COPILUL SI ECRANUL (de calculator, televizor s.a.): EFECTE DEVASTATOARE ASUPRA SANATATII FIZICE SI PSIHICE/ Dependenta de internet – posibila boala psihica/ CITIM COPIILOR POVESTI SAU LE PUNEM DESENE ANIMATE?

• Prima TV: Captivati de monitor

Copilul dumneavoastră stă lipit în permanenţă de calculator şi duceţi lupte grele până să-l convingeţi să iasă în parc, cu prietenii? Aveţi mare grijă! Specialiştii atrag atenţia că dependenţa de monitor are consecinţe grave asupra sănătăţii copilului, dar şi a capacităţii sale de a comunica!

• Ziare.com: Pana la majorat, copiii isi petrec 4 ani in fata monitorului

Un studiu britanic a scos la iveala faptul ca tinerii petrec mai mult timp in fata televizorului decat pe bancile scolii. Consecinta: mai multe cazuri de obezitate, diabet, deficit de atentie si tulburari de comportament.

“Copiii de toate varstele isi petrec din ce in ce mai mult timp in fata unui ecran”, explica medicul englez Aric Sigman, coordonator al studiului publicat in revista “Archives of Disease in Childhood”. Astazi, multi dintre ei au acces la cel putin cinci tipuri de ecrane diferite:televizorul, computerul, tableta, telefonul mobil si consola de jocuri, potrivit Le Figaro.

“Un copil nascut astazi va petrece, pana la varsta de 7 ani, echivalentul unui an intreg, zi si noapte, privind un ecran. Se vor aduna 3 ani pana cand va sufla in tortul aniversar de la 18 ani. In acest ritm, un octogenar isi va irosi 18 ani in fata unui ecran”, apreciaza acelasi medic.

Studiul a luat in considerare copiii din Marea Britanie, Canada si SUA. Copiii englezilor isi petrec sase ore pe zi scrutand diferite ecrane (televizorul in principal), iar cei din Canada si SUA ii depasesc, ajungand la aproape opt ore. Cifre ingrijoratoare, la care se adauga faptul ca parintii, in general, nu stabilesc nicio regula in privinta timpului petrecut in fata televizorului.

O problema de sanatate publica 

“In aceste conditii, timpul petrecut de copii in fata ecranului nu mai reprezinta un simplu lucru legat de modul in care parintii le permit copiilor sa-si petreaca timpul liber. Devine o adevarata problema de sanatate publica, existand o legatura directa cu riscul de boala“, precizeaza medicul coordonator al studiului.

Lungile ore petrecute in fata ecranului nu se limiteaza numai la aparitia obezitatii, prin lipsa de miscare, creand terenul pentru aparitia unor afectiuni in viitor, precum diabet si boli cardio-vasculare.

Aceasta ocupatie reduce capacitatea de atentie a copiilor, actionand asupra unui neurotransmitator. De asemenea, riscul tulburarilor de comportament devine mai mare: incapacitatea de a manifesta empatie, tendinta de a se izola in societate, dobandirea de dependente.“Din pacate, toate aceste probleme sunt putin studiate si luate in considerare”, precizeaza Aric Sigman.

Omul de stiinta ofera si cateva sfaturi pentru a reduce impactul acestei probleme. El sugereaza parintilor sa limiteze in mod categoric timpul copiilor petrecut in fata ecranelor si sa scoata televizorul si computerul din camera copiilor. “Un copil de pana la trei ani, varsta cea mai vulnerabila, nu are ce sa caute in fata unui ecran”, adauga medicul.

• Jurnalul: De ce mai întâi cărţi de poveşti şi apoi desene animate

A fost odată un copil căruia mama i-a citit atât de multe poveşti încât el a învăţat să iubească lumea minunată a cărţilor, de care nu s-a despărţit niciodată.

Din păcate, astăzi, aceasta rămâne doar o poveste. Pentru că mulţi părinţi nu mai au timp să citească poveşti. Copiii sunt crescuţi în ritmul alert cu care sunt obişnuiţi adulţii. Nou-născuţii sunt lăsaţi în cameră cu radioul sau televizorul pornit, părinţii lor crezând că astfel îi obişnuiesc cu sunetele. Total greşit. Sunt sunete reci, necunoscute, obositoare pentru micuţi. Nimic nu se compară cu vocea caldă a mamei. Apoi, pe măsură ce cresc, copiii sunt uitaţi în faţa televizorului sau calculatorului. Rezultatele nu vor întârzia să apară: copiii îşi formează o imagine falsă asupra lumii, învaţă mai greu să vorbească, să relaţioneze cu cei din jur, au dificultăţi de adaptare, dezvoltă tulburări de atenţie şi uneori chiar de comportament.

Fereşte-ţi copilul de aceste probleme! Află cum de la psihologul Oana-Maria Udrea de la Ambulatoriul Spitalului pentru Copii “Grigore Alexandrescu”. Ajută-ţi copilul să descopere şi să cunoască lumea prin cuvintele tale, prin culorile jucăriilor şi cărţilor, prin gusturi şi mirosuri naturale, prin iubirea ta. Aşadar, vorbeşte-i, permite-i să-ţi audă vocea cât mai des posibil, să o recunoască, jucaţi-vă împreună, dăruieşte-i momente de bucurie şi de iubire.

Când bebeluşul împlineşte 3-4 luni, poţi încerca să-i faci cunoştinţă cu lumea cărţilor. Aşază-l comod pe o pernă şi răsfoiţi împreună o cărticică viu colorată, cu animale, copii, jucării. Lasă-l şi pe bebe să atingă paginile, chiar dacă le mototoleşte sau le rupe. În felul acesta învaţă, se familiarizează cu cartea, îşi va putea exterioriza supărarea, veselia, plăcerea. Deocamdată, te vei limita la explicaţii scurte şi descrieri simple ale imaginilor, rostind clar cuvintele şi cu răbdare.

După vârsta de un an puteţi încerca dialogul pe baza imaginilor. “Cum face pisica? Unde e căţelul? Cum face oaia?” Între un an şi doi ani, astfel de momente, când pruncul tău se va aşeza la tine în braţe cu cărticica în mână, vor fi o mare bucurie pentru amândoi. Cu voie bună şi răbdare pentru micile întreruperi, când atenţia micuţului e îndreptată spre altceva, îi dezvolţi limbajul şi plăcerea de a comunica.

După vârsta de 2-3 ani este vremea poveştilor. Acum, copilul este capabil să asculte şi să fie atent când îi citeşti o poveste în întregime. Primii paşi în lumea fantastică trebuie făcuţi cu ajutorul cărticelelor simple, cu explicaţii şi repetiţii, scurte poezioare sau cântecele. Poveştile precum “Capra cu trei iezi”, “Scufiţa Roşie”, “Cenuşăreasa”, “Albă-Ca-Zăpada şi cei şapte pitici” sunt ideale pentru această perioadă. Nu uita însă că povestea nu înseamnă doar o înşiruire de evenimente, întâmplări, personaje, ci presupune şi o participare emoţională a copilului. Pentru aceasta este bine ca el să fie implicat în povestire, să vorbiţi despre personajele preferate şi despre învăţăturile desprinse din poveste.

Nimic din toate acestea nu se poate realiza în faţa micului ecran sau a calculatorului, în rapida succesiune de imagini din desenele animate. Asta nu înseamnă că desenele atât de îndrăgite de copii sunt interzise. Doar că ei nu trebuie uitaţi ore în şir în faţa ecranului. Desenele pot fi şi ele mijloace de aflare a unor informaţii, cu o condiţie: să alegi filmuleţe adaptate vârstei, iar din când în când să le vizionaţi împreună şi să i le povesteşti.

Oricum, familiarizând copilul mai întâi cu lumea poveştilor vei reuşi să-i insufli plăcerea de a deschide cartea în favoarea micului ecran sau cel puţin să existe un echilibru.

Dependenţa de Internet, o tulburare psihică

Dependenţa de Internet ar putea fi următoarea pe lista bolilor mintale din manualul de psihiatrie cunoscut la nivel mondial, potrivit forbes.com. Mai mult, copiii au un risc mai mare de a dezvolta această dependenţă, spun specialiştii.

Dependenţa de Internet are multe dintre trăsăturile celorlalte tipuri de dependenţă. Potrivit Asociaţiei Americane de Psihiatrie, o persoană care suferă de această maladie este, în general, preocupată de Internet sau de jocuri pe Internet, suferă de sevraj atunci când nu are acces la calculator, simte nevoia să petreacă din ce în ce mai mult timp în reţea, îşi piede interesul pentru alte activităţi şi foloseşte internetul pentru a-şi îmbunătăţi starea de spirit.

S-au făcut tot mai multe studii în încercarea de a înţelege acest tip de dependenţă şi modul în care poate fi tratată. Cercetările au arătat că persoanele dependente de Internet prezintă schimbări la nivelul creierului, atât în conexiunile dintre celulele şi părţile creierului care controlează atenţia, controlul şi procesarea emoţiilor. Multe dintre aceste schimbări sunt prezente şi în creierele dependenţilor de cocaină, heroină şi alte substanţe.

Cititi si: