CONFLICT INTRE PATRIARHII PE MOTIVE DE “SFERE DE INFLUENTA”. Patriarhul Teofil al Ierusalimului ameninta Patriarhia Romana cu intreruperea comuniunii… Tristul spectacol al LUPTEI LUMESTI PENTRU PUTERE si al dezbinarii babilonice dintre bisericile surori

8-04-2011 7 minute Sublinieri

UPDATE – articolul original (la finalul postarii)

Un articol aparut pe Romfea.gr pare a indica un conflict abrupt intre Patriarhia Romana, pe de o parte, si Patriarhiile de Constantinopol (“Ecumenica”) si de Ierusalim, pe de alta parte. Mai ramane insa ca afirmatia tare, potrivit careia Patriarhia Ierusalimului ar fi gata sa rupa comuniunea cu cea Romana, sa fie confirmata oficial. Lucru de care ne-am indoi, totusi. Probabil conflictul se va duce totusi la un nivel secundar, nu atat de fatis si oficial.

De fapt, in masura in care dimensiunea conflictului e reala, articolul de pe Romfea.gr nu face altceva decat sa confirme ceea ce s-a observat la ultima intalnire pan-ortodoxa destinata organizarii Sinodului asa-zis al Optulea: anume, ca Patriarhia Romana are intentii hegemonice.

Iata ce scria, pe atunci, Asia News (o sursa destul de apropiata Patriarhiei Ecumenice):

Astfel, dezacordul a relevat faptul ca s-au format doua tabere in lumea ortodoxa. Cea a Constantinopolului, care isi are sfera de influenta asupra patriarhiilor Alexandriei, Antiohiei, Ierusalimului, Sofiei (? – n.n.), Belgradului, bisericile de limba si cultura greaca, si biserica Albaniei. Si cea a Moscovei, care include Patriarhatul Georgiei, Bisericile Poloniei si Cehiei si, in mod surprinzator, Patriarhatul Romaniei. Ultima nu si-a ascuns intentiile hegemonice, in special in spatiul diasporei ortodoxe.

Iata si comentariul nostru, mai degraba o mirare exprimata ad-hoc:

Ceea ce intriga in toata aceasta ecuatie este informatia (neconfirmata) ca Patriarhia Romaniei ar “juca” in aceeasi tabara cu cea a Moscovei. Daca ar fi asa, atunci conflictul legat de jurisdictia Basarabiei este doar un fum de petarde? Intrebam si noi…

Asadar, exista o confirmare partiala prin acest atac de pe Romfea la adresa Patriarhiei Romane – anume, ca aceasta din urma ar avea intentii hegemonice din ce in ce mai pronuntate. Nu exista inca o confirmare pentru cealalta informatie, anume, daca Bucurestiul ar fi alaturi de Moscova. Lucrul este, totusi, foarte important. Daca se confirma, intr-adevar am asista la o polarizare intre doua tabere ale ortodoxiei, una in jurul Constantinopolului si alta in jurul Moscovei. Totusi, aceasta varianta este destul de putin probabila. Mai degraba asistam la un conflict de interese intre diferite patriarhii si la posibile aliante conjuncturale, in functie de interesul de moment.

Ce ar insemna insa, la modul propriu, “intentii hegemonice“? Este vorba, la nivelul de baza si foarte direct spus, de pretentii teritoriale – la nivel de autoritate ecleziala. Despre jurisdictii – parohii, manastiri, eparhii infiintate pe teritoriul unor tari care, traditional, apartineau, altor jurisdictii (Patriarhia Ecumenica, mai ales, dar si cea a Ierusalimului in cazul Aszamantului romanesc de la Ierihon).

Romania a cunoscut in deceniile din urma un masiv proces de emigrare in Vestul Europei. O parte destul de importanta a acestor romani de peste hotare au pastrat intr-un mod oarecare legatura cu Biserica si, evident, au cautat, in primul rand, o biserica ortodoxa romaneasca. Asa se explica faptul ca Patriarhia Romana a devenit foarte prezenta in Vestul Europei. O prezenta incomoda pentru Patriarhia Ecumenica, care se vede concurata, deja, nu doar de Patriarhia Moscovei, ci si de cea Romana in unele jurisdictii fie direct subordonate, fie aflate sub influenta ei. De aceea Patriarhia Romana a si fost alaturi de cea a Moscovei la intalnirea precedenta, cele doua centre avand un interes conjunctural similar in ceea ce priveste drepturile asupra unor spatii aflate dincolo de teritoriul statal roman si rus. Astfel se explica si conflictul acut intervenit intre Ierusalim si Bucuresti, legat de un asezamant din Ierihon disputat, din punct de vedere jurisdictional, de ambele patriarhii. Probabil o picatura care a umplut paharul rabdarii patriarhiilor Constantinopolului si Ierusalimului?

In acest sens, Patriarhia Romana poate figura, intr-adevar, drept ultimul jucator intrat pe scena definirii raporturilor de putere in tabara ortodoxa care incepe sa emita pretentii. Asta din pricina noului Patriarh, PF Daniel, care, ca orice manager autentic (ce singur se declara), si-o fi facut calculele cu privire la resursele de care dispune, o fi evaluat locul pe care il ocupa BOR in ortodoxia universala si a decis ca, eventual, e loc de mai mult si de mai bine (in termeni de putere, influenta). Acest lucru evident deranjeaza si iata ca, pe langa pretentiile rusilor care erau, pana in acest moment, cel mai mare impediment in calea organizarii unui Sinod Pan-Ortodox, se adauga si pretentiile “romanilor”.

Stranie ironie, nu? Tabara patriarhilor perceputi drept unii dintre cei mai ecumenisti si modernisti (PF Kirill al Rusiei, PF Daniel), este, in acest moment, daca este sa ne luam dupa aceste stiri, cel mai mare obstacol in calea… Sinodului Pan-Ortodox, temut a fi o piatra de incercare pentru ortodoxie. Drept este insa ca, de cealalta parte, nu avem vreun patriarh traditionalist, ci unul perceput a fi si mai sincretist – anume patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului.

Ar mai fi ceva. In istorie a existat un moment in care Patriarhia Romana nu doar ca avea un rol mare in ortodoxia universala, ci chiar unul de lider. Este vorba de perioada interbelica si de faptul ca in Rusia Biserica Ortodoxa era supusa unei groaznice prigoane bolsevice ceea ce a scos-o, practic, pe de “scena”. Atunci, Patriarhia Romana, din nefericire, a purtat stindardul unei agende reformiste (din care a facut parte si modificarea calendarului si, mai cu seama, a Pascaliei). Tocmai din acest motiv, am spune noi, de suprematia in ortodoxie a Patriarhiei Romane s-a ales praful, iar la cea mai indrazneata reforma (schimbarea pascaliei) s-a renuntat, promotorii ei fiind rusinati de marturisirea ortodoxa a unor Nae Ionescu, Mircea Vulcanescu, Sandu Tudor, Nichifor Crainic si altii. Oare Patriarhul Daniel a luat in considerare, la “riscuri” in calea obiectivelor sale strategice de putere, faptul ca sustinerea unei agende reformiste reprezinta un handicap decisiv? Ne exprimam si noi pe limba managerilor, poate, poate s-o intelege ceva.

Realitatea este ca Dumnezeu lucreaza, ca Fiul Sau a fagaduit ca Biserica nu va fi biruita de Portile Iadului si ca exista legi duhovnicesti. Patriarhii ambitiosi ar trebui sa tina cont de acestea, pentru ca praful si pulberea se va alege de trufia lor si de visurile lor de putere.

Pana la urma, vedem cum Dumnezeu lucreaza si prin aceste dezbinari de tip Turnul Babel, pe seama unor interese strict lumesti ale diferitelor centre de putere in ortodoxie, pentru a mai amana realizarea unor agende reformiste primejdioase, poate chiar antihristice, in cadrul Bisericii Ortodoxe Universale.

Un articol provocator intitulat “Romanul Daniel il ameninta pe Patriarhul Ecumenic” a fost postat de doamna Maria Antoniadou pe popularul site de stiri ortodoxe din Grecia Romfea.gr joi, 7 aprilie a.c., articol in care se face referire la presupusele pretentii hegemonice ale Patriarhului Daniel in defavoarea Patriarhului Ecumenic Bartolomeu si cel al Ierusalimului, Teofil.

Autoarea condimenteaza constant articolul cu diversi termeni stradali, neconformi in tratarea obiectiva a unui astfel de subiect, cum ar fi: “sferă de influenţă”, “ameninţare”, “pericol”, “atacă”, “putere”, “puternic”, “încăierare”, “luptă”, “capcană” şi altii asemanatori acestora.

Ea pleaca de la rezultatul discutiilor ultimei intalniri a Comisiei Inter-ortodoxe de pregatire a Marelui Sinod Panortodox, care s-a reunit intre 22 si 26 februarie 2011 la Centrul Ortodox al Patriarhiei Ecumenice de la Chambesy (Geneva), sedinta in care reprezentantul Patriarhiei Romane, D-l George Grigoriţă, secretarul Cancelariei Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, zice-se, ar fi luat partea Patriarhiei Ruse in privinta modului in care se pecetluieste recunoasterea naturii autocefale a unei biserici de catre celelalte biserici-surori. Mai mult decat atat, Patriarhia Romana nu si-ar fi ascuns atunci intentiile hegemonice, mai ales in ceea ce priveste spatiul diasporei ortodoxe. Asadar, prin asta Patriarhul Daniel ar fi dat “sah” Patriarhului Ecumenic Bartolomeu.

Apoi, dansa aminteste de recenta telegrama WikiLeaks, care il prezinta pe Patriarhul Daniel ca fiind “un suflu nou adus Bisericii” si un om pregatit, cu o vasta experienta, fiind pe deplin constient de puterea pe care o are ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane.

Dupa ce trece in revista faptul ca Biserica Ortodoxa Romana are 20.000.000 de credinciosi (daca or mai fi atatia), 14500 preoti, 9000 de studenti la teologie si sute de calugari si calugarite [sute de manastiri, a vrut sa zica, probabil, n.n.], deci o adevarata “forta” in spatiul bisericesc (ca sa folosesc limbajul dansei), concluzioneaza ca Patriarhul Daniel reprezintă o noua mare putere in spatiul ortodox, care “ameninta jurisdictia si drepturile intaistatatorilor de limba greaca” – in speta pe pe cele ale Patriarhului Ecumenic Bartolomeu si ale Patriarhului Teofil al Ierusalimului.

Partea de final a articolului face o retrospectiva a ultimelor “ciocniri” din diaspora ortodoxa, pe de-o parte dintre Patriarhia Romana si Patriarhia Ecumenica, iar pe de alta parte cu Patriarhia Ierusalimului. Sunt amintite, asadar, doua cazuri:

– cel legat de situatia Manastirii Sf. Ioan din Sudul Italiei, unda au intervenit si carabinierii; ulterior aceasta a fost data romanilor, si

cel legat de “orasul discordiei”, Ierihon, unde asezamanatul romanesc de acolo ar fi fost pus in zona de “jurisdictie spirituala” a Patriarhiei Ierusalimului.

Fraza de final este probabil si cea mai dura la adresa Patriarhului Daniel si, implicit, la adresa Patriarhiei Romane, semanand mai mult cu o amenintare: “In cazul in care Biserica Ortodoxa Romana nu se conformeaza, Ierusalimul ameninta sa rupa comuniunea cu Patriarhul Daniel, asa cum a procedat la jumatatea anului 2000 Patriarhul Ecumenic Bartolomeu cu Arhiepiscopul Hristodul al Greciei, care avea pretentii teritoriale”.

***


Iata si articolul de pe Romfea, tradus de unul dintre autorii blogului Pelerin ortodox:

Patriarhii şi Arhiepiscopii elinofoni îl urmăresc cu nelinişte pe Patriarhul României care revendică noi „sfere de influenţă. O nouă „ameninţare” apare în ultima perioadă de timp în Ortodoxie.Este vorba de apariţia dinamică şi revendicativă a Patriarhului României, kir Daniel, care prin atitudinea sa îl „ameninţă” pe Patriarhul ecumenic, kir Bartolomeu, torpilând încercările acestuia de a convoca Sfântul şi Marele Sinod, primul de după Schisma Bisericilor din Răsărit şi Apus, din 1054.

Concomitent încearcă să obţină noi sfere de influenţă, „declanşând atacuri” la adresa Ţării Sfinte şi „ameninţând” jurisdicţia duhovnicească a Patriarhului Ierusalimului, k. Theofilos.

Kir Daniel pare că s-a pregătit ani de zile pentru promovarea Patriarhiei României ca putere suverană.

Semnificative sunt rapoartele ambasadorului american la Bucureşti, dl. Ν. F. Τaubman, care într-o telegramă difuzată pe WikiLeaks declară: „După deceniile patriarhatului lui Teoctist există un nou suflu în Biserica Română”.

Desigur, aşa cum a adăugat, „Patriarhul Daniel are o mare experienţă, vorbeşte fluent engleza şi alte limbi, şi totodată este pe deplin conştient de puterea şi influenţa Bisericii în formarea opiniei publice”.

Întâlnirea Întâistătătorului Bisericii Române cu ambasadorul american a avut loc în 2007, la scurt timp după alegerea sa, iar principala temă a întâlnirii a fost modul de abordare a prostituţiei şi a traficului de arme.

De atunci au trecut trei ani şi cu importanta forţă a 20 de milioane de credincioşi, a 14.500 de preoţi, a 9.000 de studenţi ai Facultăţilor de Teologie, Seminariilor şi Şcolilor Bisericeşti şi, mai presus de toate, a sute de monahi şi monahii, Patriarhul României, kir Daniel, constituie noua, marea şi puternica forţă a ortodocşilor, care vine să ameninţe drepturile şi jurisdicţiile Întâistătătorilor elenofoni şi mai ales ale Patriarhului ecumenic, k. Bartolomeu, şi ale Patriarhului Ierusalimului, k. Theofilos.

Prima demonstraţie ostentativă şi de facto neliniştitoare pentru elinofoni a puterii şi a revendicărilor Bisericii Române a avut loc la sfârşitul lui februarie, la Geneva, când reprezentanţii Bisericilor Ortodoxe au discutat despre modul de acordare a autocefaliei în încercarea de pregătire a Sfântului şi Marelui Sinod, care va fi primul sinod al ortodocşilor de după Schismă.

Toţi reprezentanţii Bisericilor elinofone şi mai ales ai Bisericilor Constantinopolului, Alexandriei, Ierusalimului, Ciprului şi Atenei, erau gata să facă faţă eventualelor argumente ale slavofonilor sub conducerea Patriarhiei Rusiei.

Dar brusc a izbucnit un „nou fulger” şi un prieten s-a transformat în adversar. Era vorba de reprezentantul Patriarhiei României, un mirean, lector de Drept Canonic, care, conform clericilor greci, a trasat o direcţie proprie. Pentru prima dată, Patriarhia României a părut că nu acceptă privilegiile speciale ale fiecărui patriarh ecumenic.

Astfel, a refuzat să accepte propunerea Mitropolitului de Pergam, k. Ioannis, ca de fiecare dată când i se acordă autocefalie unei Biserici Ortodoxe, fiecare întâistătător al Bisericii Constantinopolului să semneze primul cu menţiunea „hotărăşte” şi să urmeze semnăturile celorlalţi patriarhi şi arhiepiscopi cu menţiunea „împreună-hotărăsc”.

Primele tensiuni între elini şi români au apărut în sudul Italiei cu prilejul cazului Mănăstirii Sfântului Ioan Secerătorul şi, conform presei italiene, a fost nevoie de intervenţia carabinierilor pentru evitarea unui conflict.

Cu toate acestea, mănăstirea, după intervenţia şi a administraţiei locale din regiune, a trecut în administrarea Patriarhiei României, în ciuda apelurilor elinilor referitoare la prezenţa lor îndelungată în regiune.

Astăzi, Italia, Spania şi Portugalia sunt cele trei ţări din Europa de Vest, în care trăiesc mii de imigranţi români din motive economice, care au părăsit România după căderea regimului Ceauşescu.

Mitropoliţii şi episcopii lor, care sunt desemnaţi de Patriarhia Română în aceste ţări, sunt de obicei impetuoşi şi revendicativi, fapt care de multe ori are drept consecinţă conflicte cu ierarhii Patriarhiei Ecumenice, care au un rol coordonator între ortodocşi.

„Lupta este dură şi există posibilitatea să-l vedem pe episcopul român că se întâlneşte de unul singur cu regele şi regina Spaniei, iar mitropolitul Patriarhiei Ecumenice să afle despre audienţă din comunicate”, subliniază cu înţeles, vorbind ziarului „Vima”, un mitropolit din Europa Centrală.

Totul depinde, după cum declară, de capacitatea şi de forţa fiecărui mitropolit al Patriarhiei Ecumenice de a evita „capcanele”… Şi „oraşul discordiei”, Ierihon, cel mai vechi oraş din Ţara Sfântă, cunoscut în întreaga lume din Vechiul Testament, constituie azioraşul discordiei” între Patriarhiile Ierusalimului şi României.

Motivul disputei, care a izbucnit între cele două Biserici, îl constituie biserica pe care a construit-o Patriarhia Română, biserică în care se slujeşte, deşi regiunea face parte din jurisdicţia duhovnicească a Patriarhiei Ierusalimului.

Biserica a început să fie construită acum aproximativ zece ani şi, după cum se spune în scrisoarea Patriarhului Ierusalimului, „contestaţiile şi protestele Patriarhiei noastre nu au putut să oprească construirea bisericii”.

Conform lui k. Theofilos,dacă şi alte Biserici Ortodoxe ar urma acest exemplu al Bisericii Ortodoxe Române, atunci am avea în Ţara Sfântă reprezentanţele a treisprezece Biserici Ortodoxe Autocefale, care vor fi exemplul unei polifonii şi poliarhii ortodoxe arbitrare, greu de condus administrativ…”.

Până acum, aşa cum a declarat lui k. Daniel Patriarhul (Theofilos) „Patriarhia Ierusalimului a înfruntat cu profundă întristare, dar şi cu toleranţă şi cu multă moderaţie această situaţie anticanonică implantată în sânul ei, pentru care s-a şi limitat la a-l opri de la Împărtăşanie doar pe prim-colaboratorul ei (BOR), Preacuviosul Arhimandrit, p. Ieronim Creţu, fără a-l caterisi sau a întrerupe pomenirea Bisericii Române în Diptice, aşa cum era îndreptăţită să procedeze”.

Dar dacă Biserica Română nu se conformează, Ierusalimul amenință să întrerupă pomenirea lui k. Daniel, așa cum a făcut în mijlocul deceniului anului 2000, Patriarhul ecumenic k. Bartolomeu cu fericitul (întru adormire) Hristodoulos, cu prilejul cazului aşa-numitelor Ţări Noi.

(TRADUCERE: http://acvila30.wordpress.com/)


Categorii

Ecumenism, Opinii, analize, Pagini Ortodoxe, Patriarhul Daniel, Patriarhul ecumenic Bartolomeu, Patriarhul Kirill, Patriarhul Teofil al Ierusalimului, Traduceri

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

60 Commentarii la “CONFLICT INTRE PATRIARHII PE MOTIVE DE “SFERE DE INFLUENTA”. Patriarhul Teofil al Ierusalimului ameninta Patriarhia Romana cu intreruperea comuniunii… Tristul spectacol al LUPTEI LUMESTI PENTRU PUTERE si al dezbinarii babilonice dintre bisericile surori

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 2 >>

  1. Desi ortodoxia este una, ea poate avea foarte bine diferite “fatete” slefuite de istoria si caracteristicile sufletesti ale unui neam. A identifica sau a reduce ortodoxia doar cu una din aceste fatete ar fi gresit, dar, de asemeni, si a nu tine cont de ele, ca si cum nici nu ar fi, este tot o greseala.

    Nascandu-ne romani, si fiind botezati ortodocsi ne identificam cu toate caracteristicile unei ortodoxii romanesti. Este totusi posibil sa fim pusi in situatia de a trai ortodoxia in coordonatele unui alt neam, iar pentru a avea acces la profunzimile pe care ni le ofera ortodoxia romaneasca, drumul de parcurs este pur si simplu mai lung.

    A spune ca la rusi si la greci ai acces la aceasi incarcatura duhovniceasca la fel ca la romani, chair daca nu intelegi limba, e ca si cum ai privi ortodoxia cu un ochi hipermetrop, si ai nesocoti ceea ce insusi Dumnezeu a binecuvantat, adica neamurile.

    Notiunea de neam din ortodoxie, nu trebuie confundata cu cea de natiune din politica, care poate sa indemne la dezbinare (a se vedea aici si afrmatia lui Hrisanti:”Nationalismul nu este un sentiment crestin, si este normal sa aduca dezbinare“) si la a fi xenofobi, rasisti etc. Neamul, in ortodoxie, trebuie privit prin prisma sfinteniei.

    De altfel Parintele Calciu spunea in cartea “Cuvinte vii”:
    Consider ca nu exista o erezie a nationalismului, asa cum zice Plesu; erezia tine de credinta. Dumnezeu a creat neamurile, le-a dat o misiune si le-a dat un inger. Noi, ca membrii ai natiunii, oriunde ne-am afla, in Romania sau in America, suntem sub protectia ingerului natiunii. Daca ne-am implinit misiunea ca persoana in lume, suntem judecati pentru faptele noastre. Insa suntem in aceeasi masura judecati si pentru sfarsitul neamului, pentru misiunea pe care neamul si-a implinit-o sau nu, daca in cadrul neamului am avut o misiune oarecare. Si nu exista persoana in lumea aceasta care sa nu isi aiba misiunea ei in istoria neamului sau: prin credinta, fapte bune, mergerea la biserica, prin toate aceste actiuni crestine care vizeaza raportul nostru fata de Dumnezeu. Indiferent unde esti, de la cel din urma taran, pana la cel mai de sus conducator de stat, misiunea este aceasta: sa respecti poruncile dumnezeiesti. Prin respectarea legilor divine fiecare persoana contribuie la afirmarea unei natiuni in planul lui Dumnezeu, la implinirea misiunii pe care Dumnezeu a incredintat-o fiecarei natiuni. Noi toti suntem aici reprezentantii unui neam, ai unei natiuni.
    In viata mea am incercat sa pastrez acest echilibru intre adevarata credinta si sensul mistic al natiunii, al neamului.Vorbesc asa, folosesc cand cuvantul neam, cand natiune. Dar intre natiune si neam este o mare diferenta: natiunea este un termen politico-social, pe cand neamul este un termen mistic. Sensul de neam are incarcatura lui mistica, crestina, pentru ca neamul este in raport cu Dumnezeu“.

  2. Parinte Serafim Rose a nimerit intr-o biserica ruseasca si faptul ca nu a inteles limba in care se slujea nu a fost o piedica in a simti HARUL.

    Cu atat mai mult cineva familiarizat cu Sf. Liturghie nu va fi foarte deranjat daca nu intelege limba in care se slujeste.
    Nu inteleg nici rusa si nici greaca, dar am fost bucuroasa sa particip la slujbele lor. Indiscutabil, nu puteam ramane acasa doar pentru atata lucru.

  3. “27. Căci, câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat.
    28. Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus.
    29. Iar dacă voi sunteţi ai lui Hristos, sunteţi deci urmaşii lui Avraam, moştenitori după făgăduinţă. ”

    http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=29&cap=3

  4. @ Costel

    Citatul dat de tine nu poate fi interpretat ad-literam pt. a nesocoti existenta neamurilor. Daca ar fi sa-l interpretam literal, atunci ar trebui sa ne consideram cu totii un fel de hermafroditi, ceea ce evident, ar fi o aberatie.

    @ admin

    Nu cred ca ai dreptate, decat patial. Sigur, la modul ideal, cei care participa la Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie se impartasesc de har chiar daca nu inteleg limba in care se slujeste. La modul practic insa, lucrurile nu cred ca stau tocmai asa, iar harul nu se revarsa nici el chiar asa … ca un fluviu care “curge” oricum si peste oricine se intampla sa se afle in perimetrul unei biserici ortodoxe in timpul slujbei.

    Adevarul este ca nu suntem niste oameni ideali. Suntem oameni patimasi (fie ca ne place se recunoastem asta sau nu). Si asa avem tendinta de a casca sau a ne uita de pereti in timpul Sfintei Liturghii, chiar si atunci cand ea se desfasoara in limba noastra si, teoretic, ar trebui sa fim atenti la ceea ce se intampla si sa ne rugam impreuna. Cu atat mai mult vom avea tendinta de a nesocoti importanta slujbei si de a o considera, chiar si inconstient, ca pe o simpla ceremonie sau un spectacol la care “trebuie” sa participam ca sa bifam cu prezenta, daca ea se desfasoara intr-o limba care ne este total straina.

    Este adevarat ca in trecut mare parte din slujbele Bisericii se desfasurau in slavona. Totusi, preotul era roman si predicile se tineau in romana. De asemenea, de spovediti nu te spovedeai in slavona, samd.

    Oricum, una peste alta aceasta practica era gresita si, as spune chiar, o consecinta directa a impunerii “dragostei fratesti” pe care ne-au purtat-o ortodocsii de limba slava din jurul nostru de-a lungul secolelor.

    Slujirea in limba romana este un drept sfant, castigat cu sange si care inca in anumite zone din jurul tarii noastre se plateste cu sange (la propriu sau la figurat). Deci nu cred ca ar trebui sa-l nesocotim asa, ca pe ceva ce la o adica poate sa nu fie si pt. care nici macar nu merita sa luptam.

    Daca romanii din diaspora unde nu exista biserici ortodoxe ar fi cu adevarat interesati sa aiba biserici ortodoxe si s-ar ruga fierbinte in acest sens in loc sa se multumeasca ducandu-se la altii, Dumnezeu le-ar da biserici si preoti romani.

  5. @ Lucian :
    ma rog iarta-ma :

    “4. Răspunzând, El a zis: N-aţi citit că Cel ce i-a făcut de la început i-a făcut bărbat şi femeie?”

    http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=19

    Citatul postat de mine s-a vrut a veni in completarea la ce a scris sora Roman Ortodox in Franta

  6. Ar fi bine daca si patriarhia de Constantinopol sau de Ierusalim ar face manastiri si vicariate in Romania. In felul acesta ar scadea puterea de stapanire a patriarhului Daniel si a ierarhilor ecumenisti care impun teroarea intre preoti si calugari.

  7. @ Ionel:

    Si ce am facut daca scoatem o teroare cu o alta teroare, daca inlocuim pe un “papa’ cu un alt ‘papa’?

  8. Pingback: Razboi întru Cuvânt » EUROPA, CHEMATA SA DEPASEASCA SCHISMA DE LA 1054 INTRE CATOLICI SI ORTODOCSI: Patriarhul Ecumenic, Bartolomeu I, ataca “prejudecatile” legate de schisma dintre Orient si Occident si se auto-propune drept instanta
  9. Pingback: Razboi întru Cuvânt » UN SCUIPAT PE OBRAZUL UNUI POPOR. Despre ticaloasa propaganda a poporului betiv si nemuncitor si “efectul lucifer” la scara nationala
  10. Pingback: Razboi întru Cuvânt » Foarte grav: PATRIARHIA IERUSALIMULUI A RUPT COMUNIUNEA CU PATRIARHIA ROMANA!
  11. Hristos a inviat!
    Parerea mea este ca ne intoarcem la discutii medievale, unde Patriarhul de c-pol era un mic printisor(asta ca tot ii acuzam pe papistasi) si toata lumea i se supunea. Acum, din pacate, lumea din Istanbul nu mai e la picioarele lor si in plus, patriarhul ecumenic este vazut ca un Papa(nu sunt catolic si nici nu ii apar) Cred ca o Biserica precum Biserica Ortodoxa este un stalp puternic in Euopa si poate avea un cuvant greu de spus. Patriarhia Ierusalimului ar fi bine sa nu comenteze atat la adresa Patriarhiei noastre; la fel si grecii. Oare nu isi amintesc de cate ori veneau ei la “cersit” la mitropolitii nostri pentru ajutoare neconditionate. In plus Grecia este astazi Grecia datorita darurilor de la romani. Dar sigur, noi trebuie sa stam cu botu’ pe labe, in fata unor care erau in stare sa stea in genunchi in fata domnului Tarii Romanesti… astea sunt uitate…

  12. Pingback: Razboi întru Cuvânt » Articolele saptamanii: Maica Bisericilor – tarata in luptele pentru putere. TRISTELE MIZE ALE CELOR TREI MARI PATRIARHI AI ORTODOXIEI: DANIEL AL ROMANIEI, BARTOLOMEU ECUMENICUL SI… KIRILL AL RUSIEI
  13. AMINTESC CA;
    – ROMANI CE MUNCESC IN STRAINATATE NU AU UNDE SA SE ROAGE IN LIMBA LOR
    – NU AU PREOT DESI SUNTEM O FORTA ORTODOXA
    – RECUNOSC RELIGIA ESTE UNA;- CEA ORTODOXA
    – BISERICA RUSA ESTE A 3-A ROMA
    – AS INTREBA DE CE TREBUIE SA FIM MEREU DE MANA A-2-A
    – EXISTA UN CONFLICT INTRE VORBITORI DE LIMBA GREACA SI SLAVONA
    – TARILE LATINE SE ALIAZA CELOR SLAVONE CELE GRECESTI RAMAN SINGURE
    – DE CE LAU SUSPENDAT IN 2000 PE HRISTODULU AL GRECIEI
    – RASPUNS LA TOATE ASTEA; NU CERETI PRETENTII CA V-A EXCLUDEM ORICAT DE MARI ATI FI? PRECUM SI LUPTA DE INFLUENTA IN SECOLUL ACESTA INTRE BISERICI ATENTIEEEEEE,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,?

  14. Va rugam, nu mai scrieti cu majuscule.

  15. Pingback: Razboi întru Cuvânt » INTREBAREA CARE II FRAMANTA PE PATRIARHII ORTODOCSI IN VEACUL AL OPTULEA: CARE ESTE CEL MAI MARE DINTRE NOI?/ Incredibila ambitie a Arhiepiscopului Hrisostom al Ciprului/ SINOD IMPORTANT IN SERBIA: se discuta despre excomunic
  16. Pingback: Razboi întru Cuvânt » Sa fim prevazatori cu aparenta binelui: CUM POATE INTRA UN ERETIC IN CALENDARUL PATRIARHIEI MOSCOVEI “LA PACHET” CU SFINTII ROMANI AI INCHISORILOR
  17. Pingback: Scandal la Ierusalim: PATRIARHUL TEOFIL, ACUZAT DE PREDECESORUL SAU DE MITA
  18. Pingback: Parintele Savatie Bastovoi despre strategiile imperialiste ale Patriarhiei de la Moscova/ ADAUGIRI PE TEMA COMUNICATULUI BISERICII SARBESTI/ Celalalt cap al imperialismului: contributia "bisericilor" la "DINAMICA ZIDIRII EUROPENE" si afirmarea ideologicei
  19. Pingback: Din realitatile diasporei române. ”CIRESELE AMARE” ale badantei rumena: ”AICI E PUSCARIE PE BANI”/ “Noi mergem să contribuim tot la fericirea lor! Ar trebui să fim egali. Dar suntem sclavi şi mult în urmă!” - Recomandari
  20. Pingback: Patriarhia Antiohia a intrerupt comuniunea cu Patriarhia Ierusalimului | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare