Articole din categoria: Articolele saptamanii

Prin promulgarea aşa-zisei Legi Antilegionare, nu mă îndoiesc că se aşează temelia unei Instituţii nemaivăzute în ţara noastră din anii stalinismului, o poliţie a gîndurilor, a convingerilor, a opiniilor. Se revine, ca în anchetele securităţii la prezumţia de vinovăţie, iar vinovaţii, chiar dacă şi-au ispăşit pedeapsa, continuă să plătească şi după moarte. De acum încolo există pericolul rescrierii istoriei noastre recente, după partitura Securităţii, care a aruncat de-a lungul existenţei ei cu eticheta “legionar” în stînga şi-n dreapta. Devenită peste noapte infamantă şi chiar potenţială miză într-o incriminare penală şi socotită brusc, printr-un stufos dispozitiv de restrîngeri ale unor drepturi constituţionale, drept un serios atentat la siguranţa naţională, acuzaţia de legionarism tinde să se transforme într-un factor inhibitor inclusiv al diferitelor manifestări ale tradiţiei noastre naţionale. Ca să nu mai vorbim de comemorarea rezistenţei anticomuniste şi a eroilor ei, multora nemaiputîndu-li-se rosti numele şi omagia jertfa.

Conform anchetei desfăşurate de autorităţile şcolare şi poliţia galeză, la finalul cursurilor, după ultima oră, cea de educaţie sexuală, adolescentul şi-a întrebat colega dacă nu doreşte să facă sex. În ciuda împotrivirii acesteia, băiatul a condus-o pe fată într-o zonă retrasă, unde a violat-o. Drama fetei a fost descoperită de un consilier psihologic, care încerca să afle motivele nefericirii sale.

Din punctul lor de vedere, românii sunt un popor de infractori, punct. Iar ei sunt gardienii care păzesc poporul român. Pentru mine, ca istoric, este o întoarcere totală și clară la epoca stalinistă. Domnul de la “Elie Wiesel” făcea apel la sentințele date în timpul ocupației staliniste a României.

Acum se bate cu degetul pe umăr, iar cei mai îndrăzneţi, „cunoscătorii“ „ştiu“ că voturile se numără în altă parte, că membrii unui obscur sinod diplomatic dau firmanele, iar haraciul este, de mai bine de un sfert de veac, ţara. Această ţară foarte bogată odinioară, care a rămas fără industrie, fără agricultură, fără bogăţiile subsolului şi fără forţa de muncă. Un mall cât hotarele ei, dar cu mulţi săraci, mai ales cu duhul, şi cu cele mai performante lichele care se mândresc cu statutul lor de supuşi umili şi credincioşi celor mai puternici decât ei şi al căror dispreţ nu-i supără, dimpotrivă.

Vina se împarte. Toţi avem o parte din vină pentru răul care se întâmplă în zilele noastre. Aşa cum ne putem bucura de un bine pentru care nu am făcut nimic, este şi un rău comun pentru care probabil nu am făcut nimic sau nu am făcut foarte mult şi avem parte şi de rău.

Gheorghe Mencinicopschi a fost internat ieri la Spitalul Fundeni din Capitală, după ce a suferit o criză cardiacă. Informaţia a fost confirmată şi de soţia profesorului Mencinicopschi, relatează Antena 3.

Cercurile puterii nu au nicio legătură cu votul cetăţenilor. România este condusă de oameni care nu au fost votaţi niciodată. Pentru că nu au candidat niciodată. Există cercuri de putere mult deasupra oamenilor pe care îi votaţi. Acesta este adevărul.

Departamentul de Stat dă însă impresia că adoptă ideologia laicistă radicală, care transformă viața sexuală într-o formă de igienă obligatorie. Este, continuăm să credem, o chestiune de alegere, dar, tocmai de aceea, stilul acestui raport pare mai curând intolerant, căci respinge implicit o abordare reținută a sexalității, ca să nu mai vorbim de una asumat religioasă. Dar, pe de altă parte, același raport se ocupă, desigur, de libertatea religioasă. Dar cum poți pretinde că aperi libertatea convingerilor, atunci când îndemnurile la castitate sunt prezentate ca lipsuri grave sau ”piedici în calea accesului la informație”?

Într-o decizie 5-4, care cu greu poate fi considerată o surpriză, Curtea Supremă a SUA a decis că legile statale care interzic „căsătoria” între persoane de același sex sunt neconstituționale. Ca atare, acestea sunt lovite de nulitate. Începând de azi, „căsătoria” între persoane de același sex devine legală pe tot teritoriul SUA.

Dacă unii nădăjduiesc că aliații noștri, constant preocupați de apărarea, exportarea și securizarea democrației, strâmbă din nas în fața unui produs politic ce sintetizează armonios corupția, securistica și impulsurile militărești (să nu zicem dictatoriale), le reamintesc că aceștia au realizat de multă vreme că atunci când ai de-a face cu țări din lumea a III-a, subdezvoltate, ești nevoit uneori (a se citi: e mai eficient uneori) să lucrezi cu cadre militare (fie ele făcute la umbra tunurilor financiare) pentru a menține un climat oportun investițiilor și pentru a evita eventualele derapaje autonomiste sau vreo criză de autocefalită, mai ales când faci eforturi serioase să amplifici un conflict din zonă.

Datoria nu mai poate fi returnată integral, asta au înţeles-o toţi. Dar asta nu înseamnă că trebuie să ajungem la încercarea de recuperare a unei sume rezonabile, ci trebuie să însemne că trebuie să fii pedepsit exemplar. Pedepsele, ritualurile moralizatoare sunt mult mai importante decît banii, asta trebuie să înţelegem de la preoţii Troicăi.

Traian Băsescu a fost exponentul perfect al valorilor și practicilor securității comuniste. Diversiunea, șantajul și atacul disproporționat, la intimidare, i-au marcat ca un fier roșu cariera politică de rachetă, cu mai multe trepte, trimisă la atac. În ultima sa fază, după ce a fost solid instalat pe orbita supremă, cea de președinte al României, a început să facă arheologie și robotică instituțională; să scoată la suprafață relicve de pe vremea lui Pleșiță și Iulian Vlad, ce se retrăseseră în clandestinitate, să le restaureze, să le programeze (cu propriile defecte, algoritmii de mare succes represiv moșteniți de la fosta securitate ceaușistă) și să le pună la lucru. Astfel a reușit, în final, să-și prezinte unei Europe buimace și unei Americi fascinate de jurasic, capodopera – kitsch, intitulată „justiție independentă”; un monstru bicefal, SRI + DNA, mare devorator, la grămadă, de vinovați și nevinovați arătați de indexul revanșard al tătucului.

De aceea, e de așteptat ca DNA să dezlănțuie împotriva lui Ponta tot uraganul de care e capabilă. Cu cît el va insista să rămînă premier, cu atît procurorii vor săpa mai adînc. Vor coborî în străfundul chitanțelor, vor trece de stenograme și de stratul bilețelelor scrise de mînă, vor răzbate în emisfera sudică dacă e nevoie, dar e clar că nu se pot opri. E prea tîrziu. Groapa va fi adîncă, iar pe fundul ei vor sta ori Ponta, ori DNA.

Eu nu ştiu ce concluzie trageţi dumneavoastră, dar din punctul meu de vedere, România are un viitor foarte sumbru, indiferent de direcţia în care ne-am îndrepta privirile pline de speranţă…. Iar cine e fericit că procurorii le răzbună frustrările pe anumiţi politicieni dintr-o tabără sau alta, să nu uite că ţara în care procurorii fac şi desfac viaţa politică se numeşte dictatură, nu democraţie.

Ce aţi făcut în ultimele 191 de zile? V-aţi bucurat de Crăciun şi de gesturile de dragoste ale celor din jur? Aţi zâmbit când aţi descoperit primii ghiocei după ce zăpezile iernii v-au făcut să rememoraţi bucuriile copilăriei? Gândiţi-vă, vă rog mult, la asta atunci când citiţi sau ascultaţi ştirea despre sărmana doamnă Rarinca, achitată miercuri după ce stătuse mai bine de 6 luni în arest preventiv în halucinantul dosar de şantaj deschis de Livia Stanciu, şefa Curţii Supreme.

Generalul Dumitru Dumbravă, șeful Direcției Juridice a SRI a făcut de curând o serie de declarații stupefiante site-ului juridice.ro. Printre altele, a spus că serviciul pe care îl reprezintă consideră justiția din Romania drept un “câmp tactic”, pe care nu-l mai părăsește “până la soluționarea definitivă a fiecărei cauze”. Altfel spus, potrivit generalului Dumbravă, SRI stă călare pe justiția reformată a statului de drept consolidat, așa cum este și firesc în orice stat bananier din Uniunea Europeană.

“Cererile DNA, din punctul meu de vedere, sunt, dincolo de aspectul evident securitar al lor, faptul că denotă o viziune ultra conservatoare în ceea ce privește societatea în care reținerea și arestarea sunt instrumente principale, care din punctul meu de vedere, pun în discuție drepturi esențiale ale omului, unul dintre ele este dreptul la libertate. Noi trebuie să protejăm drepturile și libertățile cetățenești. Viziunea cu care vine DNA este o viziune în care drepturile trebuiesc limitate la maximum, pentru că oamenii sunt suspecți. Oamenii, eu, dumneavoastră, cei care ne vor citi, suntem suspecți. Și pentru că suntem suspecți, organele care exercită controlul trebuie să aibă la dispoziție un timp suficient pentru a ne verifica.”

Mântuitorul tace în această Săptămână în faţa puterilor vremelnice, ştie că ideologia sufocă dragostea, nu vor înţelege nimic din jertfă. Cum să înţeleagă domnii lumii acesteia că se frânge şi pentru ei, care aparent au lumea la picioare? Săracul Lazăr şi văduva cu cei doi dinari au întâietate în Împărăţie, ceilalţi cumpără ranguri şi proprietăţi. Este lovit, umilit, prietenii îl părăsesc, prin inima Preacuratei trece sabia profeţită de dreptul Simeon. Noi ne gândim ce vom bea, ce vom mânca la masa de Paşti.

Catapetesme arzând, icoane împuşcate, Sfântul şi Marele Mir scurgându-se în borta fumegândă a altarului, limbile clopotelor topindu-se. Din cupolă – chipul Pantocratorului, picurându-şi în naos molozul milei. „Unde este conştiinţa creştină? Unde este conştiinţa umană? Unde sunt fraţii noştri, mitropoliţii, preoţii şi prietenii? Unde? Unde?”, strigă de ani buni mitropolitul sirian de Homs şi Hama. Teamă mi-e că, până să primească un răspuns, gura lui se va umple de ţărână.

„Suntem înrăiți. Transformăm totul în rău. Suntem dintre popoarele Europei cele mai înrăite. Am avut atâția ani de pace, am scăpat de comunism, am scăpat de dictatură, dar acum suntem într-un moment foarte periculos. N-aș vrea să ne întâlnim în fiecare seară și să discutăm o nouă secvență a procesului acesta haotic, anarhic, fără sens, fără finalitate publică pozitivă, de înrăire și autoînrăire”, a arătat Emil Hurezeanu.

Biserica trebuie sa arate, in schimb, ca e interesata de soarta scolii in intregul acesteia. Biserica trebuie sa vorbeasca despre saracia din lumea noastra, care afecteaza inclusiv scoala. Trebuie sa vorbeasca despre statutul precar, jalnic al profesorului. Si trebuie sa traga de maneca societatea romaneasca, pentru ca asistam la esecul profund al reformelor si noilor mentalitati (puternic ideologizate) ce se manifesta in scoala: elevii sunt tot mai analfabeti!

Esenţa dezbaterii nu este reprezentată de menţinerea sau scoaterea din programa şcolară a orelor de religie, până la urmă românii au rămas creştini şi după jumătate de secol de comunism, fără religie în şcoală. Miza chestiunii este alta: ingineria socială, modificarea generaţiilor viitoare. O minoritate agresivă s-a folosit de chiţibuşuri avocăţeşti cu intenţia de a elimina „îndoctrinarea” copiilor majorităţii populaţiei.

E un articol care spune pentru prima oara lucruri, in parte adevarate, dupa parerea mea. Show-ul catuselor, purpwalk se numeste asta, toata jucaria asta (…) – e o promenada, cam multa promenada, cam multe catuse, gulerele albe, chiar dintr-o furie suprajustitiara, de tip orwelian scrie autorul, sunt aruncati foarte repede in arestul preventiv. E adevarat ca in Orwell, arestul preventiv este unul dintre instrumentele dictaturilor in devenire sau dictaturilor identificabile.

Ce vreau să spun e că trecem de la dominaţie prin MCV, prin diverse praguri de atins, la o dominaţie şi mai directă din partea Troicăi. Practic avem toate motivele să credem că ce face Comisia e o politică preventivă faţă de orice posibilă reacţie politică / socială de la periferia Europei.

SRI persistă, totuși, în această confuzie și, încet-încet, la capătul a două decenii de reformare a serviciului, a ajuns azi să se substituie parțial organelor de cercetare penală. Faptele de corupție – presupuse sau reale – nu sînt amenințări la adresa securității naționale, fiindcă nu există nici o lege care să spună așa ceva. Cît despre protocoalele care o spun, ele au aspirații de lege, dar nu sînt altceva decît niște contracte între instituții. Faptul că au caracter de secret de stat și nu sînt accesibile decît persoanelor cu certificat ORNISS spune destule despre intenția SRI de a fugi de lumina legii.

Să ne imaginăm bogăția acestei țări înconjurată de trupe. Serviciile secrete au mobilizat la această captură politicieni, magistrați, jurnaliști, oameni de afaceri și activiști civici. E o mînă de oameni, cîteva zeci de mii cu totul, îmbrăcați în uniforme pe care nu le vedem, dar le simțim. Ei țin în prizonierat averea publică. Restul, milioanele de civili, stau pe dinafară. Lor le e îngrădit accesul la resurse, dar au libertatea să producă ceea ce poate fi furat.

Dar în epoca globalizării și a UE-ficării, cred că liderii țărilor mici se află, de fapt, într-o situație diferită. Dacă îți închei mandatul fiind apreciat de grupul de la Davos, atunci poți fi eligibil pentru o mulțime de contracte la Comisia Europeană, FMI sau alte fleacuri, chiar dacă ești cu totul disprețuit de conaționalii tăi. Mai mult, într-un fel este un plus să fii disprețuit de ei. Argumentul suprem al solidarității cu ”comunitatea internațională” este să faci ceea ce comunitatea internațională vrea, chiar dacă întâmpini o rezistență masivă din partea poporului tău’.

Statul de drept descris de Elena Udrea e de fapt unul poliţienesc, corupt şi discreţionar, în care puterea a fost exercitată printr-o (ori de o, raporturile sunt neclare) instituţie represivă şi netransparentă, SRI, care influenţează ilegal politica, dirijează selectiv procesul anticorupţie şi colectează bani negri pentru afacerile unor pr-işti personali.

După această voioasă mărturisire, Gabriel Liiceanu ar trebui să facă nu unul, ci doi pași înapoi din rolul lui de moralist al neamului. Iar amicii săi de la GDS ar trebui să-l elimine din grupul lor, sub acuzația că ar fi fost gata să-i omoare, folosind bănuita otravă a altuia.

ActiveNews/ Mihai Somanescu: Nu vreau occidentalizare dacă înseamnă colonizare Odată cu scandalul „Eu (nu) sunt Charlie” nu putea să nu răzbată şi eterna învinovăţire a românilor că nu sunt „destul de occidentali”.  Acuzaţie de care suferă, musai!, toţi cei care nu s-au …

  Averea Bisericii/ Cristian Pascu: Religia în școli și neștiințificitatea psihologilor materialist-atei Așa cum ne-a obșinuit deja, cotidianul Adevărul și-a adunat o echipă de “specialiști” care își dau cu părerea cu amatorism, dacă nu chiar cu totală incompetență, despre chestiuni …

Hotnews: Hollande: Acesti fanatici, care nu au nimic de-a face cu Islamul, au comis acte antisemite ingrozitoare/ Netanyahu: Franta sa mentina un nivel ridicat de securitate in jurul institutiilor evreiesti/ Merkel: Sunt impresionata de unitatea poporului francez/ Obama: SUA sunt alaturi de voi …

DCNews: ATAC TERORIST CHARLIE HEBDO. Firele nu se leagă. Zece semne majore de întrebare Modul în care s-a desfășurat atacul terorist asupra redacției Charlie Hebdo și mai ales informațiile vehiculate de mass media franceze după tragedie ridică mari semne de …

Paradoxul ipocriziei occidentale: Pana la moarte pentru LIBERTATEA DE EXPRIMARE A BLASFEMIILOR, dar pentru GRABNICA RESTRANGERE A DREPTURILOR FUNDAMENTALE de frica “terorismului” StiriPentruViata: Este exacerbarea blasfemiei o reacţie legitimă? Masacrul de la Paris este îngrozitor, dar asta înseamnă, oare, să …

Horatiu Pepine (DW):  Riscul unei noi intoleranţe Este admisibilă în discursul public referinţa la Dumnezeu? Sau este ceva ce ar trebui interzis ca fiind contrar raţiunii şi de esenţă antiumanistă? Aceastea sunt întrebările şi nu digresiunile anti-ortodoxe.