MICHAEL LEVITT, profesor de biologie la Stanford și premiat Nobel: Măsurile de izolare socială NEDIFERENȚIATE sunt o GREȘEALĂ IMENSĂ. Răul făcut de închidere va depăși CU MULT orice salvare de vieți (Video)
UNHERD:
Om de știință premiat cu Nobel: epidemia Covid-19 nu a fost niciodată exponențială
După cum atrage atenția, profesorul Michael Levitt nu este un epidemiolog. Este profesor de biologie structurală la Școala de Medicină a Stanford și câștigător al Premiului Nobel pentru Chimie pentru „dezvoltarea de modele multiscalate pentru sisteme chimice complexe”. Este un om al cifrelor, cum ne spune și în interviul acordat nouă, soția lui spune despre el că iubește numerele mai mult decât o iubește pe ea – de altfel, știința modernă este mai degrabă despre statistică (după cum detractorii săi nu obosesc să o arate, profesorul Neil Fergusson este un medic teoretician ca pregătire).
Dintr-o perspectivă pur statistică, el a urmărit cu atenție pandemia Covid-19 din ianuarie, când majoritatea dintre noi nu eram conștienți de importanța subiectului. A vorbit pentru prima oară la începutul lunii februarie, când, în urma analizării numerelor de cazuri și decese din provincia Hubei a făcut predicția de o remarcabilă acuratețe că epidemia va atinge un număr de 3.250 în respectiva provincie.
Observația lui e simplă: că, în ceea ce privește răspândirea acestei boli, este observabil un pattern (tipar) matematic similar indiferent de intervențiile guvernamentale.După o creștere exponențială de două săptămâni a cazurilor (și, ulterior, a deceselor), intervine un fel de întrerupere, iar creșterea începe să încetinească. Curba devine rapid „sub-exponențială”.
Ar părea că e vorba de o diferență tehnică, dar implicațiile sale sunt profunde. Scenariile modelate de (printre alții) Imperial College (care stau la baza strategiei guvernului Marii Britanii – n.n.) care au influențat guvernele din întreaga lume să ia acțiuni drastice se bazează pe o prezumție a creșterii continue exponențiale – anume că, cu un număr R semnificativ peste 1 și o rată a deceselor mare, foarte rapid majoritatea populației va fi infectată și un număr uriaș de decese va fi înregistrat. Dar profesorul Levitt arată că acest lucru nu s-a întâmplat nicăieri, nici măcar în țările care au fost relativ laxe în reacțiile lor la pandemmie.
Profesorul abordează o problemă concretă a studiului lui Neil Fergusson.
„Într-o notă de subsol a unui tabel arată că asumă o rată a creșterii exponențiale de 15% timp de șase zile. Eu m-am uitat la (exemplul) Chinei și nu am văzut niciodată o creștere exponențială care să nu scadă rapid.”
Explicația curentă pentru această aplatizare este că distanțarea socială și izolarea (lockdowns – n.n.) au încetinit curba, dar profesorul nu este convins de această teză. După cum mi-a spus, în exemplele Chinei, Coreei de Sud, Iranului și Italiei, „începutul epidemiei a arătat o încetinire și e foarte greu, pentru mine, să cred că acele țări au putut practica aceeași distanțare socială cum a făcut-o China”. El crede că atât un anume grad de imunizare cât și numeroasele cazuri de asimptomatici sunt factori importanți.
El a observat, de asemenea, că numărul total de decese pe care-l vedem în locuri atât de diverse precum New York City, părți din Anglia, Franța, nordul Italiei, toate par a se ridica la o fracțiune similară din totalul populației. „Practică toate în mod egal distanțarea socială? Nu cred.” (…)
În general, profesorul se plânge că li se spune epidemiologilor că greșesc doar dacă estimează în jos numărul deceselor, din cauza unei prejudecăți intrinseci care îndeamnă la prudență.
„Ei își văd rolul ca fiind cel de a speria oamenii pentru a face ceva, și pot să înțeleg asta… dar în munca mea, dacă spun despre un număr că e prea mic și greșesc, sau prea mare și greșesc, atunci ambele erori sunt același lucru.”
El crede că mult discutatul R0 (rata infectărilor – n.n.) este un număr înșelător, de vreme ce este lipsit de sens dacă nu e asociat cu infectările de-a lungul timpului. De asemenea, el descrie măsurile generalizate (nediferențiate) de izolare socială (lockdown – n.n.) o „greșeală imensă” și militează pentru politici de „izolare inteligentă”, concentrate pe măsuri mai eficiente, pe protejarea persoanelor vârstnice.
Cred că politica imunizării de turmă este cea corectă. Cred că Marea Britanie era pe calea cea bună înainte să fie alimentată cu cifre greșite. Și au făcut o greșeală uriașă. Văd în Germania și Suedia câștigătorii clari. Nu au practicat prea multă izolare socială (lockdown – n.n.) și au avut suficient de mulți bolnavi pentru a dobândi ceva imunitate de turmă. Văd drept pierzători clari țări ca Austria, Australia și Israel care au avut izolare socială foarte strictă dar nu au avut multe cazuri. Și-au lovit economiile, au cauzat daune sociale masive, au dăunat sistemului educațional, dar nu au obținut imunitate de turmă”.
„Nu încape loc de îndoială pentru mine ca, atunci când vine vorba să ne uităm înapoi, răul făcut de lockdown să depășească uriaș de mult orice salvare de vieți.” (…)
6 Commentarii la “MICHAEL LEVITT, profesor de biologie la Stanford și premiat Nobel: Măsurile de izolare socială NEDIFERENȚIATE sunt o GREȘEALĂ IMENSĂ. Răul făcut de închidere va depăși CU MULT orice salvare de vieți (Video)”