Scene socante in IALOMITA, unde enoriasii parohiei Paltinis s-au revoltat pe PS VINCENTIU (Video). Episcopul A OPRIT INTRAREA IN ALTAR a credinciosilor la sfintirea Bisericii, ca semn de DOLIU pentru esecul Referendumului. OBSERVATII pe marginea unui fenomen INGRIJORATOR de multipla “decuplare”

20-10-2018 3 minute Sublinieri

Scandal în ușa bisericii. Pentru că referendumul pentru redefinirea familiei nu a trecut, Episcopul Sloboziei și Călărașilor a refuzat să le dea oamenilor binecuvântarea de a intra în altarul unei biserici abia sfințite și le-a explicat enoriașilor că este o perioadă de doliu pentru Biserică și din această cauză tradiția nu poate fi respectată (17 OCTOMBRIE 2018).

Decizia episcopului Sloboziei și Călărașilor i-a lăsat muți de uimire pe toți cei veniți să asiste la resfințirea bisericii din satul Păltiniș. Abia după slujbă, când au ieșit în curtea bisericii, enoriașii au aflat motivul pentru care se ține doliu.

Sute de oameni, unii dintre ei veniți de la zeci de kilometri distanță, au participat la slujba de resfințire a bisericii. Lucrările de pictură și de refacere a arhitecturii lăcașului de cult au durat aproape 10 ani, iar cheltuielile au fost suportate de credincioși. Tocmai de aceea mulți dintre ei au fost și mai revoltați pentru că nu au mai putut intra în Sfântul Altar

Prezența la referendumul pentru familie a fost în Ialomița de 19,34 la sută.

Sursa: Ialomita TV Channel

Nota noastra

Incidentul de la Paltinis, Ialomita, nu trebuie tratat nici ca fapt divers, nici ca o chestiune strict locala, ci ca un indiciu asupra starii reale a Bisericii in mediile rurale. Sigur, multe componente tin, totusi, de particularitatile eparhiei locale, insa pe fond ne temem ca asistam la o dez-valuire a unei stari de fapt deloc comoda pentru Biserica.

Mai intai, faptele: PS Vincentiu, la o slujba de resfintire a unei biserici dintr-un sat ialomitean, decide sa interzica oamenilor accesul in altar, dupa obicei, pe motiv ca trebuie tinut doliu pentru esecul referendumului. In video, episcopul apare in fata oamenilor cu o explicatie extrem de succinta, iar, ca reactie la nedumeririle din biserica, el decide doar sa reia, si mai laconic, decizia si motivul acesteia, fara alte explicatii. Ulterior, in reportaj apar tot felul de oameni, prezenti la slujba, de tot felul: batrane, mame, gospodine, pensionari, femei si barbati mai tineri etc. Leitmotivul tuturor reactiilor: e o bataie de joc. E clar ca reporterul nu a trebuit sa selecteze in mod special, cum se procedeaza, de pilda, la pelerinaje, ci asta era starea de spirit reala a oamenilor: revolta deschisa. E biserica noastra, noi am dat bani, spune un taran pensionar, Vede Dumnezeu din cer, spune un alt tanar; pentru referendum?! , se revolta, unanim, femeile, cand aud motivul. Majoritatea celor prezenti, de altfel, pare ca au auzit explicatia abia afara, dupa slujba, nu atunci cand a vorbit PS Vincentiu, multi venind acolo SPECIAL pentru ocazia rara (dar cat de corecta canonic?) de a putea intra in Sfantul Altar.

Ce putem observa si retine din aceste fapte?

  1. Nu exista nicio “chimie” intre episcop si “turma”. Odata iesit din postura sa hieratica, de purtator de mitra, vesminte si gesturi ritualice, odata ce prinde glas si ia decizii pe cont propriu, episcopul se transforma intr-o autoritate lipsita de legitimitate, ale carui cuvinte nu sunt ascultate, a carui prezenta nu este decat motiv de scandal. Pare ca e pentru prima oara acolo. Discursul sau, problema pe care a ridicat-o, n-au nicio legatura cu preocuparile oamenilor. In fata reactiilor de impotrivire, episcopul nu face vreun efort de convingere, de persuadare, ci comunica, rece, distant, scurt, decizia. Pe scurt, relatia dintre episcop si “turma” e eficienta si functionala doar intr-un registru strict ritualic. Cum devine altceva, cum functioneaza intr-un registru mai adecvat de ceea ce trebuie sa fie un episcop, macar teoretic, cum se fractureaza relatia…
  2. Tema referendumului este de pe Marte, oamenii de pe Platinis de pe planeta Ialomita. Subiectul nu ca nu are legatura cu oamenii din Paltinis-Ialomita, dar pare ca efectiv e din alta galaxie, din alt cosmos. Oamenii din sat nu au nicio legatura reala cu subiectul referendumului, cu miza acestuia si cu ce inseamna consecintele esecului. De aceea, pentru ei, ideea de doliu este o bazaconie totala. Pentru ca ei nu simt nimic in legatura cu acest referendum – nu ii priveste, nu ii doare, nu ii intereseaza. Cum sa tii doliu pentru asa ceva? Din nou, o decuplare totala intre cei din altar si cei din naos sau pridvor. Este socant, de vreme ce acestia sunt oamenii Bisericii din mediul rural. Prin urmare, ei au fost total decuplati de ceea ce Biserica a decretat drept act de marturisire a credintei. Sigur ca aici ne putem pune si problema modului in care s-a vorbit despre referendum in eparhia Ialomitei, de vreme ce oamenii pareau atat de straini de acest subiect. Este, insa, clar ca doar in 2-3 saptamani astfel de enoriasi nu ar fi putut fi activati cu cateva predici (pe care probabil, in afara formulelor ritualice, nu le asculta nimeni, pentru ca, poate, nimeni nu le-a cerut sa asculte cu atentie). In mod evident, se vede lipsa strigatoare la cer a prezentei lamuritoare a Bisericii, pe teren, in toti acesti ani care s-au scurs degeaba.
  3. Dar aceasta decuplare de Referendum arata o decuplare mai grava. Relatia cu enoriasii a fost cultivata doar pe aceste ramasite reziduale de religiozitate exterioara cvasi-populara. Trecerea prin altar este un fel de punct de intensitate maxima in aceasta privinta, pentru un astfel de mediu, in care nu se practica pelerinajele sau alte astfel de acte de sacralizare prin participare directa. De aici reactia de indignare. Este strigatoare la cer, in sens de dureros de evidenta, lipsa cultivarii misiunii, catehizarii, lipsa predicilor evanghelizatoare. Cum sa te asculte oamenii, daca tu nu le-ai cerut niciodata sa te asculte pana acum intr-un discurs real, intr-un cuvant viu, actual si actualizat? Cum sa te urmeze oamenii, cand tu insuti nu le-ai cerut sa te urmeze in ceva viu si actual, ci te-ai multumit sa-ti indeplinesti rolul formal de cleric? 
  4. Secularizarea face ravagii si la satBiserica e a noastra, am facut-o pe banii nostri – iata o mentalitate de platesc, deci mi se cuvine, rudimentar-capitalista, patrunsa si in aceasta lume. Cu ocazia asta ne dam seama si cate parale face propaganda indoctrinarii prin popi a celor de la sate. Daca cei de la sate fac ceva sau voteaza intr-un fel sau altul, fac asta nu pentru ca asa le cere “popa”, ci pentru ca asa functioneaza ei, pentru ca acele lucruri li se par lor ca au un sens, sunt eficiente pentru interesele lor. Asistam la un amestec de religiozitate populara, care intotdeauna a fost refractara la religia culta a episcopilor si preotilor (sa ne amintim de episodul schimbarii calendarului din interbelic), si de deculturalizare agresiva, de “protestantizare” a raportului credincios-biserica, de reducere a acesteia la un fel de relatie lucrativa de minunism tranzactional. Principalul risc? Oamenii aceia pot trece oricand la o organizatie schismatica. Pentru ei forma conteaza, nu fondul, autenticitatea, canonicitatea. 
  5. In treacat (?) fie spus, traditia trecerii prin altar pare ca este, de fapt, necanonica. Este o practica populara, dar incurajata mai degraba din motive, sa fim sinceri, populiste, decat de evlavie… Iata insa cum se intoarce impotriva acest fel de populism eclezial.

“SABIA” REFERENDUMULUI, MOMENTUL ADEVARULUI, ZILELE CERNERII si MORTII VII de langa noi – GENERATIA CARE A ALES LEPADAREA DE HRISTOS. Apocalipsa in direct sau eliberarea Fiarei. SODOMA – PAMANT ROMÂNESC?! “Nu pot să rămân mut în fața ipocriziei: să citezi pe Iisus Hristos – Dumnezeu şi apoi să Îl arunci la coș. Nu am văzut o perfidie atât de mare de la Carantania încoace”

CINE A INABUSIT SAMANTA NEAMULUI ROMANESC? Parintele Cezar Axinte: “Focul e la gardul nostru, iar noi parca suntem inerti, paralizati, sufletul nu mai poate sa vad limpede”. OTRAVA UCIGASA A IDEOLOGIEI (NEO)MARXISMULUI si faurirea “OMULUI NOU” CARE IL VA INSTALA PE ANTIHRIST IN APLAUZE (audio + text)

POPORUL ROMÂN, CĂZUT, MURIBUND, ÎNCONJURAT DE VULTURI ȘI HIENE. Se va mai ridica la viață la chemarea lui Hristos? (PR. CEZAR AXINTE in duminica Referendumului)

GÂNDURI POST-REFERENDUM (1) – Un glas care strigă în pustie: ”TĂVĂLUGUL VA ÎNCEPE SĂ VINĂ, căci boicotul de astăzi a deschis larg poarta stăpânitorului acestei lumi… Durerea este că strigăm și noi: „PE BARABA, PE BARABA!” și cerem sângele lui Hristos asupra noastră și ASUPRA COPIILOR NOȘTRI… Avem „șansa” acum să pășim în „MINUNATA LUME NOUĂ””

Gânduri post-referendum (3): PĂRINTELE DAN BĂDULESCU FACE ANALIZA “LA RECE” A EȘECULUI demersului din 6-7 octombrie, din punct de vedere sociologic și duhovnicesc: “TOT RĂUL SPRE BINE”

Gânduri post-referendum (2): ”În weekend-ul trecut L-am putut cu uşurinţă TRĂDA sau MĂRTURISI PE HRISTOS manevrând o simplă ştampilă. UN GEST MIC CU CONSECINȚE MARI. E nevoie de multă pocăinţă, căci de acum înainte NIMIC NU VA MAI FI CUM A FOST”


Categorii

1. DIVERSE, Ierarhi romani, Opinii, analize, Referendum casatorie familie

Etichete (taguri)

, , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Rânduială de rugăciune în Postul Paștilor

Comentarii

62 Commentarii la “Scene socante in IALOMITA, unde enoriasii parohiei Paltinis s-au revoltat pe PS VINCENTIU (Video). Episcopul A OPRIT INTRAREA IN ALTAR a credinciosilor la sfintirea Bisericii, ca semn de DOLIU pentru esecul Referendumului. OBSERVATII pe marginea unui fenomen INGRIJORATOR de multipla “decuplare”

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Foarte bună analiză! Aceasta este realitatea in majoritatea satelor si orașelor …..

  2. In municipiul resedinta de judet unde locuiesc, in duminica Referendumului nu s-a pomenit macar o data, la predica, cuvantul “referendum”. In afara de 2-3 promisiuni de abordare a temei si citirea seaca a pastoralei Sf Sinod referitoare la subiect, nimic. In plus: NICIODATA nu s-a auzit ectenia (obligatorie in Patriarhia Romana, din cate stiu) pentru Catedrala Neamului, niciodata nu s-a rostit o idee despre acest punct de reper al ortodoxiei romanesti in anul centenarului. Inca un fapt: prin anul 2005, am venit acasa, si, vorbind cu mama, am constatat FARA DUBII ca doi preoti din oras rostisera ACEEASI PREDICA, identic (idei si pilde, succesiune, …), probabil invatata pe de rost in vremea comunismului, din cartile de predici acceptate. Deci si unii preoti au facut, in felul lor “pragmatic”, boicot la acest referendum, probabil din comoditate, pe principiul (dedus, parere subiectiva poate malitioasa, dar nu mai e vremea ascunderii dupa deget) “De ce sa ma agit, mie ce-mi iese la afacerea asta?” Nu vreau sa comentez, am expus, cu buna credinta, niste fapte.

  3. Eu nu m-as grabi cu acuzele la adresa episcopului, chiar daca intr-adevar, un sat uitat de lume prin Ialomita nu pare a fi reprezentativ in nici un fel. Este altceva care deranjeaza: oamenii, mai cu seama femeile, se aduna in numar foarte mare si se inghesuie pentru a participa la astfel de ocazii rarisime de a intra in altarul unei biserici, ca la un soi de ritual magic, care sa le aduca beneficii personale, dar nu au aceeasi apetenta pentru a se duce sa voteze pentru ceva absolut firesc, care tine de viata intregii societati: familia ca uniune intre un barbat si o femeie. Asta denota fariseism, ipocrizie si lipsa credintei autentice.

  4. De acord cu #3.
    Episcopul probabil a vrut sa ii trezeasca cumva. Inteleg perfect reactia lui, cred ca si eu as fi facut la fel sa fi fost in locul lui.
    Dar da, sunt deopotriva pertinente si observatiile din Nota.

  5. Este trist, că cele expuse în notă sunt reale și actuale. Pt cine-l cunoaște, păr. Vicențiu nu este în niciun fel duhovnicesc, nici nu-i pasă prea mult (mai degrabă deloc) de enoriași și greșește de bună seamă, nelăsându-i ca să intre în altar. Nu-i folosește la nimic nici lui, nici preoților, iar enoriașii nu vor avea mai multă râvnă pt biserică. În plus nici nu ia în calcul, că f probabil unii dintre enoriași au fost la rerendum, făcându-și datoria față de țară și mărturisind creștinește; ori nu este nici creștinește, nici pedagogic (dacă acesta o fi fost motivul măsurii luate?!?), ca să pedepsești comunitatea pt greșeala unora. Numai comuniștii făceau astfel!
    Pe de altă parte bineînțeles că există multă superficialitate în trăirea credinței din partea unor enoriași de acolo, aceasta fiind și răspunderea lor personală, dar parcă este și ceva râvnă/evlavie, de care s-ar putea profita în aducerea mai aproape a lor de cele sfinte și în catehizare.

  6. In total acord cu nota scrisa de admin. Nu ar fi mai nimic de adaugat dar nu ma pot abtine sa nu fac o observatie personala.
    Mi se pare ca preasfintia sa a actionat dupa bunul sau plac sau mai bine zis dupa cum a avut chef. Este oficial doliu in BOR? Sau macar in episcopia pe care o pastoreste? Tine preasfintia sa doliu in mod special? A comunicat ceva in acest sens? Nu prea cred. Deci reactiile bietilor oameni imi par mai mult decat justificate; chiar a fost o bataie de joc. Exact ce va ziceam intr-un alt comentariu: sacrificiile sint cerute tot de la amarati nicidecum de la ierarhie.
    Pot usor presupune ca preotii din sat au facut apel la credinciosi sa contribuie cu cele de trebuinta refacerii bisericii si chiar le vor fi explicat ca sa vedeti, intra toata lumea in altar, chiar si femeile, etc. Apoi, pot la fel de usor presupune ca episcopul a aterizat acolo si si-a impus punctul de vedere fara sa stea prea mult la taclale cu soborul ala de preoti de tara.

    Ce s-a intamplat acolo este foarte reprezentativ in orice eparhie a BOR; asta nu e presupunere. Cu durere spun asta.

  7. Iertati, locuiesc la sat de 5 ani, dupa ce am locuit o viata in capitala tarii. Nu va suparati, lumea satului si oamenii de la sate sunt foarte diferite de lumea si oamenii de la oras, problemele trebuie puse altfel. In satul meu, majoritatea oamenilor nu cred ca au inteles nici macar ce inseamna un referendum si ce presupune el. Nu uitati ca vorbim despre oameni simpli, multi fara scoala si fara o intelegere mai adanca a lucrurilor. Cu toate astea, daca li s-ar fi explicat, ei, in simplitatea lor profunda, ar fi inteles problema, caci nu sunt atat de prosti pe cat ne este noua comod sa credem. (Credeti-ma, am auzit in satul meu vorbe de duh cum nu am auzit niciodata la oras, cum doar citeam prin cartile despre spiritualitatea poporului roman! Satul romanesc nu a murit inca, nu mai avem noi ochi si urechi pentru el!)
    Dar cine sa le explice acestor oameni? La televizor sunt numai emisiuni “savante” din care ei nu inteleg mare lucru, ziare nu citesc si oricum ar contine aceleasi vorbe insirate spre lauda autorului textului respectiv. Lor nu vine nimeni sa le explice, sunt ignorati si uitati; sunt buni doar in campaniile electorale, cand se gaseste timp si rabdare pentru a li se vinde iluzii.
    Preotul din satul nostru a spus ceva despre referendum doar la predica din duminica in care s-a tinut, iar explicatiile au fost atat de bune incat toti oamenii au inteles ca NU trebuie sa voteze si au trecut pe langa sectia de votare fara sa se opreasca macar…
    La sate, oamenii dau inca mult din “avutul” lor (munca, timp, bani) bisericii, iar biserica le mai da doar atat de putin… Nu e vorba ca relatia dintre oamenii din sat si biserica ar trebui sa fie ca un schimb comercial, dar realitatea este ca biserica era carma si nu prea mai este…
    In oraselul din apropierea satului meu, unde merg la slujbe duminica si in sarbatori, nu am auzit niciun cuvant despre referendum, niciodata in cei 3 ani care s-au scurs de cand a inceput strangerea semnaturilor…
    Iertati daca am suparat pe cineva, nu vreau sa acuz sau sa critic, am vrut doar sa spun cate ceva despre problemele de la sate, care sunt atat de greu de inteles de catre cei din orase. Precum difera munca fizica de munca intelectuala, asa difera satul de oras… dar niciuna dintre ele nu este mai prejos decat cealalta…

  8. Chiar că e doliu…Și Episcopul nu e la primul derapaj.Nu mă interesează acuzațiile violente ce i se aduc de mult timp.Răceala din predicile sale e îngrijorătoare.

  9. @m

    De ce ne-am supara? Nu cred ca ce am scris noi e asa diferit fata de ce arati.

    @Mircea

    In orice caz, a procedat total lipsit de tact.

  10. @all

    Cu toate ca episcopul a fost cum a fost si ca e cam clar ca nu s-a facut ce trebuie in eparhia sa pentru referendum, si cu toata intelegerea fata de acei oameni simpli, trebuie, totusi, sa remarcam si reactiile, hai sa zicem, inadecvate ale lor. Nu e vorba de un popor simplu si smerit care a fost suparat printr-un abuz absurd, intristat pentru ca i se ia si aceasta ultima mangaiere, ci e vorba de niste oameni destul de agresivi care, daca ar fi fost doar putin alimentati suplimentar, nu ar fi ezitat sa-i traga si niste scatoalce episcopului.

  11. Ce trebuie să știe fiecare creștin la nivel elementar, nu academic, din învățătura Bisericii Ortodoxe:
    – biserica (clădirea) este casă a lui Dumnezeu, loc de rugăciune smerită și evlavioasă a credincioșilor conștienți de prezența lui Dumnezeu (în cosmos, în viața lor și în adunarea liturgică), nu o piață de “bulibășeală” haotică a unei turme necatehizate și primitive în cunoaștere și-n manifestare (cum vedem la Bobotează în unele locuri, de exemplu, și nu numai);
    – Altarul reprezintă metasimbolic și cvasireal Mormântul Mântuitorului Iisus Hristos, iar Sfânta Masă este jertfelnicul pe care Domnul vine, Se jertfește pentru noi, înviază și ni Se dăruiește cu Trupul și Sângele Lui pline de viața Lui spre mântuirea noastră (adică spre dobândirea vieții veșnice dumnezeiești prin purificare de patimi, luminare înțelegătoare și unire în Duh cu El); conform rânduielilor apostolice și patristice, de Sfânta Masă se pot atinge doar cei hirotoniți și pregătiți duhovnicește slujirii sfinte;
    – clericii (diaconi, preoți și episcopi), prin efortul lor de rugăciune, despătimire și cunoaștere a lui Dumnezeu, de dăruire și slujire lui Dumnezeu și semenilor confirmate și prin Taina Hirotoniei, au datoria să păstreze cei dintâi sfințenia locului și a ambianței comunitare în care toți credincioșii creștin-ortodocși se întâlnesc cu Hristos-Dumnezeu (“Unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu, acolo sunt și eu în mijlocul lor.” – Matei 18, 20).

    Deci, potrivit Tradiției bisericești, Altarul este “rezervat” celor hirotoniți (care devin și păstori, îndrumători în credință) sau hirotesiți (psalți, ipodiaconi, paraclisieri, slujitori) și slujbelor liturgice legate de Sfânta Liturghie și de cele 7 Laude, pe Masa Altarului aflându-Se Însuși Mântuitorul Hristos cu Trupul și Sângele Lui, precum și Sfântul Antimis pe care se săvârșește Sfânta Liturghie. Din acest motiv, sfințenia și cuviința Altarului trebuie păstrate cu respect, evlavie și bună rânduială, “privilegiul” clericilor (de a intra în Altar) fiind înțeles doar ca o mai mare răspundere înaintea lui Dumnezeu și a comunității. Mai mult decât atât: atingerea de cele sfinte ale Altarului nu-i folosește dacă ei nu sunt pregătiți duhovnicește, ba chiar îi osândește (“Blestemat să fie tot cel ce face lucrurile Domnului cu nebăgare de seamă…” – Ieremia 48, 10).

    Despre faptul că este nefirească și necanonică intrarea mirenilor în Altarul bisericilor inclusiv (sau mai ales) în ziua sfințirii lor (într-o vânzoleală de nedescris adeseori), au stabilit Sfinții Părinți în diferite locuri, vremuri și ocazii (Sinoade Ecumenice și Locale, sfaturi duhovnicești). Vezi amănunte la:
    http://forum.teologie.net/viewtopic.php?t=2407
    http://argatuioan.blogspot.com/2015/09/este-corect-sa-trecem-prin-sfantul.html
    http://argatuioan.blogspot.com/2015/09/1-intrare-in-sfatul-altar-barbatilor-si.html.

    Așadar, la sfințirea unei biserici, ca la fiecare slujbă de altfel, credincioșii mireni participă (și se roagă împreună cu clericii) în naosul (corpul central al) lăcașului de cult, prezența lor fizică în afara Altarului nefiindu-le obstacol în înțelegerea slujbei, a rugăciunilor și a cântărilor și în primirea binecuvântărilor divine nevăzute (vezi pilda vameșului și a fariseului).
    Dar care sunt obstacolele în apropierea “credincioșilor” de Dumnezeu la această ocazie? Păi să le enumerăm:
    – lipsa evlaviei/smereniei adevărate și risipirea minții lor în griji/dorințe mărunte (lumești, trupești, fără perspectiva veșniciei), amplificate și de îmbulzeala din jur;
    – necunoașterea și neînțelegerea momentelor slujbei, date de lipsa catehezei și a culturii bisericești (vinovați sunt și preoții și duhovnicii care nu-i îndrumă pe calea mântuirii, dar și ei pentru lenevia lor mintală);
    – confuzia disperată și asocierea magic-superstițioasă a atingerii trupești de obiectele/persoanele sfințite cu o intervenție aproape obligatorie a lui Dumnezeu care, hocus-pocus, le-ar vindeca bolile și întristările din viață și familie, le-ar aduce spor în casă, etc… fără nici un efort ascetic din partea lor de curățire de răutăți; în acest caz vorbim de credulitate și amăgire, nu de credință dreaptă în Dumnezeu și răbdare în încercări;
    – ambianța de spectacol, nenatural, kitschos uneori, îngăduit cu “binecuvântare”, ce deturnează atenția tuturor spre formele exterioare exagerate (muzică, veșminte, decor sau coregrafie), acoperind conținuturile duhovnicești hrănitoare de suflet.

    Nu mai vorbim de pretențiile pline de obrăznicie ale unor “credincioși” (care nici măcar nu sunt ctitori și) care au impresia că preotul este, dacă nu un oracol sau “tonomat de minuni”, măcar un fel de lăutar plătit, un prestator de servicii care trebuie să le tolereze toate prostiile, incultura și lenevia, mitocănia și primitivismul lor în ale credinței, doar pentru că ei cotizează financiar din când în când sau fac act de prezență fizică din joi în Paști… De aceea preoții trebuie să depună mult efort în combaterea formelor eronate de evlavie, a mândriei și a ipocriziei, a neștiinței și a credințelor strâmbe din gândirea enoriașilor lor.

    Din nefericire, există și azi unii care consideră că dacă vrei să fii iertat de toate păcatele, trebuie să treci de 3 ori prin Altar într-un an – superstiție și hulă la adresa Tainei Spovedaniei… Alții ajung să se tolănească pe Sfânta Masă, frecându-și obrajii și pungile cu haine ale copiilor/nepoților de Sfânta Evanghelie ca “să le meargă bine”. Alții, mai nesăbuiți, rup din ciucurii veșmintelor ca să aibă amintire… spre a lor osândire, dar când li se spune să se roage parcă i-ar pune cineva la șmotru…

    Părintele Adrian Făgețeanu repeta insistent că “urgența nr. 1 a Bisericii este cateheza, da da, la toate nivelurile, inclusiv a preoților care întrețin sau tolerează incultura teologică și forme de fals misticism. Din cauza lor Biserica Ortodoxă este defăimată și de sectanți și de atei, căci văd un primitivism reprobabil în gândirea magică și-n comportamentul unor așa ziși ortodocși”…

    Una peste alta, ca să primești harul și binecuvântarea lui Dumnezeu la slujbe (inclusiv la sfințirea bisericii), trebuie să participi cu trezvie în gând, cu inimă curată și smerită, să fii spovedit și pregătit (rugăciune, împăcare, milostenie și post), comportându-te discret și ordonat, dovedind conștiință eclezială/comunitară, nu individualism și lăcomie, nu înghesuindu-te agresiv mai în față (că și așa nu poți “fura” nimic în plus față de ce-ți dă Dumnezeu, poate doar vreo mustrare!) sau în locuri nepermise, ci respectând armonia/rânduiala treptei tale bisericești (cleric, mirean, catehumen)…

    Revenind la evenimentele curente, atitudinea huiduitoare a “credincioșilor” nemulțumiți că episcopul le-a interzis o “tradiție” necanonică și chiar blasfemică, dar idolatrizată de ei în chip magic (dacă-i întrebi ce reprezintă obiectele sfințite de pe Sfânta Masă, unii habar nu au) denotă lipsa catehezei primare, a ascultării și a respectului față de păstorul lor (care se roagă pentru ei și) care folosește mustrarea pedagogică spre trezirea și îndreptarea lor. Căci neprezentarea lor la referendumul pentru păstrarea firescului căsătoriei (conform rânduielii atotînțelepte exprimate de Dumnezeu în natură și-n Scriptură) reprezintă, dincolo de toate textele și pretextele invocate, un păcat mare, o lepădare de Dumnezeu și de legea Lui, o ieșire tacită dar vizibilă din Biserica Lui prin lașitate, comoditate, viclenie, lenevie și nemărturisire. Ca să nu mai zicem că pentru unii ura față de politrucii corupți a fost mai mare decât dragostea pentru proprii lor copii, lăsați acum la mâna propagandiștilor spurcăciunii și infecțiilor. Până și vremea a fost frumoasă în România în zilele referendumului, iar efortul lor de a se plimba câteva sute de metri până la secția de vot nu le-ar fi provocat suferință, ci chiar plăcere… Ce așteptări să mai avem când chiar vor fi persecuții, denigrări și bășcălii violente… care deja au început! Să nu uităm că Mântuitorul ne-a spus: “Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. ” (Matei 10, 32-33). Oricum, referendumul a făcut vizibilă o primă stratificare socială (inclusiv între creștini): cei ce-L caută și-L mărturisesc pe Hristos-Dumnezeu și ceilalți, care-și inventează alte treburi mai “importante” de făcut…

    Deie Domnul Dumnezeu ca toți să ne asumăm partea de vină (noi clericii pentru lipsa catehezei în popor, pentru prea puțina jertfelnicie și iubire a turmei înțelegătoare, iar mirenii pentru neascultare și lenevie), să ne îndreptăm și să ne întărim pe calea Vieții, mărturisind simfonic cu curaj, demnitate și înțelepciune Adevărul mântuitor, “pe noi înșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm”! Amin.

  12. De cand strig in gol ca biserica a parasit turma pt subiecte mai la moda in lumea moderna. De cati ani lupta statul ateu sa impuna pacatul ca mod de viata iar arhipastorii o dau pe textul ca respectam statul ….deci respecta si pacatul si isi abandoneaza turma…ca deh, omul e inzestrat cu vointa libera…da, dar ai obligatia sa i spui in fata ce urmeaza, ai obligatia sa anatemizezi sistemul cand ucide sufletele credinciosilor. Nici macar cei care au strans semnaturile nu au mers toti la vot…

  13. Aveti dreptate parinte Mihail. Unele superstiții sunt perpetuate cu ajutorul unor preoți inconștienți și ai arhipăstorilor lor, care știu toate astea, dar nu fac nimic.

    În ceea ce privește credincioșii…cred că am văzut cu ce specimene avem de-a face. Majoritatea venise pentru „e frumos, se trece prin altar”. Atât. Habar n-au de nimic. chiar pe Cuvantul Ortodox am dat peste un text mai vechi, scris chiar de admini, în care se deplângea faptul că în libertate totală fiind, oamenii nu fac niciun efort să se informeze. Și că va veni vremea când vom plăti lenea. Și iată că a venit decontul la referendum. Hai să fim realiști: o mare parte din poporul asta vrea magie, spiritism, orice numai să nu fie nevoit să se implice, să trăiască cu adevărat. Din punctul meu de vedere, bine a procedat ps vincențiu. Trebuie tăiat în carne vie.

  14. @Părintele Mihail
    Sunt foarte binevenite precizarile dvs. Din pacate traim intr-o lume care nu mai are notiunea de sacru (asta ar implica sa aiba si alte notiuni, precum cele de virtute, responsabilitate etc), nu mai face diferenta intre sacru si profan si confunda sacrul cu magicul. Mircea Eliade a scris despre sacru si profan precum si despre magie si mit, dar ar fi bine sa lamuriti succint pentru cititori aceste notiuni in contextul in care multi cauta sa-si implineasca dorintele (voia lor) si confunda ritualurile religioase cu ritualuri magice. Lumea mers pana pe marginea prapastiei “cu ochii larg inchisi”!

    “Cu ochii larg inchisi” – Liturghia românească blasfemiată
    https://pandhoraa.blogspot.com/2013/03/cu-ochii-larg-inchisi-liturghia.html

    Cu ochii larg inchisi – audio invers
    https://www.youtube.com/watch?v=lCxL6p8P7fc

  15. La obiect ideile punctate in nota.
    Nu am de gând să mă refer la gestul episcopului sau la necanonicitatea evidenta a trecerii prin sf.altar DUPA ce are loc sfințirea.(a propos,a fost vorba de sfintire,nu de resfintire)
    Doresc doar sa spun că situația e cu atât mai jalnică cu cat sunt o serie întreagă de aspecte care nu sunt amintite in reportaj.
    Cunosc destul de bine situația din teren. In acel sat vin duminica la biserica 4-5 bătrânele. Un preot extrem de implicat,dedicat trup și suflet misiunii sale a reusit cu greu sa dubleze acest număr in vreun an și jumătate cât a păstorit acolo și a bătut permanent satul din poarta in poarta. După plecarea lui numărul celor prezenți a “revenit la normal”.
    Biserica a fost ridicată, pictata si dotată in special cu fonduri de la episcopie și primarie. Nu aveți idee câți bani se strâng de la oameni in satele din câmpie pentru astfel de nevoi… Din fonduri proprii cred că ar dura secole sa vezi o biserica terminata (poate nu in toate satele,dar in bună parte din ele).
    Deci de unde toată această indignare ??? Nu știu dacă mai avem vreo șansă să ieșim din mentalitatea asta…

  16. Parintele Mihail:

    Sarut mana, parinte, si va multumesc si eu pentru clarificari! Sunt f bine venite.
    Parinte, din propriul punct de vedere, ceea ce spuneti este adevarat si greu de contrazis.
    Cu un singur lucru nu sunt de acord – si sunt sigura ca ma veti ierta pt ca o spun cu toata buna credinta si intentie – si anume: cu plasarea, fie si partiala, a culpei asupra turmei. Bineinteles ca nu ma refer la Dvs. personal, pt ca nu va cunosc lucrarea, si nici la unul sau altul dintre preoti – ci ma refer in general la corpul clerical si la lucrarea sa ale carei roade s au vazut limpede in acea Duminica memorabila de 7 Oct..
    Parinte, daca o oaie – ssu 2, sau 3, sau 50 sau 1000 – se rataceste atunci probabil e si starea ei problema. Cand insa 80 % din oi bat campii departe de pasunea din care ar trebui sa se hraneasca – si asta dupa aproape 30 de ani de liniste pt. Biserica, si de climat fertil propovaduirii, in care au iesit la iveala lucrari, cuvinte, sfaturi ale atator oameni de seama ai Bisericii si in care aceasta s a bucurat de o incredere enorma din partea acestui biet popor – asadar cand in aceste conditii 80% din cei ce se pretind oi zburda tihnit pe aratura fara a avea nici cea mai mica idee ca o fac… atunci deja devine limpede ca adevarata problema nu e la oi, ci la pastori!

    Inca o data, va rog sa nu luati aceste cuvinte personal, va vorbesc deschis tocmai pt ca am apreciat claritatea interventiei Dvs. si, deci, mizez ca nu voi fi inteleasa gresit.

    Problema este si mai grava, dupa mine, decat cea semnalata de comentatorii de pana acum, conotatiile sunt de fapt mult mai ample. Am spus mereu: adevarata intrbare nu este ‘cati am adus la referendum?’, ci ‘pe cati ajunsi la poarta Bisericii i-am pus pe fuga pana la referendum?’ Iar eu va spun: pe ENORM de multi! Turma asta inraita, aparent vadit paralela cu tot ce inseamna de fapt traire crestina, pe care am vazut o in inregistrarea de mai sus, a inchis multora usa Bisericii cu aceasta atitudine – va garantez asta, pt ca o stiu. Or turma a procedat asa sub ochii preotilor care erau PRIMII obligati sa intervina in fata unor astfel de orori – cu atat mai mult cu cat multe din oitele astea buimace si agresive au duhovnic! Degeaba ii dai omului canoane de tipul 40 de acatiste, post sever si 100 de metanii, daca nu il inveti in primul rand sa fie ingaduitor cu aproapele, sa nu vorbeasca de rau pe nimeni, sa nu se laude, sa nu judece omul dupa aparente etc.. Va dau un exemplu: rare sunt bisericile unde sa nu vad cel putin cate o doamna ingrijorata de tinuta sau gesturile noilor veniti – ca de ce au ruj, ca de ce au pantaloni (femeile – ele sunt de regula victimele, pt ca aceleasi doamne sunt altfel grozav de mieroase cu barbatii), ca nu asa se trece pe langa o icoana, ca unde e baticul samd samd.. Nici nu banuiti cati au pus pe fuga asa. Cu toate astea, intr o singura biserica – U N A – am vazut un preot care a luat atitudune. E vorba de duhovnicul meu. Tin minte si acum: intr una din duminici, parintele a rugat credinciosii, calm, frumos, bland dar f ferm, sa nu se mai ocupe catusi de putin de ce fac noii veniti in Biserica, pt ca va avea el grija de asta. A explicat la fel de frumos ca o astfel de atitudine poate fi f smintitoare pt un necunoscator, si ca sufletul omului care se apropie de Biseruca tr tratat cu mare grija, fiind probabil tulburat, si ca oricum adevarata lui valoare nu se reflecta in pantalonii pe care ii poarta sau in pudra din varful nasului, si nici chiar in rimelul excesiv de la ochi.

    Mai grav e ca multi preoti pun pe fuga chiarbin mod direct pe oameni. Am o amica, ani de zile nu a mai pus piciorul in biserica dupa ce la 91 ani, la spovedanie, un preot a intrebat o daca… se masturbeaza! O exceptie, imi veti spune. Poate, daca ne referim strict la intrebare. Dar sigur nu daca avem in vedere felul in care multi duhovnici par sa rateze esentialul in evaluarea sufleteasca a fiilor lor duhovnicesti. Drept dovada: starea acestora. Discursul preotilor oscileaza buimac (de cele mai multe ori, nu intotdeauna, desigur) intre repetarea plicticoasa a unor generalitati a caror legatura punctuala cu realitatea e neclara si, la polul opus, infierarea nechibzuita si colerica a gresitilor si pacatosilor. De fapt, intr o lume in care rastalmacirea adevarului si a valorilor este principala arma a vrajmasului, in care sub numele de “iubire” plasam toate deviatiile si ingaduim toata rautatea, prima indatorire a preotilor este aceea de A EXPLICA, A DEMISTIFICA, A CREA CONEXIUNI CU CUVANTUL VIU al lui Hristos. A LAMURI PARADOXURILE de care abunda Biblia – si pe buna dreptate, pt ca de fapt mantuirea sta in arta de a impaca aceste paradoxuri.
    Si, nu in ultimul rand, de a fi ei insisi EXEMPLE VII.

    Apropo de exemple vii. Parinte, va intreb: merg de ani de zile la Man. Bistrita (din Valcea). Peisaj superb, manastirea ca o floare, stralucind de curatenie, cu muscate in gradina, cu magazinas cochet in curte unde maicutele vand carti duhovnicesti, icoane, bratarele cu cruciulite si oua oltenesti incondeiate de mana lor (la preturi altfel cam piparate).

    Bun. Toate bune si frumoase. Atata ca alaturi de manastire, in stanga, cum strabati aleea lunga de la intrare, se vad pe fundal zidurile lungi, masive, cu tencuiala coscovita ale unui orfelinat. Ala este locul spre care, ca turist, ai prefera sa nu iti indrepti privirea. Dincolo de gaurile funebre din spatele grilajelor de la ferestrele sparte, si dincolo de mizeria si gunoaiele care inconjoara cladirea aflata din fericire la o distanta respecrabila de alee, ceea ce turistul nu poate evita este multimea acelor ‘dezmosteniti ai sortii’, de toate varstele (pt ca ei acolo cresc, acolo imbatranesc, acolo mor, asa ca toate generatiile coexista ‘bine-mersi’) care cersesc care cum stiu si cum pot: unii intepeniti in scaune cu rotile, copiii dand navala in carduri, adolescentii strecurandu-se insistent printre masini, batrani incovoiati, intepeniti printre copaci va niste stalpi de marcat… toti murdari, bizari, cu varii handucapuri etc. etc. Si acest tablou este la fel, la locul lui, neschimbat, DE ANI DE ZILE! Maicutele, altfel, imbujorate, rumene, pline de energie, chicotind istet cele mai tinere, sfatoase si acre cele mai batrane, bune gospodine aparent toate. Nu am vazut o vreodata pe una printre saracii aia. Stim cu totii ca daca acolo ar fi fost o manastire catolica altfel ar fi stat lucrurile.

    Si acum va intreb: vi se pare normal? Pt mine, orfelinarul de la Bistrita a reprezentat mereu, simbolic, starea reala a BOR. Pe 7 oct. s a dovedit ca nu eram departe de realitate – desi multi ma condamnau de ‘iconoclasm’ (in sensul de placere sterila de a contrazice evidentele). Gresesc?

    Va spun toate astea deschis, nu cu repros. Cred sincer ca pana ce clerul roman nu isi va asuma INTEGRAL vina pt putina lucrare facuta in acesti aproape 30 de ani de liniste pt Biserica romana, nu vom putea merge inainte. Ceva trebuie reformat PROFUND, in discurs, in modul de a pune problema, in fapte. Altfel, cosmetica nu va ma putea insela mult. Deja cosurile mari de sub fard au inceput sa iasa urat la iveala.

    Si inca ceva (apropo tot de aceia, multi, care ar vrea sa intre si sunt tinuti la usa; dar nu doar de ei): ma tem ca a cam venit timpul ca Biserica (nu doar cea romana) sa se confrunte cu cei 2 mari elefanti din curtea ei si sa lamureasca LIMPEDE: 1) discrepanta vadita dintre Vechiul si Noul Testament; 2) misterul suferintei inocentilor. Asta nu se va face peste noapte. Dar odata si odata trebuie repuse aceste teme pe agenda clerului, pt ca insuficient explicate ele smintesc pe ENORM DE MULTI. Omenirea nu.mai e cea de acum 1500 de ani, nici cea de acum 500 de ani, nici macar cea de acum 100 de ani. Oamenii deja stiu multe, inteleg, aud, vad. Adevarul Domnului trebuie sa iasa la iveala, iar Biserica este prima chemata sa limpezeasca lucrurile. Si are toate instrumentele sa o faca. Pt asta insa trebuie iesit din letargie si reluata lupta – nu cu oamenii, ci cu minciuna si dezbinarea. Altfel, se auto-catehizeaza fiecare dupa capul lui si uitati ce iese…

    Cu iertare si cu autentic respect!

  17. Erata: 9 ani, nu 91! 🙂

  18. @Doroteea

    Cu chestia cu 91 de ani candidezi cu reale sanse de castig la comentariul anului pe site-ul acesta!

  19. Tin sa precizez ca sint de acord cu Doroteea in comentariul 16. Comentariul parintelui de la 11 pare sa plaseze “vina” exclusiv pe turma. Turmei nu i-ar fi venit in minte intratul in altar daca nu ar fi fost incurajata in acest sens de pana acum de pastori. Nu poti veni acum sa o arati cu degetul ca nu se pricepe la liturgica. In afara de asta insa comentariul 11 este binevenit si lamuritor.
    Se pot gasi problema cu duiumul la masele de credinciosi dar se vor putea schimba lucrurile doar atunci cand si clerul va avea smerenia sa zica (macar intru sine): poate ca este ceva in neregula si la noi si vom incerca sa avem o atitudine diferita. In afara credinciosilor bine ancorati in biserica (foarte putini), pe oricine veti intreba ce caracterizeaza cel mai bine clerul ortodox de la noi veti vedea ca vor spune aproape la unison: aroganta. Si asta e o problema uriasa.

    Reamintesc deasemenea faptul ca analiza admin este…beton. Se intampla des sa fie asa si ma bucur foarte mult.

  20. @menumorut

    lol! e prea tare, asa e:)))

  21. @ Doroteea:

    Care 80%, totusi? Sa nu vehiculam si noi procente nereale, ca politicienii. Nu acela e procentul REAL de absenti nici din tara macar, dar din Biserica. Nici macar cifre absolute, fiindca oricum nu inseamna ca oricine este (doar) botezat si nu isi asuma mai departe nimic este si madular al Bisericii. Raspunderea cade asupra acelui numar de credinciosi, greu sau imposibil de estimat, care traieste cu o intelegere gresita, superstitios-magica a credintei sau, in particular, asupra acelora care nu au auzit/nu au inteles/nu au ascultat chemarea Bisericii pentru referendum, luand-o drept altceva sau razvratindu-se cu totul.

    Patriarhia, prin Dl. Vasile Banescu, a dezavuat categoric comportamentul PS Vincentiu, pe care si eu il cam suspectez de a fi fost (premeditat?) provocator, cu atat mai mult cu cat acolo, in comuna Perieti, era prezenta o televiziune (cu o tehnica foarte buna, bag seama), exact la pont. Nu stiu daca altminteri TV Ialomita e prezenta la toate sfintirile de biserici din tot judetul. Mi se pare ca s-a creat o sminteala si un scandal din partea unui episcop care nu s-a remarcat pana acum printr-o ravna marturisitoare si jertfelnica, pentru a parea indreptatit la astfel de actiuni “pedagogice” iesite din comun, riscante, la limita. Daca era vorba de doliu al Bisericii, trebuia sa stie in prealabil toata lumea si sa se reflecte si in multe alte aspecte. Sa fie, intai de toate, ceva constientizat, inteles si asumat. Altminteri, previzibil, efectul este unul advers. Chiar daca nu e deloc normal cum reactioneaza oamenii aceia (obraznic, razvratit, agresiv), mi-e greu sa imi inchipui astfel de scene fata de IPS Teofan (facem abstractie de provocatorii si zurbagii schismatici pusi pe scandal acolo), fata de PS Macarie sau de IPS Ioan sau de PS Damaschin Dorneanul. Oare de ce? Poate si fiindca si turma isi recunoaste dupa glas Pastorul cel bun?

    In rest, sunt prea multe lucruri si prea putin timp…

  22. @admin2

    Nu era vorba de PS Vincentiu in comentariul meu.
    Pai 86% din romani se declara ortodocsi. Oricum, 20% din romani prezenti la referendum ti se pare un scor cu care BOR – ca biserica nationala si libera – se poate lauda?
    Asta de fapt anuleaza cu ceva cele spuse de mine?

  23. @ Doroteea:

    Nu am zis ca anuleaza. Doar ca procentul ala e fals si manipulator. Nu are nicio legatura cu realitatea. Si cred ca stii asta. Recensamantul ala arata numarul de botezati autodeclarati, atata tot. Nerelevant pentru ce inseamna cu adevarat viata Bisericii. Plus ca in tara suntem cu mult mai putini, tara e pustiita, dar listele electorale raman nemodificate. S-a mai discutat asta. Sa nu marim proportiile responsabilitatii Bisericii. Oricum, din punctul meu de vedere, conteaza calitatea, nu cantitatea, numarul. Deci cele 3 milioane jumate nu sunt nici de lauda, de rusine, nici macar nu sunt toti ai BOR.

  24. @admin2

    Mai, eu sincer nu prea inteleg logica ta. Pt mine conteaza: si calitatea si cantitatea. Ca sa nu mai vbim ca fiind vorba de ceva atat de elementar, nici macar de ‘calitate’ nu poate fi vorba, e ceva elementar intr o tara in care in ultimii 30 de ani Biserica nu a fost catusi de putin marginalizata, din contra.
    Nu stiu, poate gresesc. Dar sunt extrem de sincera cand spun ca daca as fi preot mi as pune f serios probleme.

  25. @ Doroteea:

    Nu cred ca nu ai inteles. Partea cealalta, calitativa, a fost si este in continuare discutata aici, si prin predicile postate, si prin comentarii. Am spus si noi de la inceput ca Patriarhia si Sinodul au multe de revizuit radical, dar nu stim daca se va intampla ceva in sensul asta. Nu as arunca la modul generic pe preoti, fiindca o mare parte dintre ei chiar duc nu numai greul si jertfa, inclusiv indurand asupririle sau obtuzitatile de sus, dar iau asupra lor si toata ocara lumii. Sigur ca si preotii buni, insa nu destul de fierbinti, cred ca au de tras multe concluzii acum. Altii, insa, mai au nevoie si de alte dusuri reci. Biserica se curata prin prigoana, prin suferinta, se pare ca altfel nu se poate. Pentru mine, semnul rau nu este ca nu s-a intrunit un cvorum oricum mincinos calculat, ci ca o multime de asa-zisi credinciosi practicanti a ales sa asculte de altcineva sau de altceva decat de Biserica lor.

  26. @Doroteea – Amica Dvs. s-a reapropiat între timp de Tainele Bisericii?…
    Să dea Domnul să depășească acea clipă de la nouă ani.

  27. Reportajul este extrem de bine pus la punct, au înregistrat intervențiile „explicative” ale episcopului, deci se stia dinainte că va urma această măsură sau episcopul a dat propriile înregistrări ale Bisericii cu slujba? Nu a fost chemată televiziunea după să vorbească numai cu oamenii, știrea este prea bine aranjată cap-coadă. ….

    Patriarhia ca de obicei incapabilă să facă față unei astfel de situații ca în cazul Irina Cornici …. singura atitudine pe care poate să o aibă este lepădarea de gestul slujitorului ei ….dar episcopul, oricare ar fi el, are dreptul să suprime un astfel de obicei necanonic de pe teritoriul eparhiei lui fără să ceară permisiune de la patriarhie, după cum și orice preot are dreptul să suprime astfel de practici în parohia lui, indiferent că nu stiu care obraznici care vin de la mii de km, protestează că așa au invățat în alte părți, și nici n-au fost educați să aibă minimă smerenie și bun simț. Da episcopul dă vina pe preot că acela umblă după populisme și de aceea nu este în stare să se impună și să catehizeze credincioșii cu privire la astfel de inovații necanonice, preotul dă vina pe enoriași și pe episcop iar episcopul dă vina pe patriarhie pe bun dreptate, că aceea dă tonul la astfel de nereguli, și nici măcar acum nu este capabilă să clarifice învățătura Bisericii cu privire la această practică după cum trebuia să o clarifice pe cea cu privire la exorcisme.
    Cât despre momentul ales și pierderea de credincioși prin „asemenea gafă”, nu se pierd decât decât specii din acestea de superstitioși care oricând sunt gata să treacă la absolut orice religie prin căsătorie sau prin propovăduirea acelora.
    Și eu am intrat în altar la câteva sfințiri pentru că n-am știut până dup ce am terminat facultate de teologie, în primii 2 ani când am început să frecventez Biserica n-am știut de menstruație și Sfintele Taine, nici preotul nu m-a întrebat deși știa că sunt la o vârstă suficient de mare și mă vedea la fiecare Liturghie, de rugăciuni în comun cu cei de alte confesiuni iarăși am aflat tardiv și tot așa, că intr-adevăr catehizarea este deficitară. Dar când am aflat m-am corectat, nu m-am revoltat că mi-am pierdut drepturile de a încălca toate canoanele! Și nici nu pot înțelege cât de lipsit de ultima fărâmă de respect pentru normalitate să poți fi ca să te revolți din cauza faptului că episcopul pe bună dreptate a impus un neînsemnat canon, și la cei care au votat și la cei care n-au votat, că toți ducem crucea consecințelor …. Reacția aceasta este mai gravă decât neparticiparea, e semn că aceste mase de credincioși au conștiința atât de împietrită încât sunt gata la repetarea referendumului să voteze explicit NU, să strige „sângele Lui asupra noastră și asupra copiilor noștri”!

    @ Doroteea

    Vă rog să mă iertați, dar nu cu aggiornamente cu privire la ținută și farduri și altele se câștigă enoriași …. cel mult se pot câștiga câțiva de tipul celor pe care îi are Biserica în comuna cu scandalul, din aceștia obraznici pe care oricum nu te poți baza la un referendum!

    Ei vor ca și dvs reformarea Bisericii, că na, pe mititei îi deranjează cuvintele despre iad, despre urâciune, nu sunt ei de acord cu homosexualitatea… dar nici nu pot crede în iad ….. Ei vin doar pentru ca să se atingă de Altar, de Moaște, la dezlegările Sfântului Vasile, la deschisul cărții, să aprindă nu știu câte lumânări ca nepoțelul să ia la facultate sau să se căsătorească, dar să nu deranjăm copilașul de la viață de cuplu înainte de căsătorie, avorturi, beții, stat tot timpul pe tabletă, îmbrăcăminte modernă, că altfel nu se poate integra în colectiv și e rușine.
    Și evident de ce să nu vină în mănăstiri înaintea călugărilor cu fusta de o palmă și dacă se poate picior peste picior în strană, sau cu pantaloni mulați de sus până jos, că pe ei așa i-a educat mama. Mama și fiică și la peste 50 de ani îi vezi în aceeași costumație, nici măcar pantaloni mai lejeri, nu mai spun că și bărbații/băieții la fel…… Așa merg pe stradă cu nonșalantă lipsă de rușine, că așa sunt educați de mici și cer drepturi să intre și în Biserici să le profaneze, să reformeze și Biserica. În Biserici de parohie, nimeni nu mai oprește urâciunea din locul cel sfânt decât câte o amărâtă din asta care mai încearcă să mai strige normalitatea în locul preoților ….. și obraznicii nu au absolut nici un fel de limită, își reclamă dreptul să se roage cum vor curvind în rugăciunea lor cu cei din jurul lor, întinzându-se la duhovnici și râzând când preotul o ceartă că înaintea altarului la miruit se repede și încearcă să îl sărute pe piept pe călugăr în fața sutelor de credincioși, sau altă dată preotul spovedește în strană și în strana de vis a vis, o fustă de o palmă este ridicată prin mișcarea picioarelor spre evidențierea chiloților către preot…..

    Dar ce să zic, mititica de 9 ani avea dreptul să se smintească pe viață că a îndrăznit preotul să o întrebe de masturbare? Oare ați întrebat-o, la 9 ani s-a dus singură de capul ei la Biserică, sau a mers la spovedit cu un adult care cunoștea preotul și se spovedea la el de ani de zile, ca preotul să realizeze măcar din convingerile mamei sau a tatălui sau a tutorelui (bunică, etc) că sunt șanse destul de reduse să fi căzut copilul în astfel de păcate? Și acel adult ar fi trebuit să aibă discernământul să conștientizeze unde a fost ruptura, de ce a îndrăznit preotul să o întrebe asta, este oare pedofil sau ceva din educația pe care au dat-o fetiței l-au făcut să pună o astfel de întrebare? Cum o pot ajuta pe fetiță să nu-și piardă credința chiar dacă preotul ar fi fost un pedofil?
    Eu am văzut copii de 4 ani cu părinți, nu de la orfelinat, carora le-am dat de drag două păpușele, și prima lor reacție a fost să mimeze cu păpușile relații intime, cu detalii pe care eu nu le știam nici la 20 de ani ….Și am amorțit și am zis în mintea mea, ce greu este să fii preot, cum mai împărtșești fără spovedanie copii de 4 ani, și cum îi abordezi la spovedanie ca să nu-i tulburi mai rău decât deja sunt? Cum și ce le explici?
    Dar la 9 ani deja era mare ca să se sperie că a fost întrebată de masturbare la spovedanie…..Părinții chiar nu au pregătit-o deloc pentru viață? Acum cu teoria genului și sexualizarea fortată, părinții trebuie să facă față și să anticipeze conflicte sufletești mult mai grele de la vârste mult mai mici, și să se facă înțeleși de copii mult prea mici …

    Dacă vine la Biserică de 2 ori pe an sau mai rar este obligația preotului să întrebe tot felul de păcate, iar cei ce nu-și fac datoria păcătuiesc! Preotul trebuie să suplinească și lipsa de educație religioasă de la botez și până la vârsta de 9-15 ani când mai ajunge să mai intre în Biserică. Nu întreabă de masturbat pe un fiu/fiică duhovnicească pe care îl/o cunoaște bine, care se spovedește lună de lună și care deja e catehizat/ă, știe să mărturisească singur/ă când cade în astfel de păcate…. Am colegă care a purtat sterilet mai bine de 10 ani, dar nu a întrebat-o niciodată nici un preot și ea nu a știut niciodată că așa ceva ar fi trebuit mărturisit …

    Revenind, chiar crezi că procentele ridicate de credincioși care au mers la vot din zonele mănăstirilor mari sunt alcătuite din astfel de persoane? Din persoane care au obrăznicia să pretindă dreptul de a profana și sminti cu ținută inadecvată și scoate puținii credincioși care mai sunt de la rugăciune, prin greață față de tonele de machiaj de pe Sfintele Icoane, sminteală în urma completei lipse de reacție a unora din preoți pentru a pune la punct situația …. funduri complet goale sau cu o bucățică de bichini pe care trebuie să le vezi când se apleacă și atunci când au fustă lungă, sau picioare de jos până sus în ciorapi, desigur bucile și bichinii vizibili, precum și întreaga siluetă de sus până jos …. Dar ele așa se îmbracă și pe stradă din fragedă pruncie și se așteaptă ca nimeni să nu le bage degetul prin locurile intime, ci să le respecte dreptul de a umbla în acest hal, să nu le judece că de fapt ele sunt în continuare virgine nevinovate și pudice! Reneagă Biserica dacă îndrăznește popa să le întrebe de un păcat precum masturbarea … ratează esențialul în evaluarea fiilor duhovnicești ….
    Poate trebuia să adopte o altă strategie …. La Sihăstria te pune preotul să citești o carte întreagă cu păcate numită „Îndreptar pentru spovedanie” desigur este inclusă și masturbarea și multe altele și tineretul, copiii de 6-7 ani nu sunt scutit de o parte din întrebări; pentru fiecare întrebare penitentul spune da sau nu. Apoi la sfarsit iți da liber să mai povestești și alte păcate pe care le mai ai pe suflet. După câteva spovedanii în care preotul s-a lămurit cu cine are de-a face și în același timp i-a făcut catehizarea fiului/fiicei duhovnicesc/cești ca să știe cam ce are de mărturisit la spovedanie, preotul renunță la forma lungă a îndreptarului și îi dă să citească o altă variantă mai scurtă cu întrebări „pentru cei îmbunătățiți” sau spovedania se rezumă la ceea ce se mărturisește direct liber.
    În acest mod, prin standardizarea întrebărilor, preotul evită sminteala unora care cred că dacă preotul le pune întreabări despre masturbare o fac ca să le dea lor în mod deosebit atenție că-ș ele prea atrăgătoare, din motive de apucături pedofile, sau că nu are altceva de făcut, sau că vrea să le șocheze sau să le rușineze ….
    La mănăstirile mari încă mai sunt preoți întregi la minte care cer respect față de cele sfinte și scot afară pe cei cu ținută neadecvată iar obraznicii învață să respecte, să aibă un minim bun simț dacă vor ca Dumnezeu să-i ajute în vreun fel; mai sunt încă fii duhovnicești care știu psalmul 50 și crezul și alte rugăciuni înainte de 9 ani, mai sunt ceva preoți care reușesc să mai transmită ceva ceva din învățătura Bisericii, din canoane, din trăirea practică….
    Actualul meu duhovnic, monah și stareț la o mănăstire în centrul Iașului, știe și să explice, și să fie apropiat și iubit din toată inima de păstoriți, dar nu se jenează și scoate cu toată autoritatea din Biserică pe unii cu belciuge la nas și la sprâncene, fuste scurte și alte minunății. Prin această atitudine câștigă nu doar înaintea fiilor duhovnicești pe care-i are ci și cei dați afară rețin pe viață lecția, și unii din ei se înțelepțesc din asta, cei care-și ascultă glasul conștiinței. Biserica sa e plină și nu de credincioși formali, ci de credincioși cu trăire duhovnicească și conștiință creștină.

  28. @ingrid,

    …cam asa e , indiferent de cat incercam sa ne ascundem printre brusturi !
    Asta in privinta obiceiurilor mirenilor , pe care , daca ii menajezi , e rau , daca le spui verde in fata , e rau. Cum s-o dai , sa fie bine , rar se imtampla sa se afle. Sunt intr-adevar si preoti , mai ales de mir , care reusesc sa gaseasca si calea de echilibru , luandu-l pe fiecare in felul sau , dar e o muna de sisif.
    Dar ati trecut si dvs. spre cealalta extrema , pocnind doar in popor si nimic despre ierarhia care ne-a cam parasit , duhovniceste , dar care ne solicita destul , materialiceste . Iertati-ma , dar unii dau impresia ca ii cam … “siluim” , le place multimea , dar ar vrea-o mai putina , sa fie sobor , dar sa nu fie popor , nici imbracat , nici descult , ceva fara cap si fara coada.
    Ori , in timpurile astea , ni se intampla exact ceea ce trebuie , avem ceea ce meritam , popor pe masura trudei ierarhilor si ierarhi pe masura credintei poporului. Haideti sa nu le separam , nu se pot separa , ar fi nedrept pentru ambele parti sa facem analiza fara a tine cont unii de altii. De fapt , cine nu intelege NICI ACUM , sa faca analiza COMPLET , punand toate pe hartie si intorcandu-le pe toate fetele , o face degeaba… Ori deschidem bratele toti , unii spre altii , cler ( cu toate treptele ierarhiei) spre popor si viceversa , ori vom ajunge sa avem ziduri reci cu turle stralucitoare , fara suflare de viata.
    Parintele Mihail a adus in discutie un subiect extrem de fierbinte dar si sensibil : CATEHIZARE GENERALA dar catehizare ADEVARATA , nu vopsire peste stratul scorojit de dedesubt ci curatat totul si aplicata vopseaua Adevarului. Nu pastrand cate ceva imprumutat de la “fratii” de credinta , ca i se pare cuiva ca e bine si asa , ci folosind doar ortodoxia Cuvantului. Nu si cu Dumnezeu dar si cu mamona , nu cu rugaciuni comune , ci cu aplicarea TUTUROR DOGMELOR PARINTESTI.
    …din pacate , nu cred ca mai este posibil , la cat de incalcite sunt toate in aceasta lume nebuna si la cat de multe curse ni se intind zi de zi … cat de curand ni se va servi ceva ce o sa ne mute atentia , tocmai pentru a nu ne putea concentra la ceea ce ne este cu adevarat necesar.
    Dumnezeu sa ne ierte !

  29. Pingback: Episcopia Sloboziei si Calarasilor ne trimite DREPT LA REPLICA privitor la incidentele de la Paltinis-Ialomita. Ce e in neregula cu reactia Biroului de Presa al PS Vincentiu?. O prima reactie si de la purtatorul de cuvant al Patriarhiei, Vasile Banescu
  30. @ Ingrid si Doroteea:

    Amandoua aveti cate o parte mare de dreptate si o parte cam la fel de mare de… nedreptate 🙂 Si nu, nu sunt rabin 🙂 Dar chiar cred ca fiecare se duce inspre o extrema, reprezentativa pentru ce avem astazi in Biserica, daca ne intrebati pe noi. Pe de o parte, o linie a acriviei, adica mai stricta, mai severa, mai rigorist-disciplinara, sa ii spunem, dar care risca exact ceea ce riscau fariseii, aparatorii literii Legii din vremea Mantuitorului – si anume lipsa de dragoste, de Duh si de largime a inimii, de intelegere si rabdare pentru cel mai slab, pe care il exclude cu prea mare usurinta, de care se delimiteaza superior cam ca fariseul drept de vamesul pacatos. Dar asta mi se pare o linie ecleziala, desi foarte raspandita in anii 90, tot mai rara astazi si aproape pe cale de disparitie (desigur, mereu vor ramane niste rezervatii), dupa observatiile noastre. De partea cealalta, avem, mult mai prezenta si mai influenta, linia de “iconomie”/ de “pogoramant”, de fapt “liberala”, de relaxare a moralei si disciplinei bisericesti, care risca mai mult alunecarea spre secularizare, laxism si aggiornamento de tip Vatican II (adica disolutie lumeasca a Bisericii). Daca de o parte avem moralismul intepat, trufas si lipsit de iubire, randuiala pazita necrutator de “jandarmeria” bisericeasca, de partea opusa asistam, intr-adevar, la semne tot mai ingrijoratoare de “revolutie” a duhului lumesc si a duhului de neascultare, de obraznicie razvratita, a pretentiei de a avea o biserica dupa chipul si asemanarea patimilor naostre, a voii noastre, a spiritului vremurilor in care traim.

    Se fac greseli, si uneori greseli fatale, din ambele parti. Fatale in sensul de a pierde sufletele, fie facandu-le sa respinga Biserica, sa se scarbeasca sau sa se traumatizeze, fie sa ramana in Biserica intr-un chip formal, dar cu gandire si vietuire paganeasca si fara niciun fel de dorinta de indreptare. Doar ca in ziua de astazi si eu evaluez mai ridicat pericolul de a ne lasa dusi de valul “progresist” sau “reformist” si de a pierde si in Biserica orice rigoare, orice randuiala, orice respectare a ierarhiei si orice buna-cuviinta. Nu mi se pare de dorit nici ca preotul/duhovnicul sa scoata afara pe cineva din Biserica pe motiv de imbracaminte nu foarte potrivita (la manastiri exista solutia practicata si acceptata a halatelor de la intrare) sau sa abuzeze de mustrare pentru persoanele care nu sunt (inca) in randuiala (si care chiar pot sa fie mai sensibile si sa se sminteasca definitiv), dar nici, cum s-a ajuns astazi, sa nu mai existe niciun sfat, oricat de bland si de delicat (fiindca numai asa ar trebui) in directia asta, ba chiar, mult mai socant, ascultari date de preotii insisi fetelor in sensul opus! Pe de o parte exista o lipsa inspaimantatoare de empatie care uneori frizeaza patologicul, o inchidere a inimii fata de oamenii care vin asa cum pot si asa cum stiu, formati deja (sau deformati) din alte medii, o toleranta zero la abateri, care striveste pe cei slabi si face o selectie “darwinista” a celor “alesi”, iar pe de alta o deschidere nelimitata si o acceptare/justificare a pacatului deodata cu pacatosul, o relativizare si o toleranta maxima, fie din motive pragmatic-populiste, fie din motive de… simpatie si partasie cu duhul lumesc, emancipat(or) – adica daca si eu am niste slabiciuni/patimi si nu vreau sa renunt la ele, atunci mai bine sa cobor toata Biserica la acelasi nivel ca mine, decat sa incerc sa ma ridic si eu la nivelul dorit.

    Polemica asta, degrab degeneratoare in conflict si degrab varsatorie de sange fratricid :), a mai facut furori si victime pe la noi pe site si in trecut 🙂 Nu stiu daca e realist sa speram ca cele doua parti, acum mai mature si mai lucide, as zice eu, sa incerce sa vada mai mult si partea adevarata si corecta din sustinerile preopinentei, pentru a incerca sa gaseasca acea cale imparateasca predanisita noua de Duhul Adevarului, prin Sfintii Parinti.

  31. @ fane:

    Subscriu!

  32. PS: Cu copiii, mai ales, dar cu oricine, pana la urma, trebuie sa existe o mare delicatete si foarte mult tact in abordarea subiectelor legate de viata intima. Iarasi in privinta asta exista doua extreme – dam cu barda sau ignoram, evitam total sa atingem problema/ne facem ca nu exista, nu stim (nu mai zic si de varianta: justificam pacatul).

  33. Pingback: Episcopia Sloboziei si Calarasilor ne trimite DREPT LA REPLICA privitor la incidentele de la Paltinis-Ialomita. Ce e in neregula cu reactia Biroului de Presa al PS Vincentiu?. O prima reactie si de la purtatorul de cuvant al Patriarhiei, Vasile Banescu
  34. @Peter Minea:

    Tipa asta din fericire are o aplecare naturala spre Biserica. Nu a mai calcat niste ani, dar apoi a ‘calcat’ din nou. Nu se duce regulat la Biserica, poarta cruce si are reflexul de a lua cartea de rugaciuni in mana la greu. Si..s a dus la referendum :))
    Nu a reusit inca sa se spovedeasca, pt ea Spovedania e asociata unui posibil abuz emotional, sau unui soc. Dar eu cred ca in timp ea se va intoarce cu totul in Biserica. Nu doar sper, chiar cred. Are de altfel si un nume de familie parca …predestinat. 🙂

  35. @admin 2

    Iarta ma, inteleg dorinta de echilibru, dar nu vad nimic ‘extrem’ in comentariul meu, nimic – dar nimic! – care sa poata suporta o comparatie cu dezlantuirea de la #29. De altfel putine comentarii postate de a lungul timpului pe acest site s ar putea compara cu acest comentariu.

    Nu te teme, nu voi deschide o ‘dezbatere’ pe tema. Pt mine subiectul (cel putin la acest topic) e incheiat.
    I rest my case.

  36. Am “indraznit” sa intreb pe cativa “credinciosi” -de ce stau, in genunchi , la sf. Liturghie, Duminica,cand in can 20 sinod 1,can 91 sf.parinte Vasile Cel Mare si can.90 sinod 6,se spune clar :Duminica este “ziua invierii”,ziua a 8 a,zi in care dam slava lui Dumnezeu ,iar inainte de a se citii pericopa evangelica preotul spune -“drepti (si nu in genunchi) sa ascutam sf.Evanghelie.Am intrebat preoti despre acest lucru.Raspuns?.Uni au spus ca nu stiu de acele canoane,altii ca e un obice …….,si cel mai “grozav” raspuns:-enoriasii se odihnesc stand in genunchi.De ce va mirati ca “enoriasii ” sant analfabeti teologic?,cand “pastorii” au intelect si nu inima (traire)?.Credinta:”se asculta cu urechile si se crede cu inima”.DOAMNE AJUTA!

  37. @GHEORGHE
    Unii nu pot sta altfel decat in genunchi, pozitia drepti este pentru ei in genunchi. Nu sunt analfabeti teologic, ci sunt surzi chiar si pentru cel mai simplu indemn: ““drepti sa ascutam”, asa ca nu are rost sa ne punem problema ce au inteles din chestii mai complicate. Este vina preotului ca permite asa ceva.

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare