ în nomenclator (împotriva corupției/drogurilor/terorismului etc.) folosit de securași cu relativ succes și în operațiile anterioare. Elementul de noutate îl dă sintagma “știri false”, care instituie astfel dreptul de a cenzura mult mai sever conținutul publicat și distribuit prin intermediul giganților Facebook, Twitter, Reddit sau Google. E vorba, practic, despre un patriot act cu aplicare online.

Creştini sau nu, albi, negri, agnostici sau budişti, cei care l-au ales pe Trump au lansat către mass-media occidentale şi elitele politice (i)luminate un mesaj foarte clar: „Vă străduiţi să puneţi în practică cu orice preţ un stil de viaţă şi de convieţuire pe care nu le vrem!”. Alifiile ideologice tratează numai psihozele unora. Celor mai mulţi le provoacă doar stare de greaţă şi de repulsie.

Nu am învățat nimic după Brexit. Ne închipuim că dacă le spunem câtorva milioane de alegători că sunt proști, neinformați sau troglodiți, o să-i convingem să își schimbe opiniile sau, eventual, vor sta în casă și nu vor mai vota. Nu se întâmplă asta. Sub această presiune, alegătorii mint când sunt chestionați de operatorii de sondaje, dar se răzbună când ajung în cabina de vot. Albii, creștini, din clasa de mijloc sau săraci, au ajuns singurul grup social care mai poate fi insultat. Ei pot fi numiți „țărănoi“ sau inculți și nimeni nu-i consideră discriminați. Era normal să reacționeze… Din această perspectivă vă spun: politica unor pseudo-elite de la București, a unor politicieni precum Klaus Iohannis sau jurnaliști precum Dan Tapalagă de a-i expedia în Evul Mediu pe cei care au semnat inițiativa Coaliției pentru Familie și de a încerca să blocheze referendumul pentru redefinirea familiei este un gest nedemocratic

Trump nu poate lua decizii majore deoarece banii nu sunt la el. Banii sunt strict la adversarii săi, iar controlul lor depăşeşte zona de jurisdicţie a SUA. Nicio instituţie a SUA, niciun oficial american, nimeni din afara cercului restrâns al elitei nu poate controla sistemul financiar deoarece acesta este ghidat din altă parte. Fluxurile financiare mondiale se află sub controlul câtorva oameni prea puţin cunoscuţi şi ale căror interese sunt garantate de tratate solide. În acest fel, orice stat din lume se poate transforma în victimă în momentul în care calcă strâmb. Controlând emiterea şi fluxul monetar, poţi transforma orice economie, indiferent de cât de prosperă ar fi, într-un deşert golit de sens.

Republica americană riscă să alunece în clintonism. Adică să devină un stat administrativ dominat de o ideologie strictă în ciuda apareneţelor ei liberale. Corectitudinea Politică – un cult bazat pe mistica victimei şi apoteoza minorităţii rasiale sau sexuale – va deveni, odată cu victoria dnei. Clinton, ideologie de stat şi va încerca să lichideze ultimele forme de autonomie, gîndire critică şi libertate individuală. Bătălia pentru Casa Albă nu mai e, aşadar, o competiţie de valori politice şi economice într-un cadru protejat de garanţii democratice. Bătălia e o încercare existenţială, o cotitură de civilizaţie care poate bloca instinctul american al libertăţii sau îl poate salva, dar numai cu preţul unei crize extinse.