Articole din categoria: Articolele saptamanii

Mihai Somanescu/ Activenews: România, în cel mai bun moment al istoriei sale Echipa națională de fotbal a pierdut meciul cu Albania de la Euro 2016 și văd foarte multă lume supărată în jurul meu. Mulți îi înjură pe jucători, alții …

Hotnews: Ce se stie despre presupusul asasin al lui Jo Cox: Un singuratic cu probleme mintale / Partizan devotat al unei grupari de extrema dreapta care pleda pentru o tara formata doar din albi Barbatul arestat imediat dupa uciderea deputatei …

Si, poate, zic poate, vom incerca sa intelegem legatura dintre zvonul (confirmat azi de fostul sef al fiscului in ziarul Bursa) ca Statul roman se va imprumuta din nou, masiv, la FMI (care FMI, desigur, va veni cu conditii grele de consecinte ca, de exemplu, eliminarea legii darii in plata si a legii clauzelor abuzive, plus niscaiva reduceri de personal si de salarii, cam ca in mai 2010), pe de o parte, si declaratiile din august 2015 ale BNR, pe de alta parte, din care rezulta ca se estimeaza un risc sistemic sever rezultat dintr-o colectare redusa a taxelor si impozitelor, care colectare redusa va face necesar un nou imprumut si, deci, statul trebuie sa fie cu manusi fata de banci, care s-ar putea supara si ar putea sa refuze sa mai imprumute bietul stat roman.

Arma silenţioasă nu face zgomote explozive, nu cauzează răni fizice sau mentale vizibile şi, la nivel de aparenţă, nu interferează cu viaţa socială a nimănui. Dar asta numai pentru un observator neavizat. Căci, în realitate, arma silenţioasă provoacă şocuri teribile la nivel subconştient, pagube teribile şi de neînlăturat din punct de vedere fizic şi mental şi grave tulburări ale vieţii sociale individuale sau colective – şi asta este de domeniul evidenţei pentru cel ce ştie unde să se uite.

Publicul nu poate înţelege această armă tăcută şi, de aceea, nu poate crede că este atacat în mod discret şi insidios. Publicul poate, în mod instinctiv, să simtă că ceva este în neregula; dar, mulţumită naturii tehnice a armei tăcute, publicul nu îşi poate exprima acest presentiment într-o manieră raţională, inteligibilă. Aşa că publicul nu va şti cum să strige după ajutor, iar indivizii obişnuiţi nu vor şti cum să se asocieze cu alţii pentru a se apăra colectiv contra armei tăcute.

Românilor li se spune, la o ureche, că politicienii lor sunt corupți, că nu mai există vreo șansă de reformare a clasei politice “clasice, că singura soluție sunt lideri “curați”, gen Nicușor Dan, susținuți din așa-zisa “societate civilă”, iar la cealaltă ureche, românilor li se țipă că Biserica este retrogradă, medievală și decăzută, că valorile tradiționale sunt inutile, că familia naturală este o aberație învechită, că singura soluție pentru binele personal este asumarea culturii europene, a “libertății” multiculturaliste, a confortului pe care l-ar oferi apartenența României la “Noua Ordine”.

Așa cum am sugerat deja, nu de teologie este vorba aici cu adevărat. Problema e politică, căci a contesta ”neamul” ca subiect al mântuirii, așa cum o face G. Liiceanu, este o mutare strategică a ideologiei liberale, care caută să răpească conservatorilor un argument prețios. Nu comunitățile locale (naționale), nu subsidiaritatea, nu democrația clasică, ci marile state supranaționale și conducerea centrală (imperiul) ar rezona mai bine cu mesajul ”universal” creștin. Argumentându-se că Iisus însuși detestă localul, creștinismul e preluat abuziv ca aliat al liberalismului global care tinde să niveleze diferențele în numele universalului. Dar nu există, oare, pe lângă demonii identității (filetismul, naționalismul) și demonii universalului?

Și s-a ajuns, după tragedia patronului Condrea, o chestie atât de urât mirositoare încât nici o reacție a autorităților (de la bâlbăiala penibilă a Parchetului General, trecând prin inacțiunea evidentă a DNA și până la excluderea cazului Hexi din cele de siguranță națională) nu mi se pare la locul ei, la episodul de astăzi. Când iar a picat o companie românească. Bun, dezinfectanții de la Hexi erau greșiți, la fel ca si săpunul de la Romchim. Da’ produsele de la multinaționale, care ocupă în jur de 80% din totalul livrărilor, nu intră la analize? Sau, de când avem guvern de import, se prezumă a fi conforme, necesare și obligatorii? Dincolo de latura chimică a scandalului, mie mi se pare că prevalează net cea financiară. Se reașează cu forța, pe alocuri chiar violent, cotele de piață. Absolut întâmplător, în favoarea celor de afară, cu excluderea brutală a autohtonilor care nu pricep de vorbă bună rațiunile colonizării.

Școala de gândire juridică ”Monica Macovei & staliniștii”; ”„În cursul urmăririi penale, revocarea măsurilor preventive ale controlului judiciar și controlului judiciar pe cauțiune, precum și înlocuirea acestor măsuri între ele se dispune(mă rog, gramatica nu e punctul forte al tehnocraților noștri, în frunte cu madam Prună) de procuror, chiar dacă măsura a fost luată de către judecătorul de drepturi și libertăți”. E în OUG ul de modificare a Codului Penal, aprobată miercuri, cu binecuvântarea Ambasadei Americane. Modificare ce nu va ajunge în fața CCR; mai degrabă ajunge CCR în fața DNA, s-a mai văzut, se va mai vedea!

Copiii noştri ne sunt furați. Bodnariu, Nan, Barbu, acum, ne spun că fiecare lacrimă a copiilor lor le sfâşie inima, iar lumea a ajuns în pragul ruinei. Familia a dispărut cu mult timp în urmă la alții. La noi este linşată în fiecare zi. Va fi prea târziu, oamenilor, să regretăm anumite lucruri într-o zi, dacă astăzi nu facem nimic…

România pare că se transformă, pe zi ce trece, într‑un mare laborator de reeducare a unor conştiinţe târzii, care ţin la o credinţă vetustă, întunecată, fără orizont, numită creştinism. Credinţă care vorbeşte despre Înviere şi nu numai despre legile naturale, despre persoana umană şi nu numai despre individ sau mase, despre milă şi nu numai despre eficienţă, despre buna tradiţie a umanităţii şi nu numai despre figuraţie ieftină pe Facebook, despre ierarhie a valorilor şi nu numai despre devălmăşie axiologică totală şi clisme psihanalitice de grup.

Pentru autorităţi, premier sau preşedinte, sau pentru lideri de partide, au un singur mesaj: noi vă arătăm Direcția. Şi vă spunem, concret, şi cum să faceţi. Altfel, “cine nu-i cu noi e împotriva noastră”. Iar de aici până la linşat nu mai e decât un pas. Că doar se definesc ca şi “conştiinţe”, care apără “democraţia”. În “democraţia” lor e atâta democraţie încât niciodată nu va fi loc pentru prezumţia de nevinovăţie şi pentru toleranţă, pentru opinia celuilalt.

Tot spun că ne îndreptăm spre un nou regim cu partid unic. Culmea, cu sprijinul campionilor libertății și democrației! Ce facem? O luăm iar de la 1944, august 23? Vrem noi lagăre de concentrare? Noi experimente scelerate, de genul Pitești? Un nou canal săpat de adversarii partidului DNA? Că într-acolo ne ducem. Iar lașitatea noastră hrănește lașitatea politicienilor. La fel ca în anii 40-50. Poate asta vrem. Poate ne e dor de mașinile negre și de tipii cu haine de piele negre, cu ochelari negri. Iar noua ”putere” ar putea profita că mai trăiesc niște torționari, precum Vișinescu. Să-i pună la muncă, să pregătească noile cadre de nădejde ale noului univers concentraționar.

Ca şi în cazul Procurorilor DNA, cei de la Servicii sînt atoatestăpîni în România tot mai bananieră. Şi cînd eşti puternic, cînd exerciţi o adevărată dictatură, ca şi în cazul Securităţii din comunism, SRI şi SIE, ca şi DNA, nu se mai preocupă nici măcar de salvarea aparenţelor. În cazul DNA, nota de răfuială politică mediatică a dosarelor anticorupţie e de o evidenţă sfidătoare. Pe vremuri, DNA-ul lui Daniel Morar se mai preocupa, măcar de ochii lumii, să nu arate implicarea în bătăliile politice interne.

Catedrala se construieste pentru a oferi un simbol…Un simbol al ortodoxiei, al specificului national, al diferentei intr-un ocean al globalizarii…Daca nu va convine, mutati-va cortul de protest in fata catedralelor din Occident la care cascati gura cand treceti pe acolo dar cand vine vorba de o varianta tarzie ortodoxa, va limitati imediat cu smerenie bugetara la solutii modeste, din lemn… Ah, pe voi va chinuie gandul ca finantele publice sunt secatuite…ce ziceti atunci de un canticel impotriva achizitiilor de F16 second hand, de fregate prafuite si impotriva cazari de tehnica Nato care ne transforma intr-o tinta pentru Ivan…?

Se incearca o asa-zisa educare a societatii romanesti, prin folosirea abuziva a arestarii preventive, care a devenit o sursa de teroare moderna. Arestarea preventiva a unui om, pentru fapte petrecute in urma cu multi ani, are drept scop distrugerea statutului sau social, ruperea de familie si de prieteni, prezentarea lui ca vinovat inaintea judecatii. Scopul real este distrugerea demnitatii si transformarea lui in denuntator. Acesta este modul in care se genereaza noi dosare penale, care alimenteaza masinaria fricii. […] -Mii de medici, profesori, oameni de afaceri si functionari sunt hartuiti cu dosare; -Mii de firme romanesti au fost distruse cu dosare. Rezultatul: Romania a pierdut peste 5 miliarde de euro, bani europeni! Este un tablou inspaimantator! […] Sunt 4 milioane de romani implicati intr-o forma sau alta in dosare penale. Nu putem construi o tara ca o inchisoare!

Și de-asta teza că “doar corupții se tem să fie ascultați” mi se pare de acum de o uriașă naivitate. Nu, deja corupții vor să fie ascultați, pentru că deja nu mai spun nimic la telefon iar înregistrările pot fi chiar o dovadă că “n-au nimic de ascuns”. Singura miză – și de-aia este cutremurătoare zbaterea SRI – a rămas partea imorală a lucrurilor, adică materialul de șantaj.

Nu este puțin lucru – informațiile de acest fel sunt o sursă de putere, una care poate fi folosită și legitim, da, pentru a obține apoi pe baza ei și informație relevantă! dar și ilegitim – pentru afaceri sau jocuri de putere.

“Laborioasa construcție a secolului 19 care a dat coeziune și sens statelor naționale a fost introdusă în baia de acizi a demitizării și deconstrucției, pentru a se putea înălța pe terenul pustiit un alt edificiu, dictatura mondială a proletariatului, ieri, sau satul planetar, azi… Satanizarea noțiunii de națiune, naționalitate, naționalism de către internaționalismul proletar sau de către political correctness, chiar dacă are scopuri diferite, se manifestă cu aceeași violență și are aceleași victime: tradiția, mândria moștenirii din bătrâni și solidaritatea cu cei din neamul tău, neamul însemnând în același timp popor, dar și familie”, a spus Blandiana.

“Deci, ca să înțeleg mai bine: la câte resurse se alocă luptei împotriva terorismului, la câte drepturi cetățenești sunt încălcate în numele acestei lupte, la câtă presă a trecut de partea instituțiilor statului și se manifestă împotriva cetățenilor, mai există posibilitatea ca trei teroriști monitorizați de autorități să se afle în același timp pe unul dintre cele mai circulate aeroporturi din Europa, într-un oraș aflat în alertă maximă? Serios? Nici în cele mai proaste filme nu se întâmplă așa ceva!”

Are perfecta dreptate. Tot ce se întâmplă este o insultă la adresa inteligentei medii umane.

Este revelator (și revoltător) faptul ca atentatele au avut loc în zonele cele mai controlate din Bruxelles (aeroport și metrou), în capitala de jure a Europei, după ce se luaseră din timp măsuri excepționale de securitate, deci în PLINĂ ALERTĂ ANTITERORISTĂ! Aceasta cu toate ca există servicii secrete supradimensionate, deși suntem în plină epocă a controlului absolut al comunicării, deși camerele de luat vederi împânzesc străzile din Vest și toată lumea este tratată ca un prezumtiv suspect. Totuși, în mod straniu, atentatele fac ravagii în orașele importante ale Europei.

De câțiva ani, trebuie să observăm cu realism faptul că ne aflăm în fața unei ofensive fără precedent a marxismului cultural în România, ofensivă întreținută aidoma ocupației militare sovietice de către simandicoase cadre universitare cu trecut de ,,Ștefan Gheorghiu”, politruci și sinecuriști reșapați din tolba expirată a UTC-ului și propagandiști plătiți de organizații din afara țării care au în proiect ruperea noastră de tradiția și identitatea multimilenară a neamului românesc.

Astăzi, există mulți oameni care se îndoaie și se îndoiesc, prizonieri ai propriilor interese și convingeri. Oameni care stau la coadă pentru a face parte din completul unui „proces cu publicitate lărgită”. Intelectuali care susțin că apără valorile „democrației românești”, nesocotind unul dintre drepturile fundamentale – libertatea de exprimare.

E o altfel de pușcărie, mult mai grea. Când teama ne va învinge și vom înceta să vorbim liber, ne vom semna singuri condamnarea și vom intra cu toții acolo.

A trecut aproape neobservată declarația șocantă a Monicăi Macovei cum că serverele de interceptări ale SRI au costat un miliard de euro. Cum se justifică cifra? (în imagine, un datacenter google care a costat 1 miliard de dolari) Orice și oricum ai aduna, cu tot cu paraîndărăturile uzuale, suma n-ar putea ajunge nici măcar la 1% din miliardul vânturat pentru cele câteva mii de mandate de interceptare emise în fiecare an. Singura explicație posibilă pentru o sumă atât de mare este că absolut toate convorbirile telefonice ale fiecărui cetățean (și probabil și corespondența electronică) sunt înregistrate și stocate pentru posteritate, ilegal și în disprețul Constituției. […]

Opinia publică din România – mă refer, desigur, la oamenii suficient de bine informaţi – ştie că bugetul Serviciului Român de Informaţii a crescut an de an. O creştere exponenţială. Care a făcut ca acest buget să fie disproporţionat în raport cu toate celelalte bugete ale instituţiilor acestui stat. Şi doar cu titlu de exemplu, sunt silit să repet că bugetul SRI este de şase ori mai mare decât cel al SIE. Deci, în politica României, spionajul intern, respectiv prezumtivii duşmani din interiorul ţării, sunt de şase ori mai periculoşi decât duşmanii externi. Este o situaţie pe dos faţă de oricare al stat din Uniunea Europeană. […] SRI nu se ocupă doar de spionaj. Sau de terorism. Sau de alte tipuri de ameninţări majore aduse siguranţei statului. Şi nici nu se ocupă doar de marea corupţie. SRI interceptează tot ce mişcă. Este mai tare decât a fost vreodată Direcţia a V-a a Securităţii.

Din vâltoarea Zilei Femeii se năștea Uniunea Sovietică. Nimic suav, nimic gingaș. Ghioceii sunt mânjiți de sânge! În 1921, URSS adoptă 8 martie ca Zi a Femeii, în memoria evenimentelor care au marcat începutul revoluției bolșevice. După al II-lea Război Mondial, ziua de 8 martie este generalizată în tot Lagărul Roșu: Europa Răsăriteană, China, Vietnam, Cuba. Ziua Femeii se impune ca sărbătoare exclusiv comunistă.

Până când, în 1955, în scenă intră L’Humanité, cu povestea despre manifestația romantică a textilistelor, care, chipurile, ar fi avut loc cu un veac în urmă la New York. Nimeni nu are minima curiozitate să verifice veridicitatea istorică. Așa ar fi putut descoperi că nici un ziar american nu pomenește nimic despre vreo manifestație. Deși câteva sute sau mii de femei mărșăluind în stradă, într-o țară în care cowboyii încă se mai războiau cu indienii, trebuie să fi fost o știre de senzație.

Eu am să încep prin a spune că parlamentarii şi, în genere, demnitarii români, după ultimii 3-4 ani de zile, sunt captivi unei suspiciuni aproape generalizate de corupţie, asta întrucât sunt victime şi ei şi suntem victime colaterale și noi ale unui nou tip de catehism, care este propovăduit în România de vreo 12 ani. A început prin acea formulă care a făcut 3 milioane de români să plece din România: „Vreau o ţară ca afară.” – ţară ca afară, dacă este, de exemplu, Norvegia sau, eu ştiu, ţări scandinave unde au început să apară legi care sau proiecte de legi care să legalizeze incestul, de exemplu, sau, şi mai oribil, necrofilia, nu este ceva ce merită să fie urmat ca exemplu. Dar, cu toate acestea, acest catehism porneşte de la următorul concept: nu mai suntem cetăţeni ai unei ţări, ci suntem cetăţeni ai planetei şi, întrucât suntem cetăţeni ai planetei, este neapărat nevoie să ne desprindem de rădăcini, inclusiv de istorie.

Canalul insidios pe care ne-am înscris pentru a naviga către măreaţa înfăptuire a statului de “Drepţi!” este main-stream-ul impus de cele câteva ONG-uri auto-intitulate curate, organizate după tipicul acelor Stormtroopers (soldaţii furtunii) din “Războiul Stelelor”, entităţi care stabilesc, de vreo 15 ani, în mod coordonat şi planificat de generoşii lor finanţatori, trendurile în justiţie şi în societate, programele de guvernare şi privatizare şi, în ultimul timp, chiar programele educative şi catehismul “moral” al României tehnocrate. Ei, soldaţii furtunii, sunt cei care îi arată cu degetul pe indivizii care urmează (trebuie) să fie condamnaţi, dar şi pe colaboraţioniştii care, temporar, trebuie protejaţi de malaxorul justiţiei penale. Neutralizând, la propriu, a patra putere în stat, “câinele de pază al democraţiei”, adică presa, tot ei, soldaţii furtunii, sunt pastorii care ne ţin catehisme despre ceea ce se poate striga în strada şi ce nu, pentru ce e trendy să protestezi şi pentru ce nu e, ce suporturi media sunt OK pentru reclame şi ce televiziuni nu se califică moral pentru asta.

Astfel, in urma deciziei recente a CCR de a introduce limitari in folosirea SRI in anchetele penale ale DNA, in locul unei dezbateri pe fond, am asistat la reprize de PR furios, disperat, dus pentru nobila cauza a institutiilor de forta. A se vedea, in acest sens, editorialul lui Dan Tapalaga de la HOTNEWS despre cum ne-am afla ”Pe marginea prapastiei” si al Ioanei Ene Dogioiu de la ZIARE.COM: ”Kovesi, cantecul lebedei? Un mare pericol”.

Tinerii frumosi cu priviri inteligente erau si cei care au rezonat cu ideile lui Musolini si Hitler, si cei care au intrat cu tot sufletul lor frumos in SS – ul nazist, si cei care au asigurat paza sclavilor de la Aushwitz si de la I G Farben asigurind consolidarea ideologiei nasiste a lebensraum-ului. Tineri frumosi si inteligenti erau si sovieticii care ne-au adus cu ei frumusetea de ideologie bolsevica si ne-au luat casele si resursele. Toti erau tineri, inteligenti, entuziasti care isi faceau treaba cu zimbetul pe buze.

în toată povestea asta am identificat o anomalie care mie-mi devoalează făcătura. Otrava securistică. Diversiunea. Provocarea. Capcana. Falsul. Ordinul de evacuare emis de ANAF este semnat de Gelu Diaconu, cel mazilit, şi nu de sereistul care i-a fost pus în loc, cu grăbire. Se acţionează, aşadar, în baza unei hârtii semnate de omul tocmai demis de Cioloş in urma mişculaţiilor golăneşti ale binomului, când firesc ar fi fost ca noua conducere a ANAF să-şi asume vitejia.

Este cert că o lungă listă de persoane publice (din ONG-uri, mass media, mediul de afaceri și asociativ) au o carieră formată pe același tipar, fără să aibă aparent o legătură directă cu structurile de forță (serviciile de informații și procuratură). Ei sunt în marea lor majoritate “agenți de influență’’; uzual, ei sunt denumiți “acoperiți”, chiar dacă nu toți au acest statut în mod formal.

Presa a salutat aceste evoluții ca pe o victorie, dar se pare că legea nu a fost bine înțeleasă de oponenții ei. Nu mai spunem că nu e vorba aici de autoritarismul FSN din anii 90 (aici Liviu Dragnea are dreptate), dar chiar și cei care au înțeles sensul real al legii au tins să exagereze amenințarea legată de presă. Mult mai importantă și cu efecte de profunzime este o altă componentă și anume controlul care va fi instituit asupra educației.

Practic, însă, vedem că în România riscurile le revin doar unora, în speță fraierilor care au făcut prostia de a lua un credit pentru achiziția unei case. Servitutea prin îndatorare nu e nicidecum tratată ca o crimă împotriva umanității, ci numai ca business as usual. Regimul care apără servitutea prin îndatorare și stă în poziție de drepți în fața lobbyului bancar, ciuntind sau refuzând de la promulgare legile care ar putea aduce România în secolul XXI, nu numai că nu are parte de un Nurnberg propriu pentru crime împotriva umanității, ba dimpotrivă, stă bine-mersi la masă cu generalii NATO și cu comisarii UE.

După o altă lege, Vișinescu, la 90 de ani, a primit de la “Justiție” 20 de ani de închisoare. Nu știu de ce, dar spiritul legilor acestei “Justiții” din Romania de acum mi se pare tare apropiate de spiritul genitorilor & dădacilor comunismului ăluia cu secera și ciocanul. Un spirit complet complet străin de spiritul celor care s-au împotrivit cu adevărat comunismului, în Duh și în Adevăr, înfruntând comunismul ca proiect (anti-)spiritual.

…Articolele de genul celui cu profesorul care ar fi cerut unui elev sa se târasca in genunchi pentru a-i mari nota nu sunt intâmplatoare. Sunt folosite, la fel ca si articolele care culpabilizau SMURD sau medicii in cazul Colectiv pentru a pregati psihologic populatia in vederea adoptarii unor masuri de asa-zisa “reforma”, in realitate o privatizare in folosul câtorva initiati, iar, in cazul Educatiei, transformarea ei dintr-un sistem care sa explice Lumea intr-unul care sa pregateasca elevul sa accepte sclavia.

Dar mai ales, după cum s-a întâmplat în alte țări care au adoptat o legislație penală inspirată de dogmele “corectitudinii politice”, legea “anti-defăimare” le va permite tuturor dușmanilor Bisericii să declanșeze în continuarea campaniei actuale de denigrare din mass-media o vastă operațiune de hărțuire, indimidare și persecutare în justiție a tuturor celor vor mai exprima în public învățătura creștină despre familie, normalitate, boală și păcat.

Ce ascunde proiectul de lege a preventiei?… de medialert cu: Victor Alistar, Lucia Varga, Serban Nicolae, Bogdan Chirieac, Alice Draghici – 8 februarie 2016 (A3) Hotnews:  Proiect PNL: Romanii care refuza sa participe la programele de preventie ar putea fi …