POLITICA PAMANTULUI PARJOLIT: strategia IMPERIULUI ATLANTIST fata de ROMANIA. Motivatii geopolitice pentru tratamentul de NEMILOASA EXPLOATARE COLONIALISTA la care ne supun “PARTENERII STRATEGICI”

66 Commentarii la “POLITICA PAMANTULUI PARJOLIT: strategia IMPERIULUI ATLANTIST fata de ROMANIA. Motivatii geopolitice pentru tratamentul de NEMILOASA EXPLOATARE COLONIALISTA la care ne supun “PARTENERII STRATEGICI””

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

Pungescu

27-01-2014 00:59

Mie mi se par speculatii, toate acestea. De ce ar vrea sa se retraga imperiul atlantist din europa d est, de ce ar ceda romania extra-carpatica, impreuna cu serbia si bulgaria, Rusiei ? Cand vedem ca dimpotriva, imperiul atlantist vrea sa puna mana pe moldova, pe ucraina si sa incercuiasca cat mai mult rusia. Nu cred ca ar da inapoi atat de mult.
Se pune prea mult accentul pe faptul ca Bulgaria si serbia sunt slave si ortodoxe. Sa nu uitam ca Bulgaria a fost in tabara opusa Rusiei atat in primul cat si in al doiulea razboi mondial.

admin

27-01-2014 02:02

@Pungescu:

Noi nu am inteles asta si nu asta e ideea articolului in general – despre retragerea imperiului atlantist, ci despre importanta/relevanta strategica a Romaniei pentru ei, in zona, in actualul context. Moldova… Dungaciu explica la inceputul anului ca acel angajament de la Vilnius e mai nimic, de fapt. In Ucraina strategia pare a fi mai degraba de genul “daca tot e sa o pierdem” (vezi esecul de la Vilnius) “atunci macar sa dam cu ea de pamant si sa o rupem.”

cristian

27-01-2014 11:55

Ei da! Cu atât mai mult tb ca România (inclusiv Basarabia) să aibă planul ei de prezent şi viitor bine pus la punct, agreat şi urmărit de cât mai mulţi dintre români.
Atâta timp cât vom depinde de şi ne vom lua după un imperiu sau altul, nu vom mai avea loc nici pe pământ, ne vom scufunda încet-încet. Dar dacă ne vom lua propria noastră soartă în mâini, atunci ne vom ridica spre Cer. Mult timp n-a mai rămas; dacă ne trezim acum, şansele sunt mai mari, dacă o vom face după obiceiul prost în timpul confruntării ce va urma, atunci eforturile vor fi mai mari, la fel şi sacrificiile.
Clar pt toată lumea, că popoarele se (re)poziţionează şi se pregătesc de confruntare. Noi românii încă mai ascultăm de FED (Isărescu et comp), de NATO (Băsescu) de FMI şi BM (Guvern, opoziţie etc.) iar unii dintre noi îi visăm pe ruşii lui Putin “ortodoxul” cu covrigi în coadă- nu reuşesc să înveţe din istorie.
În ceea ce priveşte RMGC şi frackingul, tare cred că Raoul are dreptate şi aici nu-i vorba decât despre apă. Ori le merge multinaţionalelor şi încep exploatările prin otrăvirea apei, ori le blocăm (mai puţin contează metoda) şi ne păstrăm apele curate.
Acum este timpul a ne aminti, că fie state mari (imperii) fie state mici (vecine), toate acestea numai de puterea pe care le-o opui (sau pe care gândesc ele că ai fi în stare să le-o opui) au respect. Ori noi pt a avea o putere de temut, este nevoie ca să fim în cel mai înalt grad solidari cu o ideologie care ne salvează ca popor şi deja şi-a dovedit eficacitatea de-a lungul secolelor.

Ioan R

27-01-2014 12:08

Valoros articol.
Ma doare inima cand vad cu cata emfaza liderii nostri ne prostesc cu avantajele “parteneriatului strategic” cu Imperiul Atlantist.
Ce mai conteaza ca o fac cu buna stiinta sau nu, tragic este ca le reuseste si ca nu are cine sa li se opuna (politic, desigur) sau sa-i mai “tina in loc”.
Doamne, la tine ne-a ramas nadejdea, milueste acest popor!

Utzu

27-01-2014 12:20

Articolul este un exemplu de “aşa da”, exemplu ce ar trebui urmat de toţi cei din presa noastră, asta dacă vrem să avem totuşi o discuţie serioasă pe fondul importanţei noastre strategice în ochii aliaţilor dar şi a adversarilor.

Două sunt lucrurile care mi-au plăcut în mod deosebit la acest articol, lucruri simple şi evidente acum că au fost puse “pe hîrtie”:

1. faptul că “valoarea nostră” (geopolitică) este distinctă în ochii euroatlanticilor faţă de a ruşilor. Pare o chestie banală, dar mi se pare că de aici pleacă multe din confuziile noastre, anume că ni se pare că ce pierde SUA/UE în România câştigă Rusia, într-un joc valoric de sumă nulă. Dar de fapt aspectele care sunt câştigate sau pierdute la noi de unii dintre jucători poartă o greutate diferită pentru aceştia, iar abia aici se regăseşte marja noastră de manevră, care ar trebui speculată de “oamenii noştri de stat (pauză de râs..). Abia în asta constă arta politică de a jongla între interesele marilor puteri, să ştii cât valorează o concesie pentru fiecare actor implicat. Câtă vreme considerăm că orice atenţie politică sau economică acordată Rusiei este echivalentă cu abandonarea statutului de membru UE sau NATO, o întoarcere definitivă spre est sau o trădare a valorilor occidentale în favoarea comunismului/bolşevismului/dughinismului sau mai ştiu eu ce altă tabără inventată de deştepţii de pe la noi, atunci ne cam legăm singuri de mâini şi de picioare.

2. faptul că dă un nume (simbolic) şi o semnificaţie distinctă exploatării noastre de către occident. Avem în acest termen a pământului pârjolit o întreagă serie de înţelesuri la care nouă românilor ne este foarte uşor să ne raportăm. Termenul capătă însă şi o semnificaţie geopolitică şi asigură o înţelegere aproape intuitivă a stării de fapt. Dincolo de capitalism, stat de drept, concurenţă, transparenţă, flexibilitatea pieţii muncii şi altele în economia noastră avem de-a face cu un sinistru guvernat de cauze proprii cu consecinţe care pot fi explicate prin ele însele. Asta nu neapărat pentru că am căuta noi explicaţii simple/simpliste..

În fine, sunt multe de spus, articolul e întradevăr bun. E un exemplu pentru toţi analiştii noştri care se grăbesc să scrie despre pivotarea americanilor spre ASIA, despre “interesele europene” ale româniei dar cărora le vine greu să scrie cu subiect şi predicat, fără a oculta aspectele “incorecte” despre interesele exclusiv naţionale. Tare aş vrea să citesc şi eu o analiză, un sinoptic măcar cu interesele strategice ale României care contravin direct sau indirect următoarelor state: SUA, Germania, Franţa, Olanda, M.Britanie, Israel, Rusia. Strategice nu tactice, nu carnea de pui în Rusia, nu kaufland şi carefour etc. Este o întreagă discuţie care lipseşte de peste 25 de ani de la noi şi am ajuns să nu mai ştim ce ar trebui să ne dorim ca ţară şi care ar fi efectele dorinţelor noastre.
Bine ar fi ca acest articol să nu treacă neobservat! Iertaţi! Doamne, ajută!

ioan

27-01-2014 13:19

Va rog sa urmariti clipul urmator: http://www.youtube.com/watch?v=hzCo_ZfWV5Q

Scurata descriere:
Ieri, duminica, firma Prospectiuni S.A., aceeasi firma care a fost implicata in scandalul gazelor de sist de la Pungesti, s-a apucat de forat/axplorat terenurile locuitorilor din comuna Razboieni(Neamt), fara acordul acestora din urma.

————–
Dupa o cautare pe Google a firmei in cauza, am ajuns pe eJobs unde cei de la Prospectiuni S.A. sunt prezenti cu o oferta de locuri de munca, printre care si acela de “DESPAGUBITOR” (vedeti in clipul de mai sus).
Titlul anuntului suna asa: “Responsabil despagubiri / Despagubitor (perioada determinata)”. M-am uitat din curiozitate sa vad care sunt responsabilitatile despagubitorului:
“- identifica proprietarii terenurilor agricole si silvice afectate de lucrarile de prospectiune seismica,
– realizeaza legatura cu fiecare proprietar de teren incheind intelegerile de acces si afectare temporara a terenurilor,
– anunta proprietarii asupra suprafetelor estimative ce vor fi ocupate temporar si perioada de timp in care vor fi executate lucrarile,
– executa masuratori ale suprafetelor pe care s-au prosud stricaciuni in prezenta oficialilor,
– pastreaza si intocmeste evidenta tuturor documentelor incheiate cu proprietarii de terenuri si a celor expediate la divizia de decontare.”
—————

Prin urmare astia actioneaza cam asa:
-Prospectiuni S.A. iti intra pe proprietatea ta, pe “neve”, si se apuca de axplorat (de gaurit);
-daca tu, proprietarul, te autosesizezi si ii prinzi in fapt, Prospectiuni S.A. iti trimite imediat un despagubitor care sa o dea la pace cu tine; ideea este sa evite implicarea politiei. Oricum, eu am o banuiala ca politia stie ce se intampla dar e mult mai in regula si pentru ei sa nu se ajunga la plangeri venite din partea aceluia a carui proprietate a fost violata;
-altfel, daca nu-i prinzi in fapt, “doreii” isi vad de treaba linistiti, fara ca nici macar sa-i intereseze pe proprietate cui se afla.
Foarte interesant, nu?

Traista cu merinde

27-01-2014 14:42

http://schimbarealafata.wordpress.com/2014/01/26/au-murit-romanii

c2

27-01-2014 16:04

V Vasilescu e cel care scrie pentru Vocea Rusiei ? deci nu e chiar imposibil ca Rusia sa fie co-autoarea analizei.

Limesul dunarean=e o experienta pe care parintii nostri au trait-o; pare perfect logic sa se intample aidoma. Eu nu cred ca Romania va mai exista, nici macar in forma unor Principate (Republici, Landuri) separate, dar poporul roman, volens-nolens,isi va duce traiul pe mai departe.

Ma intreb daca marea migratie romaneasca din Secolul XXI (adica de astazi) va avea si un destin istoric, sau are un stric interes alimentar, de stomac adica.

admin

27-01-2014 16:09

@c2:

Fii sigur ca nu dadeam analiza daca era vorba de Vocea Rusiei. Respectivul Vasilescu e citat cu o informatie punctuala, nu ca analist sau pentru o analiza a relatiilor.

c2

27-01-2014 16:28

Eu as fi dat analiza (si) daca era prin Vocea Rusiei. Sau cu atat mai mult, tocmai pentru a intelege complexitatea zonei. Nu e un repros….

Mi-ar parea interesant de analizat si Turcia, care trece si ea prin metamorfoze destul de violente. Si care poate face un pas de preintampinare, atacand Grecia, cum parca sunt si previziuni.

Titus L

27-01-2014 16:51

O analiza pertinenta. Culoarul Rusiei catre Mediterana trece prin Moldova si Tara Romaneasca. Dupa Razboi, Tito si apoi Ceausescu s-au opus deschiderii Rusiei catre Mediterana. Gorbaciov a cerut acest lucru la Malta in schimbul centrului Europei (RDG, Ungaria, Cehia etc.). Ce se intampla acum este o incalcare a intelegerilor care au avut loc acolo, de asta e si Putin asa nervos. Razboiul din Iugoslavia (rezultat cu inchiderea iesirii catre Mediterana a Serbiei) si bombardarea Serbiei dovedesc insa hotararea de a pastra teritoriile deja ocupate de catre “atlantici”. Suntem ceva mai mult decat o transee evacuabila, desi, in caz de necesitate… de unde si graba cu care suntem expropriati de tot ce ne apartine, ca nu cumva sa apara aceasta necesitate inainte de a lua tot. Totusi, situatia din Asia ii poate si cel mai probabil ii va sili pe americani sa-si revizuiasca complet atitudinea fata de Europa ca intreg, ceea ce ar duce oarecum la o situatie asemanatoare cu Europa din 1815.

In ceea ce ne priveste pe noi, romanii, uitam prea usor sau nu vrem sa stim ca “vocatia” noastra europeana ne-a fost insuflata de rusi, prin intermediul Regulamentelor organice si cu ajutorul generalului Kiselev (Kiseleff). Tot de la rusi ne-au venit insa si cele mai mari tradari, povestea nu a inceput cu Stalin si Visinski, ci cu Tratatul de la Bucuresti (1812), pacea de la Adrianopol (sau mai degraba razboiul dinaintea ei) si pacea de la San Stefano.

Alexandru Racu

27-01-2014 17:33

Articolul este foarte interesant şi extrem de dens. De aceea, vrând să-l comentezi, nici nu prea ştii de unde anume să începi. O chestie însă importantă, în contextul observaţiilor care vor urma, pe care aş vrea să o menţionez de la bun început, este că dincolo de războiul dintre blocuri geopolitice care, spune domnul Weiss, este adevăratul război (nu cel ideologic), există şi un război complex trasfrontalier între ideologie (deşi termenul e oarecum impropriu) şi geopolitică. Altfel spus, dincolo de interese geopolitice există, la nivelul societăţilor, convingeri şi aspiraţii sincere (nu neapărat inspirate sau corecte) fie că acestea sunt creştine, liberale sau socialiste, convingeri pe care blocuri geopolitice rivale caută să le instrumenteze pentru a se submina reciproc (vezi meciurile RT vs. CNN), convingeri pe care blocurile geopolitice caută să le instrumenteze transformându-le în ideologii oficiale puse în slujba unor ambiţii imperiale (vezi metamorfozarea perversă a Ortodoxiei în dughinism sau a creştinismului american în atlantism) şi, în fine, convingeri pe care, la nevoie, blocurile geopolitice caută să le suprime sub binecunoscuta formă a reprimării dizidenţei (evident, se practică peste tot). Cred că este un aspect important de care trebuie să ţinem cont dacă vrem să nu cădem în lipsa de realism a unui realism ireductibil, şi mai trebuie să ţinem cont că, atât atlantismul cât şi dughinismul, au, dincolo de pretenţiile descriptive ale realismului geopolitic şi o dimensiune normativă care vizează tocmai instrumentarea şi/sau suprimarea convingerilor autentice, adică lupta continuă de a transforma crezul în ideologie sau, altfel spus, în instrument discursiv pus în slujba unor ambiţii geopolitice.

Acestea fiind spuse, să revenim la oile noastre şi, dacă în mare concluziile autorului cu privire la consecinţele pe termen lung ale actualei politici externe româneşti (care determină întreg ansamblul de politici economice, ecologice şi sociale ale guvernelor care se perindă pe la conducerea ţării, indiferent de culoarea politică) mi se par corecte, merită să reflectăm, măcar ca exerciţiu de gândire, ce riscuri ar presupune o reorientare euroasiatică a politicii româneşti – la care domnul Dughin altminteri ne îmbie.

Întâi de toate trebuie spus că este completamente neverosimil ca, dată fiind experienţa istorică, societatea românească să răspundă la o astfel de ofertă. Ceea ce ar putea să apară pentru mulţi români ca deopotrivă periculos şi tentant (evident, în condiţiile în care actuala situaţie devine tot mai periculoasă şi mai puţin tentantă) este înlocuirea actualei atitudini slugarnic-obediente faţă de blocul euro-atlantic prin celebrul joc dublu geopolitic românesc prin care românii au supravieţuit practic de-a lungul secolelor. Dacă-i exceptăm pe reprezentanţii elitei euro-atlantiste pentru care România este patria de buzunar care livrează bunuri şi servicii adevăratei patrii din inima imperiului, şi pe cei pe care aceştia din urmă au reuşit să-i spele pe creier, nu cred că sunt prea mulţi români care să aibă o problemă în sine în a facilita accesul Rusiei la poziţii geopolitice de pe care să poată ţine în şah imperiul atlantist, cu atât mai mult atunci când vorbim de operaţiuni care vizează protecţia creştinilor terorizaţi de fanatismul islamiştilor radicali. De fapt, România a mai făcut asta la 1877, doar că, după cum ne aducem aminte, odată ajunşi (primiţi) aici, ruşii nu mai voiau să plece (au făcut-o doar ca urmare a presiunii occidentale), iar România era cât pe ce să se transforme din ţară aliată în ţară ocupată. În 1944, în ciuda diferenţelor ideolgice coordonatele geopolitice au fost în mare aceleaşi (aici mi se pare că domnul Weiss se contrazice un pic, atunci când pe de o parte susţine că ideologia nu conează ci doar geopolitica, însă pe de altă parte spune că teroarea din anii 50′ nu a fost o teroare rusească ci una bolşevică), iar Stalin a respectat doar una din cele două promisiuni făcute, aceea de a retroceda în întregime României nordul Ardealului. Nu a respectat însă promisiunea de a nu impune modificarea orânduirii politice interne a României. De aceea, dincolo de chestiunea regimului de exploatare a resurselor ţării care, ne dă de înţeles domnul Weiss, ar fi mai puţin prădalnic cu ruşii decât cu americanii, se pune şi problema dacă o reorientare euroasiatică a politicii externe româneşti nu va aduce cu sine o alterare putinistă a regimului politic românesc, cu consecinţa restrângerii libertăţilor civile (evident, atâtea câte sunt, ameninţate, tot evident, din mai multe părţi însă nu în aceeaşi măsură) de care altminteri trebuie să ţinem cu dinţii (iar aici chiar trebuie să luăm aminte la vorba acelui atlantist care spunea că “those who are willing to trade security for freedom deserve neither and will get neither”).

În fine, un ultim aspect de care trebuie ţinut cont este cel ce priveşte geografia confesională, iar aici discutăm despre ideologia dughinistă şi despre raportul ei cu Ortodoxia, mai ales în condiţiile în care cea dintâi devine ideologie de stat şi beneficiază de presiunea pe care statul o poate exercita asupra societăţii civile, şi deci şi asupra Bisericii, prin mijloace mai transparente sau mai netransparente, mai soft sau mai hard. Din acest punct de vedere, trebuie repetat încă odată faptul conform căruia, ca şi gânditor, Dughin nu se înscrie în linia ortodoxă care începe cu Homiakov, continuă cu Dostoievski iar apoi cu Soljeniţîn, ci în linia nihilismului reacţionar al revoluţiei conservatoare apusene, care, pentru a-l parafraza pe Henri de Lubac, vede în criza modernă nu rezultatul respingerii Evangheliei (Dostoievski) ci rezultatul Evangheliei (Nietzsche), drept pentru care îşi propune să exorcizeze modernitatea cu tot ceea ce aceasta a moştenit din creştinism sau, altfel spus, cu creştinism cu tot. Evident, nu printr-o respingere nominală a creştinismului, ci prin transformarea Bisericii după modelul catolicismului ateu al unui Charles Maurras (sau al unui Carl Schmitt), care (Maurras), reluând practic discursul Marelui Inchizitor dstoievskian, lăuda Catolicismul pentru felul în care a neutralizat potenţialul anarhist al Evangheliei. În mod paradoxal, dacă pe de o parte italianul Jorge Mario Bergoglio declară că autorul său preferat este rusul Dostoievski (asta da afirmaţie şocantă), rusul Aleksandr Dughin declară că autorul său preferat este italianul Julius Evola. Iar dacă pe Bergoglio mulţi ortodocşi nu-l vor crede, cred că pe Dughin chiar nu avem motive să nu-l credem. Despre posibilele influenţe asupra Ortodoxiei româneşti venite pe filiera asta, şi despre forţele şi duhurile prin intermediul cărora ar urma să ne acţioneze, ne putem da seama legând link cu link:

http://www.juliusevola.net/excerpts/Tradition_of_the_Mysteries_against_Christianity.html

http://razvan-codrescu.blogspot.ro/2012/01/evola-despre-codreanu.html

http://deveghepatriei.wordpress.com/2013/11/13/aleksandr-dughin-consilierul-presedintelui-putin-a-fost-in-romania/

Ca anti-imperialism poliform şi ecumenic care vizează combaterea falsei parusii – “Marea Parodie, Împărăţia lui Antihrist”, cu sediul la Washington (http://www.egaliteetreconciliation.fr/Contre-le-monde-postmoderne-9594.html) – dughinismul e întrucâtva simpatic, dar ce te faci dacă acest anti-imperialism se dvedeşte a fi el însuşi, ca să-l parafrazez pe Evola, un “imperialism păgân”, dacă departe de o aşa zisă luptă între katehon şi Antihrst, suntem de fapt prinşi la mijloc în lupta dintre Gog şi Magog?

În fine, dincolo de speranţa că Rusia (de ce nu şi Dughin) va vira în cele din urmă spre Ortodoxie (dar ce să-i faci că aceasta presupune o continuă raportare a declaraţiilor şi instituţiilor la fapte şi la persoane) şi nu spre neofascism, ce ar fi de făcut în ceea ce ne priveşte? Îndrăznesc să sugerez următoarele lucruri:

1. Din istorie ar trebui să învăţăm că forţa noastră la masa negocierilor depinde întâi de toate de cât suntem de uniţi şi de capacitatea noastră de a transmite mesajul că refuzăm să ne lăsăm călcaţi în picioare. Sau, cum spunea de Gaulle, citat de George Friedman într-un interviu preluat de voi care rezonează foarte bine cu textul lui Raoul Weiss: e important să laşi de înţeles că, deşi nu ai şanse de a învinge, tot nu te laşi până nu-i rupi o mână potenţialului adversar: http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2013/05/20/george-friedman-interviu-realitatea-pregatire-invazie-terestra-rusia/

2. Tot din istorie ar trebui să învăţăm că supravieţuirea noastră la confluenţa dintre imperii depinde de abilitatea noastră de a juca la mai multe capete în planul politicii externe (incluzând aici şi opţiunile de alianţe regionale la nivelul zonei de tranzit dintre blocul vestic şi blocul estic). Din acest punct de vedere, pentru început, ar fi bine să înceteze provocările grauite la adresa Rusiei şi să se încerce, cel puţin la nivel declarativ, o reconciliere în raport cu evenimentele nefericite din trecut (teroarea stalinistă, pe de o parte, continuarea războiului dincolo de Nistru, pe de altă parte), mai ales că nu cu ruşii (şi cu atât mai puţinu cu religia şi cultura Rusiei) au românii o problemă, ci cu politica externă a statului rus şi mai ales cu trecutul comunist al URSS-ului.

3. Trebuie luptat concomitent pe mai multe fronturi care nu se suprapun: protejarea sectoarelor economice cheie şi a resurselor strategice (prădate mai mult dinspre Vest decât dinspre Est, în momentul de faţă, aşa cum arată autorul), protejarea libertăţilor civile câştigate în 1989 (încălcate în măsură mai mică şi mai puţin brutală în Vest decât în Est) şi, în fine, apărarea adevărului de credinţă şi a moralei creştine atât în faţa relativismului, individualismului şi hedonismului occidental, cât şi în faţa neopăgânismului şi neofascismului care, în mod paradoxal, tot din Occident vin, insereându-se perfid în tradiţia ortodoxă. Dacă ne vom pierde busola, toate celelalte urmează la rând.

4. În fine, păstrarea unităţii statului naţional român, ca garant al libertăţii noastre. Iar aici, cred că merită să punem şi o altă întrebare, la care în special ardelenii sunt chemaţi să reflecteze. Raoul Weiss spune că Occidentul nu va renunţa la Ungaria (Ungaria nu va renunţa la Occident, cu toate frustrările ei istorice faţă de marile puteri occidentale). Şi totuşi, dacă virajul spre Est al Ungariei este mai mult decât pare şi dacă prefigurează configurarea unui viitor bloc euroasiatic/continetal pe ruinele Uniunii Europene, ele însele prefigurate de actuala criză a zonei euro şi de asaltul subsecvent al forţelor eurosceptice asupra Parlamentului European? Într-o astfel de ipoteză, şi ţinând cont şi de declaraţiile revizioniste ale unor lideri maghiari, putem contempla (cu groază) soarta minorităţii româneşti într-o Ungarie mărită jobbighinistă (rimează cu junghiere)? Pentru moment, să zicem că e doar un coşmar (şi pentru a muta bine geopolitic, este la fel de important să eviţi atât frica exagerată/nejustificată cât şi îmbătatul cu apă chioară). În măsura în care scenariul va deveni mai verosimil, ne putem aştepta la reînceperea competiţiei româno-maghiare din perioada celui de-al doilea război mondial pentru a intra în graţiile marii puteri care va decide soarta Transilvaniei.

Evident, am spus ce anume cred că ar trebui să se facă. Ţinând cont de elita politică şi intelectuală pe mâna căreia a încăput destinul României, şi de faptul că nu se întâlneşte vreo schimbare în direcţia indicată în orizontul apropiat, cel mai probabil nu se va face ceea ce trebuie iar, într-un fel sau altul, lucrurile vor sfârşi prost. Dincolo de soluţiile politice, rămâne îndemnul lui Hristos: “privegheaţi şi vă rugaţi” (Matei 26, 41).

admin

27-01-2014 17:48

De pe contul de FB al lui Raoul Weiss:

Pentru ultimele victime ale iluziei „stânga VS dreapta„ (ca Coman Norbert): acest articol a fost publicat în limba franceză de revista electronică La Pensée Libre (înființată de intelectuali marxiști), de revista electronică 4pt.su pe o recomandare personală a lui A. Dughin, și în limba română de revista electronică ortodoxă Razbointrucuvant. A fost respins de… Critic Atac, revista stângii capitalului fanariot, pe banii SPDului german, via Friedrich Ebert Stiftung…

Nu am facut caz de finantarea CriticAtacului de catre fundatia germana FES, si cu siguranta nu exista o conditionare grosolana, editoriala, a productiilor de acolo. Insa nu poti sa nu te miri de faptul ca principalul site al intelectualitatii de stanga, ce contesta dominatia elitei culturale a “boierilor” (A. Plesu, Liiceanu, anticomunistii si alti “intelectuali de dreapta” ai tarii), este finantat din aceeasi tara care sponsorizeaza predominant New Europe College: Germania. Si chiar exista un punct comun (fara sa legam neaparat aceasta trasatura comuna de chestiunea originii financiar-logistice impartasite) intre productiile intelectuale “de dreapta” si cele “de stanga”: anume, absenta cvasi-totala a ideii ca statele, organizatiile supra-statale, actorii sociali/politici/internationali au o actiune bazata pe agenda concreta. Daca tabara de “dreapta” se face ca vede doar “valorile” si neaga existenta unor interese geopolitice divergente, tabara de “stanga” vede doar substratul economic, corporatiile si marea finanta, si pe aceea intr-un mod foarte structural-legic, in care actiunea si agenda dispar intr-o dialectica a evolutiei. Efectul acestor viziuni opuse insa, in acest punct, suprapuse, este ca Romania nu exista ca actor cu propriile sale interese, cu propria-i agenda, si ca nu traieste intr-un context definit permanent de interesele imperiilor si vecinilor. Iata o motivatie conceptuala pentru care o analiza ca a lui Weiss nu isi poate gasi locul pe site-ul intelectualitatii “alternative” (dar nu chiar alternative pana la capat).

Si asta ne mai spune ceva cel putin la fel de important ca observatiile geopolitice ale lui RW: NU EXISTA O PLATFORMA INTELECTUALA TIPARITA SAU ONLINE, ACCEPTATA IN SPATIUL PUBLIC (care, prin urmare, sa nu fie marginala cum suntem noi) SI INDEPENDENTA, IN ROMANIA. Ca vorbim de indigestul Contributors sau de CriticAtac, tare ne temem ca vorbim despre acelasi lucru, in fond.

Alexandru Racu

27-01-2014 17:56

@ admin

Conform zelist, voi aveţi mai mulţi cititori decât CA 🙂

I.L.

27-01-2014 18:31

@Pungescu scrii: “Mie mi se par speculatii, toate acestea. De ce ar vrea sa se retraga imperiul atlantist din europa d est, de ce ar ceda romania extra-carpatica, impreuna cu serbia si bulgaria, Rusiei ?”

Eu nu m-aş grăbi să includ Bulgaria şi Serbia în sfera imperiului atlantist. Ceea ce se întâmplă în Serbia are loc mai mult din constrângere şi datorită presiunilor care se fac asupra ei. După atacurile NATO asupra Serbiei şi după chestiunea Kosovo crezi că i-a apucat pe sârbi dragostea faţă de imperiul atlantist. Bulgaria, după cum se ştie, a trimis Chevron-ul la plimbare:
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2013/05/17/gaze-sist-bulgaria-interzicere-fracturare-hidraulica-chevron-protest-explorare-vama-veche-costinesti-fratia-ponta-basescu-consiliu-european-barlad-protest-primar-periferie-salvati-vama-rovana-plumb/

Cum explici domnia ta astfel de declaraţii transmise direct de la ambasada SUA. Ori le consideri tot speculaţii?

http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2013/05/24/expert-carnegie-romania-impacare-rusia-mode-polonez-basescu-dezavueaza-friedman-nato/

Este clar că România va fi folosită drept carne de tun şi nimic mai mult.

admin

27-01-2014 18:36

@Al. Racu:

Zelist parca nu tine cont neaparat de trafic. Avem noi mai multi cititori, insa nu la asta ne refeream, ci la statutul de “alternativa”. CriticAtac este alternativa “acceptata”, din mai multe puncte de vedere, ceea ce nu e o descoperire, oricum. Prin acceptata nu ne referim la faptul ca ii sunt cautionate productiile sau ca Aligica citeste aprobator site-ul respectiv :), ci ca pur si simplu, pe zona de exprimare, unii sunt considerati a fi utili structural ca alternativa, deoarece sunt inofensivi si, oricum, cineva trebuie sa spuna si lucrurile alea, ca sa nu se adune prea multa presiune sociala. In acest sens, noi nu suntem “alternativa”, chiar daca avem mai multi cititori decat multe siteuri de gen, ci suntem doar niste marginali.

Legat de comentariul anterior, cam asta e si ideea cu articolul lui Weiss, ca ne pune la gandit. Pacat ca doar aici, in margine, si pacat ca ramanem doar cu ganditul (si, speram noi, si cu pregatitul duhovnicesc). Pe Dughin nu l-am citit prea mult, insa ce am citit nu a reusit sa ne convinga deloc. Are un fel de metafizica a geopoliticii cu care nu prea ai ce face, intelectual vorbind, decat sa o incadrezi la teorii bizare. E destul de evident ca e granita nebuloasa intre ideologie, fond cultural, geopolitica si prelucrarea/interpretarea tuturor acestora. E exact situatia celor doi invocati in articol – Huntington si Dughin, care fac geopolitica (in ambele sensuri – intelectual si strategic) furnizand ideologie, pe baza unor observatii care se refera la fonduri civilizationale. 🙂 E greu sa transezi si nu merge sa o faci ca Machidonul cu nodul gordian.

Apropo de ce ai spus legat de istorie – in ceea ce ne priveste, organizatiile statale romanesti s-au confruntat mereu cu problemele puse de geografia noastra. Este stupefiant faptul ca in discutiile despre ce trebuie sa facem nu se face recurs niciodata la istoria noastra, desi de doua mii de ani sau, hai, de vreo 7-8 secole, ne-am tot chinuit sa supravietuim in conditii de presiuni externe dintre cele mai diverse. Istoria ar fi plina de invataminte, daca am folosi-o, si probabil ne-ar spune tot atat de multe pe cat ne-ar spune geografia si cultura. Si ceea ce ne-a aratat ca ar fi strategia noastra de supravietuire a fost, intr-adevar, aceasta politica de pendulare intre diverse centre de putere, niciodata de a ne arunca definitiv in bratele sau sub suzeranitatea vreuneia, neconditionat si total, cum facem acum cu imperiul atlantist, si de a astepta momentul unei ruperi de ritm sau al unei actiuni decisive. Si, de pilda, ca s-a evocat recent pilda Sfintilor Martiri Brancoveni pentru viata politica interna, voievodul Brancoveanu este un exemplu perfect in acest sens, avand in vedere politica sa dusa la trei capete in asa fel incat a avut un record al domniei (comparativ cu celelalte domnii din epoca, inclusiv cele din vecinatate) si o influenta considerabila pe zona ortodoxa, desi nu avea, practic, armata. Ca sa nu mai spunem de realismul acelor oameni vechi, detectabil in cronici si in politica domnitorilor cu cap, care nu se luau niciodata dupa aparente, adica dupa “values”, cum am spune astazi: nu se amageau cu privire la “imperiile crestine”, nici macar cu privire la cel rusesc. Stiau si interpretau actiunile lor drept ceea ce erau: manifestari ale unor ambitii de putere.

Alexandru Racu

27-01-2014 20:06

Textul lui R. Weiss reprezintă într-adevăr, o excelentă temă de reflecţie, şi este regretabil faptul că în România aceasta nu se poate desfăşura decât în underground (fapt care la rândul lui reprezintă o importantă temă de reflecţie).

Totuşi, în ceea ce priveşte CA, oi fi eu naiv, dar tind totuşi să cred că avem de-a face mai degrabă cu o înverşunare ideologică (R. Weiss şi câţiva de acolo au polemizat în termeni extrem de duri, cu acuzaţii reciproce de fascism). Altfel, nu prea reuşesc să-mi explic texte precum acesta: http://www.criticatac.ro/24716/criza-europa/. Sau mă rog, poate îmi scapă mie ceva.

Şi în final o rugăminte. Intenţionez să-mi public comentariul pe blog ca articol. Pot să preiau nota voastră introductivă ca introducere?

admin

27-01-2014 20:29

@Al. Racu:

Posibil, nu negam si nici nu facem procese de intentie celor de la CA sau celor care scriu acolo. Avem si noi nedumeririle noastre legate mai degraba de proiect in sine decat de semnatari, mai ales unii dintre ei, ca dna Bazac, de pilda. Si, oricat de ideologi ar fi, nu exista comparatie intre fanatismul electrocutat al unui Aligica sau intre comportamentul oribil si josnic al celor de la inliniedreapta (care tocmai ne-au mai aruncat o galeata de laturi in cap calomniindu-ne), si gruparea aceea de marxisti cu care, din punct de vedere uman, se poate sta de vorba, chiar daca perspectivele noastre sunt ca uleiul si apa. Pana la urma, emanatiile acelea puturoase intitulate de “dreapta” sunt cele mai bune dovezi ale calitatii atlantistilor de pe la noi. Dar, gata cu ei, ca ni se face greata si nu mai putem sa lucram.

Sigur ca poti prelua nota.

1. Pingback: Analiză: Occidentalii aplică asupra României politica "PĂMÂNTULUI PÂRJOLIT", explică un profesor francez | ActiveNews
Alexandru Racu

27-01-2014 21:05

Chiar mă întrebam la câte ore de la publicarea textului va veni şi găleata cu lături a celor de la ILD.

Mulţumesc mult!

admin

27-01-2014 21:10

@Al. Racu:

Nu, a fost ceva pe care l-am observat noi mai tarziu (ca nu citim siteul ala infect si altele din aceeasi categorie), o razbunare pentru asta. Probabil, insa, ca mai urmeaza o tura si dupa acest articol, da.

enkidu

27-01-2014 21:22

@ Alexandru Racu

“nihilismului reacţionar al revoluţiei conservatoare apusene”

Monumental…

Si cum adica revolutie conservatoare?

k

27-01-2014 21:31

eseul rezoneaza totusi extrem de bine cu linia editoriala a trusturilor afiliate kremlinului.
dati-ne totusi un argument pentru a-l percepe altminteri…?!

iar cedarea culoarului moldo-valah, in vederea unei implacabile si iminente unificari a pan-slaviste imi pare mai degraba “wishful thinking”, venind din partea surselor pomenite.

vedem prea-bine ce parcurs este harazit unei ukraine ce a tradat idealul atlantist, asa diluat cum era. asta ar fi soarta noastra imediata in situatia unei ezitari sau fronde cat de mici fata de bloc. “containment”-l Rusiei consta, in aceasta parte de lume in care ne-a asezat Dumnezeu, in a nu cda cu nici un pret acest culoar, de aici si semnificatia geopolitica si simbolica a amplasamentului de la Deveselu. este adevarat ca pretul este piperat, inrobitor si injositor, dar pentru a vedea alternativa, priviti la ukraina de astazi, care a practicat, o vreme, un anumit discurs la nivel geopolitic, a facut chiar (aparente)concesii (a se citi “concesiuni”) semnificative corporatiilor atlantice, dar ezitarea aratata in momentul decisiv o va costa disolutia granitelor actuale.

de asemenea, propunerea unei perspective comparative RO-HU vadit anchilozate in retorica panicarda propagata de VR, intregeste in opinia mea menirea “pescareasca” a scriiturii.

concluziile la nivelul dezbaterii ideologice sunt deja loc comun in spatiul de dezbatere “alternativ”-neafiliat din RO.
imi este teama sa nu fie o incercare deliberata de a va atarna la gat o anumita patalama, de o anumita orientare, tocmai pentru a va putea aseza, in cele din urma, in raftul unde va vor ei incartiruiti.

admin

27-01-2014 21:37

@K:

Pai ce argument sa dai la asa ceva? Bine, e un eseu finantat de rusi. La revedere gandire, bun venit intunecime.

Cu patalamale de tot felul ne-am cadorisit si ne-au cadorisit din plin toti “prietenii” nostri, asa ca una in plus nu ne va deranja.

Confuzi analiza cu dorinta sau dezirabilitatea, recomandarea. Unde scrie in articol ca Romania ar trebui sa cedeze ceva sau ca Imperiul Atlantist ar avea de gand asta? Asa cum am precizat in alt comentariu (de unde reiese, inca odata, ca nu ai citit atent nimic), analiza defineste o pozitie strategica intr-un anume context geopolitic si de “epistema” geopolitica. Poti aduce contra-argumente si demonstra ca Romania e mai mult pentru euro-atlantici decat o transee evacuabila si o zona de exploatare intensa? Adu.

Spui ca iata ce pateste Ucraina. Pai exact asta spune si autorul ca se va intampla cu Ucraina, deci ce spui mai degraba confirma substanta analizei si arata, inca odata, ca ai citit doar titlul si doua trei paragrafe cel mult.

Nu intelegem deloc ce e panicard in analiza comparativa Ungaria-Romania. Dungaciu e panicard, cumva, cand comenteaza pe tema Ungariei? Si, pana la urma, vreun argument mai concret ai?

admin

27-01-2014 22:27

http://adevarul.ro/international/foreign-policy/geopolitica-armeniei-ceerevanul-refuzat-bruxelles-ul-1_52e521a1c7b855ff56d10f27/index.html

CP

27-01-2014 22:45

@K
Într-adevăr, tonul general al articolului merge in direcţia de care aminteşti. Chiar mă miră faptul de a-l fi găsit aici…
Totuşi, comparaţia cu Ucraina nu merge până acolo unde spui. Ucraina nu este văzută de către Rusia la fel cum este văzută România (sângele apă nu se face) şi nu cred ca ucrainenii ar accepta să fie “containerii” Rusiei. Noi am face-o (nu cu plăcere), măcar până la redobândirea teritoriilor. Problema e că aceste teritorii nu sunt la Rusia…
Cred ca articolul lui RW e mai puţin important decât comentariile lui O. Racu, pe care-l descopăr cu bucurie mai puţin dughinist decât credeam. Sper ca şi Iurie Roşca să fie la fel!

CP

27-01-2014 22:53

Iata ce confuzie am făcut: Al Racu nu e unul cu O. Racu!
Felicitări Alexandru Racu!

admin

27-01-2014 23:27

@CP:

Într-adevăr, tonul general al articolului merge in direcţia de care aminteşti. Chiar mă miră faptul de a-l fi găsit aici…

🙂 Adevarul e ca, numai privind la trimiterile de la sectiunea de jos, reiese ca suntem sustinatori ai politicilor euro-atlantice, ai Chevron si ai tuturor celor dimpreuna cu ei. Chiar citam economisti capitalisti ca Ilie Serbanescu care vor mai mult capitalism neoliberal si european la noi in tara si, desigur, avem la evlavie pe tot tarcovnicul de rit apusean care ne predica alinierea pana la confundare cu agenda blocului occidental. Astfel incat, tragand linie, nu se intelege ce e cu acest articol la noi pe site. Indeed, vorba rusului.

Alexandru Racu

28-01-2014 01:00

Alt rac, cum s-a spune.

Şansa noastră constă în faptul că pe de o parte Transilvania contează pentru Occident, iar pe de altă parte Regatul are valoare pentru Rusia. D-aia putem să jucăm la două capete. Că dacă nu, cum mişcam în front ne trăgeau un şut în fund şi ne trimiteau la Mama Rusie. Trebuie să le mulţumim bunicilor şi străbunicilor pentru faptul că avem o ţară întinsă dincolo şi dincoace de Carpaţi, fapt care ne creşte marja de manevră. Dar repet, pentru a ne putea juca bine cartea, trebuie să fim uniţi şi să transmitem mesajul că, ori în stânga, ori în dreapta, ne mutăm cu toţii. Să terminăm cu regionalizările şi cu băsismele “ardeleniste” arogante. Scenariul ucrainean ne arată că se lucrează pe bază de implozii.

Ion Olaru

28-01-2014 07:09

Mai nimic nou, de la Testamentul lui Petru cel Mare, tarul Rusiei, care dorea sa uneasca lumea slava, insa era impiedicat de Romania pe partea de sud, aflata intre Ucraina si Bulgaria si impiedicat de Ungaria, pe partea de nord, aflata intre Slovacia si Slovenia. Punctele strategice slabe, penetrabile, erau aliniamentul Focsani-Namoloasa si Campia Panoniei. Apararea aliniamentului Focsani-Namoloasa a fost si in atentia maresalului Antonescu, insa lucrarile de intarire n-au fost insotite de masurile din interiorul sistemului de aparare, atentia marita la actele de tradare, venite chiar din interiorul sistemului. Si Ceausescu a avut in vedere linia de aparare Focsani-Namoloasa, zona inundabila prin lucrari hidrotehnice adecvate, care ar fi putut opri inaintarea terestra a puhoilui trupelor rusesti, prin inecarea acestora. In zona Focsani-Namoloasa, in caz de inundatii, apa poate ajunge la o inaltime de trei metrii. Completarea sistemului de aparare cu Arcul Carpatilor si silozuri cu rachete de croaziera, neinterceptabile, e L.M.C. (la mintea cocosului). In rest, teorii pe termen lung, multa umplutura care sa faca interesant articolul!

CP

28-01-2014 08:51

@admin

Am vrut sa spun tocmai pe dos, ca tonul general al articolului lui RW pare a veni din directia de care spunea K. Poate fi o apreciere eronata, dar cand cineva vorbeste de Imperiul Atlantist (ca Dughin), devin atent…

@Alexandru Racu.
Exact, cu conditia sa nu jucam niciodata si pana la capat strict istoric. Ucrainenii vor pierde daca vor face asta. O integrare in UE i-ar dezintegra. Cred ca instinctual actuala lor opozitie simte asta. Nu m-as mira sa cada la pace cu Yanukovici dupa inca o vreme de tulburari mai mult sau mai putin mimate.
Cat despre ardelenisme, am asistat in alta parte la o executie cumplita a lui Raoul Weiss facuta de cativa ardeleni… nemulticulturali! Mi-a parut rau de el, dar am si respirat usurat, moda Sabin Gherman pare apusa definitiv.

admin

28-01-2014 11:35

@CP:

Eram ironici, chiar nu s-a vazut? In fine, noi chiar nu reusim sa vedem unde e rusismul acestei analize. Tot spuneti ca e rusista da nu veniti cu niciun argument, numai cu impresii. In articol, Rusia nu e nici de bine, nici de rau, ci este prezentata ca o structura imperiala si imperialista, concurenta cu cea atlantista. Ah, probabil orice analiza in care Rusia e doar centru imperialist si nu raul absolut trece, la voi, drept propaganda rusa…

In ceea ce priveste Dughinismul – Weiss nu zice nicaieri ca asuma viziunea acestuia despre lume si despre conditionarile culturale. El afirma altceva: ca geopoliticienii care traseaza strategii pentru ambele imperii – atlantist si eurasiatic – gandesc in acesti termeni civilizationali, ceea ce inseamna ca imperiile lor, in elaborarea strategiilor de putere, vor tine cont de “geografia confesionala”. Asta inseamna “epistema”, regim sau registru de cunoastere si de interpretare a lumii. Daca in anii 90 “epistema” era cea de tipul Fukuyama, “sfarsitul istoriei”, adica al razboiului rece, al confruntarii frontale dintre doua imperii, si deznodamantul parea ca este raspandirea globala a ordinii liberale, ramasa fara concurent (deci indiferent de civilizatii), acum, ne aflam intr-un alt registru, cel al unui nou razboi rece gandit in alti termeni, de confruntare pe fond cultural diferit.

Cat de dughinism este sa folosesti in propria analiza factorul confesional este alta discutie decat ce folosesc cancelariile imperialiste ca strategie. Nu ni se pare ca Weiss exagereaza in acest sens, ci evoca, pur si simplu, pe langa geografia fizica (element predominant, de pilda, in analizele Stratfor), si pe cea confesionala. Noua ni se pare un lucru elementar sa ai in vedere astfel de factori, care ar mai putea fi imbogatiti, de pilda, cu factori de tip social (ce structuri sociale si ce efecte contin acestea asupra orientarii unor state etc.).

@ Ion Olaru: Cat priveste noutatea acestei analize, ea nu rezida in evocarea unui lucru cunoscut, ce-i drept (insa extrem de putin discutat) – anume, linia pe care Rusia coboara spre a ajunge la Mediterana, ci in definirea pozitiei strategice fata de cele doua imperii, in ACTUALUL context geopolitic, atat context “epistemic”, cat si context de situatie. Se vede treaba insa ca preferam sa dormim pe prezumtiile noastre furnizate de analizele mainstream decat sa incercam sa intelegem barem ce zice omul asta.

PS: si, pana la urma, oameni buni, chiar nu se vede ca in articol este vorba despre Romania si e data o explicatie despre JAFUL COLONIALIST la care suntem supusi? Ii pasa cuiva de asta? Sau ne arde de grija rusilor, a lui Dughin si a atlantistilor? Analiza da o definitie starii noastre actuale! Ne spune ceva “pamantul parjolit”? Cum e sa vina doctorul sa-ti spuna ca suferi de cancer de piele si tu se te iei de faptul ca a facut greseli de ortografie pe reteta?

Alin-7

28-01-2014 12:27

@Ion Olaru:

nu stiu cat de mult ar mai tine linia Focsani – Namoloasa in fata asaltului lacustelor. Fie ea chiar si inundata cu 3 m de apa. Cu un Deveselu si cu niste vechituri de F-uri, achizitionate la mana a 3a de la portughezi, nu se face nici o linie de aparare.

@admin & rest:

ce inseamna, domle, dughinismul aista? Adicatelea cam de ce ar trebui sa ma feresc a spune ca sa nu fiu carelecumva blagoslovit cu acest termen care practic ma scoate nu numai din echipa dar pana si de pe banca de rezerve?

@Utzu:

dormi in post, soldat! trezirea!
Iaca aci:

http://www.defenseone.com/state-of-defense/

O analiza destul de lunga si segmentata (pe fiecare arma) a starii de fapt actuale din sanul bratului inarmat al Atlantistului.
Dupa cum arata “ilustratia” propusa de jurnalul de fata – jurnal dedicat subiectului inarmarii globale – imi pare ca la Deveselu vor trimite soldati de paie si rachete umplute cu orez si ciuperci, la cuptor.

Alexandru Racu

28-01-2014 13:22

@ Alin-7

Intră pe site-ul ăsta http://www.4pt.su/en şi citeşte articolele lui Dugin.

CP

28-01-2014 15:48

@admin
Nu am o problema cu “viziunea despre lume” a lui Dughin. Poate, dimpotrivă! Si Dughin si noi si RW vad in taran un civilizat. Si aici ne intalnim cu Vulcanescu etc.
Unde e problema atunci?
O spun direct: nu e suficienta o generatie (ca timp) pentru a iubi o tara!
Chiar daca Dughin il citeste pe Blaga cu creionul in mana, asa cum declara, mai e mult pana sa iubeasca Romania. Sau, poate, nu? Daca e asa, sa se mute aici, sa fie un fel de Gerard Depardieu al Romaniei (nici nu stiti cati conationali de-ai lui RW iubesc Rusia!).

“Pamantul parjolit” imi spune ceva, exact ca si cititul lui Blaga cu creionul in mana…

Apropos de epistema, e un mic exces rationalist tipic francez, care tradeaza limitele intelegerii “supraistorice” a vremurilor. Vorba cuiva mai sus, cam multa spuma pentru continutul aratat…

Eu ma retrag, cu urari de bine!

admin

28-01-2014 16:07

@CP:

Nu exces sau spuma, ci mai degraba un termen folosit in stiintele sociale, nu atat un frantuzism, si este chiar opus unei logici rationaliste.

Pentru a o iubi o tara e de ajuns o inima, nu trebuie o generatie. 🙂 Daca am inteles ideea nu e un lucru facil de generat o dragoste de tara cu impact social – si suntem de acord aici.

Nu doream retragerea nimanui – vrem dimpotriva, revenirea si luarea in serios a lucrurilor care conteaza…

cristi_g

28-01-2014 17:49

http://www.pelerinortodox.com/distribuiti-tun-urias-dat-de-guvern-cand-poporul-era-cu-ochii-la-tragedia-aviatica/

k

28-01-2014 21:59

totusi e de bine ca s-a apucat in cele din urma de Blaga…acu’ un an nu parea sa-l intereseze…
“De altfel, recunosc că cultura mea literară în limbă română e foarte lacunară, dar, sincer vorbind, nici nu mă străduiesc foarte tare, fiindcă o mare parte din producția literară românească din ultimii 150 de ani (cu pseudoproustianul Camil Petrescu, maestrul somnului, în frunte) îmi dă impresia unei imitații servile și insipide după clasicii burghezi din Franța, care mă plictisesc la fel de tare: e literatura neofanarioților occidentalizați. Bucureștiul l-a avut pe Caragiale; în rest, am impresia că poporul român (mai ales din Transilvania) încă n-are literatură proprie, așa cum Nemții au avut un Brecht, Francezii un Céline, Rușii un Bulgakov.”

k

28-01-2014 23:19

“politica pamantului parjolit” – a fost si este aplicata cu o salbatica consecventa si in fieful imperiului atlantist (usa & gb), nu doar in “exteriorul arcului carpatic”, si este implementata cu oarecare succes chiar in interiorul arcului carpatic la nici 200 de km de “capitala regionala proconsulara”; oricata otzara as avea pe corporatii atlantisti nu pot fi de acord cu o afirmatie de genul “…ci și distrugerea (chiar gratuită) a tuturor resurselor ce nu pot fi acaparate în întregime pe termen scurt și care ar risca să cadă apoi în mâna eurasiatică pe termen mediu.”?? cu tot dragul si cinstirea pentru miscarile anti-fracking, nu poti supralicita o asemenea afirmatie profitand doar de valul de simpatie si iscat de revolta sincera a oamenilor.

admin

28-01-2014 23:27

@k:

Nu e vorba de gazele de sist care nu au cum sa fie distruse. Ah, terenurile agricole, panza freatica, e altceva…

Insa, pentru ca tot se invoca Ucraina, acolo se intampla deja acest lucru, sigur, nu referitor la resurse. Insa in Ucraina Vestul e gata sa impinga pana la prabusirea tarii si separarea in doua, deci la distrugerea statului, pentru ca 1) nu are acelasi interes strategic in Ucraina ca Rusia (deci nu se implica financiar si logistic si geopolitic la nivel substantial) si 2) pentru ca vrea totusi sa puna probleme Rusiei si sa nu o lase sa domine toata zona.