Ilie Serbanescu: DEMONTAREA DIVERSIUNILOR PREMIERULUI PONTA pe tema GAZELOR DE SIST/ “Economia fracturarii [hidraulice] este o ECONOMIE DISTRUCTIVA”
- Jurnalul/ Ilie Serbanescu: Diversiunile dlui Ponta pe tema gazelor de şist
Într-o emisiune televizată, prim-ministrul Ponta a spus, pentru a-l cita cât mai exact, că este de acord cu exploatarea gazelor de şist dacă explorările în curs de derulare dovedesc existenţa acestora şi sunt respectate “standardele europene de mediu”, adăugând fără ezitări argumentul că doreşte independenţa energetică a ţării şi să nu se mai importe gaze ruseşti scumpe. Problemele de mediu au fost expediate cu afirmaţia că deocamdată se fac doar explorări, iar problema economică a fost pur şi simplu ignorată. Dl Ponta nu a spus mai multe, dar rareori mi-a fost dat să aud atâtea diversiuni aglomerate într-o atât de scurtă perioadă de timp!
1. Contractele încheiate cu Chevron pentru perimetrele din zona Bârlad şi din zona litoralului sudic sunt contracte tip care, după cum le arată şi numele, sunt de explorare, dezvoltare şi exploatare. Aşa că, dacă Chevron obţine avizele pentru contractele încheiate şi descoperă, indiferent după câţi ani, gaze de şist valorificabile în zonele respective, trece la exploatarea lor fără alte avize speciale.
2. Aceleaşi contracte sunt contracte de redevenţă. Statul român se alege cu o redevenţă în bani (nu discutăm aici nivelul acesteia şi alte aspecte conexe), dar nu cu gaze! Dacă va dori să folosească gazele exploatate de Chevron, România va trebui să le cumpere de la Chevron. Cum s-ar spune, să-şi cumpere propriile gaze!
3. Fiind vorba de gaze exploatate de la mari adâncimi, preţul va fi deosebit de ridicat, oricum mai ridicat decât cel al gazelor zise “convenţionale” ce vin în zonă din Rusia.
4. Admiţând însă că preţul ar fi totuşi mai mic decât cel al gazelor din Rusia, să fi uitat dl Ponta că România este în UE şi că vrea ca aceasta să fie în continuare în UE?! La data la care vor ajunge să fie exploatate, gazele din România, potrivit liberalizării preţurilor în energie impusă de la Bruxelles şi asumată integral de prim-ministrul Ponta, vor fi livrate pe piaţă la nivelul preţului gazelor importate din Rusia şi, în cazul în care vor fi exploatate cu costuri mai mici, Chevron va încasa renta diferenţială. Atenţie, Chevron în calitate de producător şi nu statul român în calitate de proprietar al resurselor sau poporul român în calitate de consumator!!! Românii vor cumpăra tot scump şi nu cumva mai ieftin!
5. Si apoi, să fi uitat dl Ponta tocmai ceea ce a semnat şi anume că, potrivit aceloraşi reglementări impuse de la Bruxelles, producătorii pot în mod liber să exporte gazele exploatate fără a fi obligaţi cu nimic să le destineze consumului din România. Aşa cum şi OMV poate exporta acum în mod liber gazele româneşti exploatate aici. Că n-a făcut-o până acum este doar pentru faptul că nu a avut pe unde! A uitat însă dl Ponta că tocmai dânsul a avizat adaptarea urgentă a conductei Arad-Szeged spre a permite nu numai importuri, dar şi exporturi de gaze?! Cum vrea dl Ponta să asigure independenţa energetică faţă de Rusia cu gaze a căror exploatare şi livrare n-o controlează?!
De ce această jalnică diversiune?! Aceasta merită milioane de români care au votat USL?!
- Adevarul:
Gazele de şist, următorul mare pariu al companiei Exxo
(…) Fracturarea hidraulică, interzisă în trei state
Astăzi, în 16 state americane companiile continuă să extragă gaze de şist prin fracturare hidraulică. În acelaşi timp, în alte zece state există moratorii locale impuse pentru acest procedeu, majoritatea fiind aplicate până la finalizarea unor studii amănunţite legate de impactul fracturării hidraulice asupra mediului înconjurător.
În alte trei state, exploatarea gazelor de şist prin fracturare hidraulică a fost complet interzisă, după ce, în noiembrie 2011, Agenţia de Protecţie a Mediului din SUA (EPA) a publicat un raport de 190 de pagini în care arăta că fracturarea hidraulică este responsabilă pentru mai multe incidente legate de poluări masive şi cutremure şi că va realiza un studiu minuţios în acest sens care va fi gata până în 2014.
pr. Eugen Tanasescu: Crucile Chevron
(…) Poate că te întrebi, cititorule, ce legătură are Biserica cu gazele de şist şi de ce nu-şi văd preoţii de treaba lor? Răspunsul vine de la Sanctitatea Sa, Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic, supranumit şi „Patriarhul Verde“ deoarece este un susţinător al ecologiei: Lumea crede că bucuria vine din câştig şi din acumularea bogăţiilor, a gloriei, a rangurilor şi a altor plăceri. Interesele financiare pun anumite presiuni pe politicieni, dar trebuie să înţelegem că noi nu suntem stăpânii, ci administratorii acestei lumi, pe care Dumnezeu ne-a încredinţat-o. Ar trebui să avem grijă de această lume, pentru ca să o punem, responsabil, în mâna generaţiei următoare. Cuvântul “ecologie” provine din limba greacă: “eco” şi “logos”, unde “eco” (oikos) înseamnă „casa noastră” (am folosit diverse surse).
Din nefericire, refuzul de a ne lepăda de sinele nostru cel rău şi de a purta crucea se transformă, la figurat, în punerea de cruce: eşec, dezastru moarte. În planul resurselor globale şi al ecologiei situaţia este identică. De aceea, uitându-mă spre orizontul de unde apar, ca nişte umbre neclare, sondele Chevron, eu văd nişte cruci, pe care administratorii acestei ţări vor să le înfigă în câteva perimetre concesionate, spre marcarea viitoarelor morminte ale ecologiei (atenţie, nu morminte ecologice). De ce spun asta? Foarte simplu: pentru că nimeni nu se oboseşte să ne lămurească situaţia controversată a exploatării gazelor de şist. Lipsa de dialog este întotdeauna generatoare de îndoială, care, la rândul ei, naşte teorii ale conspiraţiei. Iată nelămuririle mele, pe scurt:
1. Secretizarea unor substanţe folosite în procesul de fracturare hidraulică. Fiecare şist de exploatare presupune reţete chimice specifice ale lichidului de fracturare. În America, ţara care a inventat tehnologia corespunzătoare, se ştie oficial că este vorba de un număr de 750 de substanţe chimice folosite, din care se cunosc bine doar 353 (în 2011), unele dintre acestea fiind dovedite ca toxice sau potenţial toxice. De asemenea, în 2009, 279 de fluide de fracturare aveau cel puţin o substanţă clasificată ca „proprietară” sau „strict secret”. Aceste substanţe nu se duc în pământul unui privat deşi, legal, poate părea aşa, deoarece fluidele de fracturare sunt proprietatea companiilor, care (în mod curios) nu sunt obligate să le facă publice. Companiile însă pleacă, iar noi rămânem sub tălpile noastre, la mare adâncime şi presiune, cu substanţe necunoscute, despre care nu ştim bine ce efect au asupra mediului.
2. Riscul de poluare. Exploatatorii nu pot garanta lipsa totală a riscurilor de catastrofă ecologică, din trei motive: existenţa unor cazuri de poluare, existenţa unor studii care susţin potenţiale riscuri datorate lipsei de control total asupra proceselor tehnologice şi existenţa unor studii controversate, elaborate de instituţii finanţate de găzari sau intermediari. Mai putem adăuga şi existenţa unor campanii intense de lobby asupra autorităţilor şi specialiştilor, din partea companiilor interesate, chestiune ce iarăşi naşte întrebări.
3. Tăcerea bruscă sau răzgândirea decidenţilor politici. Anul trecut, liderii politici anunţau moratoriu asupra gazelor de şist, până la efectuarea unor studii „serioase“, ce se prefigurau a fi gata prin 2014 (deşi studii deja existau). Studiile „serioase“ n-au apărut încă, dar moratoriile au dispărut. Mai mult, sunând a tachinare, americanii s-au arătat bucuroşi de „reconsiderarea” poziţiei românilor în faţa viitorului economic „deschis”. Coincidenţă sau nu, chiar în ziua în care ONG-urile au protestat faţă de lipsa de dialog, pe agenţiile de ştiri apărea informaţia că în Marea Neagră s-a găsit o importantă resursă de gaz convenţional.
4. Imposibilitatea ieftinirii gazelor. În mod repetat am fost anunţaţi că România trebuie sa liberalizeze preţurile la gaze. S-au şi publicat etapele de liberalizare, care arată clar o evoluţie ascendentă şi deja negociată a preţurilor, indiferent de provenienţa gazelor. Neîncrederea este crescută şi de recentele evoluţii în privinţa preţurilor la energiile regenerabile, care în loc să scadă, după cum se anunţa, au crescut atât de mult încât, în Bulgaria, oamenii au dat în clocot. Şi atunci, de ce se tot susţine că gazele de fractură vor ieftini factura?
5. Iluzia creşterii economice. Din 1989 creşterea economică este o permanentă fata morgana. România a intrat în capitalism cu o putere economică mai mare decât cea actuală, conform statisticilor, dar şi concretului vieţii de zi cu zi, manifestat în puterea de cumpărare. Mai întâi a decăzut industria, au urmat privatizările pe genunchi şi, mai nou, preluarea resurselor naturale, aproape gratis, de către concesionari majoritari străini. Importurile masive de mărfuri scot zilnic din buzunarele românilor bani care ajung peste hotare. Aşa am ajuns să vedem cu ochii proprii sărăcirea unei ţări, urmată de traiul pe împrumut (sau din comisioane pentru descurcăreţi) şi, în final, apariţia colonianismului economic. Declaraţii pe acest subiect sunt din destul prin presă, iar nivelul salariilor de la buget reflectă slaba forţă economică pe care o mai avem. Încă puţin şi îi punem şi economiei româneşti cruce. De aceea, abia după lămurirea acestor chestiuni, voi vedea în locul crucilor aduse de Chevron nişte sonde, aducătoare de lumină, căldură şi prosperitate acestui neam.
- Criticatac: Gazul de şist, marea escrocherie
de Nafeez Mosaddeq Ahmed – specialist în politici publice, director al Policy Rsearch and Development din Brighton (Marea Britanie)
Energie ieftină contra poluare prelungită: în Statele Unite, dilema referitoare la exploatarea gazelor şi petrolului de şist nu a preocupat nici industriaşii, nici autoritățile publice. În mai puţin de un deceniu, se presupune că aceste noi resurse vor duce America pe drumul creşterii economice, vor stimula angajarea şi vor reface competitivitatea. Dar dacă această „revoluţie” nu este decît o bulă speculativă pe punctul de a exploda?
Dacă ar fi să dai crezare titlurilor presei americane care prezic o dezvoltare economică datorată „revoluţiei” gazului şi petrolului de şist, ţara se va scălda în curînd în aur negru. Raportul „Perspective energetice mondiale 2012” al Agenţiei Internaţionale a Energiei (AIE) anunţă, într-adevăr, că la orizontul lui 2017, Statele Unite vor smulge Arabiei Saudite locul de cel mai mare producător mondial de petrol şi vor ajunge la o „cvasi-suficienţă” în domeniul energetic. Potrivit AIE, creşterea programată a producţiei de hidrocarburi, care va trece de la 84 de milioane de barili pe zi în 2011 la 97 în 2035, va proveni „în întregime din gaze naturale lichide şi din resurse non-convenţionale” (în principiu, gazul şi uleiul de şist), în timp ce producţia convenţională îşi va începe declinul odată cu… 2013.
Extrase prin fracturare hidraulică (injectarea sub presiune a unui amestec de apă, nisip şi detergenţi meniţi să fisureze roca, pentru a scoate de acolo gazul), graţie tehnicii forajului orizontal (care permite agitarea mai îndelungată a stratului geologic dorit), aceste resurse nu pot fi obţinute decît cu preţul unei poluări masive a mediului. Dar exploatarea lor în Statele Unite a antrenat crearea mai multor sute de mii de slujbe şi oferă avantajul unei energii abundente şi ieftine. Potrivit raportului din 2013 „Les perspetives énergétiques: un regard vers 2040”, publicat de grupul ExxonMobil, americanii vor deveni exportatori neţi de hidrocarburi începînd din 2025, graţie gazului de şist, în contextul unei creşteri puternice a cererii mondiale de gaz.
Dar dacă „revoluţia gazului de şist”, departe de a fortifia o economie mondială convalescentă, ar umfla o bulă speculativă pe punctul de a exploda? Fragilitatea reluării creşterii, ca şi experienţele recente, ar trebui să îndemne la prudenţă faţă de entuziasme. Economia spaniolă, de exemplu, odată atît de înfloritoare – a patra putere din zona euro în 2008 –, este în paragină de cînd bula imobiliară de care ea se agăţa orbeşte a explodat fără avertisment. Clasa politică a tras puţine învăţăminte din criza din 2008; iat-o pe punctul de a repeta aceleaşi greşeli în sectorul energiilor fosile.
O anchetă a New York Times din iunie 2011 dezvăluia deja cîteva fisuri ale edificiului mediatico-industrial al „boom”-ului gazului de şist, divulgînd îndoielile nutrite de diverşi observatori – geologi, avocaţi, analişti ai pieţelor – referitor la efectele anunţului companiilor petroliere, bănuite de „a supraestima deliberat, şi chiar ilegal, randamentul exploataţiilor şi volumul zăcămintelor lor”[1]. „Extragerea gazului din şisturile subsolului”, scria cotidianul, „s-ar putea dovedi mai puţin facilă şi mai costisitoare decît pretind companiile, după cum o indică sute de e-mailuri şi documente schimbate între industriaşi pe această temă, ca şi analizele datelor culese din mai multe mii de foraje.”
La începutul lui 2012, doi consultanţi americani au tras semnalul de alarmă în Petroleum Review, principala revistă a industriei petroliere britanice. Întrebîndu-se în legătură cu „fiabilitatea şi durabilitatea zăcămintelor de gaze de şist americane”, aceştia relevă faptul că previziunile industriaşilor coincid cu noile reguli ale Securities and Exchange Commission (SEC), organismul federal de control al pieţelor financiare. Adoptate în 2009, acestea autorizează de fapt companiile să îşi evalueze volumul rezervelor după bunul plac, fără verificarea unei autorităţi independente[2].
Pentru industriaşi, supraestimarea zăcămintelor de gaz de şist permite trecerea în plan secund a riscurilor legate de exploatarea lor. Or, fracturarea hidraulică nu are doar efecte nocive asupra mediului: ea ridică de asemenea o problemă strict economică, deoarece generează o producţie cu o durată de viaţă foarte scurtă. În revista Nature, un fost consilier ştiinţific al guvernului britanic, David King, subliniază că randamentul unui puţ de gaz de şist scade cu 60 pînă la 90 de procente la sfîrşitul primului său an de exploatare[3].
O scădere atît de brutală face ca orice obiectiv de rentabilitate să fie evident iluzoriu. Odată ce un foraj este spuizat, operatorii trebuie să sape cît mai repede altele, pentru a-şi menţine nivelul producţiei şi pentru a-şi rambursa datoriile. Cînd conjunctura este favorabilă, un astfel de elan poate să iluzioneze timp de cîţiva ani. Aşa se face că, în conjuncţie cu o activitate economică slabă, producţia de puţuri de gaze de şist – lipsită de forță pe termen lung, dar fulgurantă pe termen scurt – a provocat o scădere spectacuolasă a preţului la gazul natural din Statele Unite, care a trecut de la 7-8 dolari pe un milion de BTU (British Thermal Unit) în 2008 la mai puţin de 3 dolari în 2012.
Specialiştii în investiţii financiare nu sînt naivi. „Economia fracturării este o economie distructivă”, avertizează jurnalistul Wolf Richter în Business Insider[4]. „Extracţia devorează capitalul cu o viteză uimitoare, lăsînd exploatările pe un munte de datorii în timp ce producţia se prăbuşeşte. Pentru a evita ca această degringoladă să le afecteze veniturile, companiile trebuie să pompeze tot mai mult, compensînd puţurile secate prin altele care vor seca mîine. Din păcate, mai devreme sau mai tîrziu, un astfel de plan se loveşte de un zid, cel al realităţii.”
Dl Arthur Berman, un geolog care a lucrat pentru Amoco (înainte de fuziunea ei cu BP), se declară el însuşi surprins de ritmul „incredibil de ridicat” al epuizării zăcămintelor. Amintind locaţia Eagle Ford, din Texas – „mama tuturor cîmpurilor de ulei de şist” –, el arată că „scăderea anuală a producţiei depăşeşte 42%”. Pentru a obţine rezultate stabile, operatorii vor trebui să foreze „aproape o mie de puţuri suplimentare în fiecare an, în aceeaşi locaţie. Adică o cheltuială de 10 pînă la 12 miliarde de dolari pe an… Dacă se adună toate acestea, se ajunge la suma totală investită în salvarea industriei bancare în 2008. De unde vor lua toţi aceşti bani?”[5].
Bula gazului şi-a produs deja primele ei efecte asupra unora din cele mai puternice companii petroliere din lume. În iunie anul trecut, CEO-ul ExxonMobil, dl Rex Tillerson, se lamenta explicînd că scăderea preţului la gazul natural în Statele Unite era, fără îndoială, un noroc pentru consumatori, dar un blestem pentru compania lui, victimă a unei scăderi drastice a veniturilor. În timp ce, în faţa acţionarilor săi, ExxonMobil pretindea în continuare că nu a pierdut nici un cent din cauza gazului, dl Tillerson a ţinut un discurs aproape plîngăreţ în faţa Council on Foreign Relations (CFR), unul din think-tank-urile cele mai influente din ţară: „Sîntem cu toţii pe cale să ne pierdem și cămaşa de pe noi. Nu mai cîştigăm bani. Totul este pe roşu.”[6]
Aproape în acelaşi moment, compania de gaz britanică BG Group se vedea obligată la o „depreciere a activelor sale din gazul natural american de nivelul a 1,3 miliarde de dolari”, sinonimă cu o „scădere sensibilă a profiturilor ei intermediare”[7]. Pe 1 noiembrie 2012, după ce compania petrolieră Royal Dutch Shell a înregistrat trei trimestre consecutive de rezultate mediocre, cu o scădere cumulată de 24% într-un an, biroul de presă al Dow Jones raporta această ştire funestă, îngrijorîndu-se din cauza „prejudiciului” produs de entuziasmul pentru gazul de şist în întregul sector bursier.
De la panaceu la panică
Chiar dacă pionier în cursa gazului de şist, Chesapeake Energy nu a scăpat nici ea bulei. Strivită sub povara datoriilor, compania americană a trebuit să îşi scoată la vînzare o parte din active – cîmpuri gazifere şi conducte pentru o valoare totală de 6,9 miliarde de dolari – pentru a onora acordurile cu creditorii ei. „Compania îşi mai reduce puţin din avînt, în condiţiile în care CEO-ul ei a fost unul din liderii revoluţiei gazului de şist”, regretă Washington Post[8].
Cum au putut eroii acestei „revoluţii” să decadă atît de mult? Analistul John Dizard observa înFinancial Times din 6 mai 2012 că producătorii de gaz de şist cheltuiseră sume „de două, trei, patru, chiar cinci ori mai mari din fondurile lor proprii pentru a cumpăra terenuri, a fora puţuri şi a-şi duce la bun sfîrşit programele”. Pentru a finanţa goana după aur a fost nevoie de sume astronomice „în condiţii complexe şi exigente”, Wall Street nefăcînd derogare de la regulile lui de conduită obişnuite. Potrivit lui Dizard, bula gazului ar trebui, totuşi, să continue să crească, din cauza dependenţei Statelor Unite de această resursă economică explozivă. „Ţinînd cont de randamentul efemer al puţurilor de gaz de şist, forajele vor trebui să continue. Preţurile vor ajunge să se ajusteze la un nivel ridicat, şi chiar foarte ridicat, pentru a acoperi nu doar datoriile trecute, ci şi costuri de producţie realiste”.
Nu este exclus, cu toate acestea, ca mai multe companii petroliere mari să se confrunte simultan cu acelaşi dezastru financiar. Dacă această ipoteză s-ar confirma, spune dl Berman, „am asista la două sau trei falimente sau operaţiuni de răscumpărare răsunătoare, în virtutea cărora fiecare şi-ar recupera ce e al lui şi capitalurile s-ar evapora. Ar fi cel mai rău scenariu.”
Cu alte cuvinte, argumentul potrivit căruia gazul de şist ar proteja Statele Unite sau întreaga umanitate faţă de „vîrful petrolului” – nivelul începînd cu care combinaţia de constrîngeri geologice şi economice va face extragerea ţiţeiului insuportabil de dificilă şi scumpă – ţine de basme. Mai multe rapoarte ştiinţifice independente publicate recent confirmă că „revoluţia” gazului nu va aduce o amînare în acest domeniu.
Într-un studiu publicat în revista Energy Policy, echipa lui King ajunge la concluzia că industria petrolieră a supraevaluat cu o treime rezervele mondiale de energii fosile. Zăcămintele încă disponibile nu depăşesc 850 miliarde de barili, în timp ce estimările oficiale vorbesc de vreo 1300 de miliarde. Potrivit autorilor, „deşi cantităţi imense de resurse fosile rămîn cu certitudine ascunse în adîncimile Terrei, volumul petrolului exploatabil la tarifele pe care economia mondială are obişnuinţa de a le suporta este limitat şi destinat să scadă pe termen scurt.”[9]
În ciuda comorilor de gaz smulse subsolului prin fracturare hidraulică, diminuarea rezervelor existente are loc într-un ritm anual estimat între 4,5 şi 6,7%. King şi colegii lui resping, astfel, categoric ideea conform căreia exploatarea gazului de şist ar putea soluţiona criza energetică. În ce-l priveşte, analistul financiar Gail Tverberg aminteşte faptul că producţia mondială de energii fosile convenţionale a încetat să progreseze în 2005. Această stagnare, în care el vede una din cauzele majore ale crizei din 2008 şi 2009, ar anunţa un declin susceptibil să agraveze încă şi mai mult recesiunea actuală – cu sau fără gazele de şist[10]. Asta nu e tot: într-o cercetare publicată imediat după raportul AIE, New Economics Foundation (NEW) prevede apariţia vîrfului petrolului pentru 2014 sau 2015, în timp ce costurile de extragere şi aprovizionare „vor depăşi costul pe care economiile mondiale şi-l pot asuma fără să aducă un prejudiciu ireparabil activităţilor lor.”[11]
Aceste lucrări nu au reţinut atenţia nici a mass-mediei, nici a cercurilor politice, inundate de retorica publicitară a lobby-ştilor din energie. Este un fapt regretabil, deoarece concluzia lor e uşor de înţeles: departe de a restaura o anumită prosperitate, gazul de şist umflă o bulă artificială care camuflează temporar o profundă instabilitate structurală. Cînd ea va exploda, va provoca o criză a aprovizionării şi o creştere bruscă a preţurilor care riscă să afecteze în mod dureros economia mondială.
Articol preluat din Le Monde Diplomatique
Traducere de Ciprian Șiulea
*
- ILIE SERBANESCU DESPRE EXPLOATAREA GAZELOR DE SIST: “Se va distruge litoralul, se va distruge si la Barlad. GERMANIA NE PUNE SA NE CUMPARAM GAZELE NOASTRE LA PRET RUSESC!”(video)/ Lobby agresiv anti-Biserica al americanilor pentru CHEVRON, intimidarea PROTESTATARILOR de la Barlad
- LIVIU DRAGNEA manipuleaza pe tema GAZELOR DE SIST si ameninta voalat: “SA NE UITAM MAI CU ATENTIE LA CEI CARE INSTIGA LA DEMONSTRATII”/ Actiunea anti-Chevron de la BARLAD (video)
- Mircea Cosea despre semnificatia tradarilor lui Ponta pe tema procurorilor si a gazelor de sist: DE ACUM INAINTE NE PUTEM ASTEPTA LA ORICE. SUNTEM SI COLONIE POLITICA, NU DOAR ECONOMICA!
- Protopopul Vasile Laiu: “SE INCEARCA INROBIREA TARII SI DECIMAREA POPULATIEI”/ George Epurescu: PONTA ESTE MARIONETA INTERESELOR STRAINE
- Protopopul Vasile Lăiu: “NOI NU MAI AVEM VOIE LA NIMIC IN TARA ASTA, IN CURAND NICI SA RESPIRAM, AM AJUNS SA NE VINDEM DE TOT”/ Primul-ministru PONTA DEZINFORMEAZA pe tema fractionarii hidraulice
- PROTOPOPUL VASILE LĂIU: “Prefer sa mor cu fruntea sus decat cu capul in noroiul Chevron-ului”/ CUM A OCULTAT MASS-MEDIA PROTESTELE MASIVE DE LA BARLAD. Unele autoritati locale au interzis fractionarea hidraulica
- PROTESTE ANTI-GAZE DE SIST IN TOATA TARA pe 4 aprilie. In Barlad si alte localitati cu primari PSD nu s-au aprobat PROTESTE PUBLICE. Pr. Vasile Laiu:“NE-A MAI RAMAS STRIGATUL CATRE DUMNEZEU”
*
- Ziua PROTESTELOR impotriva EXPLOATARILOR GAZELOR DE SIST (video). LISTA ACTIUNILOR DE PROTEST. Mitinguri neavizate si PREFECTURI impotriva comunelor care INTERZIC demararea exploatarilor CHEVRON
- Autoritatile locale din BARLAD boicoteaza PROTESTUL IMPOTRIVA GAZELOR DE SIST? Propaganda pro-exploatare la foc continuu
- Mai bine mai tarziu decat niciodata, o parte a media a descoperit, in fine, ca ROMANII SPUN NU GAZELOR DE SIST. Autoritatile ii duc cu zaharelul… (video) Exploatarea sisturilor, INTERZISA intr-o comuna din VASLUI
- FITIONESTI. Case daramate si fantani secate de la SONDA DE PROSPECTIUNI pentru gaze (VIDEO)/ Proclamatia-protest de la Barlad: SUNTEM COBAII CHEVRON!
- MITING ANTI-GAZE DE SIST LA BARLAD. Chevron va incepe explorarea anul acesta
- Gazele de sist: PUSTIIREA MOLDOVEI?
- Episcopia Husilor se DELIMITEAZA de preotii care se opun EXPLOATARII GAZELOR DE SIST, dar nici nu ii opreste sa participe la ACTIUNI DE PROTEST
- Acordurile cu Chevron pentru GAZELE de SIST, ILEGALE? Companiile straine au LIBER la EXPORTUL gazelor noastre
- JAFUL RESURSELOR NATURALE: faza pe rusi. GAZPROM implicata (si) in exploatarea GAZELOR de SIST romanesti?
- Avize in serie pentru EXPLORAREA GAZELOR DE SIST in Vaslui si Baile Felix
- Ponta cu arme si bagaje de partea CORPORATIILOR STRAINE: SUSTIN GAZELE DE SIST/ La Vaslui s-a dat deja LIBER LA EXPLORARE pentru CHEVRON!
- GUVERNUL PONTA DA DRUMUL GAZELOR DE SIST. Spre americani…
- Parlamentul European deschide usa EXPLOATARILOR GAZELOR DE SIST. Cum au votat EUROPARLAMENTARII ROMANI rezolutiile referitoare la noul ”aur energetic”
- Chevron si ExxonMobile fac LOBBY la Bruxelles pentru “dezlegare” la EXPLOATARILE GAZELOR DE SIST
***
- Fracturare hidraulica: RISC DE CONTAMINARE a surselor de apa prin exploatarea gazelor de sist (studiu)
- RAZBOIUL GAZELOR DE SIST. Proteste la Costinesti, raport oficial despre CUTREMURELE “hidraulice”, BOALA OLANDEZA si abdicarea de la SUVERANITATE
- GAZELE DE SIST sau Romania in TENTACULELE LUI ROCKEFFELER. Raspunsul Chevron la protestul de la Barlad: ROMANII NU AU INTELES BINEFACERILE EXPLOATARII!
- Ce lasa CHEVRON in urma exploatarilor sale: cazul DEZASTRULUI din Ecuador (documentar VIDEO)
- Chevron, gazele de sist si MASACRUL ECOLOGIC de la Barlad. CUM S-AU IMPARTIT RESURSELE ROMANESTI DE HIDROCARBURI GIGANTILOR ENERGETICI MONDIALI
- CHEVRON va incepe EXPLOATAREA gazelor de sist in Dobrogea. Procedura induce CUTREMURE si POLUARE
- Efectele DEVASTATOARE ale exploatarilor GAZELOR DE SIST
- GASLAND: Documentar despre EFECTELE NOCIVE ALE FRACTIONARII HIDRAULICE folosita in exploatarea gazelor de sist (Video – subtitrare)
Crucile Chevron
http://adevarul.ro/news/societate/crucile-chevron-1_5161994300f5182b85933565/index.html
Doamne ajută
Cand ii vad fata astuia si a altora, ca el…de acelasi fel/gen, imi vine sa iau la palme calculatorul!
Shist rimeaza si cu pesimist . Gazele de sist ne deshidrateza. Ne corodeaza. Ne gaunoseaza. Ne contamineaza. Ne cancerizeaza. Ne indatoreaza. Ne polueaza. Ne infometeaza. Si ne ard. Inclusiv la buzunare. VIITORUL TRIST, GAZELE DE SIST !
Asta-i democrația cu care ne-am pricopsit după tămbălăul ăla demențial din 89. Am ajuns să ne conducă unii mai cretini și escroci decît alții. Oare cum de nu le trece prin scăfîrliile țuguiate ale guvernacilor, să favorizeze și să stimuleze cercetările și cercetătorii din România să producă, să creeze tehnologii alternative și ecologice de producție a energiei (eoliană, solară etc) și asta de românii din România. Astfel cererea de gaze și petrol ar fi mai mică, deasemenea și poluarea. Nu?