Declaratia comuna a PAPEI FRANCISC si a PATRIARHULUI KIRILL. Partea controversata – CORECTITUDINEA ECUMENISTA: reducerea diferentelor dogmatice la “DIVERGENTE ISTORICE”. Partile bune: MARTURIE COMUNA PENTRU FAMILIE, CRITICA SECULARISMULUI AGRESIV SI A INTEGRARII EUROPENE ACTUALE, A CONSUMERISMULUI, EUGENISMULUI si alte plagi. Avertisment cu privire la un nou RAZBOI MONDIAL
- Radio Vaticana: Nu concurenți, ci frați: Declarația comună a papei Francisc și a patriarhului Kirill (text)
”Nu suntem concurenți, ci frați”. La încheierea colocviului de peste două ore de la aeroportul internațional din Havana, în Cuba, papa Francisc și patriarhul Kirill al Moscovei au semnat o importantă Declarație comună privind ”relațiile reciproce dintre Biserici, problemele esențiale ale fraților noștri și perspectivele de dezvoltare a civilizației umane”.
În cele treizeci de paragrafe, din care se degajă un profund spirit ecumenic, liderii celor două Biserici au deplâns pierderea unității creștine și au evidențiat aspirația comună de a contribui la unitatea creștinilor. Totodată, au condamnat persecuția fraților în credință din diferite țări, au lansat un apel stăruitor la pace în Orientul Mijlociu și Ucraina. Conștienți că civilizația umană a intrat într-o perioadă de schimbări epocale, Declarația afirmă că ortodocșii și catolicii trebuie să învețe să dea o mărturie comună pentru adevăr n domeniile în care acest lucru este posibil și necesar.Pontiful roman și patriarhul rus au reînnoit dorința de a promova valorile creștine în Europa, în special familia înțeleasă ca uniune între un bărbat și o femeie și sacralitatea vieții umane. În același timp, Declarația abordează relațiile dintre Biserici, cu referință particulară la raportul dintre ortodocși și greco-catolici, afirmând că ”nu suntem concurenți, ci frați”.
Originalul Declarației este în italiană și rusă. Vă oferim mai jos textul Declarației în traducerea noastră de lucru:
Declarație comună
Papa Francisc și Patriarhul Kirill al Moscovei și al Întregii Rusii”Harul Domnului Isus Hristos, dragostea lui Dumnezeu și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți” (2 Cor 13, 13).
1. Prin voia lui Dumnezeu Tatăl, de la care vine tot darul, în numele Domnului nostru Isus Cristos și cu ajutorul Duhului Sfânt, Mângâietorul, noi, papa Francisc și Kirill, patriarhul Moscovei și al întregii Rusii, ne-am întâlnit astăzi în Havana. Îi aducem mulțumire lui Dumnezeu, preamărit în Preasfânta Treime, pentru această întâlnire, prima din istorie. Cu bucurie ne-am regăsit ca frați în credința creștină care se întâlnesc pentru a “vorbi prin viu grai” (In 12, 2), de la inimă la inimă, și să discute despre relațiile reciproce dintre Biserici, de problemele esențiale ale fraților noștri și de perspectivele de dezvoltare a civilizației umane.
2. Întâlnirea noastră fraternă a avut loc în Cuba, la răscrucea dintre Nord și Sud, între Est și Vest. Din această insulă, simbol al speranțelor “Lumii Noi” și al evenimentelor dramatice din istoria secolului XX, adresăm cuvintele noastre tuturor popoarelor din America Latină și de pe celelalte continente. Ne bucurăm că credința creștină este în creștere aici într-un mod dinamic. Puternicul potențial religios al Americii Latine, tradiția sa creștină pluriseculară, făurită prin experiența personală a milioane de oameni, sunt garanția unui mare viitor pentru această regiune.
3. Întâlnindu-ne departe de vechile litigii din ”Lumea Veche”, simțim cu o forță deosebită necesitatea unei lucrări comune între catolici și ortodocși, care sunt chemați, cu blândețe și respect, să dea cont înaintea lumii de speranța care este în noi (cf. 1 Pt 3, 15).
4. Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru darurile primite de la intrarea în lume a unicului său Fiu. Împărtășim aceeași Tradiție spirituală a primului mileniu al creștinismului. Martorii acestei Tradiții sunt Preasfânta Maică a lui Dumnezeu, Fecioara Maria, și Sfinții pe care îi cinstim. Printre aceștia se află nenumărați martiri care au dat mărturie pentru fidelitatea lor față de Cristos și au devenit ”sămânță de creștini”.
5. In ciuda acestei Tradiții comune a primelor zece secole, catolicii și ortodocșii, de aproape o mie de ani, sunt lipsiți de comuniune în Euharistie. Suntem despărțiți de rănile provocate de conflictele unui trecut îndepărtat sau recent, de divergențele, moștenite de la străbunii noștri, în înțelegerea și explicitarea credinței noastre în Dumnezeu, unul în trei Persoane, Tatăl și Fiul și Sfântul Duh. Deplângem pierderea unității, consecință a slăbiciunii umane și a păcatului, care a avut loc în ciuda rugăciunii sacerdotale a lui Cristos Mântuitorul: “Ca toți să fie una. După cum tu, Părinte, ești în mine și eu în tine, să fie și ei în noi una””(In 17, 21).
6. Conștienți de permanența a numeroase obstacole, ne dorim ca întâlnirea noastră să contribuie la refacerea acestei unități voite de Dumnezeu, pentru care s-a rugat Cristos. Fie ca această întâlnire a noastră să inspire creștinii din întreaga lume să se roage Domnului cu fervoare reînnoită pentru unitatea deplină a tuturor discipolilor săi. Într-o lume care așteaptă de la noi nu doar cuvinte, dar acțiuni concrete, fie ca această întâlnire să devină un semn de speranță pentru toți oamenii de bunăvoință!
7. În determinarea noastră de a face tot ce este necesar pentru a depăși divergențele istorice pe care le-am moștenit, vrem să ne unim eforturile pentru a mărturisi Evanghelia lui Cristos și patrimoniul comun al Bisericii din primul mileniu, răspunzând împreună la provocările lumii contemporane. Ortodocșii și catolicii trebuie să învețe să dea o mărturie unită pentru adevăr în domeniile în care acest lucru este posibil și necesar. Civilizația umană a intrat într-o perioadă de schimbări epocale. Conștiința noastră creștină și responsabilitatea noastră pastorală nu ne autorizează să rămânem pasivi în fața provocărilor care necesită un răspuns comun.
8. Privirea noastră se îndreaptă în primul rând la regiunile lumii în care creștinii sunt victime ale persecuției. În multe țări din Orientul Mijlociu și din nordul Africii, frații și surorile noastre în Cristos sunt exterminați ca familii, sate și orașe întregi. Bisericile lor au fost devastate și jefuite în mod barbar, obiectele lor sacre au fost profanate iar monumente lor, distruse. În Siria, Irak și în alte țări din Orientul Mijlociu, constatăm cu durere exodul masiv al creștinilor din țara din care credința noastră a început să se răspândească și în care ei au trăit încă din timpul apostolilor, împreună cu alte comunități religioase.
9. Chemăm comunitatea internațională să acționeze de urgență pentru a preveni expulzarea în continuare a creștinilor din Orientul Mijlociu. Ridicându-ne glasul în apărarea creștinilor persecutați, vrem să ne exprimăm compasiunea noastră pentru suferința îndurată de credincioșii altor tradiții religioase care au devenit, de asemenea, victime ale războiului civil, haosului și violenței teroriste.
10. În Siria și Irak, violența a provocat deja mii de victime, lăsând milioane de oameni fără adăpost și resurse. Îndemnăm comunitatea internațională să se unească pentru a pune capăt violenței și terorismului și, în același timp, pentru a contribui prin dialog la restabilirea rapidă a păcii civile. Este esențial să se asigure un ajutor umanitar la scară largă populațiilor suferinde și numeroșilor refugiați din țările învecinate. Cerem tuturor celor care pot influența soarta persoanelor răpite, printre care se numără mitropoliții de Alep, Pavel și Ioan Ibrahim, răpiți în aprilie 2013, ca să facă tot ceea ce este necesar pentru eliberarea rapidă a acestora.
11. Înălțăm rugăciunile noastre la Cristos, Mântuitorul lumii, pentru restabilirea păcii în Orientul Mijlociu, care este ”rodul dreptății” (cf. Is 32, 17), pentru a se întări conviețuirea frățească între diferitele populații, Biserici și religii prezente, pentru întoarcerea refugiaților la casele lor, vindecarea celor răniți și odihna sufletelor celor nevinovați care au fost uciși.
Ne îndreptăm, cu un apel stăruitor spre toate părțile care pot fi implicate în conflicte, să dea dovadă de bunăvoință și să se așeze la masa negocierilor. În același timp, este necesar să se depună orice efort din partea comunității internaționale pentru a pune capăt terorismului, cu ajutorul unor acțiuni comune, unite și coordonate. Facem apel la toate țările implicate în lupta împotriva terorismului, pentru a acționa în mod responsabil și prudent. Îi îndemnăm pe toți creștinii și pe toți cei care cred în Dumnezeu să se roage cu înflăcărare la Providența Creatorului lumii ca să ferească creația sa de distrugere și să nu îngăduie un nou război mondial. Pentru ca pacea să fie durabilă și demnă de încredere, sunt necesare eforturi specifice menite să redescopere valorile comune care ne unesc, întemeiate pe Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos.
12. Ne închinăm în fața martiriului celor care, cu prețul vieții lor, dau mărturie pentru adevărul Evangheliei, alegând moartea în locul apostaziei de Cristos. Credem că acești martiri ai timpului nostru, care aparțin la diferite Biserici dar sunt uniți printr-o suferință comună, reprezintă un zălog al unității creștinilor. Vouă, celor care suferiți pentru Cristos, vă este adresat acest cuvânt al apostolului: “Preaiubitilor, … întrucât participați la suferințele lui Cristos, bucurați-vă, ca să puteți tresălta de bucurie și la arătarea gloriei lui” (1 Pt 4, 12-13).
13. În această epocă zbuciumată, dialogul inter-religios este indispensabil. Diferențele în ceea ce privește înțelegerea adevărurilor religioase nu trebuie să împiedice oamenii de diferite credințe să trăiască în pace și în armonie. În actualele circumstanțe, liderii religioși au o responsabilitate specială de a-i educa pe credincioșii lor într-un spirit de respect față de convingerile celor care aparțin celorlalte tradiții religioase. Sunt absolut inacceptabile încercările de justificare prin sloganuri religioase a acțiunilor criminale. Nici o crimă nu poate fi comisă în numele lui Dumnezeu, pentru că ”Dumnezeu nu este un Dumnezeu al dezordinii, ci al păcii” (1 Cor 14, 33).
14. În afirmarea înaltei valori a libertății religioase, îi mulțumim lui Dumnezeu pentru reînnoirea fără precedent a credinței creștine care se întâmplă acum în Rusia și în multe țări din Europa de Est, unde regimurile atee au dominat timp de decenii. Astăzi, lanțurile ateismului militant s-au sfărâmat și în multe locuri creștinii pot profesa liber credința lor. Într-un sfert de secol s-au construit zeci de mii de noi biserici și s-au deschis sute de mănăstiri și școli teologice. Comunitățile creștine duc înainte o importantă activitate caritabilă și socială, oferind o asistență diversificată celor nevoiași. Catolicii și ortodocșii de multe ori lucrează împreună cot la cot. Ei dovedesc existența unor temelii spirituale comune ale conviețuirii umane, dând mărturie pentru valorile Evangheliei.
15. În același timp, suntem preocupați de situația din multe țări unde creștinii se confruntă din ce în ce mai des cu o limitare a libertății religioase, a dreptului de a-și mărturisi credința lor și posibilitatea de a trăi în conformitate cu acestea. În special, constatăm că transformarea unor țări în societăți secularizate, străine de orice referință la Dumnezeu și la adevărul său, constituie o gravă amenințare pentru libertatea religioasă. Este pentru noi o sursă de neliniște, limitarea actuală a drepturilor creștinilor, dacă nu chiar discriminarea lor, atunci când unele forțe politice, susținute de ideologia unui secularism adesea foarte agresiv, încearcă să-i împingă la marginea vieții publice.
16. Procesul de integrare europeană, care a început după secole de conflicte sângeroase, a fost întâmpinat de mulți cu speranță, ca o garanție a păcii și securității. Cu toate acestea, invităm la a rămâne vigilenți față de o integrare care nu ar respecta identitățile religioase. Păstrând deschiderea față de contribuția altor religii la civilizația noastră, suntem convinși că Europa trebuie să rămână fidelă rădăcinile sale creștine. Cerem creștinilor din vestul și din estul Europei să se unească pentru a-l mărturisi împreună pe Cristos și Evanghelia sa, astfel încât Europa să-și păstreze sufletul său format de două mii de ani de tradiția creștină.
17. Privirea noastră se îndreaptă spre oamenii care se află în situații de mare dificultate, care trăiesc în condiții de nevoie extremă și de sărăcie, în timp ce sunt în creștere bogățiile materiale ale umanității. Nu putem rămâne indiferenți față de soarta a milioane de migranți și refugiați care bat la ușa țările bogate. Consumul dezlănțuit, așa cum se observă în unele țări mai dezvoltate, epuizează treptat resursele planetei noastre. Inegalitatea crescândă în distribuția bunurilor pământești mărește sentimentul de nedreptate față de sistemul de relații internaționale care s-a instaurat.
18. Bisericile creștine sunt chemate să apere cerințele dreptății, respectarea tradiției popoarelor și solidaritatea autentică cu toți cei care suferă. Noi, creștinii, ar trebui să nu uităm că ”Dumnezeu a ales cele nebune ale lumii ca să-i facă de rușine pe cei înțelepți. Dumnezeu a ales cele slabe ale lumii, ca să le facă de rușine pe cele puternice. Dumnezeu a ales cele de jos ale lumii și disprețuite, ba chiar cele ce nu sunt, ca să le distrugă pe cele ce sunt, așa încât nimeni să nu se poată mândri înaintea lui Dumnezeu” (1 Cor 1, 27-29).
19. Familia este centrul natural al vieții umane și al societății. Suntem preocupați de criza familiei din multe țări. Ortodocșii și catolicii împărtășesc aceeași concepție despre familie și sunt chemați să dea mărturie că aceasta este o cale de sfințenie, care dovedește fidelitatea soților în relațiile lor reciproce, deschiderea lor la procreare și educarea copiilor, la solidaritatea între generații și respectul pentru cei mai slabi.
20. Familia se întemeiază pe căsătorie, un act liber și credincios de iubire dintre un bărbat și o femeie. Iubirea este cea care sigilează unirea lor și îi învață să se accepte unul pe altul ca un dar. Căsătoria este o școală de iubire și fidelitate. Regretăm că alte forme de conviețuire sunt puse acum pe același nivel al acestei uniuni, în timp ce conceptul de paternitate și maternitate ca vocație particulară a bărbatului și a femeii în căsătorie, consfințită de tradiția biblică, este îndepărtat din conștiință publică.
21. Facem apel la toți oamenii să respecte dreptul inalienabil la viață. Milioane de copii sunt lipsiți de însăși posibilitatea de a se naște în lume. Vocea sângelui copiilor nenăscuți strigă către Dumnezeu (cf. Gn 4, 10). Dezvoltarea așa-numitei eutanasii face astfel încât persoanele în vârstă și cei infirmi încep să se simtă o povară excesivă pentru familiile lor și pentru societate, în general. Suntem, de asemenea, preocupați de dezvoltarea tehnicilor de reproducere asistată medical, pentru că manipularea vieții umane este un atac la bazele existenței omului, creat după chipul lui Dumnezeu. Credem că este de datoria noastră să reamintim imutabilitatea principiilor morale creștine, bazate pe respectarea demnității omului chemat la viață, după planul Creatorului.
22. Astăzi, dorim să ne adresăm în mod special tinerilor creștini. Voi, tineri, aveți îndatorirea de a nu ascunde talantul în pământ (cf. Mt 25, 25), ci de a utiliza toate capacitățile pe care Dumnezeu vi le-a dat pentru a confirma în lume adevărul lui Cristos, pentru a întruchipa în viața voastră poruncile evanghelice ale iubirii de Dumnezeu și de aproapele. Nu vă fie teamă să mergeți împotriva curentului, apărând adevărul lui Dumnezeu, la care normele seculare de astăzi sunt departe de a se conforma întotdeauna.
23. Dumnezeu vă iubește și așteaptă de la fiecare dintre voi să fiți ucenicii și apostolii săi. Fiți lumina lumii pentru cei din jurul vostru, pentru ca văzând faptele voastre bune, să-l preamărească pe Tatăl vostru, care este în ceruri (cf. Mt 5, 14, 16). Educați-vă copiii în credința creștină, transmiteți-le mărgăritarul de preț al credinței (cf. Mt 13, 46) pe care ați primit-o de la părinții și strămoșii voștri. Amintiți-vă că ”ați fost cumpărați cu un preț mare” (1 Cor 6, 20), cu prețul morții pe cruce a Omului-Dumnezeu, Isus Cristos.
24. Ortodocșii și catolicii sunt uniți nu doar de aceeași Tradiție a Bisericii primului mileniu, dar și de misiunea de a predica Evanghelia lui Cristos în lumea de azi. Această misiune presupune respectul reciproc față de membrii comunităților creștine și exclude orice formă de prozelitism. Nu suntem concurenți, ci frați, și de această viziune trebuie să fie călăuzite toate acțiunile noastre reciproce și cele față de lumea externă. Îi îndemnăm pe catolicii și ortodocșii din toate țările să învețe să trăiască împreună în pace și iubire, și să aibă ”unii față de alții aceleași sentimente” (Rm 15, 5). De aceea, nu putem accepta uzul mijloacelor neloiale pentru a-i incita pe credincioși să treacă de la o Biserică la alta, negând libertatea lor religioasă și tradițiile lor. Suntem chemați să punem în practică porunca apostolului Pavel care și-a făcut ”o cinste din a predica Evanghelia mai ales acolo unde nu fusese vestit numele lui Cristos, ca să nu clădesc pe temelia altuia” (Rm 15, 20).
25. Sperăm ca întâlnirea noastră să contribuie, de asemenea, la reconciliere acolo unde există tensiuni între greco-catolici și ortodocși. Astăzi este clar că metoda «uniatismului» din trecut, înțeleasă ca unire a unei comunități la alta, separând-o de Biserica sa, nu este o modalitate care permite restabilirea unității. Cu toate acestea, comunități bisericești care au apărut în aceste circumstanțe istorice au dreptul de a exista și de a întreprinde tot ceea ce este necesar pentru a satisface nevoile spirituale ale credincioșilor lor, căutând în același timp să trăiască în pace cu vecinii lor. Ortodocșii și greco-catolicii trebuie să se împace și să găsească forme reciproc acceptate de a trăi împreună.
26. Deplângem confruntarea din Ucraina care a provocat deja multe victime și nenumărate răni pentru locuitorii pașnici și a aruncat societatea într-o criză economică și umanitară gravă. Invităm toate părțile implicate în conflict la prudență, solidaritate socială și acțiune pentru a construi pacea. Îndemnăm Bisericile noastre din Ucraina să lucreze pentru a ajunge la armonie socială, să se abțină de la a participa la confruntare și să nu susțină o ulterioară dezvoltare a conflictului.
27. Sperăm ca schisma dintre credincioșii ortodocși din Ucraina să fie depășită pe baza normelor canonice existente, ca toți creștinii ortodocși din Ucraina să trăiască în pace și armonie, iar comunitățile catolice ale țării să contribuie în așa fel încât să se vadă din ce în ce mai mult fraternitatea creștină.
28. În lumea contemporană, cu multiple fațete și, totuși, unită printr-un destin comun, catolicii și ortodocșii sunt chemați să colaboreze frățește la vestirea Evangheliei mântuirii, pentru a mărturisi împreună demnitatea morală și libertatea autentică a persoanei ”pentru ca lumea să creadă” (In 17, 21). Această lume, din care dispar treptat pilonii spirituali ai existenței umane, așteaptă de la noi o puternică mărturie creștină în toate domeniile vieții personale și sociale. De capacitatea noastră de a da mărturie împreună în aceste timpuri dificile pentru Duhul adevărului depinde în mare măsură viitorul omenirii.
29. În această mărturie îndrăzneață pentru adevărul lui Dumnezeu și Vestea cea bună a mântuirii, să ne susțină Omul-Dumnezeu Isus Cristos, care ne întărește spiritual cu făgăduința sa infailibilă: ”Nu te teme, turmă mică, pentru că i-a plăcut Tatălui vostru să vă dea împărăția” (Lc 12, 32)!
Cristos este izvor de bucurie și speranță. Credința în El transformă viața umană, o umple cu semnificație. De acest fapt au ajuns să se convingă, prin intermediul experienței, toți cei la care se pot aplica cuvintele apostolului Petru: ”Voi, care odinioară nu erați popor, acum sunteți poporul lui Dumnezeu; voi, care nu aveați parte de îndurare, acum ați obținut îndurare” (1 Pt 2, 10).
30. Pătrunși de recunoștință pentru darul înțelegerii reciproce, manifestat în timpul întâlnirii noastre, privim cu speranță la Preasfânta Maică a lui Dumnezeu, chemând-o în ajutor prin cuvintele străvechii rugăciuni: ”Sub ocrotirea ta alergăm, preasfântă Născătoare de Dumnezeu!” (Sub tuum praesidium – n.t.). Prin mijlocirea ei, Fericita Fecioară Maria să-i încurajeze la fraternitate pe cei care o cinstesc, pentru ca toți să fie uniți din nou, la vremea hotărâtă de Dumnezeu, în pace și armonie, într-un singur popor al lui Dumnezeu, spre gloria Preasfintei și Nedespărțitei Treimi!
Intalnirea istorica intre seful Bisericii Catolice, papa Francisc, si liderul Bisericii Ortodoxe Ruse, Patriarhul Kirill, a inceput in jurul orei 21:20 (ora Romaniei), la Havana, informeaza AFP. Intalnirea fara precedent de la Havana, prima din istorie intre un papa si un patriarh rus, ar putea deveni un pas urias spre vindecarea unui rupturi de un milieniu dintre ramura occidentala si cea estica a crestinismului, care s-au despartit prin Marea Schisma din 1054.
——————————–
11.40 Patriarhul rus si Papa Francisc fac un apel catre comunitatea internationala pentru a opri exterminarea crestinilor din Orientul Mijlociu
10.50 Cei doi lideri religiosi ai crestinismului s-au imbratisat la inceputul intalniriiPatriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse Kirill a sosit joi la Havana pentru intalnirea cu papa Francisc, o intrevedere istorica, prima de la schisma dintre Bisericile din Orient si Occident in 1054, noteaza AFP. Reamintim ca papa Francisc a avut intalniri cu patriarhul ecumenic Bartolemeu, cu reprezentanti ai confesiuni protestante dar si cu liderul Bisericii Anglicane, in cadrul a ceea ce pare a fi o strategie in privinta realizarii unitatii crestine
Papa Francisc a parasit Roma vineri dimineata putin inainte de ora 7:00 GMT, cu destinatia Cuba, unde se va intalni cu patriarhul rus Kirill.La sosire dupa-amiaza la bordul unui avion al guvernului rus, Kirill a fost intampinat pe aeroportul Jose Marti de presedintele cubanez Raul Castro. Patriarhul rus incepe in Cuba un turneu in America Latina de 11 zile, pe parcursul caruia se va duce de asemenea in Paraguay si Brazilia. La randul sau, papa Francisc a facut o escala in Cuba in drum spre Mexic, discutiile dintre cei doi lideri religiosi urmand sa dureze circa 3 ore.
Vladimir Putin ar putea profita de pe urma intalnirii intre papa Francisc si patriarhul KirillIntalnirea intre papa Francisc si patriarhul Kirill al Bisericii Ortodoxe Ruse nu ar fi putut sa existe fara acordul presedintelui rus Vladimir Putin, iar liderul de la Kremlin ar putea fi unul dintre cei care sa beneficieze de pe urma ei, spun diplomati si analisti citati de Reuters.
“Nu exista nicio urma de indoiala ca Kremlinul a luat parte la luarea acestei decizii”, spune Gleb Pavlovski, un analist politic si fost consilier al Kremlinului. “In caz contrar, intalnirea nu s-ar fi putut produce.”
Putin s-a aliat indeaproape cu Biserica Ortoxa Rusa, ceea ce face ca intalnirea privata de vineri sa fie nu doar un eveniment religios ci si unul incarcat politic – mai ales intr-un moment in care relatiile Rusiei cu Occidentul sunt puse in dificultate din cauza Ucrainei si a Siriei.
“Putin vede in mod clar valoarea relatiei sale cu Biserica Ortodoxa Rusa si relatia Bisericii Ortodoxe Ruse cu papa”, a declarat un diplomat sub protectia anonimatului.
Liderul de la Kremlin “intelege ca papa este un jucator important pe scena mondiala si cred ca ar fi bucuros sa aiba posibilitatea de a folosi imbunatatirea relatiilor dintre Vatican si Biserica Ortodoxa Rusa pentru ca punctul de vedere al Kremlinului sa ajunga la Vatican”, sustine diplomatul.
Alexander Volkov, purtatorul de cuvant al bisericii ruse, a declarat ca, in timp o declaratie comuna se va concentra pe crestinii persecutati din Orientul Mijlociu, subiectul tensiunilor dintre Rusia si Occident ar putea fi discutat in cadrul intrevederii.
“Acesta este unul dintre subiectele fierbinti si putem sa presupunem ca va fi reflectat in dialog. Nu poate fi exclus”, a afirmat Volkov.
Un papa diferit, legaturi mai apropiateRelatiile dintre Moscova si Vatican s-au imbunatatit treptat dupa decesul papei Ioan Paul al II-lea (in 2005), venit dintr-o traditie poloneza in care ramanea intelenita o suspiciune istorica fata de Rusia. Insa papa Francisc este un argentinian fara niciun bagaj istoric asociat diviziunii Europei pe linia est-vest dupa cel de al Doilea Razboi Mondial.
In 2013, Moscova s-a aratat multumita dupa ce papa Francisc s-a opus propunerii unei interventii militare conduse de SUA in Siria, un aliat cheie al Rusiei.
Anul trecut, catolicii din Ucraina l-au acuzat pe papa Francisc ca a avut o atitudine prea ingaduitoare fata de Moscova cand a descris violentele din estul Ucrainei drept un “fratricid”, in conditiile in care ei le vedeau mai degraba ca un produs al agresiunii externe.
Un comentator sustine ca parerile papei ar putea fi “estompate de corectitudine ecumenica” in sperantele unei intalniri cu Kirill.
Intr-un interviu acordat Reuters, cardinalul Kurt Koch, seful biroului de unitate crestina de la Vatican, a raspuns evaziv cand a fost intrebat daca intalnirea l-ar putea ajuta pe Putin: “Cred ca Putin este de acord cu reuniunea, insa nu pot spune mai multe”.
Ambasadorul Rusiei la Vatican, Alexander Avdeiev, a declarat ca cele doua Biserici au organizat intalnirea insa ca ea ar putea “ajuta politicieni si diplomati” sa decida asupra unor politici.
“Cele doua Biserici au inteles clar ca toate amenintarile si provocarile din lume le afecteaza pe ambele, iar cooperarea trebuie sa fie imbunatatita pentru a lupta impotriva nationalismului si terorismului”, a declarat acesta pentru Reuters. […]/ integral pe hotnews.ro
Intâlnirea istorică din Cuba, într-un salon al Aeroportului José Marti din Havana, dintre Papa Francisc și Patriarhul Kirill “exprimă mult despre modul în care Dumnezeu lucrează în istorie”, a declarat, vineri noaptea, pentru AGERPRES, consilierul misionar-pastoral și de imagine al Mitropoliei Ardealului, preotul Constantin Necula.
“Vom citi declarația comună și vom vedea cum va rodi în timp această întâlnire. Este important că întâlnirea se desfășoară la Havana, într-un aeroport? Exprimă mult despre modul în care Dumnezeu lucrează în istorie. Un fost seminarist catolic, actualul ca și fostul președinte al Cubei este absolvent de seminar catolic, pe teritoriul unui stat marcat plenar de prezența sovietică (militară, ideologică și economică) devin gazde unui astfel de moment. Este important să vedem urmările reale ale acestei întâlniri. Merită urmărite discursurile celor doi lideri creștini în turneele lor din Mexic, pentru Papa Francisc, și Paraguay și Brazilia, pentru Patriarhul Kiril. Ca și impactul acestui gest în convorbiri ulterioare”, a spus părintele Constantin Necula.
Potrivit consilierului misionar-pastoral și de imagine al Mitropoliei Ardealului, “astfel de întâlniri vor rodi”.
“Sunt convins că pe viitor astfel de întâlniri vor rodi, că în lucrarea lui Dumnezeu în favoarea păcii și libertății umane creștinii nu pot să nu fie parte activă. La marginea dinspre cer a unei lumi, aeroportul, cei care vor să aducă pacea cerească s-au întâlnit. La Havana. Semn că abia acum s-a încheiat criza rachetelor!”, crede preotul Constantin Necula.
Acesta este de părere că această întâlnire istorică din Cuba nu va însemna “prea mult din punct de vedere al unității bisericilor, așa cum și-o închipuie oamenii obișnuiți cu soluții soft, imediate”.
“Avem de a face cu un prim contact oficial dintre două forțe ale diplomației bisericești. Cred că, prin natura funcției pe care a îndeplinit-o în Biserica Ortodoxă Rusă, actualul Patriarh Kirill a lucrat și în trecut la un astfel de moment important. Disponibilitatea Papei Francisc spune multe despre înțelegerea integrală a nevoii de comuniune și dialog din conștiința acestuia. Se vădește, o dată în plus, că a gândi viitorul lumii înseamnă a folosi toate energiile umane în favoarea dialogului, în favoarea unei comuniuni creștine, fundamentale în actuala situație geopolitică a lumii. Nu cred că înseamnă prea mult din punct de vedere al unității bisericilor, așa cum și-o închipuie oamenii obișnuiți cu soluții soft, imediate, care să rezolve pe moment un aspect sau altul al vieții bisericești”. a arătat preotul Constantin Necula.
El amintește despre întâlnirea dintre Papa Ioan Paul al II-lea, sfânt astăzi, și Patriarhul Teoctist.
“Eu cred că întâlnirea aceasta a avut un prim pas, extrem de important și din păcate nici până astăzi evaluat corect, în întâlnirea dintre Papa Ioan Paul al II-lea, sfânt astăzi, și Patriarhul Teoctist. Atunci cei doi au dovedit că dragostea poate tot, Papa Ioan Paul al II-lea venind în întâmpinarea ‘sorei apostolice Biserici Ortodoxe din România’, a mai precizat, pentru AGERPRES, preotul Constantin Necula. […]/ integral pe agerpres.ro
- INTALNIRE “ISTORICA”: PAPA FRANCISC si PATRIARHUL KIRILL vor discuta, in Cuba, despre PERSECUTIA CRESTINILOR DIN ORIENT
- PAPA FRANCISC vorbeste despre “ATMOSFERA CELUI DE-AL TREILEA RAZBOI MONDIAL”. Vizita sefului Vaticanului in AMERICA. Discurs inodor, politic corect, in CONGRES: Papa nu atinge niciuna din temele reale ale crestinilor americani, dar se preocupa de… fundamentalism si incalzire globala (VIDEO)
*
- Mitropolitul Ilarion despre CRUCIADA ANTI-ORTODOXA din UCRAINA si intalnirea dintre PATRIARHUL KIRILL si PAPA FRANCISC
- IPS Ilarion (Patriarhia Moscovei): Intalnirea dintre Papa si Patriarhul Kirill ar putea avea loc pe teren neutru
- Mitropolitul Ilarion Alfeyev despre “VIITORUL ECUMENISMULUI”. Ierarhul rus cheama CRESTINII TRADITIONALISTI la o “ALIANTA” STRATEGICA in fata persecutiilor
- IPS Ilarion Alfeyev despre SIRIA, DIALOGUL ORTODOX-CATOLIC, PAPA FRANCISC, LEGISLATIA ANTI-GAY A RUSIEI SI RELATIILE PATRIARHIEI CU KREMLINUL. Tarile Europene ar trebui sa ia ca model RUSIA in privinta legislatiei privind PROPAGANDA HOMOSEXUALA
- Patriarhul Kirill despre INTALNIREA CU PAPA BENEDICT si situatia SARBILOR DIN KOSOVO
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Declratie bogata, din pacate otravita de ecumenism si neavand din partea ortodoxa marturia adevaratei credinte in fata ereziei papistase.
Vorbele trec, iar lupii vor ramâne lupi, iar biata turma mică a lui Hristos, care lupta pentru UNITATEA in adevar, va fi mereu prigonita.
Sa ne ocroteasca Maica Domnului de toate Iudele de la nivel inalt sau… preainalt.
Aceasta este calea crestineasca pe care Bisericile surori Catolica si Ortodoxa trebuie sa mearga, si sa revina la ceea ce exista in mileniul de mostenire comuna, unitate in diversitate ( pentru ca si inainte de marea schisma Biserica era Una, dar riturile erau diferite, Ritul Latin in Vest, Ritul Bizantin in Est, existau si pe atunci unele traditii spirituale si religioase diferite). Parerea mea este ca amandoua bisericile au mostenit si continuat succesiunea apostolica si traditia bisericii primare, fiecare avand propria ei traditie spirituala ( comuna si in acelasi timp diferita fata de a celeilalte), iar afirmatia ( folosita in anumite momente de-alungul istoriei de ambele parti ) ca doar una este in adevar si cealalta nu, este o afirmatie totalmente falsa. Observand realitatea zilelor noastre, tot din punctul meu de vedere, adevaratii crestini sunt martirii si credinciosii persecutati din Orientul Mijlociu, care multi dintre ei si-au dat viata pentru Hristos si multi sufera pentru credinta in Hristos ).Sa nu uitam ca acestia apartin de diverse confesiuni crestine ( Ortodocsi Orientali, Ortodocsi Bizantini, Catolici Orientali, Romano Catolici si Greco Catolici, Protestanti si Neoprotestanti ).
@Un crestin:
Cu parere de rau, insa teoria “bisericilor surori” este falsa, adica eretica.
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/10/05/parintele-staniloae-ecumenismul-este-produsul-masoneriei-si-este-pan-erezie-nu-exista-%e2%80%9cbiserici-surori%e2%80%9d-si-audio/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2013/03/24/parintele-dumitru-staniloae-duminica-ortodoxiei-reforma-secularizare-crestinism-occidental-adevar-viata-duhul-sfant/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2012/10/13/patriarhul-bartolomeu-biserici-surori-vatican-ii-papa-benedict/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2011/10/01/sfanta-chinotita-a-sfantului-munte-athos-impotriva-acordului-de-la-balamand-si-a-ereziei-bisericilor-surori/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/10/06/acordul-de-la-balamand-1993-o-critica-a-pr-ioannis-s-romanidis/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/06/23/parintele-rafail-noica-filioque-este-culmea-ratacirilor-intr-un-singur-cuvant/
http://www.ortodoxie-catolicism.ro/259/adevarul-ortodoxiei-fata-de-catolicism-originile-istorice-ale-schismei-papale-clark-carlton/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2011/10/01/filioque-denaturare-a-dogmei-sfintei-treimi-ce-implica-papismul-concluzia-unui-studiu-publicat-in-cotidianul-lumina/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2013/02/10/ips-hierotheos-vlachos-ortodoxie-catolicism/
In linkurile de mai sus sunt pozitii, cuvinte si scrieri teologice care arata pe larg diferentele dogmatice existente intre ortodocsi si catolici si de ce anume expresia “biserici surori” nu este fundamentata.
Da, o colaborare practica pe temele de criza este fezabila, mai ales daca (si, poate, asa pare) Vaticanul renunta la strategia din trecut: anume, profitand de situatiile de criza din ortodoxie, conditiona ajutorul “fratesc” de supunerea fata de Papa. Or, in prezent, Vaticanul nu mai are ce ajutor politic sa promita Estului – dimpotriva.
Trebuie remarcată și corectată la punctul 5. eroarea grosolană: papiștii (catolicii) nu au euharistie, deci nici viață în Hristos!
Este trist că, având ca paravan o justificare acceptabilă, mai marii Bisericii Ortooxe și președintele statului Vatican se îngână unul pe altul astfel încât ajung să cânte în cor, la fel, după o singură partitură: a cezarului – antihrist!
@admin
Cu respect Admin, dar din declaraţia comuna de mai sus eu inteleg ca atat Patriarhul Kirill, reprezentantul celei mai mari biserici ortodoxe rasaritene, cat si Papa Francisc ar avea opinii asemanatoare cu cele exprimate de mine in comentariul anterior, iar acesti doi inalti prelati cred ca sunt mult mai avizaţi ca noi in a face exprimari pe teme de natura religioasa………intr-o alta ordine de idei, oare Admin ce parere ai despre Crestinismul Ortodox Oriental, adica oare in opinia ta si ei sunt eretici!?…..oare pot fi numiti “eretici” oameni care isi dau viata pentru Hristos, deoarece nu sunt ortodocsi bizantini!?….iar altii cu preferinte pentru masini de lux, si pentru bani si pentru proprietati, pot sa fie numiti drepti crestini. Eu consider ca martirii din Orientul Mijlociu sunt adevaratii SFINTI ai zilelor noastre. Doamne ajuta!
@Un crestin:
Conteaza prea putin putin ce opinii emit doi lideri trecatori ai unor structuri ecleziastice cu atata istorie in spate. In ce priveste punctul de vedere ortodox, acesta este clar si nu tine de mine sau de tine, ci de coerenta dogmatica si patristica. De aceea am si facut trimitere la atitudinile atator teologi, ierarhi contemporani, recunoscuti, precum si la pozitia Muntelui Athos.
In ce priveste monofizitii sau alte confesiuni orientale, in ce priveste invatatura de credinta, avem de-a face cu o erezie. In ce priveste actul martiric de a prefera moartea pentru Hristos decat apostazia si trecerea la islam, avem de-a face cu martiri si cu botezul prin sange, o realitate existenta si in timpurile crestinismului primar – cel putin in opinia noastra.
@Un crestin
Probabil îți dai seama că discuția privind ecumenismul, de unde derivă ideea Bisericilor surori, este una răs-dezbătută și că nu e doar părerea admin-ilor acestui site, ci a numeroși și redutabili teologi care au condamnat mișcarea ecumenică. Pe scurt, nu pacea lumească este semnul unității de credință, ci mărturisirea comună nealterată, lucru care nu se întâlnește, fapt mărtrisit chiar în declarația de mai sus… Deci unde este fraternitatea? E vorba doar de o întâlnire politică, păguboasă sau nu pentru credință.
După logica martirajului golit de înțelesurile adevăratei mărturisiri, și sinucigașii musulmani ar trebui să fie mucenici sau alte categorii de oameni care și-au dat viața pentru crezul lor.
Desigur că opulența unor slujitori ai Bisericii nu poate fi luată ca etalon pentru întreaga Ortodoxie, dar asta nu ne împiedică să căutăm noi singuri lucrurile reprezentative ale unei Biserici și să le cântărim, nu doar uscăturile ei.
Pe scurt, fără dragostea care (printre altele) nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr, pot să-mi dau și trupul să fie ars, că tot nimic nu-mi folosește (1Cor. 13,3-6). Dumnezeu știe mucenicia celor din Orientul Mijlociu și tot El știe să-i răsplătească fiecăruia după cuviință, nu e cazul să o confiscăm noi.
Cuba, Havana, aeroport, usi glisante de lemn. Adevarata prigoana a crestinilor as zice. numai uitandu-ma la manerele usilor din prima poza imi dau seama ca cei doi trebuia sa faca un schimb de informatii intr-un loc sigur. Sa speram ca vom face mai bine fata fenomenului trans.
Desi declaratia e comuna, dintre cei doi, numai unul poate apela la resursele unui stat (si ce stat!) pentru a actiona in sprijinul crestinilor. La aceasta intalnire, papa a predat initiativa Bisericii Ortodoxe (nu ruse, ci prin Biserica Rusa, intregii Biserici Ortodoxe). Ce semn mai bun vreti ca puterea pastorului e data de marimea si starea turmei?
@exegeticus
Marturisirea este comuna ( credinta in Sfanta Treime ), si tot timpul a fost, o dovada dupa parerea mea sta chiar in intalnirea dintre cei doi inalti prelati si din declaratia comuna de mai sus, mai exact “Îi aducem mulțumire lui Dumnezeu, preamărit în Preasfânta Treime, pentru această întâlnire, prima din istorie. Cu bucurie ne-am regăsit ca frați în credința creștină care se întâlnesc pentru a “vorbi prin viu grai” (In 12, 2), de la inimă la inimă, și să discute despre relațiile reciproce dintre Biserici, de problemele esențiale ale fraților noștri și de perspectivele de dezvoltare a civilizației umane.” Problema consta in “pierderea unității, consecință a slăbiciunii umane și a păcatului” si a faptului anume “catolicii și ortodocșii, de aproape o mie de ani, sunt lipsiți de comuniune în Euharistie. Suntem despărțiți de rănile provocate de conflictele unui trecut îndepărtat sau recent, de divergențele, moștenite de la străbunii noștri, în înțelegerea și explicitarea credinței noastre în Dumnezeu, unul în trei Persoane, Tatăl și Fiul și Sfântul Duh.” Din ce am studiat eu, ( poate ma insel ), cel mai important motiv al schismei a fost Filoque, restul au fost dupa parerea mea niste argumente prea putin importante pentru a duce la schisma, de exemplu: crestinii greci nu-si rad barba, iar crestinii latini folosesc azime,etc., etc., asta ma face sa cred ca datorita unor alte divergente decat cele de natura teologica s-a cautat, de ambele parti, transformarea diferentelor de traditie spirituala sau religioasa in diferente teologice, de credinta, si aici eu as include chiar si Filoque. Doamne ajuta!!!
Mai puteti vedea si ce a declarat Papa jurnalistilor dupa intrevederea cu Patriarhul Kirill:
http://corortodox.blogspot.fr/2016/02/intalnirea-papei-francisc-cu-patriarul.html
@Un crestin
Diferentele sunt grave, nu doar de bărbi. Nu e locul aici de a le enumera pe toate. Chiar și Filioque este suficientă pentru a cataloga o Biserică drept eretică. Diferențe de obiceiuri sunt și față de Bisericile vechi orientale, dar asta nu înseamnă că sunt minore, ci consecințe ale unor rupturi de credință mai profunde.
Cât privește cordialitatea întâlnirii dintre Papă și Patriarh, nu sunt suficiente niște declarații bine ticluite pentru a ne convinge de sinceritatea și dragostea dintre ei.
@un crestin ,
poate cei catadicsi sa ne spui d-ta mai concret ce fel de “un crestin ” esti … Spui ca ai “studiat” si ca diferenta intre ortodoxia si …altii ar fi doar din filioque . N-ar fi mai bine sa deschizi matale link-urile date de fratele armin si sa-ti completezi …studiile si cunostintele ? Nu se alta dar incep sa cred ca nu esti nicidecum “un crestin” cu mai mult un parelolog … ca toți cei frumosi si deștepți din ultimele luni!
Doamne , ajuta!
@exegeticus
Preluare din DEX:
SCHÍSMĂ, schisme, s. f. 1. Sciziune în sânul Bisericii, refuz al unui grup de credincioși de a se supune conducerii oficiale. 2. P. anal. Dezbinare, ruptură provocate de o deosebire de păreri. – Din fr. schisme, lat. schisma.
ERÉTIC, -Ă, eretici, -ce, s. m. și f. (Adesea adjectival) Adept, susținător, propovăduitor al unei erezii.
Deci este o diferenta intre cei doi termeni.
La nivel OFICIAL, anatemele reciproce de la 1054 au fost retrase de Biserica Ortodoxa si Biserica Catolica, astfel pozitia oficiala a Bisericii Ortodoxe este ca catolicii nu sunt eretici, ci frati intru credinta. In biserica conteaza ce se decide la nivel oficial, nu parerile unora si altora, din aceasta cauza au existat si sinoadele ecumenice. Doamne ajuta!
@fane
Poate e doar neinformat crestinul.
Multi ecumenisti isi pun sperante ca doar, doar ne-om da si noi ortodocsii pe brazda si mai invatam ceva de la catolici. Am zis ironic, evident. Intalnirea asta nu a fost pe teme dogmatice sub nicio forma, spre marea dezamagire a preotilor ortodocsi care se inchina la sfinti catolici precum Padre Pius sau Papa Ioan Paul al II-lea, si ii lucreaza diavolul la fabrica de ganduri. S-a strans lantul in jurul gatului pana la urma pentru crestini. Dupa parintele Arsenie Papacioc, erezia ereziilor e insasi ideea de papalitate si nu mai intru in amanunte. Faptul ca papa Benedict a demisionat arata ca se schimba ceva si la ei, ori ca sunt liberi sa ia o astfel de initiativa, ori ca sunt presati sa faca asa ceva, din interior sau din exterior. Nimic nu e transparent pentru noi la varful bisericii catolice, care la ora asta e oarecum bicefala, dar daca va exista o tendinta de apropiere si intoarcere a lor la Ortodoxie, am avea prilej de bucurie. Ceea ce au constientizat si ei de nevoie este faptul ca Ortodoxia nu le este lor “concurentul” care i-ar lasa accelerat fara oi (desi noi ne-am bucura), si, ca sa fie siguri catolicii, au spus in declaratie ca nu se face prozelitism in cazul unei “colaborari” (ghilimelele mele) dintre cele doua biserici, ci si-au dat seama ca dusmanul lor este cel al tuturor crestinilor si al omenirii, acea putere stransa in mana unor oameni care vor sa duca toate sufletele in iad, propovaduind toate nelegiuirile. Asta este batalia pentru Europa de Vest, ca numele Mantuitorului nostru Iisus Hristos sa mai poata fi slavit acolo si pe viitor. O mai fi existat si vreo revelatie din Siria, unde campul de batalie impotriva crestinilor trebuie sa arate crunt si e sigur o lectie pentru reactii rusinos de tarzii.
Duh pur antihristic.E clar ca la finalul veacului se vor pleca cu totii in fata Antihristului ,pacificatorul lumii diavolesti(ca diavoulul poate face pace intr-o clipita,dupa cum cred ca stim) .
“Ortodocșii și catolicii împărtășesc aceeași concepție despre familie ”
Nu chiar.Dimpotriva.In fine,iar sa intra in dispute in legatura cu tainele etc .Dar e clar ca nu gandim si nu avem acelasi valori.Pentru mine e cat se poate de clar.
@Un crestin:
Pai sensul acelor termeni trebuie specificat canonic, nu dupa DEX. Ca nu DEX-ul i-a inventat.
Am mai citit o data declaratia si am vazut ca noi cu greco-catolicii nu suntem concurenti ci frati, dupa opinia semnatarilor, desi eu am ramas cu impresia ca termenii de la piata folositi si in titlu se refera la catolici si la ortodocsi.
“Da, o colaborare practica pe temele de criza este fezabila, mai ales daca (si, poate, asa pare) Vaticanul renunta la strategia din trecut: anume, profitand de situatiile de criza din ortodoxie, conditiona ajutorul “fratesc” de supunerea fata de Papa. ”
Asa sa fie? Sa nu mai ascultam de Sfintii veacurilor noastre?Ne lasam inselati de “fezabilitate” .Rolul categoric al Bisericilor Ortodoxe e sa se ocupe de turma lor si sa propovaduiasca adevarul teologic,nu Zeul Pace Mondiala Cu Ajutorul Crestinilor De Toate Culorile .
Renunta Vaticanul la strategii?Pfff…abureli.Se vede dupa roade.Vedem clar cum renunta la strategii in tarisoara noastra. O simpla declaratie politica(sa nu uitam ca papa e Presedintele statului Vatican) sforaitoare reprezinta fix pix.
@Fane
Fara sa aduc vreo aluzie la modul de documentare al altora, poate sunt genul de crestin care citeste si expunerile si parerile celorlalte confesiuni crestine, traim cu voia lui Dumnezeu in era informatiei, si atunci ne putem face o imagine cat mai clara asupra mai multor subiecte. Tot pe calea multimedia am aflat de martiri crestini ortodocsi orientali sau de preoti catolici care in misiunea lor de intrajutorare a persoanelor bolnave si amarate din Africa s-au imbolnavit ei insusi de boli dure si transmisibile. Din pacate pacatosul de mine nu ma pot numi crestin in comparatie cu acei oameni, si asa ca o las mai incet cu “pianul pe scari”, mai ales in a face judecati de opinie si catalogari asupra celorlalti crestini. Bineinteles tot de acolo am aflat si de afacerile si opulenta pentru lux a unor clerici ortodocsi si de cazurile grave de pedofilie din Biserica Catolica. Dumnezeu sa ne ajute pe toti sa fim mereu pe calea dreapta a Sa.
“Din ce am studiat eu, ( poate ma insel )”
Nu vreau sa te contrariez,dar te inseli.Esti bine intentionat,dar nu cunosti scrierile Sfintilor.Putini le cunosc cu adevarat.Nici eu nu le cunosc.Eu doar citesc Despre Sfintii Parinti.
Pentru inceput iti recomand 2 carti :una scrisa de Sfantul Nectarie de Eghina ,iar cealalta de un fost papistas.Sunt doua carti fundamentale(in opinia mea) pentru toti ortodocsii .
“De ce Papa si supusii lui s-au despartit de Biserica lui Hristos ”
http://www.librariasophia.ro/carti-De-ce-Papa-si-supusii-lui-s-au-despartit-de-Biserica-lui-Hristos-Nectarie-de-Eghina-sf-so-7286.html
“Papalitatea eretica ”
http://www.librariasophia.ro/carti-Papalitatea-eretica-Guette-Vladimir-so-5438.html
Alta cartulie importanta pentru mine este “Convertirea mea la ortodoxie. Marturia unui calugar franciscan ” :
http://www.librariasophia.ro/carti-Convertirea-mea-la-ortodoxie-Marturia-unui-calugar-franciscan-Pavel-de-Ballester-episcop-de-Nazianz-so-8106.html
Iti mai recomand si :
“Zeul tolerantei ” (alta carte fundamentala)
http://www.librariasophia.ro/carti-%C2%ABZeul-tolerantei%C2%BB-si-descrestinarea-crestinismului-O-perspectiva-ortodoxa-so-4418.html
“Literatura in lumina ortodoxiei” (cred ca o gasesti doar PDF,dar ai sa intelegi de ce romano-catolicismul a bagat Vestul intr-o criza spirituala,reflectata la nivelul literaturii)
http://sergiuciocarlan.ro/literatura-in-lumina-ortodoxiei
Alta carte lamuritoare e “Metafizica energiilor divine si schisma bisericii ” .Ai sa intelegi pe indelete de ce NU era doar Filioque.
http://www.librariasophia.ro/carti-Metafizica-energiilor-divine-si-schisma-bisericii-Bradshaw-David-so-6277.html
Ca sa intelegi pe indelete erezia monofizita :
“Sunt anticalcedonienii ortodocsi…”
http://www.librariasophia.ro/carti-Sunt-anticalcedonienii-ortodocsi-so-2417.html
“Acceptam unirea cu monofizitii… Romanii ortodocsi intre optimism, dezinformare si apostazie ”
http://www.librariasophia.ro/carti-Acceptam-unirea-cu-monofizitii-Romanii-ortodocsi-intre-optimism-dezinformare-si-apostazie-Vladuca-Ion;-Popescu-Dumitru;-Fecioru-Gheorghe-so-3167.html
Nu exista “Biserici Ortodoxe Orientale” .Perioada in care aceste “biserici” au condus imperiul bizantin a fost cea mai dezastruoasa pentru crestini.
Alte recomandari :
http://www.librariasophia.ro/carti-Intoarcerea-Acasa-De-ce-se-convertesc-clericii-protestanti-la-Ortodoxie-Gillquist-Peter-E-so-8095.html
http://www.librariasophia.ro/carti-Cum-am-devenit-ortodox-O-calatorie-inspre-credinta-crestina-primara-Gillquist-Peter-E-so-1517.html
http://www.librariasophia.ro/carti-Dans-de-unul-singur-Cautarea-credintei-ortodoxe-in-era-falsei-religii-Schaeffer-Frank-so-1810.html
http://www.librariasophia.ro/carti-Calea-de-la-protestantism-la-ortodoxie-Marturisirea-de-credinta-a-unui-baptist-convertit-la-Ortodoxie-Carlton-Clark-so-4949.html
http://www.librariasophia.ro/carti-Adevarul-ortodoxiei-fata-de-catolicism-Ce-ar-trebui-sa-stie-fiecare-romano-catolic-despre-Biserica-Ortodoxa-Carlton-Clark-so-4950.html
http://www.librariasophia.ro/carti-Uimit-de-Hristos-Calatoria-mea-de-la-Iudaism-la-Ortodoxie-Bernstein-James-A-pr-so-6275.html
http://www.librariasophia.ro/carti-Credinta-Sa-intelegem-crestinismul-ortodox-Carlton-Clark-so-5585.html
http://www.librariasophia.ro/carti-Biblia-impotriva-Protestantismului-Respingerea-ereziilor-protestante-prin-versete-biblice-Antonie-ierom-so-9876.html
Recomand cartile scrise de Sfantul Iustin Popovici .
http://www.librariasophia.ro/carti-Biserica-Ortodoxa-si-ecumenismul-Iustin-Popovici-sf-so-8633.html
http://www.librariasophia.ro/carti-Abisurile-g%C3%A2ndirii-%C5%9Fi-sim%C5%A3irii-umane-Studii-teologice-Iustin-Popovici-sf-so-9873.html
http://www.librariasophia.ro/carti-Lupta-pentru-credinta-si-alte-scrieri-Nicolae-Velimirovici-sf-;-Iustin-Popovici-sf-so-10940.html
http://www.librariasophia.ro/carti-Despre-cum-s-a-facut-papa-pe-sine-imparat-si-dumnezeu-so-8280.html
http://www.librariasophia.ro/carti-Marturisesc-un-botez-Metallinos-Gheorghios-D-so-8109.html
http://www.librariasophia.ro/carti-%C3%8Entoarcerea-spre-R%C4%83s%C4%83rit-Filosofi-contemporani-%C8%99i-credin%C8%9Ba-cre%C8%99tin%C4%83-veche-*-*-*-so-13497.html
Recomand si :
“Greco-catolicii. Uniti cu papa, dar dezbinati cu Hristos ”
http://www.librariasophia.ro/carti-Greco-catolicii-Uniti-cu-papa-dar-dezbinati-cu-Hristos-Seiche-Fabian-so-4910.html
“Lumina lui Hristos vine numai la ortodocsi. Sfanta lumina de la Mormantul Sfant ”
http://www.librariasophia.ro/carti-Lumina-lui-Hristos-vine-numai-la-ortodocsi-Sfanta-lumina-de-la-Mormantul-Sfant-Seiche-Fabian-so-3135.html
“Minunile – marturie a dreptei credinte. Despre adevarul Ortodoxiei si ratacirile papismului ”
http://www.librariasophia.ro/carti-Minunile-marturie-a-dreptei-credinte-Despre-adevarul-Ortodoxiei-si-ratacirile-papismului-Damaschin-Grigoriatul-monah-so-7066.html
“Misiune printre vrajitorii din Africa”
http://www.librariasophia.ro/carti-Misiune-printre-vrajitorii-din-Africa-Damaschin-Grigoriatul-monah-so-3456.html
Pentru mai multa lamurire:
“Biserica Trupul lui Hristos. I. Natura şi structura Bisericii ”
http://www.librariasophia.ro/carti-Biserica-Trupul-lui-Hristos-I-Natura-%C5%9Fi-structura-Bisericii-Larchet-Jean-Claude-so-10925.html
“Biserica Trupul lui Hristos. II. Relațiile dintre Biserici ”
http://www.librariasophia.ro/carti-Biserica-Trupul-lui-Hristos-II-Rela%C8%9Biile-dintre-Biserici-Larchet-Jean-Claude-so-11492.html
Pentru sectologie recomand :
“P. I. David – Invazia sectelor ”
http://www.printrecarti.ro/25_60-crestinism/15743-p-i-david-invazia-sectelor.html
Recomand si cartile in format pdf de pe site-ul mirem :
http://www.mirem.ro/
Sa cauti mai ales seria “Ereziile apusului” .2 volume in pdf.
Le recomanda si Bogdan Mateciuc (care a contribuit la unele carti ).
http://www.odaiadesus.ro/carti.html
Cu aceasta ocazie recomand si site-urile:
http://www.odaiadesus.ro/index.html#axzz4056Py800
http://www.trueorthodoxy.org/heretics_world_orthodoxy_athenagoras.shtml
https://graiulortodox.wordpress.com/
http://www.pemptousia.ro/
http://www.ortodoxie-catolicism.ro/
Va recomand si un site catolic conservator(adica,pro-familie,pro-infailibilitate absoluta papa,pro orice tine de asa zisul “vechi catolicism” ).Are un index cu imagini mai mult decat graietoare:
http://www.traditioninaction.org/RevolutionPhotos/
http://www.traditioninaction.org/ProgressivistDoc/
Si un site de la care am aflat prima data de aceste imagini:
http://eresulcatolic.50webs.com/aggiornamento_img.html
“La nivel OFICIAL, anatemele reciproce de la 1054 au fost retrase de Biserica Ortodoxa si Biserica Catolica, astfel pozitia oficiala a Bisericii Ortodoxe este ca catolicii nu sunt eretici, ci frati intru credinta. ”
De catre cine?
http://www.trueorthodoxy.org/heretics_world_orthodoxy_athenagoras.shtml
O fi fost mason?N-o fi fost?Bunul Dumnezeu stie.Dar dupa felul cum a sapat la temelia Ortodoxiei ca un adevarat “dorel” autohton…
Apropo,ai citit cartile parintelui Serafim Rose(probabil chiar Sfant) ?Daca nu sti care-s,uita-te pe marginea site-ului la carti recomandate.
@ultimele comentarii erau catre Un crestin
http://www.trueorthodoxy.org/heretics_monophysites.shtml
http://www.trueorthodoxy.org/heretics_monophysites_union.shtml
@Emanuel
Mersi. Vad ca si tu esti bine intentionat. Doamne ajuta la toata lumea. O noapte buna tuturora!
Un crestin,
Ptr. ce a-ți spus la pozitia 20, (ca raspuns ptr.Fane)…,
Spuneți acolo, ca sunteți genul de crestin, care citiți expunerile şi PĂRERILE, celorlalte confesiuni creştine… şi…
Care va este folosul… ???
Ce voim de fapt ?
Împacarea celor ce nu se pot împaca fara Duhul Lui Dumnezeu?
Expunerile şi parerile Sfinților Parinti le citiți?
Toți împaciuitorii, toți împacatorii (de ieri şi de azi)… au un fix şi o convingere demonica. Anume, aceea ca ortodoxia, este rigida, neiertatoare, fariseica, habotnica, fundamentalista, etc, etc, etc… şi ca din aceasta cauza nu se ajunge la unitate şi bla… bla…
Sa ne fie clar. Sfintenia este sfințenie atâta timp cât este neântinată.
“Nimic necurat nu va inta în împarația Lui Dumnezeu” ne spune în evanghelii Domnul însuşi.
Ce sa faca ortodoxia?
Sa faca voia oamenilor sau voia Lui Dumnezeu?
Fie voia Ta, facă-se voia Ta… rostim în Tatal nostru, zilnic.
Fecioara atâta vreme, cât î-şi pastraza fecioria sfânta, este urâta de curvari, pentru ca nu le accepta nici compania, nici apropierea primejdioasa a atingerilor, nici a dialogurilor ce pot înrobi şi întina cinstea şi sfintenia ei.
Când le-a acceptat, inima ei şi-a pierdut fecioria… sa-a legat de om… de logodnic, de “draguțul” ce a înrobit-o, si cu pasi mici dar rapizi… va pierde şi fecioria trupului… nu numai pe cea a inimii.
Nu avem suficienta încredere în Dumnezeu, în Domnul Iisus şi-n Adevarul spus nouă în evanghelii ?
De ce sa fie nevoie sa citiți “parerile” celorlate confesiuni ?
Va îndoiți de Adevarul evangheliei?
Credeti mai mult pe oameni decât pe Dumnezeu?
Ce ne-a cerut El?
Sa facem vre-o “unitate în diversitate”,
Ne-a cerut sa ne lepadam de noi înşine…, sa cautam Împaratia Lui Dumnezeu şi Dreptatea Lui… nu… asemenea… chestii…
Ne-a cerut sa fim sfinți, precum Tatal cel ceresc Sfânt este…
Ce sa câstigam din parerile celorlate confesiuni?
Duhul Lui Dumnezeu… ?
Despatimirea, sfintenia???
Repet, fecioara, este dispretuita de cele ce şi-au pierdut fecioria şi le este mustrare…, este urâtă de ce-i ce vor sa-si faca placerile cu ea şi nu pot din pricina puterii cu care î-si apară sfintenia…
Ortodoxia nu va fi niciodata iubita de cei ce o vor deschisa la… “pântec”, la… lume…
Daca va ridica cât de putin vesmântul… va imaginati ce va însemna…
Va trada Mirele ceresc, pentru…
Sfinții parinti nu-si dovedeau ortodoxia nici cu acte (de studii), nici cu liste bibliografice, nici cu trimiteri de net… ci cu sfintenia vieții, cu concretul sfițeniei, cu puterea credintei faptuitoare, cu dovada practica…
Adica, aşa a luminat lumina lor, in fata lumii, încât oamenii au recunoscut pe Dumnezeu în ei, si L-au slavit pe Dumnezeu, pentru sfintenia din ei.
Având în vedere cele ce le-am aratat în comentariul anterior, un fapt este evident şi o cocluzie vine de la sine…
Care sunt acestea ?
1. Dacă se doreste sincer Unitatea în Hristos şi împlinirea voii lui Dumnezeu, evanghelia este arhisuficienta (în a înțelege, ce trebuie şi cum trebuie), facuta aceasta.
Uniatatea Duhului, în evanghelia pacii (ceruta de apostolul Pavel în epistolele sale), cere unitatea cu Biserica Lui Iisus Hristos, din începuturi şi pâna în clipa de față, prin lepădarea de sine, prin urmarea Lui Iisus şi lupta pentru împroprierea Împarației şi Dreptații lui Dumnezeu…, prin câstigarea Duhului Sfânt (prin Harul şi tainele date Bisericii la Cincizecime).
Nu unitatea cu oamenii într-o credința negociată, (târguita omeneşte), Ci UNIREA CU HRISTOS, ŞI BISERICA LUI DIN ÎNCEPUTURI ŞI PÂNA ASTĂZI, unde nu este de negociat nimic, ci de împlinit evanghelia…
În concluzie… se întelege ca ținta nu este REVENIREA LA UNITATEA BISERICII PRIMARE… prin întoarcerea necondiționata, din rataciri şi reformari, la cele de dinainte de marea schismă…
Ținta… este FECIOARA… (FECIORIA EI… ).
Nu ridicarea (din cadere), şi revenirea la fecioria şi sfintenia din începuturi… ci întinarea sfințeniei şi fecioriei, celei ramase Fecioară…
NU MAI FI ATÂTA DE SFÂNTĂ… ATÂTA DE APROAPE DE HRISTOS… ATÂT DE PUDICĂ ŞI “SALBATICĂ”, VINO, MAI APROAPE DE… LUME… SA-ȚI VEDEM FRUMUSEȚEA… SA ȚI-O SIMȚIM…
LASA SA ȚI SE VADA ŞI SIMTĂ (MACAR CÂT DE CÂT), ARMONIA FORMELOR…ROTUNJIMILE… (SA POATA FI PIPAITE… DE ORICINE…).
MAI TAIE DIN VEŞMINTE, MAI APROPIITE DE INTIMITATEA CU LUMEA ŞI LUMESCUL… MAI “DRSCHIDE-ȚI (VESMINTELE), SPRE LUME… SA-ȚI VADA lumea bunavoința… “formele”, sa se poata apropia de tine… sa te poată simți… pipai… ca sa te… iubeasca…
Cam aşa stau lucrurile… cu unitatea în diversitate…
Sfințenia se câstiga doar prin Duhul Lui Dumnezeu din tainele Bisericii sale, si sfintenia Bisericii, DE LA SINE… împlineste UNITATEA…
PENTRU a fi UNA… CUM NOI SUNTEM UNA, dupa cum ne spune însuşi Domnul Iisus, când în evanghelie, adresându-se Tatalui, (în rugaciunea sa din Ghetsimani, înainte de a fi prins si rastignit)
Unitatea o realizeaza Duhul Sfânt, în împlinirea evangheliei Domnului Iisus.
Este limpede şi clar… pentru oricine
@admin
1) De cateva zeci de ani exista o practica diplomatica folosta masiv si de UDMR: o declaratie politica se redacteaza sa zicem in 2 limbi. Intr-una din limbi are un inteles, in alta alt inteles. UN TEXT, DOUA TRADUCERI, DOUA INTELESURI !
Trebui analizata cu atentie si versiunea italiana cu toate implicatiile semantice.
2) Textul este diplomatc, prin urmare miciuna prin omisiune e la ea acasa; probabil ca nu se putea produce intalnirea in alte conditii, problema ultimilor crestini din Sirtia si Irak fiind presanta. Rezulta undeva explicit compromisuri dogmatice ?
3) PF Kiril pare sa fi obtinut acceptarea cu jumatete de gura, eventual prin omisiune, a operatiunilor militarea rusesti din Siria. Cred ca este un demers politic incununat de succes, al lui Putin, care avertizeaza asupra pericolelor islamului.
“Ameninţarea este un sfetnic rău şi devine şi mai rău, când cineva pierde simţul profund al realităţii. Forţaţi de pericol, păcăliţi de masca cea înşelătoare, toţi, împărat şi episcopi cedează şi cad de acord pentru unirea Bisericilor, precum numesc eufemistic supunerea faţă de papă. Preferă sclavia faţă de papism decât sclavia faţă de turci.
Şi doar Marcu, urmându-i fidel pe Părinţii Bisericii, îşi înalţă statura morală şi apără integritatea credinţei. La Sinodul de la Ferrara – Florenţa cuvintele sale sunt formulate memorabil şi monumental. Propovăduieşte că deasupra libertăţii patriei este libertatea credinţei. Pentru că o credinţă liberă poate într-o zi să elibereze patria aflată în sclavie. Credinţa păstrează nerobit cugetul şi îi face vitează inima. Dimpotrivă, o credinţă înlănţuită de înşelăciune îngenunchează şi patria la picioarele celui care a înşelat-o. Unirea o iubim, supunerea o urâm, pentru că ea va însemna dispariţia Ortodoxiei.
Între adevăr şi minciună nu există cale de mijloc (ceva intermediar), nu încape compromisul. Oricând s-au făcut astfel de paşi, cel care a câştigat a fost vrăjmaşul lui Dumnezeu şi al omului.
Prin această poziţie de neînduplecat, Marcu Evghenicul era de aşteptat să devină antipatic catolicilor şi prietenilor lor şi să fie catalogat drept intolerant, în timp ce aceia sfătuiau printr-o ipocrizie inimaginabilă la „iubire şi la pace”. Unii au vrut să-l ucidă. Fostul lui coleg, Visarion, a strigat mânios la Marcu: „Mă zbat de prisos şi mă cert cu un om demonizat. Căci acesta este nebun”. Dar Marcu, care ca om era blând şi smerit, pentru credinţa lui s-a făcut leu. „Tu eşti fetiţă şi te comporţi ca o fetiţă”, a fost răspunsul lui către Visarion.
În cele din urmă unirea a fost semnată, dar niciodată nu a fost aplicată. Însuşi papa, când a aflat că Marcu nu a semnat, a declarat: „Nu am făcut nimic”. Şi credinciosul popor, paznicul şi judecătorul, criteriul adevărului, şi-a exprimat zgomotos dezaprobarea faţă de unionişti, iar din Marcu a făcut simbolul lui veşnic, care însufleţeşte, dar şi mustră, verificând calea ortodocşilor.
Disputa pentru unire nu este doar un dialog dogmatic inutil între cei ce teologhisesc. Pentru că dogma, orice dogmă, dă chip unei cosmoteorii (unei concepţii despre lume) şi impune o bioteorie (concepţie despre viaţă), care nu poate fi închisă în spaţiul lucrurilor bisericeşti în sens strict, nici în spaţiul teologiei ca ştiinţă teoretică. Se întinde şi îmbrăţişează pe nesimţite întreaga viaţă şi întreaga societate. În spatele diferenţelor dogmatice dintre Răsărit şi Apus se ascundeau în mod esenţial diferenţele a două lumi, a două culturi cu filozofie diferită şi mentalitate diferită. Biserica Ortodoxă Răsăriteană trăieşte şi petrece întemeiată pe autoritatea cuvântului lui Dumnezeu. Pe ea îşi sprijină educaţia, modul ei de a gândi şi de a acţiona, modul ei civilizator. Însă în această atmosferă a autorităţii ea trăieşte şi creează în libertate. Deoarece autoritatea ei este iubire, care nu-şi oprimă cetăţenii, ci îi îndrumă şi îi ocroteşte. Credincioşii, în mod liber supuşi lui Hristos, constituie Trupul tainic şi mădularele Bisericii lui.
Papismul şi Apusul, în general, trăiesc şi se mişcă în alt climat. Aici nu predomină autoritatea lui Dumnezeu, ci autoritatea papei, a omului şi a logicii. Biserica din Trup al lui Hristos se transformă în stat – creştin, dar lumesc – un stat şi el între statele acestei lumi. Harul lui Dumnezeu limitează rolul ei şi îndumnezeirea devine un sistem de categorii logice ale raţionalismului. Şi pentru că dogma lor nu izvorăşte din adevărul dumnezeiesc, ci dintr-o infailibilitate umană, moare, se dezintegrează, aduce dezechilibru în societate şi în civilizaţie. Astfel se naşte Renaşterea care caută moartea lui Dumnezeu, umanismul care aduce neomenia, iluminismul care întunecă toate prin contestare. În cele din urmă dă buzna protestantismul, care distruge orice dogmă, instaurează libertinajul şi cultivă ateismul.
Însă dogma ortodoxă nu este o expresie omenească şi muritoare. Este o prescripţie de viaţă, un mesaj al adevărului care mântuieşte. Mântuieşte sufletul nostru, dar şi patria noastră şi cultura noastră. Marcu Evghenicul apărând Ortodoxia a susţinut în cel mai eficace mod ţara lui şi fără a urmări asta, L-a făcut pe Dumnezeu apărător al vieţii şi al culturii ei.
Acest sfânt al Bisericii noastre stă şi astăzi la fel de inflexibil şi de adevărat în faţa acelora care sunt gata ca nişte „fetiţe” să se închine papei şi să imite maimuţărind modul apusean de viaţă şi de gândire. Îşi trimite mesajul său pur şi puternic, un mesaj de cultură duhovnicească autentică. Fraţii mei, este o chestiune de viaţă şi de mântuire în această lume şi în eternitate păzirea dogmei Ortodoxiei!”
Sursa: http://www.cuvantul-ortodox.ro/2012/01/19/sfantul-marcu-al-efesului-evghenicul/
@Un crestin
Ridicarea reciprocă a antemelor este un caraghioslâc. Cine a mai pomenit așa ceva și cum este posibil acest lucru? Doar dacă s-au schimbat datele din teren, adică să-și fi renegat catolicii greșelile de credință. Or lucrul acest nu s-a întâmplat, dimpotrivă, au intervenit un lung șir de alte noi erori dogmatice. Sf. Paisie de la Neamț arată foarte lămurit acest lucru, că nici măcar un Sinod, darmite doar un singur episcop sau preot nu poate schimba o hotărâre bisericească anterioară. De aceea și toate Sinoadele sunt în concordanță cu cele anterioare.
Iar catolicii sunt eretici, nu schismatici. La fel și greco-catolicii. Pentru că la mijloc sunt greșeli dogmatice, nu doar de pricini bisericești care pot fi îndreptate (canonul 1 al Sf. Vasile), cum e cazul cu stiliștii. Filioque, energiile create, papismul, imaculata concepție, purgatoriul sunt doar câteva exemple de greșeli dogmatice care-i fac eretici. Ar fi fost suficientă una din acestea, dar iată că sunt cel puțin cinci. Deci la nivel oficial catolicii sunt eretici, nu schismatici. că or fi unii profesori de teologie sau episcopi care spun invers e problema lor strict.
Înțeleg politica în care se implică unii episcopi, dar, când vine vorba de sufletul meu, de veșnicie, nu mai încape loc de politică și jumătăți de măsură pentru că voi sta la Judecata cea nemitarnică… Altfel spus, prea puțin mă interesează nivelul acesta oficial din Biserică pt că e putred, după cum chiar ați sugerat.
@RomeoB
Domnule Romeo, scrie in Biblie, si aici nu caut sa dau exact citate, ca omul poate sa-l caute si sa-l cunoasca pe Dumnezeu prin creatia Acestuia. Pai daca observam universul inconjurator, totul este unitate in diversitate, nici un om nu seamana perfect cu celalalt, cum puteti spune ca in cadrul bisericesc nu este ok unitatea in diversitate, din contra acest lucru este un dar de la Dumnezeu pentru largirea universului spiritual si completarea spiritualitatii fiecarei regiuni crestine cu anumite obiceiuri religioase locale. Bineinteles aceasta diversitate nu trebuie sa depaseasca sau sa exagereze Cuvantul lui Hristos şi învaţătura crestina a sfintilor bisericii ( apostoli, sfinţii parinti ajungând pană la sfintii zilelor noastre ). Experienţa cunoasterii lui Dumnezeu este infinita, ea nu poate fi limitata de granitele gandirii umane. La fel cum noi ortodocsii avem Rugaciunea Inimii (Isihasmul), la fel si catolicii au Rozariul sau Lectio Divina, si ma refer aici la moduri spirituale specifice spre al cunoaste pe Dumnezeu. Filoque nu impiedica un catolic sa se inchine aceleasi Sfinte Treimi sau sa urmeze cuvantul lui Hristos. Care este natura tainica a Sfintei Treimi asta cred eu ca doar Dumnezeu stie, desi categorig ca accept Crezul Ortodox, fiind ortodox. La urma urmei, ipotetic sa zicem, daca un catolic isi petrece toata viata in rugaciune si in biserica, si urmeaza intocmai cuvantul lui Dumnezeu si se jertfeste pentru ceilalti, eu NU CRED CA DOAR PENTRU CA A CREZUT FILOQUE, Dumnezeu il va da osandei vesnice, eu cred ca se va MANTUI. Referitor la Purgatoriu, aici este iarasi o neintelegere umana a ceea ce doar Dumnezeu stie cu adevarat. Purgatoriul il definesc catolicii in felul lor, dar si in teologia si literatura ortodoxa exista referinta despre o stare intermediara dupa judecata individuala, dar bineinteles vazuta diferit fata de Purgatoriu, si in acest caz eu fiind de acord cu conceptia ortodoxa. Doamne ajuta!
@Un crestin
Un catolic, care s-a nascut catolic si practica in mod sincer rugaciunea, se mantuieste in legea lui, daca Domnul ii arata mila si daca o merita, dar cei care sunt ortodocsi, cunosc ceea ce li se cere si totusi sunt atrasi de erezii, ba chiar le propovaduiesc, nu cred ca au sanse sa se mantuiasca pana nu-si vad si nu se pocaiesc de aceste adevarate lepadari de Adevar. Erezia catolicilor este ca s-au lepadat de Adevar, prin ceea ce propovaduiesc, deci sunt la mila Domnului generatiile care au urmat primilor lepadati si cei care nu razboiesc Ortodoxia, dar pe noi ortodocsii ne intereseaza sa aparam acest Adevar, si sa nu alunecam in eresuri. Tocmai de aceea trebuie sa avem trezvie si sa cerem de la Domnul discernamant. Multi dintre cei care am trait prima parte a vietii in comunism am avut o slaba pregatire in ceea ce priveste credinta noastra stramoseasca, mai ales daca parintii nu au practicat-o. Eu am locuit la o casa distanta de biserica catolica din sat si am intrat cativa pasi cu ceilalti copii sa vedem o nunta. Nu stiu daca am stat cateva clipe, dar uneori visez ca intru in ea, dar totul se petrece doarla intrare. Anul asta am observat ca are altarul spre Est, iar cea noua ortodoxa care se construieste il are spre sud. Am trait intre catolici si chiar ma minunam in ultimii ani cum de n-am prezentat absolut niciun interes pentru catolicism. Am fost in inconstienta mea de vreo doua ori in vizita si pe la sectari, care au refuzat sa-mi spuna unde e Biserica Ortodoxa din Seattle. Apoi am dat pe la alti sectari, care stateau mai aproape de casa, dar dupa ce am dat de Ea, cand in sfarsit la telefon a raspuns cineva care mi-a confirmat ca se tin slujbe duminica de catre comunitatea romaneasca, am simtit ca sunt acasa. Habar nu aveam care e diferenta dogmatica dintre ortodocsi si catolici, si chiar nu stiam ce invart sectarii exact, mai ales ca in SUA baga un band din ala crestin pe scena, de stii clar ca trebuie sa-L cauti pe Domnul in alta parte. In Germania am fost la o repetitie a corului unei biserici catolice cu o cunostinta nemtoaica plecata din Romania si am cantat Aliluia de cateva mii de ori cred. Repetau doar Aliluia, dar nu m-am dus la slujba. Dar dupa ce ai decoperit ca Ortodoxia este Adevarul, nu mai ai scuza pentru neinformari, sau, daca esti necitit, te tii departe de alte legi. Dar toti suntem la mila Domnului si mereu trebuie sa ne rugam sa nu cadem in inselari crunte. Pentru ca cel care crede ca nu e inselat, sigur e inselat. Ceea ce insa am observat la ortodocsii care vor sa ne bage cu forta pe gat catolicii, este ca ei nu pot fi convinsi ca sunt inselati, ci doar Domnul se poate milostivi sa le faca posibila pocainta. Cum insa evreii au fost tinuti inca de la inceput orbi, din iconomie dumnezeiasca, pentru ca Legea Lui Hristos sa nu ramana doar la ei, ci sa ajunga mai inatai la neamuri si ei doar in cele din uram sa deschida ochii, cred ca pe unii Domnul, pentru a ne incerca noua credinta, ii lasa in deriva. Pentru acestia trebuie sa ne rugam mai abitir. Ei nu aduc catolicilor niciun folos, pentru ca nu apara Adevarul si nu vestesc ceea ce trebuie, iar pentru ortodocsi nu sunt decat niste iude si vor sa fie, culmea, mai catolici decat papa.
@un crestin,
Periculos ghiveci gatesti …Chiar crezi in el ?!?! Renunta cat mai este timp, cât încă nu sa dependența…
@Un crestin
Probabil ultimul comentariu îmi este adresat mie, cel puțin ca și conținut.
Nu văd cum se poate mântui un creștin care are tupeul să creadă devierile de la ceea ce transmit Scriptura și autorii inspirați ai Bisericii, adică Filioque, purgatoriul ș.a. Este limpede că acestui tupeu îi urmează și alte fapte ale răutății, care-l trag în jos. Iar cei care se țin de credința sănătoasă, dar se rușinează de ea în fața altora vor fi lepădați de Domnul slavei.
@un crestin:
Nu poti, chiar nu poti sa crezi in “filioque” si sa fii de buna credinta. Poti sa accepti “filioque” doar daca nu vrei sa gandesti un pic, si iti place doar ordinea celor care stau pe bancute in bisericile catolice. Pentru ca prin adaosul la Crez “filioque” se considera ca Duhul Sfant purcede si de la Fiul la fel cum papalitatea papei purcede tot de la Fiul in calitatea sa presupusa de vicar al lui Hristos. Vicarul este cel asemenea Imparatului in absenta acestuia (loc-tiitor) avand ca sursa a puterii sale chiar numirea sa in aceasta calitate de catre Imparat – ceea ce si sustine doctrina catolica in privinta papei. Astfel, papa sta la masa cu Duhul Sfant, fiind asemenea lui prin purcedere si asemenea Fiului prin delegare. Oare exista erezie mai mare ca asta???
Nu-i de mirare ca si pretentiile papei (oricare ar fi el) sunt pe masura. Citez din hotararea conciliului II Vatican:
“Pontiful Roman, succesorul lui Petru, este sursa permanenta si vazuta si temelia unitatii episcopilor si a multimii credinciosilor. Aceasta supunere religioasa a voii si mintii trebuie exprimata intr-un fel deosebit inaintea adevaratei autoritati de invatatura a Pontifului Roman (s.m.), chiar si atunci cand el nu vorbeste ex cathedra.
Pontiful Roman, capul colegiului episcopilor, in virtutea oficiului sau, poseda infailibilitate atunci cand, intarindu-si fratii (Luca 23:32) ca pastorul si cel mai inalt invatator al tuturor credinciosilor, declara o invatatura printr-un act de definire, privind credinta sau morala. Din aceasta cauza este drept a spune ca decretele Papei sunt ireversibile in natura si nu sunt subiectul dispensei de catre Biserica, intrucat ele au fost pronuntate cu colaborarea Duhului Sfant… In consecinta, decretele Papei nu sunt subiectul unei alte aprobari, unui alt apel, unei alte judecati. Caci Pontiful Roman nu isi exprima pozitia ca persoana particulara, ci ca cel mai inalt invatator al Bisericii universale, asupra caruia se odihneste in persoana darul infailibilitatii a chiar insasi Bisericii si care stabileste si protejeaza invatatura de Credinta Catolica.
In cursul responsabilitatii sale ca vicar al lui Hristos si pastor al intregii Biserici, Pontiful Roman are autoritatea deplina, cea mai inalta si universala, in Biserica, pe care este intotdeauna imputernicit sa si-o exercite liber… Nu poate exista un Sinod Ecumenic daca nu este validat sau cel putin acceptat de catre urmasul lui Petru. Convocarea, prezidarea si aprobarea hotararilor Sinoadelor sunt prerogativele Pontifului Roman.”
Dupa cum vezi orice credincios catolic este obligat sa isi supuna vointa si mintea papei, si doar acesta este singurul liber. Nu o spun eu, o spun cardinalii catolici. Asta cum suna, ca bine nu. Pana si Mefistofel oferea ceva la schimb sclaviei.
Titus L, exegeticus, Un crestin:
Disputa poate fi sterila. Filioque e erezie, erezia e pierzatoare de mantuire, in sine. In rest, chiar tine de Judecatorul pe cine mantuieste si pe cine nu. Ne putem pronunta si chiar avem obligatia de a o face cu privire la doctrine, invataturi, fapte. Cu privire la persoane, e mai complicat si cred ca e recomandabila prudenta.
@Admin
Va multumesc ca am putut avea puncte de vedere intr-un mod civilizat. Oricum pentru noi crestinii de azi cele mai mari provocari sunt: consumtionismul, “political corect”, ateismul, secularismul, degradarea ideii de familie crestina etc. etc. etc. Dumnezeu sa ne ajute sa razbim !!! O saptamana frumoasa tuturora!!!
Savatie Baștovoi
https://www.facebook.com/savatie/posts/999874790105180
@Un crestin – catolic sub acoperire ?
Rugaciunile ortodoxe, contin in ele si dogmele ortodoxe.
Cand un eretic face rugaciunile cultului sau, prin cadrul dogmatic gresit sunt invocati demonii. Vedeti Sf Casian in cartea apartuta la PSB in anii ’80.
Un catolic ce invoca ceva de genul “Sfanta inima” a lui Iisus ajuta-mi, invoca de fapt demonii care au inspirat aceasta erezie. La Sinodul al III lea Ecumenic mi se pare, s-a interzis sub pedeapsa anatemei invocarea numai a firii dumnezeiesti a Mantuitorului sau numai a firii omenesti, si prin urmare, invocare numai a unei parti a firii omenest cade sub incidenta acestui canon.
Cu parere de rau, dar “sf treime” in care duhul purcede de la fiul, este un duh necurat, si nu are nimic in comun cu Sf Treime marturisita prin Crezul Niceo-Constantinopolitan.
La FATIMA, LOURDES, MEDJUGORIE NU S-A ARATAT MAICA DOMNULUI, CI DUHURI CAZUTE, PT CA AU MARTURIST EREZII CATOLICE NIMICITOARE DE SUFLETE !
@RomeoB
Mi se pare exagerat. Cuvintele pot sa fie cele ale Sfintilor Parinti, in rugaciune, dar daca nu avem duhul lor, ci unul gresit, care ar fi diferenta? Ma refer la rugaciunea personala. Extindem un principiu valabil – reflectarea dreptei invataturi in rugaciunile cultului vs reflectarea gresitei invataturi (erezie) in rugaciuni ce sunt, astfel, in duh eretic – la toate cazurile particulare ale membrilor unei erezii. Mi se pare un procedeu simplist care duce la rationamente de genul – cultul x e eretic, erezia e invocarea demonilor, rezulta ca persoana y, catolic din nastere, care nu stie altceva, cand se roaga o face la demoni. Parca ceva nu suna bine in rationamentul asta?
@ admin:
nu sunt neaparat sterile, dar daca ati simtit o tensiune in cele scrise, atunci e firesc si corect sa interveniti.
Aici discutia a atins mai multe niveluri. “Atingerea” papei se dovedeste o ispita prea mare pentru noi (ca ortodocsi) ca sa trecem netulburati pe langa ea. Si asta semnifica ceva. Spune ceva despre papa insusi.
Dupa cum vedeti, papa este singurul considerat liber, chiar si fata de dogma, cuvantul revelat al lui Dumnezeu, iar toti trebuie sa isi supuna mintea si vointa papei. Probabil ca daca ar purta coarne in loc de tiara, s-ar vedea ca e vitelul de aur.
Revenind la situatia de fata si la persoane, iata ca omul Bergoglio a inteles ca papa, in persoana lui Francisc I este idolul gata de a fi aruncat in foc, si firesc, ca orice om, se indreapta catre Biserica pentru ajutor. Asta s-a intamplat la Havana in intelesul meu. Priviti-i fata papei, e pur si simplu obosit si neputincios, e un om care cere ajutor. Oare de ce Benedict si-a dat demisia, de ce Francisc spune ca nu va mai sta mult nici el? E greu sa nu mai fi propria persoana si sa fii confiscat.
P.S. Nu-mi explic deplin atractia pe care o are papa pentru arhiereii ortodocsi. Presupun ca este o amintire a rolului papei in pastrarea dreptei credinte odata cu schisma monofizita. Dar si asta imi pare ca a venit pentru ca Dioscor si Eutihie l-au ocolit pe papa atunci cand au adunat sinodul talharesc. A fost o atingere in orgoliul lui de papa.